tulburarea obsesiv-compulsiva

@Marco Polo73, cele 2 remedii florale Bach in care te regasesti sunt cuprinse in acel Rescue Remedy alaturi de altele trei.Daca ai o problema de orice fel care contribuie la aminarea deciziei de a lua legatura cu clinica respectiva sau altceva folositor tie, poti spune!, in masura posibilitatilor o sa te ajutam, nu te mai zbate de unul singur.Sincer, cind cineva drag are o problema de genul tulburarilor psihice sau mentale, a-l parasi inseamna a-l condamna;sa traiasca plenar viata", e valabil pt cei ce se detaseaza de oricine si orice, da poate!.Nu stiu exact desfasurarea evenimentelor din viata ta, dar uneori singuratatea e mult mai dulce.Cunosc familii cu un mariaj aparent implinit care au divortat dupa 25 de ani, culmea fiecare pe drumul lui respira usurat, la virste nu prea crude 55 de ani, sa incepi o alta viata, pt unii e imposibil, pt. altii e o alta sansa la fericire.Presupunind ca ai virsta de 38 de ani impliniti sau nu, ai toate sansele sa-ti reiei viata pe toate planurile.
Astept vesti de la tine si de la cei care doresc sa comunice

Buna seara tuturor!
Sunt o noua membra pentru acest Forum si am citit cu atentie toate comentariile si raspunsurile voastre.Daca cineva m-ar putea ajuta cu un sfat...O persoana foarte draga mie cred ca sufera de TOC-oricum a decis sa mearga la un psiholog si sa-si faca o noua valutatie a bolii.-se simte singur, neajutorat, dar cred ca viata ii ofera o noua sansa, dar nu sunt sigura ca reactioneaza in modul cel mai pozitiv!Ce tip de comportament trebuie sa adopte cineva alaturi de o persoana ce sufera de Toc pentru ai da siguranta, confort si liniste sufleteasca?E de ajuns iubirea, sinceritatea, ajutorul neconditionat?sau e nevoie de alt tip de comportament?Eu sunt de parere ca nu exista boli doar bolnavi.multumesc si astept cu nerabdare orice sfat!

Am sperat sa intre alticineva din cei cu aceasta afectiune sa-ti raspunda, dar cum nimeni nu ti-a raspuns incerc eu asa cit de cit..Cind cineva drag cade sub incidenta unei probleme psihice sau mentale desigur atitudinea mentionata de tine e buna, trebuie sa ne comportam normal, daca devenim prapastiosi si prea afectati vizibil asta inrautateste situatia.Daca persoana pe care incerci sa o sustii este la inceput de manifestare TOC, are sanse mari de revenire, mai ales ca are alaturi asa o fiinta dedicata in preajma, psihologul o sa evalueze situatia, eventual poti sa ne spui daca chiar a ramas pe diagnosticul initial.Stim cu totii ca aceste probleme apar in urma socurilor emotionale de diverese moduri, gasim solutii dupa dezbatere cu persoana in cauza, poate o convingi sa intre aici, o sa se simta ca dupa sedinta cu psihoterapeutul.Va depasi perioada de suferinta cind va intelege prin ce drame trec multi alti oameni, cu diagnostice grele fara sanse de vindecare.Orice perioada nefericita a vietii noastre o depasim daca nu suntem singuri.
Te asteptam cu vesti

Multumesc, mult K.v. de sfaturile sincere, chiar daca "noi" nu suferim de TOC.Psihologul nu a pronuntat nici un diagnostic pentru ca are nevoie de mai mult pentru valutare.Eu SPER din suflet ca nu e inceput de Toc doar o puternica depresie;oricare ar fi rezultatul psihologului o sa incerc din rasputeri sa-l ajut sa-i acord tot ce are nevoie ca sa se simta in siguranta, sa fie iubit si cu dorinta de a fii intr-adevar fericit.!

Buna seara, tuturor!Ce liniste.si de mult nimeni nu a scris nimic...as fi vrut sa stiu mai multe ideii cu privire la ce simt persoanele cu probleme de obsesii.Eu nu cred ca un psiholog poate ajuta foarte bine o persoana "bolnava", doar mediu calduros si plin de iubire din cadrul familiei.

DD, acum am vazut mesajul tau si incerc sa-ti raspund cat mai succint.
Toc netratat implica multa, enorma suferinta atat pentru bolnav cat si pentru cei din jur.

In cazurile medii-severe se intervine cu medicatie antidepresiva cu rezultate bune si foarte bune, daca tratamentul este urmat corect.

Pe langa medicatia cu AD se va face si terapie cognitiv comportamentala; este un tip de terapie cu rezultate rapide ce invata bolnavul sa faca fata obsesiilor si sa blocheze reactia negativa a pacientului in fata obsesiilor.

In cazurile usoare se intervine numai cu terapie de tipul TCC.

Noi aveam un grup de suport pe care-l gasesti aici:
http://forum.romedic.ro/prod/GRUP_DE_SUPORT_PENTRU_TOC-CAP_15_029279.html

Poti sa ma intrebi daca ai intrebari, iti voi raspunde cu mare placere.

Odata ameliorat TOCul, persoana isi poate vedea linistita de viata, ducand o viata foarte aproape de normalitate.

Numai bine va doresc
Prozac

Kv, multam ca in continuare esti atat de activa si de implicata.Momentan, gratie unui ajutor divin, am inceput sa fac tratament psihologic.Cred ca este terapie cognitiv-comportamentala.Momentan nu stiu daca are vreun efect, caci inca nu mi s-au dat anumite strategii de lucru cu obsesiile, ci doar asculta, noteaza si cateodata imi mai pune intrebari.Cat priveste remediile florale bach, inca nu m-am decis, probabil ca voi avea momentul meu de revelatie terapeutica si atunci voi face si pasul asta.Cert este ca voi studia problema foarte atent, intrucat cred in medicina alternativa.Te tin la curent si Dumnezeu sa te tina in putere!

@Marco Polo73

Ma intrebam ce mai faci, ma bucur mult ca ai dat un semn.Desigur fiecare in felul lui gaseste calea mai tirziu sau mai devreme.Acum ca tot am specificat pe alt topic asa cum stim cu totii Pamintul trece prin transformari si noi odata cu el, asa ca fenomene de asa zisa anormalitate apar mai ales la fiintele sensibile.Vom pasi pe o treapta spirituala superioara, dar contributia noastra este necesara.
Iti doresc mult bine tie si tuturor celor ce au nevoie si celor ce cred ca nu au.

Kv, sa stii ca ai mare dreptate.In actul acesta atat de complex al vindecarii de o boala atat de insidioasa si sacaitoare cum e TOC, si componenta spirituala are un cuvant greu de spus.Psihoterapia, medicatia, medicina alternativa, sustinerea familiei si a prietenilor buni, sunt esentiali.Daca adaugam si pe Dumnezeu in ecuatie, cred eu, ca sansele sunt si mai mari.Rugaciunea, meditatia, si orice alta forma de conectare la Sinele divin, aduc o pace interioara, senzatia ca esti pe maini bune, ca ameliorarea bolii si, de ce nu, vindecarea ei, e posibila.Eu asa simt, de cand am inceput sa practic.Si sa nu uitam ca Dumnezeu lucreaza prin oameni!In viata mea a aparut o femeie, care si-a asumat persoana mea cu totul.I-am spus de TOC, a zis ca e ok.A promis ca ma va sustine, ca-mi va intelege caderile, ca ma va asculta, ca doreste sa afle despre obsesiile mele si continutul lor.Cu conditia sa fiu deschis si sa-i spun mereu cum ma simt, ce obsesii am in momentul x sau y, cand suntem impreuna.Nu stiu daca are idee in ce se baga, dar sa speram ca va fi rezistenta!ASTEPT un semn.Numai bine, va salut pe toti, frati intru suferinta!

Buna dimineata, K.V!Multumesc mult pentru sfaturile si ajutorul pe care mi-l dai.Ai putea sa-mi spui exact unde se gasesc cele 2 remedii florale Bach, cum poate ajuta si cum pot intra in contact cu clinica (un numar de telefon, adresa).Eu cred in medicina naturista...esti o persoana minunata

@D.D

Exista 38 de remedii florale Bach, eu personal am folosit Rescue Remedy pt ca aveam nevoie urgent de asta, situatia devenise greu de indurat chiar si pt.mine care stiu sa-mi gestionez trairile, mai ales suferintele.In mod normal un naturopat adevarat stie sa prepare aceste remedii, eu am intilnit informatii despre clinica Somavita din capitala unde se stabileste diagnostic pe aura energetica si remediul Bach adecvat.Are mail - poti cere relatii pe orice cale.Eu personal ma aflu in afara tarii si am cumparat produsul de la o naturopata cu care m-am si imprietenit, ma simt minunat si fara sa stie fiul meu i l-am administrat si lui, acum e plin de stari de bine, glumeste mult, fredoneaza melodii, si-a recapatat memoria si sper si mai mult de atit.Poti ruga pe amicul tau sa intre sa vorbeasca cu noi, cine doreste sa-mi adreseze ceva personal sa-mi trimita mesaj pe mesageria de aici, pot spune multe lucruri folositoare.Ginduri de bine lui si tie!
@Marco Polo 73
Ne dai vesti bune, afla ca mai sunt oameni pe care-i fascineaza sa intre in suferintele altora, sa-i scoata de acolo neconditionat asa cum e sufletul omului simplu, curat si adevarat.Bucura-te de compania acestei femei indiferent cit va sta sau nu linga tine, nu gindi in viitor, cind o sa te intregesti o sa intelegi ca viitorul il poti modela pe ce cale vei dori(aiurea vor spune multi, desigur e treaba lor ce cred).Sa dau sfaturi e simplu si la-ndemina, sa vorbesc din propria-mi experineta mi se pare cuvenit, recunosc ca si eu cind am dat de necaz am fost coplesita de durere, teama, nesiguranta si gindul obsesiv ca viata mea s-a distrus complet si iremediabil.Frica si nesiguranta m-au doborit, 2 ani de zile m-am izolat de lume, s-a infipt negativismul in fiecare celula din mine, in final a trebuit sa ma intregesc, sa caut raspunsuri, sa ma intorc la meditatie, la gindul bun izvorul fericirii noastre, acum am alungat orice teama, am reusit sa aduc linistea in minte si-n inima, pacea m-a echilibrat, sunt senina, am forta sa continui.

Ginduri senine si voua

@K.v.Intra-devar sfaturile tale imi sunt folositoare.Si eu sunt in afara tarii si nu mai stiu cum merg treburile in tara de aproape opt ani.As fi vrtu sa vorbesc cu tine, mai detaliat, dar nu in Forum...posta mea privata e danadespa@tiscali.it...iti multimesc din suflet

@D.D

Multumesc de incredere, trebuie sa recunosc insa ca incerc sa comunic mai rapid, intra pe profilul meu de aici, acceseaza sectiunea mesaj si va ajunge la mine personal.Ca sa-ti citesti mesajele de pe Romedic, logheaza-te, intra pe modificari profil si o sa-ti apara optiunea, , mesaje, ,.Ramin la varianta asta rapida momentan sa vedem cum functioneaza.Ti-am scris citeva cuvinte, intra si verifica.

@Marco Polo 73

E buna terapia cognitiv-comportamentala, erai dezorientat la un moment dat nu stiai de unde sa incepi, a trecut multa vreme, cred, de cind te afli in aceasta situatie obositoare ?, de unde sa fi izvorit ?daca ai sti ai putea sa o "stergi"definitiv?.Ti-a mai sugerat cineva remediul floral, dar tu ai stat si ai gindit ca nu au cum niste picaturi sa vindece.Aceste picaturi in care s-a revarsat informatia florii menita sa alunge aceea problema ajunge in planul subtil, vibrational si fara sa faca nici-un gram de rau repara ceea ce ai stricat cu sau fara voia ta, dar desigur cu forta nu se poate, 4 picaturi in apa de izvor e mai greu de baut decit Seroxat(responsabil pt.o serie de sinucideri sau mult prea multe efecte secundare:ameteala, iritabilitate, tremuraturi, insomnie..etc).Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu militez impotriva medicatiei desi am o motivatie majora, dar atrag atentia, viata ta asa cum tu o simti in interiorul tau, in mintea ta unde se amesteca lucrurile, nu o poate vindeca in profunzime antidepresivul sau mai stiu ce.
Parasesc acest subiect si ma indrept la cel despre simptomele bolii, cum reusesti sa stai 8 ore la servici?, ce simti in aproprierea colegilor?, cum faci fata activitatii?, nu s-a declansat niciodata aceea "stare"cind erai la munca?care este obsesia predominanta si in ce context apare?dupa cit timp se normalizeaza situatia?ai incercat sa asculti pe cei ce fac meditatie sahaja yoga?, trezirea energiei kundalini, o fata cu schizofrenie face asta si acum se simte minunat, s-au vindecat oameni cu cancer si boli cronice mai grave ca TOC.Poveste cu lux de amanunte, chiar! azi ai avut vreo obsesie?ai putea sa experimentezi multe in acest timp dedicat singuratatii, nu uita de prietena ta, pregateste-o pt o "lume minunata", explica-i tot ce simti, pe mine aceste lucruri ma atrag, consider ca doar oameni prea simtitori patesc asta, tontii traiesc "cu capul-n nori", dar relaxati, nu au stres pt nimic ce-o fi o fi.

Un gind bun tie si multa putere prietenei!

Kv, pare-se ca am monopolizat discutia pe acest forum, si asta e bine.Sunt placut surprins, uimit, si deopotriva incantat, sa vad ca exista oameni ca tine, care au mers in cautarea lor mai departe de aparenta in esenta lucrurilor, la cauza lor.Am intuit mereu ca in spatele acestor obsesii stau niste trairi neconsumate, niste frustrari acumulate, o perioada importanta care ar fi trebuit traita dar pe care am ratat-o.Incerc sa aflu, cu ajutorul psihologului, si cu micile mele stari de luciditate din meditatie, sa vad ce am ratat si ce pot face.M-ai convins cu remediile florale, si sunt dispus sa incerc asta cat de curand posibil.Voi incerca sa raspund intrebarilor tale.La serviciu faca fata asa cum pot, uneori mai bine alteori mai greu, depinde de intensitatea obsesiilor, dar in principiu controlez situatia.Asta e important.Problema cea mare este nu pot avea o viata sociala corespunzatoare, pentru ca mi-a greu sa ascullt oameni vorbind, nu ma pot concentra atentia fiindu-mi monopolizata de obsesie.Despre obsesii ce sa-ti spun.Sunt multe ca forma si continut insa au acelasi efect:anxietate, tensiune, depresie, cu toata gama de simptome fizice care le insotesc:tahicardie, transpiratii reci, tremurul mainilor, etc.E ciudat pentru interlocutorii mei sa vada ca stau de vorba cu cineva care nu ii priveste in ochi, e tensionat de zici ca a venit Apocalipsa, are in ochi o privire de om speriat, transpira in palme cand dai noroc cu el.Si asta m-a indepartat de lume incet incet, m-a semisalbaticit, Totusi in ultima vreme ma simt ceva mai bine, am inceput sa citesc carti spirituale, care ma ajuta sa-mi revin mai usor din caderi, care ma relaxeaza mai mult.La televizor nu ma mai uit atat de mult, prefer sa vad filmulete spirituale pe internet care ma relaxeaza mai abitir decat orice pastila de anxiolitic.E o dimensiune noua, pe care o explorez cu placere(, , placere, iata un termen pe care ani de zile nu l-am cunoscut...foarte multi ani de zile).Si, cel putin in ultima vreme, incep sa sper, lucru nou, o raza intr-o lume atat de intunecata in care singura mangaiere era gandul sinuciderii.Acum ca te cunosc si pe tine, asa empiric, simt ca e loc, ca se poate, ca linistea, echilibrul nu sunt vorbe in vant, ca se pot materializa.Si-ti multumesc pentru asta!

@Marco Polo 73

Sunt cautatorul de raspunsuri pt.ca eu insami nu am gasit raspuns la marea mea intrebare, izvorul nelinistii continue:care este cauza diagnosticului greu sub care a cazut fiul meu TSA bipolara?."Conectindu-ma""empatic la aceasta afectiune grava am ajuns sa trec de granita incercarii de a intelege ce se intimpla si am trait efectiv pe viu evolutia bolii, iar acum ma simt in covalescenta.Cel mai rau lucru, total nefavorabil mie si fiului meu, a fost incercarea lui de a ascunde boala si asa au trecut anii, adincindu-se in prapastia unui greu si nedeslusit nici de medicina, diagnosticul schizofrenie.Am confundat comportamentul nepotrivit al fiului meu cu cel al unui tinar rebel care din prost entuziasm intra in conflict cu binele.Prima greseala majora pe care am facut-o a fost neacceptarea, urmata de vesnicul de ce ?de ce mi s-a intimplat raul asta mie?unde am gresit?..etc repetindu-se totul intr-un cerc al negativitatii coplesitoare, sufocante ucigind desigur forta vindecarii.Ca si tine si multi altii care ati suferit stiti despre ce vorbesc si nu mai adincesc suferinta, incerc sa conversam ca despre ceva usor de inteles si de eliminat.Acum dupa destule framintari nu fara urmari, am inteles ca trebuie sa ma intorc in interiorul meu si sa accept, apoi sa aleg, sa gasesc o cale spre un bine imediat nu ala la care ma gindeam acum citiva ani si sa-mi reconstruiesc gindirea dupa noua situatie existentiala.Am decis sa gasesc in mine forta, poate una neaccesata inca, aceea picatura de Divin pe care cu totii o avem si mergind pe drumul pacii mentale altfel mi se clarifica totul.
M-am rupt de lume 2 ani, am deconectat internetul si in aceasta perioada rea am citit multe despre plante, homeopatie, samanism.Aveam alte cunostinte asemeni si inainte, dar acum am deja o patima spre vindecare cu plante sacre, trezirea energiei vindecatoare si iti recomand din inima sa urmaresti tot ce poti in acest sens si ai sa vezi cum o alta viziune capata contur.Desigur m-a macinat gindul pe mine ca si pe tine si multi altii:de ce patesc eu asta ?, eu o fiinta care n-am calcat dreptul nimanui, n-am tinjit dupa marul oprit, am respectat principiul demnitatii si am facut gesturi onorabile in acest drum, dar acum am inteles mai mult decit toata viata la un loc, incep sa-mi invat lectia vietii, mai am mult pina sa deslusesc totul, poate nuci vreme nu e prea multa, dar sa nu asteptam finalul materiei fara sa stim nimic de continuarea vietii astrale.Cind am accesat primul topic si un tinar vorbea despre produsul homeopatic Anacarium Orientale, am inceput repede sa citesc si sa caut sa-l cumpar chiar daca ma intrebam cum pot niste picaturi adaugate in apa sa ajunga acolo unde credem gresit ca doar medicina clasica are acces.unele lucruri depasesc asa zisa noastra ratiune, eu le accept pt ca in acest eter exista informatii la care unii ajung, iar altii le refuza pt totdeauna.Citeste tot ce poti despre Homeopatie.Samanism, Reiki, Schimbarea Erelor, Hipnoza, Acupunctura, Reflexoterapie, Masaj.o lume intreaga, pe aici pe undeva vindecarea te asteapta.

-- intrati in viata cum puteti, pana nu e prea tarziu, oameni buni. Cu pasi mici, si f mici -- cu caderi cu ridicari...si tot asa.

Viata insasi e cel mai bun medicament. Poate nu va puteti deplasa: nu va ascultati interiorul -- lasati sa vb singur !! Ascultati vocea pasarelelor, a celor din jurul vostru -- vb cu ei.

Iesiti astazi 20 de metri, prin aer; maine faceti dublu si multumiti pt asta; si assa mai departe. Nu va uitati la cei din jur care va privesc -- Ce treaba aveti cu ei ? Vecini, sau altii...

Gasiti un chiosc unde sa vindeti alimente, fructe, ceva ( trebuie sa gasiti un om cu suflet printre rudele voastre, consateni ) - iar poate la anul viitor veti face altceva mai bun, care va place. Faceti asta cateva ore pe zi voluntar chiar -- ganditri-va ca -- castigati sanatate. Trebuie sa gasiti ceva -- boala psihica paote fi o capcana -- Fugiti cat puteti de obsesiile ei; cat mai puteti vorbi, gandi vedea -- Fugiti sa va incapsulati -- sunt de fapt legaturi/ incorsetari nocive ! Dumnezeu sa fie cu noi si sa se indure.

Eu eram f bine si sanatoasa perfect psihic -- si dupa mai multi ani de viata casnica ( pe langa tv, carti.. ) -- m-am imbolnavit groaznic de depresie. dar pt un om deja bolanav, statul numai in casa... e cu atta mai nefavorabil.. Doamne ajuta !

Draga kv, multumesc pentru deschiderea si sinceritatea de care dai dovada(pentru a cata oara!!!).Vad ca ai avut multa suferinta de indurat, multe intrebari fara raspuns imediat au iesit din ea, si cautarile tale, pe acest fond sunt absolut justificate.La fel de justificate ca si ale mele.Si eu, in ultima vreme, am inceput sa caut.De samanism am auzit citindu-l pe Castaneda(uluitoare cartile sale pe acest subiect)si urmarind emisiuni spirituale.Ca si tine sunt preocupat de orice tine de aceasta latura(am citit multa psihologie motivationala, carti de spiritualitate orientala si autohtona)insa recunosc ca nu am citit mai nimic din ceea ce se cheama homeopatie.Voi citi!Stiu ca pe undeva exista o lectie mare pe care trebuie sa o invat, ca nu sufar degeaba, ca in spatele fiecarei incercari sta potentialul evolutiv.Am incetat sa ma mai intreb de ce.Acum ma intreb ce am de invatat din asta.

@Marco Polo 73

Ma bucur mult ca ai deschidere spre cunoasterea spirituala, desigur nu putem citi sau sti totul niciodata, dar sa avem idee despre cum functioneaza acel ceva.In homeopatie este necesar sa intelegem "Legile vindecarii homeopatiei"si daca tu simti si percepi ca pe ceva bun tie, asa va fi, nu pt ca zic eu sau altcineva, ci pt.ca ai"permis"tu asta.Despre samanism imi place sa vad cum oamenii care n-au crezut niciodata in nimic decit in acel banal palpabil, in urma unor suferinte mari, au ajuns in Valea Samanilor cautind raspunsuri in"primitivismul"unde n-ar fi calcat niciodata daca nu li se intimpla ceva rau in lumea materiala si in viata prezenta.Imi permit sa pomenesc un preparat homeopat, Aconitum care se foloseste ca sursa vindecatoare in spaime, sperieturi, emotii...e un intreg univers aici.
Mult bine!

Nu exista niciun dubuiu ca as suferi de aceasta boala. Sunt foarte tanara, am 20 de ani. Si daca ma gandesc... acesta boala a inceput sa se manifeste la mine inca din copilarie, pe cand aveam vreo 9-10 ani imi amintesc ca verificam de foarte multe ori daca am stins aragazul, am stins lumina, am oprit apa...desi aceste lucruri imi erau vizibile nu credeam ceea ce vad. Am dat vina la momentul respectiv pe mama deoarece ea era mereu cu gura pe mine "ai grija sa nu dai foc la casa, sa nu inunzi etc". O perioada de timp nu cred ca am mai avut problema asta, cel putin nu asa accentuata...acum insa e de nesuportat. Am devenit foarte obsedata...tot ce e rau, ceea ce ma tem cel mai mult are o probabilitate foarte mare sa mi se intample. Un exemplu clasic e spalarea mainilor foarte foarte des, dupa orice activitate in mintea mea apare gandul ca am virusi, microbi, ca ma imbolnavesc, ca o sa mor. Cea mai mare temere a mea e de virusul hiv si hepatic, boli incurbarile si ma obsedeaza gandul ca o data ce am capatat o nu as mai putea sa scap de ea. Ajung sa cred cu tarie desi stiu foarte bine cum se transmit aceaste boli ca am luat. Tind sa exagerez in orice ( de exemlu evit nu ating barile din masinile de transport public, sa ma asez pe scaune (ma gandesc ca acolo a fost sange, ca cineva a fost la mentruatie ca a ramas pe scaun desi nu se vede, ca cineva a vut o rana, etc, sunt constienta ca virusul nu traieste mult in atmosfera, ca trebuie sa existe o cantitate de sange dar eu nu bag de seama asta. Sunt convisa ca am luat boala. De asemenea mare obsesie cu toaletele publice. Evit pe cat posibil sa ma duc acolo, dar sunt momente in care nu am incotro si merg. Totul bine si frumos, insa dupa ma gandesc la consecinte, ca as fi capatat virusul de acolo. Aceste lucruri nu-mi dau pace, nu ma lasa sa traiesc...devin foarte suparata si irascibila, si am ajuns sa cred ca nu voi mai avea o viata normala niciodata. Ce as putea sa fac? As dori sa primesc niste "sfaturi babesti", mi-e rusine sa merg la medic. Mi-e rusine sa-mi expun problema.

@Alinaa 00

Corect si bine ar fi daca te-ar sustine cineva din familie sa-ti clarifici cu adevarat afectiunea, desigur putem sa-ti sugeram una, alta, dar cum totul este diferit de la persoana la persoana nu stiu in ce masura te putem ajuta, dar incercam.Daca vrei sa mergi pe linia naturopata, homeopatica, ai sa gasesti citeva referinte pe acest forum ca de ex:Aconitum, produs homeopat folosit in eliminarea palpitatiilor, stresului brutal.agitatiei psihice, anxietatii, in teama de moarte, nevralgii, furnicaturi, migrene;Luesindum pt obsesia de a te spala repetat pe maini, teama de microbi.Aceste produse se realizeaza in anumite concentratii si se indica dupa stabilirea tabloului de afectiuni al pacientului, tu faci cum crezi, dar ideal ar fi sa mergi la un specialist.Produse naturiste sunt o multime si pt ca in aceasta afectiune ca in toate de cele de ordin psihic/mental, comun este scaderea Serotoninei poti lua un antidepresiv usor ca Depress A de la Dacia sau Apistress.Planta care stimuleaza producerea Serotoninei este banala sunatoare, isopul numit si, , planta sfinta, , este recomandat in tratarea fobiilor, convulsiilor, emotiilor, desigur sa ceri relatii despre concentratie daca-l iei tinctura sau gramaj daca il prepari ca macerat.Siropurile de plante ca Noni, Rhodiolin, eu personal(am vazut discutii contradictorii pe aceasta tema)le consider minunate pt ca le-am folosit, dar sunt nitel cam scumpe si nefiind autohtone poate e mai bine sa folosesti plante de la noi.Daca vrei parerea unui medic specialist exista pe acest forum Dr.T, iti va raspunde sincer si autorizat daca vrei medicatie.Nu trebuie sa-ti fie nici rusine nici teama, cu totii avem probleme, daca le ascunzi se adincesc.

Sanatate si curaj

Va multumesc ca mi-ati raspuns. Eu am discutat aceasta problema cu mai multe persoane, insa putini sunt cei care ma iau in serios. Totu' se termina cu "ahh! esti nebuna! daca am fi toti asa ce-ar fi?" sau dau vina pe faptul ca as fi egoista si ca ma gandesc doar la mine. As vrea sa ii cer domului doctor T. niste sfaturi. Cum as putea sa-i scriu?
Mi-ati spus de aceste produse, insa nu stiu cum sa le iau, care mi se potrivesc cel mai bine... Am citit despre aconitum ca ar fi o planta otravitoare.. ma cam sperie gandul asta. De asemenea de Noni si Rhodiolin ca ar fi foarte bune. De luesindum nu am gasit nimic, il pot gasi in orice plafar? Mi-e teama totusi de reactiile adverse ale acestor produse in cazul in care nu sunt potrivite pentru mine.

Alinaa 00

Produsele homeopatice nu au nici-un fel de efect secundar, cele alopate au destule, dar tu faci cum crezi si cum simti.Pe dr.T il gasesti cautind pe google, , forum depresie dr.T, , eventual poti sa-l inviti sa intre aici sau sa-ti raspunda pe privat.Inainte de a incepe sa inghiti pastle sa citesti tot ce poti despre ele si sa intrebi pe cei care le-au luat cum se simt desi totul este diferit de la persoana la persoana.

Cu bine

Alina00

Nu mai lasi vesti despre o eventuala decizie a ta cu tine?pina una, alta intreaba pe cineva de la Farmacia Verde cam ce ti-er recomanda in caz de TOC si incepi cu ceva naturist fara daune de nici-un fel.

Sanatate

Am o mare suferinta...astept sfaturi, pareri si doresc sa discut cu persoane care au simtome asemanatoare:

In urma cu vreo 6 luni de zile am inceput sa am senzatia de nesiguranta in memorarea lucrurilor, fiind nevoita sa repet de cateva ori pentru e retine. Treptat, treptat aceasta senzatie s-a amplificat, orice informatie trebuie sa o repet de mai multe ori, cand imi intra ceva in cap (Ex. cuvantul, , sculptor" sau, , vecinii Romaniei" etc.) repet de mai multe ori pe zi (am ajuns sa spun cuvintele si pe litere ca sa fiu sigura ca asa se scriu). Deasemenea nu am siguranta ca am inchis apa, becul, centrala etc. ma intorc din loc sa mai verific odata si chiar daca vad ca becu e stins (si eu vizual sunt convinsa de lucru asta) il mai aprind odata si apoi il sting ca sa ma conving ca e inchis. O alta manifestare este aceea de a-mi aduce aminte, si a repeta cu glas tare, si de mai multe ori pe zi, tot ce am facut in trecut (Ex. ieri am fost la piata, alaltaieri m-am tuns, acum o saptamana am fost prin parc etc), fara a putea sa ma concentrez asupra zilei de maine. Practic, am ajuns ca mai mult de 90% din timpul unei zile sa-mi fie ocupat cu aceste repetari obsesive si reamintirea si repetarea aproape a tot ce am facut in trecut.
Am mers la pshioterapeut insa

Continuare. am mers la 3 pshioterapeuti, metodele aplicate nu mau ajutat sa vad nimic nou in comportamentu meu, apoi un doctor pshiatru mi-a prescris un tratament cu solian si romparkin nu a dat nici un rezultat (chiar mi-a slabit organismu) apoi am mers la un alt medic pshiatru si mi-a zis ca nu a fost bine recomandat tratamentu dinainte, recomandandu-mi rivotril si cipralex, urmez tratamentu de circa o luna de zile, singura schimbare este aceea ca nu mai am acea stare de neliniste ( mi se punea o neliniste, atunci cand repetam ) insa de repetat tot repet si nu pot deloc sa ies din aceasta stare, nu pot sa ma dezlipesc de a ma mai gandi numai la ce a fost in trecut.
Mentionez ca sunt din Targu Jiu, daca ma puteti ajuta cu sfaturi sau mai cunoasteti persoane care au stari asemnatoare doresc sa comunic cu ele

Cred ca cel mai bine este sa consult un psiholog... Nu stiu ce as putea rezolva indopanadu-ma cu pastile... Ideea e ca daca am siguranta ca e bine ce am facut din partea unei persoane, ma simt mult mai bine. De exemplu cineva m-a calcat pe picior in ratb ( suna putin penibil stiu) iar eu eram foarte crizata stiind ca am virusi/microbi pe mine. Ma gandesc ca acea persoana a fost la baie acolo erau niste pete de sange care contineau Hiv si le avea pe talpa cu care m-a atins..gandesc prea mult in detaliu. Apoi i-am spus prietemei mele ce gandesc, iar ea mi-a spus ca nu se intampla nimic. A incercat sa-mi explice.. De aceea tind sa cred ca un psiholog ar fi mult mai util..Mai ales ca sunt putin cam confuza cu medicamentele.Pentru anumite pers au efect pentru altele nu.

Pentru deea-elena : Simtomele cu apa, lumina le-am avut si eu la varsta de vreo 10-11 ani. Intre timp mi-a disparut. Acum verific doar o data. Atunci, la aceea vreme ma intorceam de 50 de ori sa fiu sigura..desi vedeam ca totu' e in regula nu credeam. Undeori ma intorceam si din drum. La fel ca tine, repetam ca pentru mine ca inchisa lumina, aragazu' etc. Cand eram cu cineva nu faceam asa...aveam garatia din partea acelei pers. A trecut faza asta...eu acuma la varsta de aproape 21 ani ma confrunt cu alte probleme paranoia. Cum am scris si mai sus am teama de sange, hiv, tot ce inseamna rana a uneori pers. Ma obsedeaza ideea ca as putea lua aceasta boala crunta de undeva. Poate ca si la tine e doar o faza acum...care peste ceva ani va trece. La mine a disparut cu timpul... Multa sanatate!

Deea elena si Alina, boala de care vorbiti se afla in spectrul anxietatii si se numeste Tulburare Obsesiv Compulsiva.
Desi este o boala chinuitoare sunt sanse mari de ameliorare si chiar de vindecare cu tratamentul potrivit.
Terapia cu AD si psihoterapia cognitiv comportamentala este recomandata in astfel de tulburare.

Deea elena, tratamentul recomandat este foarte bun. Aveti putina rabdare, veti obtine rezultate bune in maxim doua luni.

Numai bine
Prozac