Forum medical - întrebări și răspunsuri medicale
Vizitarea site-ului implică acceptarea cookies-urilor. Citește mai multe
Forum medical Regulament Colaborare - răspunsuri

vreau sa-mi recuceresc sotul

21-11-2010, ora 13:04
Autor: laura31
Buna ziua,
Am si eu urmatoarea problema:
Suni impreuna cu sotul meu de 11 ani ( de la 19 ani) si suntem casatoriti de 5 ani. Acum 1 an si 3 aluni a aparut pe lume minunea mea: un baietel minunat. Credeam ca am familia perfecta, mereu am sumtit dragostea si caldura sotului pentru noi insa acum 3 saptamani m-a anuntat ca nu mai poate continua si ca divorteaza. Problema este ca noi am locuit impreuna cu bunicii mei in toata aceasta perioada si imi recunosc vina de a le fi luat lor mai mult apararea in momentul in care erau anumite conflicte in casa.
El acum imi spune ca nu mai simte nimic pentru mine, ca vrea sa puna punct la tot dar nu exclude varianta sa mai fim impreuna candva (in viitor.. dar sa nu ma astept sa se intample peste noapte).
Imi iubesc sotul si copilul mai mult decat orice pe lumea asta. As face orice sa am iar familia perfecta pe care am avut-o insa in acest moment el nu vrea decat sa plece de acasa ca sa scape.
Imi este frica de tot, nu stiu cum sa fac sa renasca iar in sufletul lui tot ce a simtit pentru mine. M-a iubit enorm si asta o stiu. Mi-a fost si mama si tata, frate, cel mai bun prieten si iubit. Stiu ca am gresit si eu dar vreau din tot sufletul sa-l recuceresc.
Cred ca acum nu vrea decat spatiu sa se redescopere si sa se linisteasca. Oare o sa-si dea seama ca locul lui este tot langa noi? Langa mine si piticul nostru (mentionez ca este un tata minunat si-l iubeste pe pui foarte mult).
Am nevoie de ajutor sa inteleg ce as putea face sa-mi recapat familia.
Multumesc frumos
23 comentarii
21-11-2010, ora 15:44
Autor: ady87a
nti face griji si nu dispera ,nu e nicaieri mai bine decat langa familia lui,probabil probleme il impinge spre singuratate si chiar de tear insela sal ierti pt ca e tatal copilului si altul mai bun nu gasesti intr`o buna zi o sa`si dea seama cine sunteti voi defapt pt el incearca sa te schimbi ce tiai dori tu de la el sai oferi tu lui pt ca va aprecia cu siguranta asta,nuti bate joc de cuvantul familie sa nu te desparti de el pt nimik in lumea,lasa`l sa se gandesca sa stea singur o perioada sa nu` crezi ca`i va fi mai bine singur si o iubita daca ar avea nu i poate umple inima de bucurie asa cum o faceti voi ca sa cunosti o persoana sa sti cei place iti ia cam mult timp,cine altcineva stie mai bine decat tine asta?sper sa iei in considerare sfatul meu si asteaptal dar totusi spunei sa se gandeasca bine la alegerea pe care o face pt ca ii vei simti lipsa si mai mult de atat copilul
21-11-2010, ora 19:23
Autor: laura31
Sper din tot sufletul sa aveti dreptate pentru este sufletul meu. Avem prima infatisare la tribunal pe 18 ianuarie. Spune ca nu vrea nimic decat sa scape,; acum nu vede in mine decat probleme. Ma doare cumplit ca el era pentru mine liniste si pace si multa dragoste. In toate planurile de viitor era si el. Ma doare sa plece acum dupa ce am facut atatea impreuna , sa plece fara nimic... I-am zis sa plecam impreuna, sa stam cu chirie (casa este a mea dar cu mine stau si bunicii mei care mi-au "vandut" apartamentul inainte de a ma casatori) dar nu vea. Vrea sa plece singur sa se linisteasca si poate, nu promite nimic, realizeaza ca viitorul lui este tot langa noi. Ca asa cum certificatul de casatorie a fost o hartie care nu a contat f. mult (am stat impreuna 5 ani inainte si am realizat o multime de lucruri imreuna, fara sa ne gandim ca poate ne despartim si cum sa impartim...) tot asa este si divortul pentru el. Dar e o forma de a pune punct si sa o ia de la capat. Cine stie... poate tot cu mine.
L-am suspectat ca ar avea pe altcineva deoarece in ultima perioada (3 sapt) a stat f. mult pe mess si am constatat ca a mutat si factura de telefon de acasa sa nu vad desfasuratorul. Nu vrea sa recunoasca asa ceva. Este prima data cand simt ca ar face asa ceva. De cand a aparut bebe sunt mai obosita, viata nostra s-a schimbat mult. Incerc sa si lucrez, sa stau si cu copilul, sa fac si in casa tot ce trebuie facut si am uitat sa mai fiu si sotie. Am fost mai mult cea mai buna prietena si mama copilului lui.
Este ingrozitor. Am cunoscut dragostea adevarata, m-a iubit din toata inima, suntem destul de stabili financiar, avem o minune de baiat pe care-l iubim din tot sufletul (este cel mai bun tata din lume)... Si acum pierd totul.
Am nevoie de o minune. Ma rog la Dumnezeu sa faca o minune si sa-mi cresc copilul langa omul pe care-l iubesc.
Oare chiar o sa se intoarca??? Daca cealalta femeie este atat de "iscusita" si nu se va trezi niciodata? Pentru ca stie de existenta mea si de a copilului (el are scaunul de masina al copilului la el in masina).
Ce calitate umana poate avea un om caruia nu ii pasa ca destrama o familie???
Dau vina pe o "ea" pentru ca pe el incerc sa-l pastrez in suflet cat se poate de curat ca daca vine inapoi sa il primesc cu tot atata dragoste cata era si inainte de toata nebunia asta.
22-11-2010, ora 09:12
Autor: ady87a
iti dau un sfat mai bun ,daca crezi in Dumnezeu roaga-l din tot sufletul cu ce ai tu pe inima dar promitei si tu ceva in schimb de ex ca nu mai faci un anume pacat,toate rezolvarile la el le gasim,noi trebuie doar sai cerem
,sper ca asta va da rezultate ,daca plangi nu rezolvi nimik pt ca aveti copilul mare si va simte certuri numai spun ,daca te rogi de el iara nui bine ca el in momentul de fata are un fix si numai Dumnezeu i`l poate scoate din cap ,eu am un film pe calculator legat de casnicii daca aveam posibilitatea til trimiteam ca sa il arati si dupa aceea iti spun eu ca nui mai trebuia despartire,dar orcum o sa ma uit la numele filmului ma uit si pe youtube sa vad daca e ca sati spun numele la film
nu fii dezamagita daca crezi in Dumnezeu ,fruntea sus merge la 2 capete ca asa sunt barbatii lasa loc si de buna ziua la tine dar nui merge daca o sa faci ce tiam spus o sa se schimbe mult in privinta ta poate imi lasi id`ul tau pe un mesaj privat sa tinem legatura
22-11-2010, ora 09:41
Autor: laura31
Va multumesc tare mult pentru incurajari. Ma doare ca toti cei din jurul meu s-au intors impotriva lui si incearca sa ma faca sa-l urasc. Dar nu pot asta. Este omul care in 11 ani nu mi-a adus decat bucurii. Am nevoie si de sfaturi prin care sa salvez ceea ce am avut. Lasand la o parte acest episod nu am decat cuvinte bune despre el. Si poate ca asta face si mai dureroasa situatia. Ca sunt pe cale sa pierd un OM minunat si ca poate ca au fost momente in care poate a incercat sa dea semnale ca ceva nu merge si eu eram prea ocupata cu cel mic si cu munca si nu am inteles nimic.
Nu vreau sa arunc vina pe el ca face ce face acum. Sunt sigura ca vina o avem amandoi.
Nu imi doresc decat o sanda sa reparam totul. Nu cred ca o dragoste atat de mare ca cea pe care mi-a purtat-o el poate disparea de tot. Trebuie sa mai fie ceva acolo si stiu ca trebuie sa fac totul ca sa-l fac sa-si dea si el seama de asta.
Multumesc mult pentru sfaturi. Si eu traiesc cu speranta ca intr-o zi se va trezi si va realiza ca eu si puiutul nostru suntem pentru el.
24-11-2010, ora 10:43
Autor: laura31
Asera m-a anuntat ca si-a gasit un apartament unde sa se mute cu chirie. Cred ca vrea sa plece astazi.
Ma doare foarte mult dar poate ca lipsa mea si a copilului il va face sa realizeze ce pierde si care sunt adevaratele valori in viata: familia, copilul mai ales.
Ma rog fara incetare lui Dumnezeu sa-mi salveze familia. Ca si daca a bagat divort de mine in fata lui Dumnezeu tot eu sunt sotia lui chiar si daca in acte nu o sa mai fiu. Am reusit sa merg pana acum 3 marti la rand la Biserica Sf. Anton de la Unirii (o Biserica facatoare de minuni) si sper intr-o minune si pentru noi.
Ma agat cu disperare de gandul ca o sa realizeze ce face. El era un om foarte bun, in adevaratul sens al cuvantului OM, nu era un prefacut. Acum nu il mai recunosc. Vreau sa se trezeasca sa-si dea seama cat rau ne face. TREBUIE sa se trezeasca.
28-11-2010, ora 02:29
Autor: psiholog
un om nu se hotaraste brusc sa divorteze..........iti spun si ca psiholog si ca femeie care a divortat.........ceva a inceput sa scarzie mai demult la voi..oare ce?poate pe tine te-a schimbat mult perioada cat ai fost insarcinata.........cred ca tu stii mai bine...........cand doi oameni divorteaza cu siguranta au gresit amandoi mai mult sau mai putin
28-11-2010, ora 15:00
Autor: laura31
Psihic, poate ca m-a schimbat si perioada cat am fost insarcinata, mai ales cea dupa nasterea copilului. Mai multa oboseala, am incercat sa tin pasul si cu munca, si cu cresterea copilului... Fizic, am revenit f. repede la fizicul de altadata. Acum am iar 40 kg la 153 cm.. mai mult decat puteam sa visez.
Cred ca si convietuirea cu bunicii mei, care recunosc ca nu sunt cei mai draguti batranei(ca sa ma exprim asa) a adus f. multe minusuri in relatia noastra, mai ales ca aproape de fiecare data incercam sa-l pun pe el la punct si sa-i apar pe ei. Si stiu ca am gresit enorm dar asa credeam ca aplanez conflictele.. ca asa ii linistesc pe ei si ca el ma iubeste atat de mult incat de dragul meu le trece cu vederea pe toate.
Acum a plecat... Si as face orice sa-l aduc inapoi. A avut o reactie f. ciudata cand bunicul tot imi spunea ca stau prea pasiva, ca nu incerc sa-l impiedic sa iasa din casa ... Pur si simplu am avut o cadere nervoasa si sotul meu s-a speriat atat de tare ca l-a rasturnat pe bunic pe canapea.
El este un om f. echilibrat. E clar ca a ajuns la capatul rabdarii. Poate ca faptul ca a "scapat" de aici o sa-l ajute sa se linisteasca si sa-si reanalizeze toate sentimentele si in final sa gaseasca dragostea si puterea de a ne lua si pe noi (pe mine si pe cel mic) de aici.
28-11-2010, ora 19:27
Autor: psiholog
nu stim exact ce este in sufletul lui..

tu concentraza-te acum pe copil si incearca sa-i oferi ceea ce ii trebuie linisteste-te ca altfel toata agitatia i se transmite micutei,,,stiu ca suferi ,stiu ca e greu dar fa-o pt copil .lucrurile se aseaza in timp
28-11-2010, ora 21:17
Autor: laura31
Multumesc pentru sfat.
Asta incerc, sa ma concentrez pe piticul meu acum (cu toate ca sunt momente in care parca nu mai am aceeasi rabdare). Sper din suflet ca lucrurile sa se aseze in bine pentru noi. Pentru ca avem nevoie de el asa cum era odata: um om echilibrat, familist convins un sot si un tata de exceptie.
04-01-2011, ora 11:12
Autor: adri_anne
Buna ziua... citeam povestea si mi-am dat seama ca ,oarecum, ma regasesc si eu in ea... Suntem impreuna de 3 ani si jumatate, ne-am casatorit acum 7 luni. Eu am 27 ani el implineste 24. Am avut o relatie frumoasa la inceput, apoi au inceput sa mai apara mici probleme care nu m-am gandit ca o sa puna in pericol relatia, discutiile cele mai aprinse fiind din pricina banilor. Decizia de a ne casatori am luat-o impreuna, ba chiar el m-a cerut in casatorie destul de repede, chiar daca mie mi se parea ca e prea tanar pentru insuratoare. Locuim singuri cu chirie, parintii nostri sunt in alte 2 orase diferite. Din dorinta de a ne fi bine in viitor, am luat (la inceputul anului anterior) decizia de a urma o scoala in alt judet(despre el e vorba). Am facut amandoi sacrificii si pana la urma a fost admis. In urma cu 4 luni a inceput scoala si a plecat. Nu mi-a fost usor nici mie, nici fara prezenta lui si nici din punct de vedere financiar (scoala lui dureaza 2 ani, timp in care nu poate lucra). Inaintea sarbatorilor a luat vacanta si a venit acasa. Am sesizat imediat o schimbare. Nu mai vedeam in privirea lui acea sclipire pe care o avea cand ma privea, mi se parea rece si distant. Am tacut o perioada, dar pana la urma l-am provocat la discutii. Mi-a spus ca in perioada asta cat a stat plecat si-a dat seama ca nu ma mai iubeste, tine la mine, ii sunt draga, dar nu ma mai iubeste. Ca a asteptat cateva saptamani dupa ce a plecat sa vada daca imi simte lipsa, dar nu i-am lipsit. In acel moment am simtit ca se prabuseste cerul pe mine. Am vazut negru in fata ochilor, m-a luat cu ameteala si apoi au urmat nopti nedormite, zile nemancate, un milion de ganduri... Intr-o secunda mi-au fost spulberate toate planurile de viitor.Toate visele pe care eu le-am cladit alaturi de el. L-am intrebat daca, totusi, nu vrea sa ne mai dea o sansa... A zis ca nu stie, e confuz, ar vrea, dar nu crede ca s-ar mai putea schimba ceva. L-am intrebat daca atunci cand s-a casatorit cu mine ma mai iubea, a zis ca da, ma mai iubea, dar ii pare rau ca s-a casatorit asa de tanar, ca il sperie ideea de casnicie. L-am intrebat de ce nu mi-a spus asta inainte, mai ales ca nici eu nu tineam neaparat sa ma casatoresc, imi era totuna daca sunt casatorita sau nu, pentru mine conta sa fim impreuna. A zis ca a vazut cat de mult imi doresc sa fiu mireasa, ca se implicase deja multa lume in pregatirea casatoriei... Sunt foarte dezamagita, sunt extrem de confuza cu privire la viitorul meu. De purtat se poarta frumos cu mine, ma ajuta cu toate prin casa, noapte de noapte ma ia in brate... La un moment dat mi-a zis ca ce-ar fi sa divortam, dar sa ramanem impreuna? Ca de fapt pe el il sperie ideea de casatorie... Nu stiu ce sa mai fac si ce sa mai zic. Il tot intreb daca se mai poate repara ceva, daca iubirea lui mai poate invia, il intreb cum sa ma port, ce sa fac... El imi spune sa fiu naturala... Sa ma port normal. Il iubesc mai presus ca orice, nici nu-mi pot imagina cum ar fi viata mea fara el. Nu am niciun plan in care el sa nu fie inclus. Nu stiu daca ideea de a incepe sa nu il mai iubesc ar da roade, ma indoiesc...Si oricum, nu pot sa nu il iubesc. Ma rog la Dumnezeu zi si noapte sa faca in asa fel incat sa fie bine... Parintilor si apropiatilor nu indraznesc sa le spun nimic inca, asa ca duc durerea asta singura.Va multumesc ca mi-ati acordat putin timp sa imi cititi povestea si astept sfaturile dumneavoastra.
06-01-2011, ora 22:04
Autor: laura31
Draga mea adri_anne,
E greu sa-ti dau un sfat tinand cont ca momentan nu am gasit nici eu secretul. La mine lucrurile s-au mai limpezit in sensul ca am descoperit multe de atunci. Sotul meu (inca) are o amanta , colega cu el, casatorita cu copil de 7 ani. Astept momentan sa vad daca e capabila sa renunte la tot confortul material oferit de sotul ei pentru a trai o viata normala langa al meu. Esti sigura ca in viata sotului tau nu a aparut o alta? Da-mi o adresa de mail sa discutam mai multe. Si mult curaj.
07-01-2011, ora 10:00
Autor: adri_anne
Buna Laura,
iti multumesc pentru ca ti-ai facut timp de mine si mi-ai raspuns. Imi pare rau de ceea ce ai aflat...nici nu stiu ce sa zic... Cu mare drag iti dau adresa de e-mail, dar oare am voie sa o scriu aici la comentarii? Astept raspunsul tau si mi-ar face si mie placere sa discutam mai multe. Te pup si pe tine si pe puiutul tau si va doresc numai bine!
07-01-2011, ora 10:02
Autor: adri_anne
Ti-am trimis adresa de mail in mesaj.
22-01-2011, ora 09:28
Autor: laura31
URA!!!
Am reusit in sfasit dupa atata timp sa ajungem la un numitor comun : dragostea nostra. Si-a dat si el seama ca eu sunt jumatatea si acum am inceput un joc al seductiei sa ne recucerim :). Inca stam separat dar am inceput sa iesim la film, la restaurant, cu piticul in vizite. Avem planuri de viitor si nu mai divortam. Ma rog pentru fiecare dintre voi care treceti prin ceva asemanator sa va ajute Dumnezeu asa cum m-a ajutat si pe mine.
:)
06-02-2011, ora 20:04
Buna seara...am citit povestile voastre si miau dat lacrimile sincer nu sunt an masura sa dau sfaturi dar sper ca dumnezeu sa va lumineze calea si sa sperati ca totul se va aranja, ca toate se antampla cu un rost speranta moare ultima.Draga mea adri_anne in situatia in care te afli nu prea stiu ce sa spun.Ar trebui sa ai rabdare cu el.totusi te-ai gandit poate a aparut o ea si tu nu-i mai esti de folos?eu nu te pornesc ampotriva lui doar ati deschd ochii fii desteapta.
01-04-2011, ora 00:21
Autor: ele78
Buna Laura,
Am citit povestea ta cu mare interes, pentru ca ma regasesc oarecum in aceasta poveste 90%. Suntem casatoriti de 9 ani si avem un baiat superb in varsta de 7.6 ani. Anul trecut in iulie am pierdut o sarcina la 4 luni. A fost o trauma pentru amandoi deoarece ne doream acel copil. Dupa pierderea sarcinii nu am stiut sa ne apropiem unul de altul si fiecare am suferit in felul sau. In noiembrie am aflat ca are o "relatie"cu o colega de serviciu, spunand ca sunt foarte apropiati ca au aceleasi conceptii..si ca tine foarte mult la ea. Colega i-a raspuns la sentimente, dar i-a spus totodata ca nu isi paraseste sotul (fiind si ea casatorita, dar nu are copii), avand o situatie materiala buna, ceea ce sotul meu nu-i putea oferi din salariu. Incet incet intre ei a intervenit o raceala (probabil "ajutati" si de mine), dar sotul meu s-a refulat intr-o alta relatie cu o pustoaica studenta de 23 ani - el avand 37 ani. Spune ca nu mai are sentimente fata de mine, ca este golit pe dinauntru si ca se simte foarte bine cu aceasta domnisoara - cu toate ca eu ii citesc pe chip contrariu. Probabil se simte bine cateva ore cat sunt impreuna, dar in rest sta cu gandul la ce face cat nu se vad. Il vad cum se framanta cand nu-i raspunde la mail-uri sau pe mes. I-am propus sa ne despartim catva timp sa vedem cum vom fi. Tin foarte mult la el si nu am vrea sa ne despartim mai ales de dragul copilului care trebuie sa ne aiba pe amandoi. Avem o situatie materiala destul de buna, eu castig un salariu foarte frumos, nu am dus lipsa aproape de nimic. Ce-i foarte drept muncesc si foarte mult, si de aici a aparut si ruptura - singuratatea. Astept si eu sfaturile voastre, poate Dumnezeu ne va ajuta si pe noi sa ne recapatam increderea unul in celalalt si dragostea pierduta pe parcurs
Multumesc
03-06-2011, ora 15:42
Autor: ellyna86
Eu am alta problema..sa nu o lungesc..avem un baietel de un an jumate..eu am 25 si el 27. suntem casatoriti de un an.de ceva timp se tot vede cu o fata, care e si colaga sa de munca (asta am aflat de curand-adik toata lumea stia mai putin eu). imi zice ca e indragostit dar ca ma iubeste. Nu inteleg cum poate cineva sa spuna ca te iubeste cand are in cap altceva. de dragul copilului incerc sa mai repar, dar vad ca tot nu vrea sa renunte. momentan mi a trecut prin minte sa ies intr o seara cu sora mea, dar el sa creada ca am iesit cu un barbat.desi e riscant dar macar vreau sa vad daca i pasa. nu am crezut ca voi trece vreodata prin asa ceva si mai ales asa curand. chiar nu inteleg cum s a ajuns aici tinand cont ca noi avem relatii, nu ne am mai ciondanit, n am mai facut chestii ce l deranjau..Eu am crescut fara tata si nu vreau sa creasca si copilul meu la fel, dar il si iubesc enorm, cu toate ca m a ranit. stiu ca n ar fi stat nimeni in locul meu, insa acum 2 luni insarcinata si ma doare teribil ca nu pot pastra copilul:(
20-09-2011, ora 14:53
Autor: elena1983
si sotul meu mi-a zis ca nu a fost niciodata indragostit de mine.asta dupa mai mult de 10 ani de relatie si 4 de casatorie.In fine, noi avem mai multe probleme...in special probleme de comunicare.Evit sa ma mai plang...mi se face rau de fapt cand ma gandesc la ceea ce mi-a zis.Si totusi daca nu e indragostit de ce insista sa aibe un copil cu mine?Imi spune ca nu sunt in toate mintile ca eu nu imi doresc acum un bebe.Imi e frica sa nu plece si sa ma lase sa cresc singura copilul.i-am spus si lui dar mi-a zis sa ma duc la un psiholog:)).Ma face mult sa sufar, nu tine cont de dorintele mele, nu ma asculta, de multe ori nu-mi da atentie.Ca sa ies din starea asta imi gasesc tot timpul ocupatii care il exclud pe el...studiez mult, fac sport, citesc...muncesc pana la epuizare.Ideea e ca nu stiu cat o sa mai pot sa ma mai prefac ca totul e ok.As da divort de el dar imi e frica ca parintii mei nu o sa ma inteleaga, mi-e frica de ceea ce ar spune prietenii nostri comuni.Daca incerc sa le spun alor mei ceva ei intotdeauna dau vina pe mine.Poate sunt si eu vinovata dar nu pot sa-l fac sa se indragosteasca de mine daca nu am reusit in atatia ani.Ma simt tradata de omul pe care il iubesc si nu stiu cum sa procedez.Sa fiu sincera ma simt ca intr-o celula din care incerc sa evadez si nu pot.Eu imi doresc pe cineva care sa ma iubeasca sa ma inteleaga si sa-mi dea atentie.De fapt mi-am dorit toata viata iubire dar vad ca...nu se poate...Timpul o sa le rezolve pe toate...
20-09-2011, ora 15:12
Autor: adri_anne
Elena...imi pare foarte rau pentru situatia ta. Nu stiu daca sunt in masura sa iti dau sfaturi...nu demult eram si eu intr-o situatie similara. Din fericire, la mine s-au rezolvat problemele si in momentul de fata pot spune ca suntem foarte bine, acest bine datand de mai bine de 8 luni... Nu mi-a fost nici mie usor in perioada accea, dar mi-am impus sa fiu tare si orice ar fi sa ma gandesc ca eu sunt importanta. Am actionat cum am considerat de cuviinta si, se pare, am actionat bine. Sa te intreb un lucru; daca nu a fost indragostit de tine, de ce ti-a stat alaturi? de ce a ales sa se casatoreasca? inafara de asta, nu inteleg frica ta raportata la ceilalti... E viata ta in joc, fericirea ta. Daca restul nu inteleg sa fie problema lor. Nu poti fi la nesfarsit nefericita doar gandindu-te la ce vor zice altii daca divortezi. Eu am avut pregatite actele de divort si au stat la indemana pana sotul s-a hotarat sa le puna in dulap pentru ca si-a dat seama ca, totusi, nu e ceea ce vrea... Asta dupa ce initial fusese ideea lui... Cat despre parintii tai, de ce sa dea vina pe tine? Spune-le adevarul si vor intelege. Daca nu, asta e. Gandeste-te bine daca merita sa iti risti fericirea de dragul cuiva, indiferent despre cine e vorba. Daca acolo undeva se afla fericirea adevarata si tu nu o poti intalni din cauza ca stai legata de cineva care nu te-a iubit niciodata? Intr-adevar timpul le rezolva pe toate, dar trebuie sa tinem cont de faptul ca timpul trece foarte repede... Si daca in 10 ani, respectiv 4 de la casnicie nu s-a schimbat nimic...eu zic ca nu are rost sa lasi sa treaca prea mult. Cu cat mai mult trece acest timp in nefericire, cu atat se scurteaza timpul in care poti gasi fericirea. Iti doresc numai bine si sper din suflet sa rezolvati problemele atat tu cat si restul celor care au postat la acest subiect.
21-09-2011, ora 13:05
Autor: elena1983
Stii adri_anne eu mie mi-a spus acum vreo 2 luni ca nu a fost niciodata indragostit de mine si mi-a spus foarte calm fara sa fi fost vreo cearta inainte.Mie nici acum nu-mi vine sa cred ca el chiar nu a fost niciodata indragostit.Poate nu ma mai iubeste acum.Imi e greu sa las totul dupa atatia ani.Avem multe in comun.E singurul om care a stat langa mine si m-a inteles in toti acesti ani.De multe ori ne aveam numai unul pe celalalt.
Cu parintii mei e mai complicata situatia...ei ne-au ajutat foarte mult...au avut incredere in noi, in iubirea noastra.Ne-au dat tot ce au avut ei mai bun pe numele la amandoi.Nu fac diferenta si isi iubesc ginerele ca pe propriul copil.Cum as putea eu acum sa le spun ca eu divortez, ca nu mai e indragostit de mine.Nu pot sa-mi bat joc de munca lor de-o viata.
Eu o sa incerc sa-l recuceresc...sa ne fie bine la amandoi.Poate trece doar printr-o pasa proasta.Oricum bebe nu fac pana nu vad ca se schimba ceva intre noi.Nu cred ca are pe nimeni.E destul de punctual si de la serviciu vine direct acasa, iesim tot timpul, nu ma tine inchisa in casa...
Imi e greu sa iau o decizie acum...si dupa cum am mai spus las timpul sa mai treaca pentru a lua decizia corecta.Nu vreau sa divortez si pe urma sa regret toata viata gestul facut.Multumesc pentru sfaturile pe care mi le-ai dat.
22-09-2011, ora 11:46
Autor: Kristalina
Buna ziua, vreau sfatul unui psiholog, va rog frumos..

eu 23 ani/el 24ani. Ingrijorarea mea tine de relatia in care sunt implicata de 7 luni... e o relatie frumoasa care evolueaza frumos, cel putin aparent. Stiu ca am gresit, dar cum sunt femeile curioasa am facuto si eu. Cunosc parola de skype a prietenului meu. Si desigur am intrat, acolo am citit cateva discutii si din ele am inteles ca el are 2 aventuri, cu niste domnisoare de vreo 19 ani..si pare a fi entuziasmat...a iesit cu ele de mai multe ori, cu una dintre ele a avut si relatii sexuale (ea fiind virgina). Am fost in concediu 2 saptamani din august cu familia mea si una din septembrie la un schimb de experienta..banuiesc ca anume aceasta perioada a favozizat sa se intample acestea...fiind el mai liber.
Sigura sunt de un lucru, ca vreau sa pastrez relatia, sunt gata sa uit, dar vreau sa scap de aceste fufe...si nu stiu cum e mai corect...sa vb cu ele, sa le dau cate un mail..ca le cunosc aceste date...
o solutie ar fi sa vb cu el, dar nu pot sa-i spun ca i-am accesat skype-ul, e urat ce am facut si eu asta stiu, deci aceasta varianta e exclusa. Cand iese cu ele ma inte frumos ori ca merge la peste, ori ca e cu treaba, eu pana cand nu-i fac panica si stres pentru ca nu stiu xecat ce reactie trebuie sa am si cum sa reactionez.

care este metoda cea mai buna, de-al face pe el singur sa ajunga la conluzia, ca intre noi nu tre sa mai existe si alte persoane ?
10-02-2012, ora 08:26
mesaj pentru laura31
am mare nevoie de ajutor pentru ca trec prin ceea ce ai trecut si tu
as vrea sa iau legatura cu tine
poti sa ma ajuti?


28-02-2012, ora 13:04
Autor: Clariss
Buna Laura,

Imi pare rau pentru situatie prin care treci... cred ca te framanta deosebit, te macina ideea ca familia ta se destrama si tu nu poti face nimic, esti neputincioasa si nu stii cum sa faci, cum sa te imparti sa treceti peste acest moment cu bine. Apoi, si eu sunt un simplu om si cu tooata experienta si cu toate studiile simt ca nu iti pot oferi un sprijin, un sfat, o speranta si imi cer scuze pentru asta. Din start problema este complicata, fiindca daca dintr-o familie cat de cat bine, totul de destrama intr-o clipa nu reusesc sa inteleg de ce. Sotul si-a gasit pe altcineva? Sotul este satul de situatie? Sotul nu a gasit in tine femeia de care avea nevoie? Sotul a ajuns in punctul de isi iubeste copilul, dar nu si mama copilului, dar de ce? In aceasta situatie ambigua cred ca cel mai sfant este sa apelezi ca sfatul si sprijinul uneo persoane avizate - psihoterapeut. Daca timpul si banii nu iti permite sa mergi la un cabinet, intra pe topexperti.ro este un site care ofera consiliere psihologica, consiliere maritala online. Astfel, de la tine de acasa vei vorbi cu o persoana care nu te critica pentru ce ai facut pana acum, care te face sa iti intelegi sotul, sa te intelegi pe tine si ce vrei de la relatie. Dar mai ales impreuna gasiti solutii pentru relatia voastra si pentru ca tu sa iei cele mai bune decizii. Cred ca numai cu un psiholog, pe parcursul catorva sedinte de consiliere te va ajuta sa faci lumina in cazul tau. Ai grija de tine si de familia ta.
Adaugă un comentariu / răspuns


15-07-2013, ora 12:00
Recomanda un Psihoterapeut sau cauta unul!
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care va prezinta peste 1600 de terapeuti din Romania. Avantajul acestui site este ca pune mare pret pe recomandarile pacientilor. Gasiti prezentari detaliate ale serviciilor psihologice, cititi recomandari, va puteti programa online. In plus, exista o sectiune cu o multime de articole interesante si teste psihologice.
ROmedic a implinit 10 ani ROmedic a implinit 10 ani