tulburarea obsesiv-compulsiva

buna dimineata !

am dat peste topicul asta si ma cam simt cu musca pe caciula citind...eu sufar de anxietate ( suportabil), fobie sociala, oarecum.eu mi-am pus diagnostic, vreau intai sa stiu eu ce am si porma sa imi zica un medic. cochetez cu usoare tulburari psihice de mai mult de 10 ani si nu prea ma lamuresc ce am. sunt lucida, viata normala DAR.obsesii si compulsii am avut si eu. am crezut ca nu au mare importanta. oare ce legatura o fi intre ele si anxietate ? ati folosit pe aici cuvantul "ritualuri" si imi vine sa rad ca ma regasesc.dar la mine sunt inofensive, de ex spalatul pe maini. vrand-nevrand, am cele mai curate maini...de sute de ori pe zi.. cu sapun...

chiar si ceva atat de banal devine cumplit de obositor. alte activitati repetitive nu prea am numai ca , m-ati pus pe ganduri cu gandurile repetitive...le-am pus mereu pe seama anxietatii si nu prea inteleg eu cum e , mai intai ar fi toc si urmarea e anxietatea sau invers?... am flash-uri, cum le numea cineva, rememorari de situatii stresante sau periculoase din trecut. incerc sa gonesc permanent din minte scenarii gen "drobul de sare...astea au inceput in adolescenta cand incercam sa uit niste intamplari urate. tot fortandu-ma sa uit am constatat ca de uitat ce ma speria, nu puteam, dar uitam alte lucruri involuntar.

poate imi explicati si mie despre ce v-am scris si ceva incurajari. sper sa nu aud ca trece doar cu pastile.poate avem resurse in noi sa depasim constient treburile astea...

Prozac, iti multumesc pt sfaturi.Desi tot aman acest demers, sunt nevoit sa apelez la psihiatru, caci nu fac fata.Este fara doar si poate mai puternica decat mine boala asta, iar eu doresc sa functionez cat de cat decent, caci de la normalitate(adica prezenta reala in viata mea, o relatie de iubire, concentrare la locul de munca, bucuria de a ma juca cu fata sora-mi, etc)mi-am cam luat gandul.
Nu as fi crezut niciodata ca pot ajunge sa nu fiu stapanul mintii mele, capitanul sufletului meu, ca nu pot avea control asupra gandurilor mele.Ca sunt la cheremul a ceva ce vine Dumnezeu stie de unde si care dispune de viata mea, terfelind-o, rapindu-mi-o.Viata mea, care e atat de scurta si pretioasa, de care ar fi trebuit sa ma bucur deplin si pe care o traiesc, iata, intr-un chin zilnic, luptandu-ma pana la epuizare cu obsesiile si depresia, si a doua zi luand-o de la capat, iad de pamant.E atat de obositor!

Salut, sunt nou pe aici am descoperit recent ca sufar de tulburarea obsesiv-compulsiva.
Am o multime de ritualuri...totusi nu am destui bani sa ma duc la un psihiatru sau sa iau acele medicamente...ar fi un sacrificiu mare pentru parintii mei...incerc totusi sa ma lupt cu boala, sper si cred ca sunt atat de puternic sa imi sterg din minte toate aceste ritualuri si tot odata sa nu mai am cosmarurile astea...
Cateva sfaturi si incurajari mi-ar fi de foarte mare ajutor...

Din cauza ca nu am putut edita comentariul scris mai sus imi cer scuze, as vrea sa ii multumesc Andeei pentru cele spuse, chiar mi-a dat tarie de caracter si cred ca ma va ajuta foarte mult sa trec peste boala asta in modurile explicate de ea.

Buna, dragilor! Am intrat cu gandul sa va dau un mic sfat! Am vazut ca f multi dintre voi nu se pot trata din cauza lipsei de bani! Nu stati pe ganduri.e in joc sanatatea si pana la urma viitorul vostru! Nu va descurajati! Nu aveti nevoie de f multi bani.ganditi-va ca tratamentul pentru aceste boli nu va costa f mult datorita faptului ca veti fi luati in evidenta si tratamentul va fi compensat! Nu va neglijati. trebuie sa mergeti inainte si sunt convinsa ca puteti reusi sa treceti peste asta! Cea mai buna dovada este faptul ca voi toti, din cate am vazut, sunteti constienti de boala de care suferiti si reusiti sa o tineti sub control ! Este un semn bun! Atata doar ca mai aveti nevoie de putin ajutor ! Eu am fost cu fetita mea ultima data la clinica Sanador din Bucuresti, la doctorita SANDA MAGUREANU ! Acum este in tratament cu haloperidol si romparkin pentru ca la ea a mai intervenit o complicatie putin mai grava, sindromul Tourrette! As dori atat de mult sa - mi pot ajuta fetita sa treaca peste boala asta ! Dar, in acelasi timp, daca aveti nevoie de vreun sfat sau de vreo informatie, va stau la dispozitie ! O vad in voi pe fetita mea si ma doare sufletul sa vad cat de multi sunteti care suferiti si, poate, unii dintre voi, chiar nu aveti curajul sa marturisiti cuiva ce se intampla de fapt cu voi! Aveti grija de voi si si de sanatatea voastra ! Va pup! Mirela

Marco Polo, sunt mama, sotie, gospodina si mai si lucrez la greu pe calculator.
N-as putea face nimic din toate astea, pentru ca am o forma de TOC destul de severa, fara medicatie.
Si nu sunt deloc leguma. Poate nu-s perfecta, cu siguranta nu-s, dar nu mai sunt zi si noapte haituita de acele ganduri infricosatoare. Iau medicatie, acum in doza f mica si FUNCTIONEZ, uneori la capacitate de 100% alteori 80%, insa mi-e bine.
Nu fac pledoarie pentru medicatie, nicidecum! Insa terapia este scumpa si din start, inaccesibila pentru multi. Si atunci, ce ne ramane?
Te asigur din propria experienta ca daca incepi tratamentul cu un medic bun, vei avea mai multe beneficii si mult mai putina suferinta.

Mesajul meu se adreseaza si celorlalti :)
Numai bine

Prozac, sunt uimit cum duci pe picioare aceasta boala sacaitoare, facand atat de multe(caci banuiesc ca statutul de sotie, mama, e destul de epuizant)si mai ai vreme si de noi sa postezi aici.Esti un suflet mare si o luptatoare, si imi dai sperante ca se poate trai decent cu toc.Am momente cand renunt la lupta si-mi zic ca nu mai are sens, dar cand citesc postarile tale imi curge energie si speranta prin vene si-mi spun ca daca macar unul a reusit, voi reusi si eu cand va veni vremea.Iti multumesc!

Marco Polo 73, iti multumesc pentru cuvintele frumoase.
Da, este adevarat, pot face lucrurile astea acum.
Este foarte adevarat ca am fost aproape foarte jos din cauza obsesiilor si a anxietatii, insa acum imi este infinit mai bine.
Inca o data, nu fac pledoarie pentru medicatie, nu vand nimic, spun doar ca sub atenta supraveghere a unui specialist poti duce o viata foarte aproape de normalitate.
Desigur, am si zile proaste, dar sunt infinit mai putine de cand eram in faza acuta.
Cauta unb dr bun, eventual unul tanar, spune-i ce simti si ia tratament.
Daca esti asigurat sau coasigurat nu vei plati medicatia decat compensat.
Iti doresc din suflet sanatate si vino cu vesti bune.
Ma gasesti si la grupul meu de suport pentru Tulburare Obsesiv Compulsiva.
Numai bine
Prozac

Prozac, ce inseamna asigurat sau coasigurat?Scuza-mi lacunele in domeniu, dar chiar nu stiu.Fireste imi doresc sa gasesc medicamentele in regim compensat, caci, mai nou salariul meu este de doar 6, 5 mil, si am si rata la Banca de 3, 5 mil.Unde este grupul de suport pt TOC?Pe internet?Eu sunt dintr-un oras mic, dar visez un grup de sustinere, ceva in genul AA, in care sa fie oameni ca mine, cu obsesii similare alor mele, care sa vorbeasca despre ele, in care sa pot si eu vorbi despre ele si sa ma racoresc..ce bine ar fi.Ieri am incercat sa cunosc o femeie, am iesit la un suc in oras si cand ma simteam mai bine si eram mai fascinat de ochii ei, de finetea mainilor ei, ma rog, amanunte pe care un barbat le observa cu bucurie, au reinceput obsesiile, cu forta, cu vigoare.Nu m-am mai putut concentra, nu am mai putut zambi si a trebuit sa curm intalnirea.Pentru cineva poate fi ceva copilaresc, ar zambi superior, insa eu nu am putut dormi toata noaptea, am trait totul dramatic, deznadajduit, pentru ca, in esenta, viata e un cumul de bucurii mici(o mancare buna, ajutorul unui om in nevoie, zambetul unui copil, bucuria de a face dragoste cu o femeie atractiva, etc)care, din nefericire, nu sunt posibile unuia care are TOC.
Stiu ca ma plang, tu esti femeia care vine cu solutii, ai invatat asta pentru ca timpul tau e scurt si bine chibzuit, dar iti scriu asta pentru ca te simt empatica cu mine, si cum nu am pe nimeni, momentan, caruia sa-i spun astea ti le zic tie si ma racoresc.Iti multumesc!

Din ziua in care am inceput sa citesc ce se posteaza aici...am avut mai multa incredere in mine si deja obsesiile si ritualurile au inceput sa dispara...adevarul ca la mine boala este intr-un stadiu mic si o mai pot controla...
Sper ca si voi sa treceti cu bine de aceasta boala...
Numai bine!

clar1ty, ai luat medicamente sau poti controla obsesiile doar cu incredere in tine?Mereu m-am intrebat care este cauza acestor obsesii, a acestei boli.Pentru ca medicamentele merg pe simptome, dar ce facem cu cauza, care hraneste, de fapt boala?Daca eliminam cauza scapam oare de boala?

Pana acum nu am luat niciun medicament...dar eliminand obsesiile si fiind sigur pe tine ca daca nu faci toate aceste ritualuri vei fi fericit si nimic rau nu ti-se va intampla vei trece usor peste boala...dar in principal trebuie ai un stil de viata activ...sa socializezi mult sa te distrezi si asa uiti de toate...si cu timpul iti vei da seama ca boala nu te controleaza atat timp cat stii foarte bine ca iti ai familia alaturi si toate cosmarurile sunt doar in mintea ta si nu pot prinde viata...

Si eu am trecut printr o lunga suferinta cauzata de aceasta boala, chiar ajunsesem sa nu mai am liniste nici macar un minut.simteam nevoia sa ies afara, sa beau in exces ca sa uit de riualuri si de blocajele psihice, aveam ca o gheara pe creier.si cel mai rau era ca ajunsesem dupa vreo 2 ani de tratamente psihiatrice, fara nici un rezultat, sa nu mai cred ca ma mai vindec.Dar DUMNEZEU mi-a scos in cale un centru medical, Somavita.este foarte ieftin si se bazeaza pe esente din plante.incercati aici, eu asa m am vindecat.nu ai restrictii alimentare decat trebuie sa ti iei picaturile regulat de 3 ori pe zi.

clar1ty, eu stau prost de tot cu socializarea tocmai pt ca obsesiile ma omoara, si de fiecare data cand am incercat sa ies ma sufocam in preajma oamenilor din cauza tensiunii provocate de obsesii.Asa ca, in timp am tot evitat sa ies pana am ajuns aproape un autist.Uneori stiu ca e vorba de o fictiune a mintii mele si ma pot controla, insa creierul cauta subterfugii si imi mai baga o obsesie pe gat, face el ce face numai sa ma simt eu panicat, blocat.Oricum iti multumesc pentru sfaturi.Intr-adevar, faptul ca am familia alaturi si ca stiu ca toate alea sunt doar in mintea mea ma mai ajuta.
Horia, daca zici ca Somavita e ok, am sa ma informez sa vad care-i treaba.Ar fi bine daca as scapa de medicatie avand alternativa a 3 picaturi pe zi dintr-o esenta de planta.Multumesc!

Buna,
Marco Polo, aici gasesti grupul nostru de suport: http://forum.romedic.ro/prod/GRUP_DE_SUPORT_PENTRU_TOC-CAP_15_029279.html

Dupa cum vezi este tot pe romedic si activam de vreo doi ani. E ceva. Am pornit timid, insa toata lumea este bine. Desigur, sunt zile in care cu totii avem stari proaste, dar cine nu are pana la urma?!
As vrea sa imi dai o veste buna, spunandu-mi ca ai fost totusi la un medic.

Numai bine!
Prozac.

PS: Nu crede in ierburi miraculoase, e pierdere de timpso de bani.

Prozac, am incercat sa intru in grupul de suport pe net dar nu am reusit.Ai cumva o alta adresa?Intr-adevar toata lumea are zile bune si zile proaste, diferenta este ca, in esenta, noi avem zile proaste tot timpul, cauzate de acel ceva ocult, obscur, de necontrolat constient, care se cheama obsesie.De ce crezi ca ierburile sunt pierdere de timp si bani?Ai incercat?

Salut la toti.si eu am OCD de mic copil...la 15 ani am incercat sa ma sinucid ptr prima oara, luand foarte multe pastile.. iar pana la 21 de ani au mai existat inca alte 4 tentative de suicid...nu am stiut ce mi se intampla pana la 20 de ani, cand am aflat cu adevarat de ce anume sufar...mi-a cazut in mana o revista care explica pe larg aceasta tulburare de comportament (ptr ca de fapt asa ceva este...nu este o boala in sine )...iar atunci am inceput sa-mi studiez comportamentul si am jurat sa nu mai incerc niciodata sa ma sinucid...
.Tulburarea Obsesiv-Compulsionala (OCD)este definita drept o stare debilitanta caracterizata prin ganduri(obsesii) si actiuni (compulsii) care nu pot fi controlate...sunt complet involuntare...este ca si cum isi croiesc drum si preiau controlul...unii au doar obsesii care se realizeaza doar la nivelul mintii, nefiind insotite de actiuni (compulsii) si de aceea sunt asa de greu de sesizat...cei care au ganduri obsedante sunt prinsi intr-un ciclu de vinovatie si teama...

Un medic descrie comportamentul OCD ca fiind rezultatul unui " scurtcircuit la nivelul creierului", in care informatia senzoriala nu este inregistrata, "iar programul este redat inca o data si inca o data ".Nu se stie prea bine ce anume genereaza aceasta bucla...parte sa fie vorba despre serotonina care transmite impulsurile nervoase, insa sunt supuse analizei si alte aspecte legate de creier.

Insa oricare ar fi cauza, un lucru este clar :Doar spunandu-le celor cu OCD sa nu se mai spele sau sa nu mai verifice, probabil ca nu vom obtine nici un rezultat...Nu este vorba numai de puterea vointei...In cazul multora s-a dovedit util tratamentul medicamentos O alta solutie ar fi in expunerea pacientului la situatiile care produc teama si apoi impiedicarea reactiei obisnuite.

Daca ai OCD, nu te considera diferit fata de ceilalti, nici nu considera ca, probabil, vei innebuni...in afara de aceste temeri caracteristice, cei care au OCD raman in contact cu realitatea in toate domeniile vietii...Poti fi ajutat...

Sa zicem ca eu am avut noroc ca nu am reusit sa mor (sa ma sinucid)...dar din pacate sunt ff multi care nu au acest noroc...asa ca va rog...cei care sunt constienti ca sufera de aceasta tulburare comportamentala...studiati-va foarte bine comportamentul...pe langa aceste actiuni si ganduri obsesive...inarmati-va zi de zi cu ganduri pozitive... chiar daca creierul va joaca feste, voi trebuie sa fiti constienti ca totul este doar o gluma proasta si nu este nimic real.sunteti oameni normali...sunteti vrednici sa iubiti si sa fiti iubiti...indiferent de felul cum aratati...aveti dreptul la o viata fericita...nu va inchideti in sine

poate va intrebati daca acum sunt vindecat ? nici pe departe :-) ai mei nu au aflat niciodata ca am incercat sa ma sinucid de atatea ori.sunt un om normal...poate putin mai retras...multumita acestui sindrom...dar acum iau totul in gluma si ma amuz pe seama lui :-) rar mai se intampla sa controlez iar si iar aragazul sau usa de la intrare...dar nu ma mai deranjeaza acest aspect.suntem oameni normali, doar ca ne ia mai mult timp sa verificam anumite lucruri...suntem mai perfectionisti :-)...cel mai important este ca sa va educati mintea si sa aveti un program ptr a scapa de obsesiile din cap...nu am luat niciodata medicamente si nici nu am fost vreodata la un medic ptr aceasta problema...si nici nu v-as recomanda niciodata sa faceti ca mine...nu este bine...cereti ajutorul si veti fi ajutati...daca nu spuneti nimic...nu au cum sa va ajute cei dragi...

Faptul de a traii alaturi de un bolnav de OCD poate fi epuizant pe plan afectiv ptr membrii familiei...asadar trebuie sa fiti intelegatori...voi, cei normali :-) si cel mai important "NU COMPARA"...OCD genereaza impulsuri coplesitoare care nu sunt ca acelea pe care le simt cei care nu sunt bolnavi.Asadar, de obicei este inutil sa spui cum ti-ai invins tu impulsurile.

Exceptional cocolinoo!Iti multumesc pentru postare.M-am regasit in problema ta, si eu m-am gandit de multe ori la sinucidere, pentru ca nu mai suportam gandurile, nu intelegeam de unde vin, de ce nu le pot controla, si nu stiam daca sunt adevarate sau nu(eu de exemplu ma confruntam mereu si acum e la fel, cu gandul ca voi muri maine, sau ca fata imi este distrusa...ceea ce e ireal, pentru ca tot mor maine de atatia ani de cand am boala, iar de aratat arat bine, zic femeile:)si ma panicam.Acum insa incerc sa tin lucrurile sub control, si sa lupt cu obsesiile, gandind pozitiv, facand sport.Sunt constient ca va trebui sa traiesc cu ele, nu ma imbat cu apa rece, asa ca ce pot face decat sa ma imprietenesc cumva cu ele/?Fiecare avem o cruce de dus, si noi si cei sanatosi, si cu asta basta!Textul tau cocolinoo este sincer, si foarte tonic si m-a ajutat sa inteleg mai mult boala!Mersi mult!Bafta!

imi place foarte tare cum gandesti Marco Polo 73 si pe langa faptul ca sunt sigur ca arati bine (ptr ca asa zic femeile si crede-ma...ele au intotdeauna dreptate, sa sti ) :-) ai un caracter extrem de puternic care te va ajuta sa fii invingator...poate ca ai dreptate, poate ca va trebuii sa luptam cu aceasta problema tot restul vietii.poate ca decat sa uram aceasta boala...ar trebuii sa "ne imprietenim cu ea ", asa cum ai spus si tu...si sa incercam sa o intelegem si sa o imblanzim... Ma bucur din suflet ca macar ceea ce am scris si eu aici (cu greu pot spune, ptr ca nu credeam ca ceea ce spun eu are vreo importanta...sau ca contez ptr cineva.deeh...ocd-ul :-) ) a fost inteles de cineva. cu cat cunosti mai multe despre aceasta boala...cu atat mai usor o poti controla si nu vei mai da vina pe propria persoana...nu dau sfaturi si nu voi face niciodata asa ceva... ptr ca fiecare om este unic in acest univers si va reactiona intotdeauna in felul sau inegalabil... sunt sigur ca vei reusii sa lupti cu boala Marco Polo 73...sportul este esential, ptr ca elimina stresul si implicit, elimina atacurile de panica...iar faptul ca gandesti pozitiv si acum stii sigur ca nu tu ai acele ganduri, ci sunt involuntare si fara voia ta...te va ajuta sa iti traiesti viata ca un om normal...ptr ca asta esti...toti suntem imperfecti si mostenim pacatul... Daca vrei sa mai vb sau sa schimbam anumite idei...eu sunt aici :-) si apoi cine altcineva ne poate intelege, decat tot cei ca noi, nu ?...trebuie sa ne ajutam unii pe altii sa nu facem alte tampenii sau greseli...iti doresc numai bine si numai ganduri pozitive...

Buna Cocolinoo!Multumesc pentru cuvintele frumoase!Eu incerc sa lupt cu boala citind carti motivationale, de dezvoltare personala, care ma ajuta sa gandesc pozitiv, facand sport pe rupte, incercand sa ajut lumea atat cat pot si spunandu-mi iar si iar ca gandurile mele sunt ireale, fara substanta.Ma gandesc de multe ori ca medicatia ar ajuta mult, insa am un salariu foarte mic si nu-mi permit un asemenea demers.De asemenea ma gandesc ca un psiholog m-ar ajuta sa depistez provenienta grosului de ganduri bolnave, dar tot lipsa banilor ma impiedica sa fac asta, asa ca lupt si eu cum pot(cum iti spusei ceva mai sus:)).Uneori nu-mi iese pasenta si ma doare ca nu am viata pe care o au altii, si atunci cedez nervos.Dar dupa un plans masiv(nu sunt de parerea universala ca barbatii nu trebuie sa planga, eu o fac in intimitatea camerei mele)ma reculeg si-mi reamintesc ce am bun in viata mea.E greu, mai ales la job cand e de 10 ori mai greu sa rezolvi problemele cand ai toc, dar incerc sa fac treaba cat pot eu de bine, in conditiile bolii mele, si asta ma intareste.Iarasi e greu cand nu pot relationa cu colegii asa cum mi-as dori, dar stiu ca asta sunt si altii o duc si mai greu.Pana una alta zic rugaciunea asta:, , Doamne da-mi seninatatea sa accept ceea ce nu pot schimba, da-mi curajul sa schimb ce se poate si intelepciunea sa le deosebesc!Mult curaj cocolino!

Nu mai luptati cu ele...ca asa va intretineti starea...lasati-le sa-si faca de cap...nu au putere si valoare...concentrativa asupra ceea ce va place cu adevarat!!! si aveti mare INCREDERE in voi si in DUMNEZEU !!!

Faceti ce va place sa faceti, distrativa, ocupativa timpul, socializati asta este tot ce trebuie sa faceti.
Si eu am tob dar prin lucrurile astea aproape ca am scapat de ea.

Foarte bune sfaturile lui angelboy si clar1ty.Se completeaza unul pe altul.Pe de o parte ignorarea obsesiilor(sau detasarea de ele, cum ar zice un budist), si concentrarea pe lucrurile care ne plac si pe de alta parte socializare la greu, proiecte multe si distractie.Cred ca acestea pot fi o solutie, si chiar ma gandesc sa schimb ceva in viata mea, in sensul asta!Va multumesc!

Eu va garantez 100% ca doar asa va puteti bucura cu adevarat de viata!!! Ce rost are sa te complici in ganduri care nu te reprezinta?toti avem ganduri ciudate dar nu le dam atentie unii din noi...iar cei care dau atentie se sperie si intra in acel cerc vicios...
Va doresc o viata plina de activitate si fericire !!!

Da, e nasol tare cand intri in jocul gandurilor, in acel cerc vicios, labirintul din care greu mai iesi.Multumesc pentru urari!Dea Domnul sa fie asa!

Buna ziua.Vreau sa va zic ceva..Nici nu stiti ce rol au sfaturile si comunicarea unui pacient, bolnav de tulburare obsesiv compulsiva.Un prieten psihiatru spunea unui pacient mai demult ca sfaturile, comunicarea si terapia psihologica este foarte foarte foarte utila si importanta pentru un bolnav de TOC.De multe ori cand boala avanseaza bolnavul de TOC se inchide foarte mult in el, se desprinde(putin sau mai mult) de lumea reala si evita comunicarea, castigand in viata lui obsesiile si ritualurile ceea ce nu e deloc bine.Deci nu uitati, comunicarea, practica sfaturilor si terapia psihologica ajuta 50% un bolnav de TOC.Stiu de la medici specialisti psihiatri.Cu cat avansezi mai mult si te conectezi la lumea reala prin comunicare, terapie etc.cu atat boala se indeparteaza si ajungi sa scapi incet incet de suferinta.Sunt cateva carti pe care am sa vi le recomand indata ce mi le amintesc si ma documentez foarte utile pentru intelegerea si ameliorarea tulburarii obsesiv compulsive.Si nu uitati ca si Dumnezeu va poate ajuta, rugaciunea fiind extrem de importanta, ca un adjuvant alaturi de medicamentele si terapia pe care o faceti.Sf.Ioan Rusul, Sf.Nectarie si Sf.Efrem cel Nou, alaturi de Dumnezeu si Maica Domnului va poate ajuta foarte mult, acei trei Sfinti primii, sunt cunoscuti pentru numeroasele minuni pe care le-au facut in toate problemele si chiar tulburari psihice si sufletesti.Stiti ca de asemenea, 30-40% va ajuta pastilele si restul tine de voi, de comunicare si de terapie.Nu uitati aceste putine cuvinte.Dumnezeu sa va ajute si sa ne ajute pe toti!

Buna seara Am tot citit comentarile voastre si m-am hotarat sa scriu si eu.Am TOC de 3 ani, m-am tratat cu Cipralex 2 ani mi-a mers f bine, am intrerupt tratamentul de 6 luni, de comun acord cu medicul, au revenit simptomele mult, mult mai sever.Asa este, tratamentul trebuie continuat perioade f lungi de timp sau daca e cazul toata viata{nu spun eu asa spun cartile de specialitate, apropo daca vreti o carte in romana va recomand Patologia Obsesionala a lui Mircea Lazarescu, este ff buna si f complexa}.Am reluat tratamentul cu Cipralex dar nu se vad rezultate si sunt f disperat.In rest toata stima pentru Prozac si astept vesti

crisx, buna seara.
Mi-ar fi placut sa aud o veste buna, de genul "da domle, am facut tratamentul si nu mai am probleme", insa lucrurile nu stau asa in TOC.

Acum indicat e sa ai rabdare, pina ce medicatia va intra din nou in sistem. Va dura nitel, dar sa nu uitam ca asa a fost si prima data-de obicei se uita. Pasii de recuparare sunt mici, aproape insesizabili.

Cauta sa dormi, sa nu te agiti pentru toate nimicurile, sa ai o igiena riguroasa a somnului si a alimentatiei si da-ne vesti pe grupul nostru de suport aici pe romedic.

Multum pentru carte, o s-o comand si eu cat de curand posibil.

Bafta
Prozac

Cea mai mare prostie sa iei tratement medicamentos in tulburari de anxietate...se ia la inceput doar anxiolitice ca nu stii despre ce e vorba si sa nu te sperii prea tare, si se face psihoterapie...asta daca vrei sa mai fii tu iarasi vreodata si sa nu mai iei tratament niciodata...
in loc sa dai banii pe tratament mai bine te duci la sf de saptamana undeva in natura si te recreezi cu familia...
ajuta mai mult si psihoterapia!
E tulburare de anxietate!! Adik esti perfect sanatos la minte!
Doar putin speriat si reactionezi putin diferit!
Trebuie doar sa stii cum sa gestionezi stressul si sa te bucuri de ceea ce iti face placere...
esti constient de gandurile tale stupide care te deranjeaza...deci le poti evita daca iesi cat mai mult din casa si te expui si faci ce iti place!
PSHIOTERAPIA reprezinta vindecarea!!! Si vointa! Sa skimbi ceva in viata ta!Sa ai o viata activa si cat mai implicata in multe proiecte!
Sa nu-i dai voie mintii tale sa fie libera si sa aiureze prostii!
Toti avem un inceput de toc, dar unii dintre noi avand atat de multe pb in viata nu avem tp sa gandim aiurea...pt ca mereu avem altceva urgent de facut!
Am trecut prin asta si stiu ce spun!
Cunosc pers care s-au facut bine doar prin psihoterapie!
Am luat si pastile si nu mi s-au parut decat ca mai mult de dezekilibreaza atunci cand le lasi!
Aaaa
daca erai vreunu care traia in alta lume, ;... da...atunci iei tratament ca nu mai esti normal...vezi cai verzi pe pereti si auzi cum iti canta elvis...si esti convins de asta...deci nu te kinui...
dar cand stii ca nu e bine ce gandesti...pt ce sa iei pastile?
pastilele rezolva doar efectul nu si cauza...
Multa sanatate si incredere in TOT ce faceti!!!
Nu va fie frica daca veti innebuni...pt ca daca e sa se intample asa.oricum se va intampla fara sa va dati seama...
Deci traiti normal!! Anxietatea te nasti cu ea si este un mijloc de autoaparare al organismului...e prezent la toate animalele si la oameni!!
Multa credinta in Dumnezeu sa aveti si mai ales in voi !!!

Multumesc de raspuns Prozac mereu ai avut incurajari pentru toata lumea ceea ce este f bine.Sigur astept schimbarile in bine care nu mai vin, acum este din pacate mai rau ca prima oara si ceea ce este mai rau este ca trebuie sa ascund suferinta fata de toata lumea [fata de prieteni, fata de angajati, fata de sotie, copil si rude}.Inainte am luat doar cipralex acum iau in plus si anxiolitice si tot fara rezultat deocamdata. Nu am ce face trebuie sa lupt cu obsesile de dimineata pana seara, in masina, la servici, acasa cu familia.De multe ori am sentimentul ca nu o sa mai rezist, dar nu am ce face trebuie sa merg mai departe.Dar ajunge sa vorbesc numai despre mine vreau sa citesc si despre voi cum va mai simtiti, daca mai luati medicamente, daca va ajuta psihoterapia.Multa sanatate