tulburare psihotica... are sanse sa se faca bine si sa mai profeseze?

sotul meu are 38 ani si a fost diagnosticat acum o luna cu tulburare psihotica acuta.de atunci e in concediu medical si tratat cu o pastila zyprexa seara.lucreaza in M.I.R.A, si este foarte tulburat ptr ca nu stie daca va mai lucra si cat va mai sta in concediu medical.medicul psihiatru ne spune ca va fi necesara inca o perioda de concediu si dupa, o comisie care sa-i evalueze starea de aptitudine sau inaptitudine.are sanse sa se faca bine si sa mai profeseze?tin sa mentionez ca simptomele iau disparut la 2 zile dupa administrarea tabletei de zyprexa;si cu 5 ani in urma a avut un episod depresiv.mii de multumiri ptr.raspunsul pe care astept sa-l primesc.

Poate ca este doar un episod depresiv cu elemente psihotice si nu este atat de grav, oricum diagnosticul pare unul de tatonare, in lipsa unor elemente care sa incadreze clar alt diagnostic.Poate nu este vorba de o tuburare depresiva majora recurenta, care sa duca la inaptitudine.Eu stiu ca ei au reguli stricte in ceea ce priveste aptitudinea/inaptitudinea in munca, iar noi nu le cunoastem, sunt specifice sectorului militar.
Eu zic sa va pastrati optimismul in ceea ce priveste reluarea muncii, dar sa va ganditi si la sotul Dumneavoastra, in sensul de a avea grija ca activitatea, munca dumnealui, sa nu-i adanceasca depresia.
Ar mai fi si varianta pensionarii, daca altfel nu se mai poate.Eu zic ca printr-o atmosfera prielnica la serviciu si acasa, prin gasirea unui compartiment mai linistit in cadrul MIRA, ar putea lucra, daca elementele psihotice dispar.Important este dumnealui, in afara oricaror calcule legate de salariu, de pierderea locului de munca-nu va ramane oricum somer-sau de alte lucruri.Sa fiti sanatosi si sa-si revina sotul!Mult succes!

Buna ziua, am 43 de ani si de vreo 12 ani, am o problema.Mai exact acum 12 ani mia fost rau la locul de munca, am avut o stare de ameteala, probabil din cauza oboselii.Asta nu ar fi fost o problema, dar de atunci pot spune ca viata mi sa schimbat in rau.De atunci am ramas cu o spaima interioara, o frica nejustificata, care ma urmareste mereu.De exemplu daca plec undeva departe de casa imi este teama sa nu patesc ceva, ma gindesc la ce e mai rau, cu toate ca nu as avea motive.Pe masura ce ma intorc spre casa ma mai linistesc.Am avut o oferta ff buna pentru un loc de munca in strainatate, si am refuzato tocmai din acest motiv.Numai gindu ca trebuie sa plec undeva departe de casa ma nelinisteste.Parca nu pot sa ma mai gindesc la viitor cu incredere, nu pot sami mai fac planuri.Sint f pesimist si ma gindesc la ce e mai rau.Noaptea am probleme cu somnu dorm 2-3 ore pe noapte, ma trezesc mereu trist si suparat, cu dureri de cap.Sa numi spuneti sa merg la doctor pentru ca am fost si mia spus ca nu am nimic, ba a mai ris si de mine.Eu simt ca nu pot scapa de astea decit cu un tratament.Va multumesc

maryellen
Daca sotul dumneavoastra nu mai are nici un fel de simptome phihotice, si isi doreste sa continuie munca, nu vad de ce nu ar face-o. Sunt foarte multe persoane cu astfel de probleme care stau in spital cu lunile si apoi in concediu medical si se intorc la locul de munca. Eu am fost internata de multe ori si din cunostintele mele nu am auzit de vreo comisie care sa spuna daca o persoana este sau nu apta de munca. Pensionarea pe caz de boala se face la cererea pacientului. Atunci treci printr-o comisie care te evalueaza pe baza documentelor medicale pe care le aduci. Nu cred ca este cazul sa va faceti griji. Daca sotul dumneavoastra se simte in stare, poate merge la munca. Nu are de ce sa-i fie teama. Concediul medical legal este de 3 luni iar daca nu se restabileste complet in 3 luni trece printr-o comisie (tot la cererea lui) care sa ii prelungeasca concediul la 6 luni pe an. Alfel el are un contract de munca. Nu poate fi dat afara. Stati linistita si incercati sa nu dati multe detalii despre problemele sotului colegilor sai de serviciu. Daca este intrebat sa le explice ca a suferit o depresie.

petrisor
Daca ai o frica interioara permanenta, care nu te lasa sa iti desfasori activitatile zilnice, nu are rost sa te chinuiesti. Du-te la psihiatru si cere-i niste medicamente pentru anxietate. Iti va trece aceasta senzatie. Seroxatul este foarte bun in sensul asta. Daca e doar spaima de a lucra departe de casa, iti spun din experienta proprie ca este extraordinar de greu. Eu nu am reusit sa lucrez decat o luna in strainatate (trebuia sa stau mai mult) si m-am intors. Dar in acea luna, ca sa rezist, vorbeam la telefon o ora pe zi cu cei apropiati. Daca esti mai sensibil, nu merge in strainatate, pentru ca ti se agraveaza sensibilitatea. Cred ca ai luat o hotarire foarte buna. Nu are de ce sa iti para rau. Ma repet: daca frica e permaneta, ia medicamente dar daca e o frica pe care o poate avea oricine si e trecatoare, nu are rost.
Cat despre somn, e anormal sa dormi doar 2-3 ore pe noapte. Privarea de somn poate duce la aparitita tulburarilor psihice. Poate ca si asta este o cauza a anxietatii tale. Du-te la alt medic psihiatru, explica-i ca nu dormi si sa iti prescrie o reteta care sa te ajute. Pentru somn trebuie sa iei neaparat ceva. Dar trebuie sa mergi la un medic psihiatru, cu trimitere de la medicul de familie. Nu la orice fel de doctor care sa rada de tine. Multa sanatate iti doresc.