tulburarea obsesiv-compulsiva

buna seara tuturor!
sunt nou membru pe acest forum si am spicuit din postarile voastre...Poate ma ajutati si pe mine cu un sfat...Fiica mea de 13 ani a fost diagnosticata cu TOC de ceva vreme-de vreo 2 ani a tot schimbat tratamentul(de la anafranil, care-i provoca insomnii), Haloperidol si Encephabol, pana la Zoloft-2 pastile/zi.Sa ptamana asta ni s-a recomandat Cipralex(1 pastila de 10mg, seara).Citind prospectul si apoi postarile voastre m-am ingrijorat si mai tare, avand in vedere varsta fiicei mele.N-as vrea s-o indop cu chimicale, de care sa ajunga dependenta si care vad ca mai au si efecte secundare..., dar nici fara medicatie-n-as vrea ca boala sa avanseze.Pe langa asa-zisele ritualuri, ea are momente in care nu-si mai poate controla compulsiile, devine violenta, agresiva cu cei din familie care i-au provocat (real sau nu) o cat de mica suparare.Incerc sa-i acord tot sprijinul, dar de multe ori ma lovesc de un zid, se inchide in ea si nu vrea sa mai comunice...
Sunt convinsa ca ma intelegeti, de aceea va intreb:ar trebui sa mai consult si alt medic sau sa-i administrez Cipralex?In prospect scrie ca nu se administreaza, in general, celor sub 18 ani.Ce ma sfatuiti?
Mentionez ca merge si la psiholog in paralel cu tratamentul de la medicul psihiatru.
Ce-mi puteti spune despre TCC(teoria cognitiv coportamentala)?Ar putea fi o alternativa la tratamentul medicamentos??
Va urez tuturor multa-multa sanatate si Doamne ajuta!

Incercati sa faceti sfestanie o data pe luna pentru cateva luni si apoi datii untura de peste ce contine omega 3. Pentru sfestanie mergeti la un preot ortodox.

buna seara sunt noua e forum ce sa zic ce am citit aici ma ingrozeste si totodata imi da speranta.Credeam ca sunt singura persoana din lume care are aceste probleme.Mi-e rusine de mine mi-e teama sa pronunt gindurile care nu-mi dau pace.Vreau sa va spun ca nu am fost la nici un doctor si nu stiam pina de curind cum se numeste acesta boala atit de perfida.Sufar de aceste obsesii de un an de zile si au aparut pur si simplu din senin.Vreau sa va mai relatez ca de ani buni sufar de anxietate si am incercat la inceput cu anxiolitice dar care nu au dat nici un rezultat ba din contra imi faceau mai rau.Apoi am tinut-o in frau cu ceaiuri dar am ramas cu insomnii.In urma cu un an si doua luni am inceput sa am o teama cumplita sa nu i se intample ceva rau copilului meu.Cum pleca de acasa intram in panica si in capul meu erau fel de fel de scenarii groaznice in momentu cand ajungea acasa ma linisteam.am trecut peste toate astea cu usurinta zic eu acum cand vad ce mi se intampla.Dar intro zi tin minte perfect (caram lemnele in curte din strada)mi-a venit asa deodata in minte ca pot spune da doamne sa-mi moara copilul.Gindul m-a lovit ca un trasnet si a inceput calvarul.Nu va pot descrie prin ce am trecut, nu vreu sa-mi mai aduc aminte am patit exact ca Dorulet am facut depresie nu stiam ce se intampla cu mine eu care ma temeam sa nu i se intample ceva rau copilului meu eu care il iubesc mai mult decat orice pe lume acum imi doream sa i se intimple ceva rau.DOAMNE este ceva groaznic la inceput am crezut ca am inebunit apoi usor, usor am banuit ca e o boala psihica.singura persoana care stie de aceste obsesii este sotul meu care m-a incurajat si m-a inteles.cum sa fac sa scap de acesta ginduri care parca in timp sau mai atenuat mai apar dar parca nu-mi mai este asa teama de ele.mi-e frica sa nu apara din nou in forta pentru ca am citit pe forum ca netratata inainteaza lent.precizez ca aceste ginduri le am numai in legatura cu copilul meu dar asta face si mai cumplita boala.de ce tocmai cu fiinta pe care o iubesc cel mai mult se intimpla de ce nu cu parintii, fratii sau sotul?de ce? poate cineva sa-mi raspunda vo rog din suflet ajutatima!

buna seara! si eu sunt nou pe acest forum, am 23 de ani si de un an de zile urmez tratament pentru aceasta boala numita TOC, am fost internat la nifon in judetul buzau la dr ionescu adrian, un psihiatru foarte bun, cu o experienta de zeci de ani in spatele lui si cu o echipa minunata de asistenti medicali, parerea mea este ca nimeni nu pleaca nevindecat de la acest om, nu ma gandeam vreodata ca am sa scap de aceste ganduri care imi controlau viata si care ma duceau in pragul disperarii. Am urmat tratament cu anafranil, zoloft si olanzapina, ce-i drept sunt chimicale care au foarte multe efecte secundare dar te aduce cu picioarele pe pamant. eu am fst intr-o stare critica si in prezent am reusit sa ma integrez in societate si sa fiu un om normal. din cate am citit pe acest forum suntem multi cu astfel de probleme, eu va doresc sanatate si multa incredere in voi, sa aveti speranta caci aceasta boala poate fi vindecata numai ca trebuie sa nimeriti doctorul potrivit care sa va recomande medicamentatia potrivita.

Multumesc pentru postare si incurajari.Cred ca e o mare fericire sa scapi de obsesii si te invidiez oarecum pentru asta.Vad ca la tine a mers bine Zoloftul, la mine nu prea.Pote ca formula nu a fost buna!

chiar m-as bucura sa stiu ca ai mers la acest medic pe care tot il laud, iti spun sigur ca a vindecat oameni cu schizofrenie, eu cand am ajuns acolo si i-am spus toate gandurile mele si toate obsesiile, mi-a spus doar "lucrurile se vor rezolva" si nu aveam incredere tinand cont ca au mai incercat si alti medici sa-mi dea de cap, rezultatele s-au vazut imediat dupa 5 saptamani, eu facusem obsesii pentru niste cuvinte ciudate, parca eram programat sa repet acele mizerii de care eram constient dar de care nu ma puteam opri. acum totul e ok, si ink ceva: locul acela de la nifon este superb, padure, aer curat, curatenie si disciplina! mergi te rog acolo e un doctor cu suflet mare! -* putem vbi mai multe

(*modificat de adminstrator)

La Nifon se fac internari?Cam la ce pret se ajunge?Eu, din pacate, am un salariu foarte mic si nu stiu in ce masura as putea sa pot ajunge acolo, de aceea te intreb.Iti multumesc pentru adresa de mess si pentu disponibilitatea de a ne ajuta!

buna seara! da se fac internari(eu am stat 5 saptamini )si crede-ma costurile nu sunt mari deloc, nu-ti cere nimeni nici un leu, nu exista tarif, dai cat crezi tu de cuviinta, eu am dat odata 300 ron la inceput si cand m-a externat inca 300 ron deci in total 600 ron, in plus de asta medicamentatia este gratuita pe toata perioada internarii plus 3 mese pe zi! nici nu zici ca este spital acolo asa de frumos este, important este sa ajungi acolo si sa spui tot ce ai pe suflet, sa pomenesti de toate obsesiile pe care le ai, fara nici o jena! e ca la spovedanie acolo!

buna tuturor.va scriu cu inima deschisa, plina de incredere si optimism pentru ca am reusit ceea ce niciodata nu mai credeam ca se poate. Stiu cum e sa ai tulburare obsesiv -compulsiva, sa nu poti dormi, sa fii epuizat de ganduri si imagini de dimineata pana seara, sa ai permanent teama si sa faci atacuri de panica, sa iti pierzi orice speranta sau senzatie de control asupra ta. Am luat si pastile dar nu miau folosit prea mult. Este o boala chinuitoare, dar nu este imposibil. Eu am avut un mare sprijin si ajutor, am avut noroc si am gasit o psiholoaga foarte buna aici in Braila, unde greu gasesti ceva eficient in materie de medici, mai ales specializat pe psihoterapie. Am facut terapie cateva luni, cam jumatate de an cu Dna doctor Virginia Mirita si acum simt pe pielea mea lucruri care uitasem cum e sa le simti, sa le gusti din plin, sa retraiesti cu adevarat. Cu ajutorul psihoterapiei am scapat de ganduri si obsesii, de atacurile de panica zilnice, care nu ma lasau sa fac mai nimic, mi-am recapatat increderea si forta pierduta in urma cu ani de zile.,.aveam 21 de ani dar ma simteam ca la 40,..obosita...sictirita, , , , cu mintea facuta praf...credeam k ii omor pe toti, mai ales copii, ca o sa innebunesc, ca o sa urlu pe strada, (sau ca o sa lesin), ca o sa ma sinucid si nu ma puteam concentra cam la nimic. Simteam ca nu mai pot. Apoi am inceput psihoterapia, la inceput mai greut, , , apoi incet, incet dar sigur am simtit cum imi revine pamantul sub picioare, am discutat, analizat si rezolvat toate aspectele posibile.Pot sa spun ca doamna Mirita m-a autat foarte mult si o pomenesc intotdeauna. Gandurile au inceput sa vina tot mai rar si deja nu mai aveau putere, apoi tot mai rar, , , pentru ca aplicam strategiile invatate, in functie de personalitatea mea.Doamna doctor chiar simte omul. Apoi incet incet a disparut si panica, , , in maxim un an redevenit sunt cum eram o data.Conteaza mult sa ai vointa, sa nu te dai batut, sa lucrezi si sa exersezi.Noi de exemplu am discutat deschis orice gand, am format ca o echipa. Doamna imi spunea cum sa fac si eu o ascultam, desi eram disperata si nu stiam sigur daca va da rezultate.E foarte important sa nu va dati batuti. Conteaza mult sa te duci la un doctor bun, nu la toti perversii care te mananca de bani, conteaza sa poti atinge cu el punctele care te intereseaza, sa stie cum sa te ajute, iar tu sa aplici ceea ce-ti da.Vindecarea se face in timp, dar puteti sigur, Doamne nu credeam ca o sa zic vreodata, dar in sfarsit ma simt din nou eu. Stiu cine sunt, stiu ce imi doresc, cum sa ma descurc.Aveti incredere in voi si daca sunteti din Braila, nu ezitati sa ii cereti ajutorul.E mai greu de unul singur.Am trimis si alti prieteni la ea si din afara se vad si mai bine rezultatele.Daca doriti imi lasati un id si mai vorbim pe mess.Multa sanatate tuturor si aveti incredere in voi! Puterea sta in voi, fiti tari. va pupic

Buna tuturor,

Va citesc mesajele tuturor si in multe dintre ele ma regasesc si eu. Sufar de aceasta cumplita boala de mai multi ani cu perioade groaznice si mai putin groaznice. Am sperat si sper inca, cu ajutorul lui Dumnezeu toate se rezolva, dar din pacate in prezent trec printr-o perioada foarte proasta si ce este mai grav este faptul ca cei din familie nu ma sustin, nu vreau sa accepte ca intr-adevar am nevoie de sprijin, imi spun ca toate lucrurile se rezolva de la sine.
Apelez la oricare dintre voi care v-ati tratat la psiholog/psihiatru din Cluj sa mi-l recomandati.

Va multumesc anticipat!
iris 18

Buna seara, tuturor!
Din pacate, eu nu am vesti prea bune in legatura cu TOC-ul fiicei mele...Am ajuns sa ii dau 2 pastile de Cipralex a 10mg zilnic(la doar 13 ani), iar rezultate... nu prea se vad;din contra, se poarta tot mai agresiv atunci cand ceva nu-i convine, devine violenta..., , Ritualurile" nu le-a parasit, continua si psihoterapia.A luat insa in greutate, inainte era chiar slabuta(in jur de 40 kg la 1, 60m), acum are 50 kg.Face dansuri de la 3 ani, iar o crestere mai mare nu i-ar fi benefica,
are o pofta de mancare exagerata.Sa fie urmare a tratamentului medicamentos? Ma ingrozeste gandul ca nu va putea scapa niciodata de obsesii, as vrea sa-i opresc tratamentul, dar stiu ca urmeaza recaderi si poate fi si mai rau...Pe de alta parte, ea creste...si cand isi va da seama ca am indopat-o cu antidepresive nu stiu cum va reactiona..si cum va mai fi relatia noastra.Mi-e teama...Voi discuta si cu medicul psihiatru care o are in evidenta si cu psihologul daca este periculos sa-i incetez tratamentul.
Va doresc numai bine, Doamne ajuta!

Prozac, am ajuns, cu voia Domnului la un psihiatru, care insa mi s-a parut grabit, neatent, superficial.Din pacate e cam singurul de pe aicea.Mi-a dat ca tratament Seroxat, rivotrilsi tranxene.Ce crezi?Eu sunt cam scepic in ce-l priveste, asa ca te intreb si pe tine daca ai auzit de aceste medicamente si ar merge in TOC.Astept raspuns!

Citesc mesajele voastre si imi pare rau sa vad atati oameni chinuiti de aceleasi probleme, multe intrebari la care nu stiu daca in psihiatrie o sa gasiti raspuns si nu in tratamentul psihiatric rezolvare imediata. Imi amintesc si eu acelasi chin, la mine era concentrat pe frica ca sunt posedata sau malefica si faceam eforturi uriase sa ma controlez. Atacul de panica il dezvolti in stresul pe care il experimentezi incercand necontenit sa faci fata, obosesti nu mai poti controla si dezvolti atac de panica.
Nevoia asta aproape dependenta de a vorbi cu cineva care te intelege despre aceste obsesii este si ea un simtom al bolii. Te simti eliberat pe moment cand vorbesti cu cineva, dar sentimentul de eliberare nu dureaza si scrii din nou si astepti cu o nerabdare ciudata raspunsurile. Iti vin ganduri in minte pe care nu le recunosti, ganduri pe care nu vrei sa le accepti ca sunt ale tale pentru ca a accepta ca vin de la tine fac din tine o persoana malefica si nebuna, iar tu in experienta anterioara nu te-ai perceput asa ci dimpotriva ai crezut ca esti o persoana buna si empatica. Si in toata aceasta nebunie te intorci la valorile crestinismului si incerci prin rugaciune si practicarea aproape fanatica a religiei sa-ti gasesti salvarea in Dumnezeu. Daca aceasta este ceea ce a-ti experimentat si voi ce pot sa va recomand sunt urmatoarele: 1. Concentrati-va pe ideea ca acolo unde este frica si panica nu este Dumnezeu, Dumnezeu este in starea de bine si pace pe care o poti dobandi gandiind pozitiv si nu deznadajduind. Atunci cand va panicati si deznadajduiti amplificati starea de boala. Alungati atacul gandurilor si ganditi pozitiv este primul lucru pe care trebuie sa-l faceti si nu uitati un lucru - nu sunteti nebuni. 2. Luati o pauza de o zi si meditati la cine sunteti voi si incercati sa vedeti de unde pleaca gandurile, ele pleaca din voi dintr-o experienta traumatizanta pe care ati avut-o si pentru ca doare o negati si ati impins-o undeva in cotloanele mintii si de acolo asa incearca sa iasa. In experienta mea cu aceasta boala am invatat de la cei care m-au ajutat un lucru foarte important si anume ca pentru a ajunge la cunoasterea lui Dumnezeu ( cunoasterea binelui) trebuie mai intai sa te cunosti bine pe tine insuti. 3. Daca ati ajuns sa va cunoasteti, sa va cunoasteti foarte bine simptomele cautati pe google remedii homeopate in nevroze. Gasiti acolo in functie descrise tipurile de nevroze si numele remediului homeopat indicat in fiecare tip de nevroza. Cautati pe urma remediul homeopat respectiv si proprietatile lui si cititi cu rabdare si vedeti cu care remediu va identificati cel mai bine. De exemplu pentru cei fobii legate de posedare malefica cel mai potrivit este mancinella, exista alt remediu pentru cei cu fobii legate de moarte sau boala. Daca va gasiti remediul potrivit in cateva zile va veti simti mult mai bine ca dupa ani de tratament cu neuroleptice. Asta depinde de voi si de cat de bine va cunoasteti pe voi. Cu ajutorul lui Dumnezeu as

Cu ajutorul lui Dumnezeu asta a fost rezolvarea mea dupa aproape doi ani de chin si intrebari la care nimeni nu a putut sa-mi dea un raspuns concret. Sper ca v-am fost de ajutor.

Pentru iris 18. Nu cauta psihiatru, nu te va ajuta foarte mult. Gasesti insa in cluj un homeopat renumit in tara care sigur iti va fi de un real folos. Se numeste Simona Niţu, este medic pediatru si homeopat. Gasesti pe net detalii despre activitatea ei si modalitati de contactare. Este foarte ocupata dar programeaza-te si pana te duci la ea noteaza pe o hartie toate simtomele pe care le ai, orice. Depinde de tine cat de bine vei reusi sa-ti identifici problemele pentru a i le comunica. Daca iti gasesti remediul potrivit ai sanse sa scapi in cateva zile de probleme. Cauta pe net inainte si citeste descrierea catorva remedii homeopate ca sa iti faci o idee. Poti incepe cu Aconitum Napelus, Mancinella, Carcinosinum. Nu stiu care sunt manifestarile tale ca sa-ti recomand sa citesti ceva mai concret, am incercat sa-ti ofer intuitiv cateva. Sper sa-ti fie de folos.

Pentru Prozac, Daniela si alte persoane a caror obsesie este frica de a nu face rau propriului copil sau unui membru drag al familiei remediul care imi pare potrivit este Thea. Va alipesc cateva informatii despre el.
Thea: frica de a ucide un membru al propriei familii sau pe cineva apropiat pe care îl iubeşte, sau mai ales pe unul din copiii săi; pacientul poate resimţi o frică teribilă că îşi va ucide propriul copil, fapt pentru care îl trimite la un vecin pentru a-l proteja;Clinic Thea chinensis este indicat în stări de tulburări nervoase însoţite de insomnie, de frici nocturne, de o exaltare mentală temporară şi tranzitorie. Persoana poate să prezinte episoade de râs prelungit, necontrolat, să vorbească în rime, sau să se certe cu ceilalţi la cea mai mică provocare. Există o mare excitabilitate nervoasă, cu exaltarea tuturor facultăţilor intelectuale. Stările sunt aproape maniacale.

Este indicat în dureri de cap, care iradiază dintr-un punct în restul capului, însoţite de greţuri, de agitaţie şi insomnie. Pielea scalpului devine foarte sensibilă şi se poate pieptăna cu dificultate.
Nevralgii, parestezii şi pareze ale membrelor. Mâinile pot tremura violent. Agitaţie a picioarelor. Dureri nevralgice şi la nivelul tendoanelor. Senzaţie ca şi cum greutatea cearceafului le striveşte degetele.
Starea de excitaţie nervoasă se poate regăsi şi la alte nivele, simţurile sunt accentuate. Ochii sunt anormal de luminoşi, cu pupile dilatate (ca la Belladona), dar faţa este palidă. Apar zgomote în urechi. Apare uscăciunea mucoasei nazale, uneori cu epistaxis. La nivel genital, apare o excitaţie neobişnuită.

Thea chinensis poate să fie remediul pentru persoane deosebit de sensibile şi delicate, care să prezintă nevralgii şi simptome de excitaţie locală şi generală ca urmare a unor circumstanţe stresante ale vieţii lor.

Pentru Marco Polo remediile pe care le gasesc in fobia obsedanta a mortii sunt Arsenicum Album si Aconitum. Cauta pe net descrierile lor si vezi cu care te poti identifica mai mult. Cauta un medic homeopat sa-ti faca schema de tratament. S-ar putea sa ramai surprins cat de mult ajuta cateva pastilute foarte ieftine si inofensive.

Pentru monicami tot ce pot sa va spun din experienta e ca e prematur ca la varsta ei fica d-voastra sa dezvolte nevroze. Acest gen de probleme apar in urma unor episoade traumatizante pe care adultul incearca sa le depaseasca gresit, nu confruntandu-se cu ele pentru a le depasi, ci negandu-le sau modificand in mintea lor realitatea pentru a le putea accepta mai usor. Eu as fi mai atenta, as incerca sa identific ce anume in viata ficei mele deranjeaza asa mult. E foarte bine ca face psihoterapie, insa conteaza foarte mult experienta psihoterapeutului. Lasati psihoterapeutul sa-si faca treaba si abia apoi apelati la tratament psihiatric.. Prezinta cumva si retard mental? La un copil fara retard mental e greu de crezut ca tulburările de comportament nu pleaca din plan emotional. Cum se relaţioneaza in grupul de colegi, la gradinita, cu adultii din afara familiei?

Rafaela3, iti multumesc pentru rabdarea si munca depusa in ajutorarea noastra.Sunt sugestii bune, si voi incerca si asta, oricum nu am nimic de pierdut.Boala a ajuns la un nivel atat de ridicat incat ma blocheaza pe toate nivelele vietii, ceea ce e, inutil sa-ti spun cat poate fi de frustrant.Obsesiile imi coordoneaza viata, sunt practic la cheremul lor, si sentimentul ca nu poti fi stapanul vietii tale, ca nu ai control, este devastator.Eu sunt din Onesti, si sper sa gasesc vreun homeopat aici in oras, am sa ma interesez.Ai dreptate in tot ce spui, recunosc ca sunt dependent si de dialogul cu cei de pe forum, intrucat e singurul spatiu(chiar daca e virtual)in care intalnesc oameni care ma pot asculta fara sa ma eticheteze drept nebun.Asa ca, avid, deschid computerul si starea mea de spirit e influentata de feed-backul de aici.M-a impresionat modul in care-l vezi pe Dumnezeu si vreau sa-ti marturisesc, ca suntem compatibili.Si eu il vad la fel, in pace, liniste, armonie, echilibru, si cred ca si tine ca e esentiala cunoasterea de sine, acea plonjare inauntru, la Centru.Insa nu e facil acest lucru, trebuie multa meditatie, multa luciditate si asta e dificil la cei care sufera de TOC, ca mine.Te mai astept pe aici cu sugestii.O zi minunata!

Buna seara, am citit cateva din mesajele postate de voi si unele sunt incurajatoare iar altele te pun sub semnul intrebarii.Din pacate sufar si eu de tulburarea asta nenorocita si nu stiu sincer ce sa mai fac iar in activitatea mea sunt des plecat si mi-e foarte greu sa fac fatza treburilor pe care le am deoarece simt nevoia sa fac tot felu de, , ritualuri" atunci cand ma spal sau cand fac unele lucruri sa numai zic ca ma spal de 10 ori pe maini si cand pun mana pe un lucru strain ma duc imediat sa ma spal cea ce a devenit de-a dreptul obositor si enervant dar nu pot sa trec peste gandurile astea, incerc sa le ignor dar mai mult imi creeaza acea stare de disconfort e de-a dreptul chinuitoare chestia asta si problema e ca nu cunosc persoane care au aceeiasi problema si mi-e greu fara sa pot discuta chestiile astea cu cineva.Tot ce vreau e un numar de telefon al uni psihiatru bun din Constanta daca e cineva din C-ta si cunoaste unul sau pana gasesc un doctor bun aici poate ma ajutati cu ceva sfaturi cei care au facut deja terapie cu un specialist.-* vb cand am timp sa intru daca vrea cineva sa ma ajute cu ceva sfaturi i-as fi recunascator.

(*modificat de admin)

Pentru Marco Polo
A ajunge sa te cunosti n-ar trebui sa fie foarte greu, iti trebuie doar sa ai curaj sa o faci.
Incearca sa rememorezi perioada in care s-a instalat tulburarea, nu s-a instalat din senin. E posibil sa-ti vina in minte ganduri similare si din perioada copilariei care in timp ai reusit sa le depasesti.
Dar pentru cele de acum identifica momentul cand s-au instalat. A fost o situatie stresanta, o suferinta extrema sau o experienta puternica. Tu o cunosti dar refuzi sa te gandesti la ea, crezi ca ai depasit-o pentru ca obsesile tale nu au legatura cu ea. Gandurile astea care apar sunt de fapt ceea ce ne-am indus noi pentru a putea muta o trauma in plan secund ca sa nu ne mai poata afecta. Vezi tu, psihicul nostru a dezvoltat o problema falsa pentru ca nu poate face fata si nu poate accepta problema adevarata, cea initiala de la care a pornit totul. De fapt psihicul tau incearca sa te apere de o problema, slabiciune sau vină covârsitoare pe care tu refuzi sa o accepti sau sa te gandesti la ea.

De exemplu ( incerc sa intuiesc situatii similare) un copil abuzat in copilarie isi doreste sa moară mai bine decat sa suporte in continuare abuzul sau isi doreste sa moara abuzatorul. Poate chiar il roaga pe Dumnezeu acest lucru si acest fapt îi amplifica vina pe care o are. Copilul acesta are nevoie de dragoste, poate n-o primeste de la adulti, isi dezvolta in cap ideeea ca e vina lui ca poate are el o problema care ii face pe ceilalti sa nu îl placă sau să-l abuzeze.
Vezi cum, pentru simplul fapt ca copilul nu poate depăşi problema abuzului, se concentreaza pe probleme care-i distrag atentia de la abuz. Căci pentru el devine mai dureroasă decat ideea abuzului initial ideea ca nu merita sa fie iubit, ca e vina lui ca e abuzat. Si astfel face fata la abuzul initial caci acesta se muta in planul doi. Însă nu mai poate face faţă suferinţei indusă de el prin gandurile pe care le-a dezvoltat ( dorinta de a muri, sentimentul de vina, de neputiinţă) tocmai pentru ca fondul ei este fals si indus. Deci trebuie sa-si reaminteasca experienta abuziva initiala, să se confrunte cu ea si să o rezolve. Viata trece peste copil, gandurile obsesive se estompează, dar recidivează şi se amplifică pe fondul unui stres, a unei noi experiente dureroase a copilului devenit acum adult. Iar aceste idei ( ganduri obsesive)

( scuze trimit mereu din greseala inainte de a-mi termina ideea). Deci aceste idei reapar amplificate pentru ca nici adultul, la fel ca copilul nu vrea sa se confrunte, sa accepte si sa depaseasca noua problema care le-a declansat.
Cam asta cred eu ca e procesul de incadrare a lor. S-ar putea sa ma insel si sa nu fie valabil in cazul tau. Dar orice psihoterapeut la care vei apela te va pune sa te intorci pe firul vietii tale si te va ajuta sa-ti identifici sentimentele, suferintele in care te-ai blocat si le-ai negat iar ele rabufnesc cum pot. Uneori in manii, alteori in fobii.
Îmi doresc din suflet sa-ti fi fost de folos, sper sa intelegi ca eu am incercat doar sa-ti ofer un exemplu ipotetic familiar mie pentru a te ajuta sa vezi cum functioneaza.

Rafaela, am intuit mereu ca despre asta e vorba.Sunt absolut convins ca o suferinta profunda din trecut mi-a declansat boala, si stiu si care e aceasta.Bani de psiholog nu am, din cauza acestei maladii nervoase, nu am reusit sa fac cariera si castig ridicol de putin, astfel incat nici facturile nu le acopar daramite un psiholog.Voi incerca sa carpesc singur sufletul meu.Mi-ai dat niste piste interesante insa, si o idee despre cum ar trebui sa tratez obsesiile, si incerc sa lucrez pe ele, asa cum m-oi pricepe.Iti multumesc!

@Marco Polo 73
Bine v-am gasit !eu tin legatura cu cei ce sufera de schizofrenie, boala mult mai grava ca depresia, dar avind in vedere faptul ca fiinta pe care o am in grija facea depresii repetate din orice atitudine ce i se parea dusmanoasa ma opresc si aici sa vorbim.
Marco Polo73, ti-ai ales numele unui om care a avut patima cunoasterii, deci ar trebui sa faci asemeni in folosul tau.Imi permit sa vin cu sugestii, nu sunt medic, dar am ginduri bune pt cei in suferinta.Valeriu Popa spunea ca toate bolile pleaca de la gindurile noastre toxice, cauzele spirituale fiind cele ce declanseaza totul.Nu aprofundam asta, incercam usor sa revenim la problema ta, depresia asta obositoare, sufocanta care iti consuma energia si pofta de viata.Ca sa nu plecam de la ideea ca doar cei cu bani se pot face bine, iti sugerez sa apelezi la toate sursele care le ai in apropierea si la indemina ta:lumina solara, un animal jucaus in preajma, consuma ciocolata(cintaretul Mihai Traistariu declara ca s-a vindecat de depresie cu ciocolata)si daca se poate apeleaza la antidepresivul 5 HTP produs natural ce contine un precursor al serotoninei(hormonul fericirii)plus vitaminele din gama B in special B1(Tiamina).Nivelul scazut de vitamina B1 are ca urmari:iritabilitatea, depresia, oboseala, anxietatea si poate chiar ginduri sinucigase.Revenind la ciocolata, ea are rolul stimularii producerii endorfinelor(hormon cerebral, numit si drogul natural responsabil de suprimarea durerii de orice fel)care la rindul lor cresc activitatea serotoninei.Cu totii avem probleme cauzate de regele stress, dar cum puterea sta in noi, trebuie sa ne bucuram de viata.
Ma intreb si va intreb:animalele de ce nu sufera de depresie?nu gindesc?.Cum se apara in fata cruzimii oamenilor?ati vazut la stiri cai exploatati, infometati si abandonati sa moara de minunatul prieten OMUL..Nu vreau sa mai intram in amanuntele experimentelor facute pe animale in folosul stiintei, medicinei, deci a salvarii oamenilor.
Ne sufocam cu ginduri obsesive, simplificati pina la a anula tot ce este nociv, chiar este usor, eu asa rezolv probleme in fata carora multi ar fi clacat, iar altii s-au sinucis pt mult mai putin.
Ce frumos spunea cineva"Viata este darul pe care Dumnezeu ni-l da si ne-l ia inapoi"

Pentru k.v...iti multumesc!Mesajul tau mi-a facut mult bine, nu atat prin natura informatiilor necesare cat mai ales prin energia cuvintelor, increderea ca lucrurile se pot indrepta si sentimentul ca sunt oameni carora le pasa de altii, necunoscutii care sufera.Cred cu tarie in teoria ca gandurile si insuficienta spirituala sunt o parte serioasa din cauza problemelor de natura psihiatrica, si ca umbland cumva aici, si incercand sa-ti explorezi nitel Sinele poti ajunge sa te mai eliberezi.Soarele, ciocolata(de care, sincer ma cam feresc din considerente, , siluetice")sportul sunt cateva bune metode, nu zic ba.Continui insa sa cred ca, in cazut meu, cand depresia este atat de veche si cronica, si cand s-a impletit cu Toc, boala sacaitoare si nenorocita, e greu sa ma descurc singur si va trebui sa gasesc solutii.
Te salut si-ti urez Paste fericit cu bucurii, armonie si prezenta reala in viata ta, si astept sa-mi mai scrii.

Speram sa mai intre aici cei care se confrunta cu probleme de genul tulburarilor obsesiv compulsive, dar cred ca toata lumea s-a vindecat si acum beneficiaza de starea minunata de confort psihic si mental asa ca am ramas singura pe aici, nu am cu cine comunica, dar poate ceea ce scriu nu este in zadar.
Probabil ca ati terminat curatenia de Paste, incepeti si ocupati-va de curatenia fiintei voastre, trup-suflet-minte, nu uitati de slujbele religioase unde ar fi bine sa va alaturati, apelati la minunile Busuiocului(ajuta la regenerarea nervoasa, mintala, buna dispozitie, intensifica trairile religioase).
Suntem in Vinerea Mare, postul infaptuit intru totul, sa va aduca mult bine voua cei care aveti nevoie de ajutor si indrumare.

PASTE FERICIT!
LUMINA, IMPACARE, BUCURIE SI ALINARE

@Marco Polo73
"Energia cuvintelor" da! cuvintele sunt cu adevarat declansatori energetici ca si gindurile noastre...obsesive.Ai sa constati in timp ca vorbind aici, deschis, eliminind incarcatura emotionala, negativa, o sa te simti ca si sind ai fost la un psihoterapeut(el terapeutul, psihiatrul, nu se implica niciodata afectiv isi va face meseria la rece, punind un diagnostic la rece, dar asta e forma corecta, profesionala).eu m-am implicat intr-un caz grav de tulburare obsesiv compulsiva si mi-am facut mult rau, dar am invatat o lectie, asa cum spuneam minimalizez gravitatea situatiei aducind-o la forma la care sa pot sa o rezolv.Daca v-as expune cazul, ati cadea pe ginduri si viata voastra vi s-ar parea una reusita, dar nu cred ca persoana in cauza vrea sa vorbesc despre asta, nu stiu daca in 18 ani de existenta a iesit de 3 ori din casa..in sfirsit.Dragilor, voi toti imi sunteti simpatici, vedeti si simtiti lucrurile altfel, poate reusim sa canalizam impreuna obsesiile voastre spre latura benefica.
Tu cel care-ti spui Marco Polo, ti-am dat ex.lui Traistariu care de rusine nu a fost la medic, a facut si el ce a citit pe net si nu s-a temut de ingrasare, acum se confrunta cu alte probleme de sanatate si e speriat ca nu va mai putea cinta.
Am vazut ca prietenii tai virtual ti-au facut ceva recomandari bune si sincer eu am mare incredere in plante(nu degeaba cresc in preajma noastra), iar tratamentul cu flori de Bach este o solutie adevarata, necostisitoare si fara urmari secundare.Pastilutele pe care le tot inghititi va pot induce starrile de depresie, am constatat asta pe viu nu din lectura.
Fiti activi, scrieti, expuneti

k.v, nu stiam ca Traistariu are probleme de asemenea natura.Imi pare rau sa aud asta pentru ca e un personaj simpatic si cald.Cat despre plante ai dreptate, cred ca Dumnezeu le-a creat spre ajutorul nostru, si ne putem ajuta cu ele.Spuneai de acea persoana care, din cauza TOC, a iesit in 18 ani de 3 ori din casa.E un caz grav, e adevarat, si ma bucur ca nu sunt asa.Dar si eu, m-am izolat aproape complet de lume, tot din cauza TOC, noroc ca pot merge la un job, prost platit cum e dar macar castig ceva si socializez cat ma lasa TOC.In rest, izolare, suferinta, singuratate, tot tacamul pe care-l cunosti.Incerc sa gasesc un sens acestei boli chinuitoare, pentru ca cred ca totul are un sens, Domnul e un pedagog fin si subtilsi ne da lectii necesare mantuirii.Boala asta, izolandu-ma, mi-a dat timp, pe care l-am fructificat citind, meditand, gandindu-ma la cele eterne(moarte, viata, iubire, compasiune, recunostinta)si cumva mi-a dat adancime.O adancime pe care cei sanatosi(ma rog, e o notiune destul de subreda asta cu sanatatea.cam toti au o forma usoara de boala psihica)e greu s-o dobandeasca implicati in viata aglomerata si stresanta de zi cu zi.Boala m-a vaduvit de o sotie(care m-a parasit intelegand ca sunt bolnav)si de prieteni.E drept.M- a vaduvit de experientele frumoase ale unei vieti(calatorii, grupuri de prieteni la picnic, bucuria de a fi prezent cand faci dragoste, cand vorbesti cu cineva, cand iubesti, etc)si asta e teribil teribil de frustrant.Insa mi-a dat ocazia sa ma explorez, sa inteleg ca suntem eterni, calatori in viata efemera, sa patrund atatea lumi virtuale din sufletele atator scriitori, sa apreciez durerea, s-o inteleg, sa iubesc oamenii.Mi-a luat pe o parte dar mi-a dat pe alta.Si asta incerc sa fac, aparandu-ma de deznadejde, sa inteleg sensul bolii, sa ii storc avantajele si sa ma bucur de ele, de acel plus pe care mi l-a dat.
Va doresc un Paste fericit, armonios, si plin de clipe unice!!!

@Marco Polo73

Benefic ar fi sa nu te concentrezi deloc pe boala(nu exista boli ci doar bolnavi), stiu, e greu, dar nu trebuie sa te apese nici-un gind(ideal ar fi pt.noi toti asta si iata ce usor e dat un sfat), detaseaza-te de orice, in felul acela uman, nu de parasire a simturilor.Nu mai incerca sa intelegi profunzimea si gravitatea "problemei", singur nu mai ai putere nici sa-ti cirpesti sufletul si nici sa gasesti solutia.Te indrum catre cabinetul din capitala Somavita, se face diagnostic pe aura energetica si se stabileste amestecul de esente flori de Bach in functie de ce se observa si ce reiese din ceea ce le spui tu, tratamentul este accesibil asa cum iti spuneam.Poti eventual suna si poate stabiliti la distanta ce ti se potriveste(nu stiu daca pot lasa nr de telefon si alte referinte, oricum gasesti pe net).
Revin la subiectul- aura energetica-, unde cei in masura sa o vizualizeze"citesc"problemele existentei noastre si o pot echilibra.Pe parcursul a multor ani de suferinta fizica, psihica, am acumulat atita rau incit nu mai puteam sa merg drept pe strada, din intimplare(sau poate nu) fara sa cred o iota am participat la un congres Reiki, am fost coplesita de puterea experientei, de ceea ce am simtit in toate planurile existentiale si cred ca asta m-a ajutat sa rezist problemelor grave cu care m-am confruntat.
Daca totusi nu te poti hotari pe ce cale sa o apuci, dintre remediile florale Bach este unul Rescue Remedy, compus din alte 5 remedii Bach 1.Cherry Plum, pt cine se teme ca-si va pierde uzul ratiunii 2.Clematis, pt.cine viseaza cu ochii deschisi, este indiferent la ceea ce se intimpla in viata de zi cu zi si fuge de realitate, 3.Impatiens, pt.cine este nerabdator si nu suporta interferente in ritmul sau4.Rock Rose, pt.cine este cuprins de panica si temeri puternice 5.Star of Bethlehem(Steaua din Bethlehem)pt.cine a avut parte de orice fel de soc sau dureri fizice, mentale si emotionale.
Asa cum mi-a sugerat si mie cineva pe un alt topic, meditatia Sahaja Yoga, macar sa asculti in ce consta si va fi folositoare.
Revenind la perioada delicata din viata ta cind sotia a plecat, asa a simtit ea ca poate face vietii, poate nu era de nici-un ajutor prezenta ei in viata ta.Nu e nici simplu, nici usor sa traiesti in preajma cuiva care are tulburari de acest gen si care poate sa te aduca si pe tine la suferinta, deci nimic folositor nimanui.Nu o felicit, de condamnat este in cazul in care nu a incercat sa te ajute din toate puterile si in toate modurile posibile, apoi obosit si golit de forta si optmism omul fuge de greu.Oare de ce forta tineretii o folosim noi oamenii in autodistrugere?.Am intilnit oameni care la visrte f.inainte au o dorinta de a trai si de a fi utili de-ti vine sa-ti dai singur palme si sa-ti revii din amorteala lincezitoare a apaticei vieti.m-am imprietenit cu o doamna de 97 de ani, da atit are, si-a ingropat 2 copii, mai are unul cam cu probleme, nora de 75 cu Alzheimer, iar ea furnica familiei, munceste, gospodareste, alearga, isi ingrijeste corpul etc
Sa invatam de la cei puternici si sa nu mai irosim VIATA

Atita liniste aici, sa fie semn bun as fi tare bucuroasa.Postez din nou eu, desi nu vreau sa monopolizez acest spatiu virtual, dar poate cineva mai intra, mai povesteste ceva si asa n-o sa uitam unii de altii.
@Marco Polo73, cum o mai duci?voi ceilalti v-ati clarificat cu tratamentul si diagnosticul?
Ati apelat la vreuna din ideile cuiva lansate aici?ati mers pe tratamentul clasic?rezultate bune?
Ar fi multe de spus, dar poate nu mai e nimeni interesat, astept reactie.
ginduri de bine

Buna kv si toti ceilalti!Nu stiu cum e cu tratamentul floral bach, dar suna interesant.In fond nu am ce pierde, pot incerca si asta.Am citit ce ai scris cu atentie si cred ca mi s-ar potrivi Clematis si Rock Rose,.E drept ca psihologul e pe primul plan, caci trebuie sa merg la cauzele acestui tip de afectiune, dar sunt dispus sa incerc orice mi-ar putea da un confort psihic, caci m-am saturat..Cat priveste povestea cu fosta mea sotie, iti dau dreptate.Nu o acuz, desi atunci am condamnat-o ca m-a lasat la greu, dar am inteles ca nu a avut ce face, ca prezenta ei probabil ca nu m-ar fi ajutat si avea si ea dreptul la o viata normala si o noua sansa.Cu timpul vezi altfel lucrurile si capeti o noua si mai limpede viziune a vietii.Dar orice chestie noua care apare ca un dezastru, de fapt e o noua oportunitate si o deschidere spre ceva ce ti se potriveste mai bine.Stiu ca nu e usor sa traiesti langa cineva cu obsesii si schimbari bruste si frecvente de dispozitie si nu orice femeie are vocatie de sfanta.Si nici nu trebuie sa aiba.Viata e scurta si oricine trebuie sa si-o traiasca plenar, intens, fericit si nu slugarind pe altul...suna cinic dar e corect.M-am obisnuit cu ideea asta si-mi duc singuratatea mai stoic asa.Si inca sper sa am o viata cat mai aproape de normalitate.Doamne ajuta!!!