tremor esential

Draga InaStefania
Te inteleg f bine, dar cauta sa-ti gasesti latura pozitiva ce rezulta din aceasta problema, se spune sa n-o consideram problema ci provocare.Sigur esti o persoana sensibila, deci asta este o mare calitate, cauta sa-ti dezvolti o latura artistica, poate pana la urma te afirmi intr-un domeniu pe care nu-l descopereai daca nu erai cu "tremor"si sa nu-ti pese de ce zice lumea, decat de prietenii adevarati, ori acestia te inteleg si te iubesc asa, si-ti vad doar calitatile, dar punele in valoare.Deci sa urmaresti sa te afirmi, sa ai un obiectiv ce te poate lansa, sa faci ceva ce-ti place si care iti va aduce satisfactii.De exemplu sa ajuti pe altii, dar e greu sa-ti sugerez, totul este sa-ti cauti o procupare care te face sa nu te gandesti la necazuri.
necazuri-tu-sperante, unde iti indrepti privirea, acolo esti.

Ma linistit ceea ce mi-ai zis ionut, ma bucur mult sa aud ca ai un copil sanatos, iubesc foarte mult copii!ma gandesc la viitor dar cu ajutorul lui Dumnezeu o sa fie bine, am incredere in El!in ceea ce priveste tratamentul nu stiu ce sa zic cred ca am devenit dependenta de pastilele astea, mereu ma simt obosita, trista, plictisita, prefer sa stau singura desi incerc sa ma schimb sa gandesc pozitiv nu prea reusesc, ma ratacesc mereu printre ganduri, dar nu imi perd increderea...iti multumesc!

IMI place mult cum privesti lucrurile nananem, ma ajuta mult cuvintele tale, imi redau speranta pe care am fost pierdut-o, ai o capacitate mare de ai intelege pe cei din jurul tau!Pana acum nu prea vorbeam despre problema asta, am incercat sa o ascund, sa o fac sa para alceva pt cei din jur, ma gandeam ca nu o sa ma inteleaga prin simplul fapt cum ma priveau unii sau poate asta este doar in imaginatia mea!Sunt foarte sensibil ceea ce este si adevarat dar am prieteni care ma iubesc asa cum sunt!iti multumesc ca vrei sa ma ajuti.

Afla InaStefania ca esti o persoana speciala, totul este sa incerci sa te cunosti cu adevarat si sa ai dorinta de perfectionare.Persoanele sensibile sunt mai receptibile la emotii, iar emotiile sunt cele ce determina existenta noastra.Doua emotii antagonice ne domina:FRICA si IUBIREA, dar mai bine ca sa intelegi ce vreau sa-ti spun vizioneza filmul pe Google "Gregg Braden-Trezirea la punctul zero.."

Vreau sa-ti multumesc nananem pentru ca ajutorul venit de la tine mi-a schimbat opiniile, modul in care imi priveam viata si ceea ce mi se intampla!

buna tuturor, si eu ma confrunt cu aceeasi problema din adolescenta, pe atunci era doar tremur al mainilor si transpiratii in situatii de stres.
tin minte ca la terminarea liceului sanitar am dat examen, de emotii nu am nimerit din prima vena colegei mele la proba practica.
dar m-am incapatanat sa trec peste prin autocontrol...ce sa spun ca nu prea am reusit si nici la doc nu vroiam sa merg de frica sa nu -mi spuna ca am vreo boala psihiatrica.
in schimb m-am tratat de capul meu cu diazepam dupa care ma simteam foarte bine.
am luat diazepam multi ani.
devenisem dependenta
o buna perioada nu am mai folosit nimic deoarece am ramas insarcinata si ma simteam mult mai bine.
dupa un timp a trebuit sa reincep sa lucrez si emotiile au revenit mai ales la interviuri, am ales sa lucrez in alt domeniu decat cel sanitar.
de anul trecut am inceput sa ma simt foarte rau, a inceput sa-mi tremure si capul, nu numai mainile, capul ma deranjeaza cel mai tare, culmea ca in anumite pozitii nu tremura, mai mult cand incerc sa-l tin drept, iar mainile mai ales cand ridic ceva sau cand ridic sau pun ceva pe masa, indiferent de greutate.
am fost la neurolog mi-a spus ca este tremor esential, apoi ca este sindrom extrapiramidal(parkinsonian)m-a speriat la culme, de cand mi-a spus ce am si ca nu exista tratament de vindecare am devenit o deprimata, ma obsedeaza temurul, am facut hipertensiune arteriala, am fost la cardiolog si mi-a dat hipotensive si xanax, am inceput sa iau si propranolol ca am si palpitatii si sunt asa de stresata ca simt ca ma sufoc la fiecare respiratie, cred ca am atacuri de panica mai tot timpul.
acum am terminat somajul si nu-mi gasesc de lucru si in domeniul sanitar mi-e groaza ca-mi tremura mainile

voi cum va descurcati?ca eu sunt disperata si evit sa merg la psiho sa ma indoape cu sedative.

Imi doream foarte mult sa dau la medicina!M-am descurajat dupa ce am citit ce ti sa intamplat tie in legatura cu cariera.
Am avut o perioada in care m-am simtit mult mai bine si am crezut ca am reusit sa trec peste problema asta.Insa de doua saptamaini imi este foarte rau, tremorul apare mai des in situatii asemanatoare tie iepurash si chiar lipsite de importanta ceea ce este mai rau!corpul meu nu mai rezista tratamentului!

Salut ma numesc Razvan, si eu ma confrunt cu aceeasi boala dar sincer n'am luat niciodata nici un tratament nici o pastila nimic.La inceput a fost mai greu dar acu m'am obisnuit, era foarte greu atunci cand trebuia sa fac ceva mai complicat imi era frica sa nu se observe ca tremur.Dar acu ma simt f bine si nu folosesc nici un tratament si zic eu e mai bine asa din cate am vazut pe aici unii au luat tratament si li sau facut mai rau sau au luat si nu sa schimbat nimic in bine.Deci sfatu meu sa nu luati nici un tratament un timp sa vedeti cum va simtiti, dar in acelasi timp sa nu va ganditi la boala sa ganditi pozitiv.Incercati asa si apoi vedeti.si apropo iepurash ti'am bagat id tau de mess in lista dar vad inca ca nu m'ai acceptat, sincer as vrea sa vb cu cineva despre boala si despre cum se manifesta.

draga inastefania, nu te descuraja din cauza a ce am scris eu, nu la toti se declanseaza la stimuli similari, pe mine ma apuca mai ales cand sunt observatasi evaluata de altcineva, cand sunt singura este mai bine. deci este un fel de frica de oameni sau mai bine zis de parerea lor caci eu din contra sunt o fire sociabila, din pacate m-am cam izolat din cauza tremuratului. Pe scurt mi-e frica ca nu ajung la nivelul asteptarilor celor din jur si stiu ca este o prostie dar nu ma pot controla din pacate in 20 ani am incercat toate caile posibile (inafara de psihiatru) ca sa scap de starile astea si vad ca ele ma urmaresc si cu cat ma gandesc mai mult cu atat e mai rau.

Poi eu asta am zis si mai sus, trebuie sa faci in asa fel incat sa nu te gandesti la ea, ca daca te gandesti e rau.Eu cel putin f rar ma gandesc la ea si viata merge inainte ca la toti oamenii pt ca sunt un om normal si nu ma controleaza ea pe mine ci eu pe ea.

Problema mea se aseamana foarte mult cu a ta iepurash doar ca la mine de ceva vreme tremorul nu apare doar cand sunt in centrul atentiei, privita de ceilalti ci si cand sunt singura am o stare greu de explicat, nu ma inteleg nici eu!
imi pare rau ca am inceput sa fac acest tratament pt ca nu ma simt bine, sunt de aceeiasi parere cu Rizz, eu acum am devenit dependenta de acele pastile, am incercat sa renunt la tratament si nu pot parca as fi aeriana atunci cand nu le iau!AS DORI SA VB SI EU CU CINEVA CARE SE CONFRUNTA CU PROBLEMA ASTA, CEILALTI NU CRED CA MA INTELEG imi este greu sa vb!-

pentru toate si toti ce au scris ultimele comentarii
Eu sunt bolnava din nastere. Boala nu s-a agravat in timp. Cel mai bun medicament e autocontrolul care poti sa-l ai prin liniste, o meserie adecvata care nu necesita indemanare si un oarecare regim alimentar: fara cafea, tigari, cola si tot ce contine cofeina. N-o sa putem fi niciodata oratori sau purtatori de cuvant, sau depanatori ceasuri dar sunt atatea ale lucruri de facut. Cand stiu ca ma asteapta o situatie care i-mi poate declansa tremorul iau o pastila inainte si totul devine controlabil. In situatiile neprevazute ne descurcam cum putem caci suntem oameni si fiecare avem defectele si calitatile noastre. Si la mine in situatii de stres, oboseala si concentrare se vede din exterior cel mai bine insa cei de aproape s-au obisnuit si nu mai observa.

Am 41 ani, si de aproximativ 2 ani am probleme cu, , controlul" unui tremor al capului în situaţii de stres sau emoţionale. Problema a evoluat uşor de la un simplu tic la o mişcare succesivă a capului stânga-dreapta.
Încep să am probleme de comunicare deoarece evit contactul vizual cu alte persoane în situaţiile sus menţionate.

pentru inastefania, doar ca sa vazi ca se poate si altfel, te rog urmareste acest video:http://www.youtube.com/watch?v=pFY2HUQISusfeature=fvw
daca nu se deschide cauta pe youtube claude barzotti - le rital
si fii mai optimista, viata merge inainte cu noi toti asa cum suntem, perfecti sau mai putin perfecti.
gandeste-te ca altii au probleme intradevar grave.

ma intreb oare cati dintre voi sunt din bucuresti, mi-ar place sa iesim la o cafea.
va pup pe toti

Credeam ca numai eu am problema asta cu tremuratul. Stiu exact cand a debutat la mine si sunt convinsa ca e pe baza nervoasa. Am suferit un soc puternic " asistand " la moartea unei persoane dragi. Era in iulie, foarte cald si am inceput sa tremur din toate incheieturile. De atunci mana dreapta imi tremura cam tot timpul indiferent de pozitia ei. Am si momente de balbaiala dar cand sunt foarte obosita.
Au trecut 11 ani si am observat ca imi tremura mainile numai in cazul emotiilor negative. Am fost la 2 neurologi si am facut 2 tomografii. Un neurolog mi-a zis ca am Parkinson ( motiv pentru care nu a acceptat plata unui consult !) iar celalalt a avut onestitatea sa ridice din umeri ( dupa cele 2 tomografii ).
Lucrez intr-un mediu stresant dar imi place munca mea si am observat ca mana imi tremura mai mult atunci cand nu lucrez poate din cauza ca am timp mai mult sa " ma gandesc " la ea.

Am incercat sa tin totul sub control, sa gandesc pozitiv, si sa am mai multa incredere in mine, sa evit cat se poate situatiile de stres, sa am o alimentatie adecvata sa renunt chiar si la pastile...ceea ce nu a fost posibil.Toate astea nu au durat prea mult timp, ma dovedesc a fi la fel de slaba, cedez in fiecare situatie dupa care ma ridic si o iau de la capat!
Am dat de permis..., l-am si luat din prima, dovada a faptului ca mi-am dorit mult sa-l obtin.nu a fost usor, il consider cel mai dificil examen din viata mea.Conduc doar cand ma simt bine si sunt linistita..., ma sperii foarte repede cand sunt prinsa intr-o situatie dificila si mi se intampla sa pierd controlul.incepe sa-mi tremure picioarele, apoi si celelalte parti ale corpului.Orcum e bine, nu ma vedeam niciodata la volan:).
Am prins incredere si m-am hotarat sa profesez ca asistenta medicala, imi doream si asta si mi-am zis singura ca trebuie sa ma descurc.Am si renuntat in scurt timp, deoarece nu faceam fata situatiei.nu am reusit sa iau o banala tensiune, ce sa mai vorbesc de injectii si branule, imi controlam mainile cat de cat si imi tremura capul.Am considerat ca e mai bine asa pt. a nu face rau celor pe care eu intentionam sa-i ajut.
Am luat o pauza..., pt a avea mai multa parte de liniste dar realizez ca nu de linistea asta am eu nevoie, nu de singuratate si izolare, ci sa fiu inconjurata de oameni cu care ma inteleg, sa am cu cine vorbi, si sa-mi continui viata care merita traita cu toate greutatile ei.Nu vreau sa ma mai plang, pt ca sunt persoane care au intr-adevar boli necrutatoare si sunt condamnati..., noi mai greu mai usor avem multe alte lucruri si posibilitati in viata de care ne putem bucura.

Draga Inastefania

Imi place ca esti o luptatoare si nu vrei sa te izolezi.Ar trebui sa faci ceva in care sa ai succes, sa ai incredere in ce faci si ce spui, sa comunici cu oameni care sa te aprecieze pt ce faci, unde nu conteaza ca tremuri, din contra te admira si le esti exemplu.Eu am o solutie, asa am facut si ma simt bine, cauta-ma pe adresa de gmail, nemes.nana, si poate iti surade solutia, dar nu e un panaceu universal.Important este sa vedem inainte, sa ne gandim cum putem ajuta pe altii si atunci daca dai ajutor, primesti mai mult.Mare lucru si calculatorul, putem scrie frumos, fara sa ne deranjeze tremuratul, mintea sa ne ramana intreaga si prin ce facem sa ne stimulam neuronii care sunt f multi doar nu-i folosim pe toti.

Buna tuturor

Am acest tremor al capului de vreo 20 ani si nu e mostenit.Am fost la neurologie, endocrinologie, psihiatrie...reumatologie, am facut 2 rmn-uri, analize peste analize(cupremie).La rmrn s-au evidentiat demielinizari (fara diagnostic de scleroza multipla) iar la reumatologie, osteofite, tasari si ceva procese degenerative.Inclin sa cred ca asta ar putea explica tremurul care apare la anumite miscari ori stari de concentrare, dar exista si tremurul generat de emotie. Am incercat tot felul de tratamente, cel mai bine mi-a fost cu cipralex-ul, acum am renuntat la orice alopat si iau Gaba(diminueaza emotia).Este o afectiune stresanta si tocmai stresul il alimenteaza...dar cum sa nu fii stresat, cand lumea se uita la tine ca la ceva stricat si nu te poti izola pt ca ai nevoie de bani si job?

in general se face un estudiu.simptoma -tremolor-daca este accentuat de emotii, stres este datorat psihicului.daca aveti incredere in psiquiatie atunci cereti o consultaties si respectati tratamentul.problema e ca aceste tratamente sunt destul de dificile, au efecte adverse, dar pot funcciona si bine.daca nu aveti prea multa incredere atunci trebuie sa va sugestionati psicologic in situatii stresante, sa aveti un control alemotiilor, de genul, este greu, ma voi gandi altadat la asta, acum prefer sa ud niste plante, sau sa vorbesc cu o prietena buna, sau sa vorbesc cu mama, sau iau un diazepam 102 pastila sa ma linistesc sau alta mai slaba lorazepam la fel..in nici un caz excitante:cafea, ciocolata,.la serviciu, daca e stresant gasiti solutii pentru a diminua stresul.daca aveti un control al stresului, nu veti avea probleme cu tremiolor.in schimb daca e un tremolor de repaus, care se opreste cand faceti ceva, sunteti o persoana nu tocmai tinara poate fi simptoma de parkinson si este necesar confirmare de neurolog.tratamientul este cu levodopa.in parkinson lipseste ceva care este adus in organism cu medicamnet.deci solutir este.atentie.sunt medicamente care pot da sindrome estrapiramidale.cititi prospectele si in caz de acest efect advers nu le luati.propranolol este un betablocant, este contraindicat en asma, in general scade pulsul dar nu cred ca are efect pentru tremolor.ar trebui sa aveti o taquicardie importanta ca sa aveti acest tremolor.nu cred ca propranolol resolva, apoi fiind un betablocant la barbati poate da efect advers probleme in relatii sexuale.ar trebui vazut balanta avantaj -dezavantaj.in rezum daca este un tremolor nervos, de controlat nervii si ajutat cu un diazepam, etc-atentie sa nu dea dependenta, viata linistita.daca aveti incredere in psiquiatrie si mai bine.daca e parkinson es obligatoriu tratament.en wilson nu cunosc sa fie specific tremolor.in conditiile in care prez

parkinson este o afectiune neurologica, are si alte simptome:inexpresivitate a fetei, rigiditate axiala, mersul cu pasi mici si trunchiul inclinat inainte, semnul roatei dintate, cand se face flexionarea bratelor nu e noemal, se simte blocari in flexionare.taquicardiile dau transpiratii, palpitatii, stari de ameteala.

ca medicament ce stiu ca dau medicii pentru tremolor este baclofen, dar eu personal nu am tratat niciodata si nu am experienta.imi pare rau ca nu pot explica mai multe si sa aveti mai multa liniste.cu respect, doctor dana

...am citit postarile de aici si cumva mi s-a facut mai usor-deci nu sunt singura, stranie si neinteleasa!
Va salut!Am 37 ani, de aproape 3 ani am simptomele indicate de voi.A aparut tremor in partea stinga a corpului in urma unui eveniment stesant(decesul mamei), in timp s-a accentuat, ingreuindu-mi activitatile zilnice. Spitale, rivotryl, alprazolam..., finlepsin, tratament cu eglonil, relanium, fenazepam...dupa a inceput tare sa ma doara capul. Am lasat finlepsinul, dar tremorul s-a acentuat rau de tot...A aparut o banuiala la scleroza multipla, am facut RMN-fara patologie.A urmat spitalizare cu diagnostic-Tremor esential, dupa el nu s-a schimbat decit doar diagnoza -s-a mai adaugat -postural-multmtimp am luat propranolol, ceva se ameliorase, dar efecte advers, senzatia cit sa stau pe pastile m-a facut sa renunt de capul meu.am mai facut tr cu Tianisi, Natur Shunshini, nimic semnificativ.La moment-tremor pronuntat, mai ales cind vb in public, sare piciorul, se incordeaza si se ridica involuntar degetele la piciorul sting, incordare in membrele stingi, senzatie de clocot, explozie in vene., tirii piciorul sting, schiopatez, dificil merg.mai usor dimineata dupa somn. Permanent trebuie sa ma asez, nu pot sta in picioare mult timp.Dischinezie statica, merg pe o parte, ameteli.Perm mi-i frig, extrem reci.Autosugestia, doar ma starui sa ma ascund intr-o carapace- las-ca nimanui nu i-i de mine, , ma incadrez social cumva, cum pot, ma tin la munca. Dumnezeu e mare, numai el stie ce planuri are cu mine.Medicii is diferiti si ma zapacesc. Daca n-o sa mai pot munci, n-o sa mai am nioci cu ce ma duce la ei, nici pt. tratamente. activ. in prima jumat a zilei, in rest e complicat.Asa va dura si incolo??????????????Chiar sa nu existe ceva sa ne readuca cit de cit??????????????????//

Torina

inteleg ca la tine s-a declansat de la un suferinta psihica... de ce nu incerci sa intelegi ce iti transmite corpul tau prin aceste simptome? poate doliul nu a fost consumat, poate e ceva ce inca te tine, te apasa... habar n-am, dar eu as incerca sa vorbesc cu un psihoterapeut bun si sa-i spun tot ce am pe suflet ( atentie, nu psihiatru- cel ce prescrie pastile)

mult succes!

Buna
Am 38 de ani si ma regasesc in multe din descrierile voastre referitoare la acest tremor. Eu l-am mostenit de la tata si ma lupt din copilarie cu el. Acum de cativa ani imi tremura capul si simt ca ma apropii de un dezastru. Mi-e rusine de oameni, nu stiu ce gandesc. In momentele cand sunt f linistita pot face lucruri de mare finete de ma mir si eu. Am carnet de sofer si conduc f des, dar in situatii critice dau din cap de nu mai stiu ce sa fac, nu pierd controlul masinii insa nu stiu ce va urma. Tratament am primit doar propranolol care imi ajuta f putin si imi da niste stari de oboseala permanenta.Am fost la mai multi medici, am facut tomograf, RMN, analiza ceruloplasminei si toate sunt super bune, nu exista explicatii si ma deranjeaza ca medicii trateaza efectul si nu cauza, care e partial cunoscuta, adica o disfunctie a creierului... Nu prea reusesc sa socializez desi am multi prieteni.Ma feresc de petreceri si de locuri unde e lume de teama sa nu atrag atentia. Nu am reusit sa ma casatoresc pt ca toti au fugit de mine si ma simt un monstru. Incerc din toate puterile mele sa gandesc pozitiv dar ce se intampla cu mine zi de zi ma doboara.
Cu toate astea mergem inainte nu?
M-as bucura mult sa-mi scrieti, sa vorbim, -*

Amintea cineva de spovedanie si de pacatul malahiei, eu ma spovedesc destul de des si ma gandesc sa incerc cu maslul.Daca da rezultate va spun...

Ma incurajez cu ideea ca intodeauna poate fii si mai rau.Asa ca suntem bine nu?
Va doresc numai bine si multa sanatate!


(*modificat de admin)

salutari! Ma numesc liviu am 35 de ani si ma confrunt cu aceleasi probleme!Mi-ar prinde bine sa discut cu oameni pe aceasta problema! -* Numai bine! -*


(*modificat de admin)

Buna, recunosc ca am descoperit de ceva luni acest forum, dar nu am avut curaj sa scriu, deoarece niciodata nu am vorbit cu nimeni despre aceasta problema pe care o am de mult timp, dar care s-a acentuat in ultimii doi ani. Am crezut ca am invatat sa ignor aceasta problema, dar e din ce in ce mai grav. Oamenii din jurul meu nu inteleg acest lucru, simt ca nu mai fac fata la servici, deoarece trebuie sa ma intalnesc cu tot felul de oameni si sa dicut.
Intradevar cred ca boala mi s-a agravat din momentul in care am devenit dependenta de cafea si de tigari.
Mi-e greu sa accept faptul ca nu exista nici un tratament, asta in conditie in care boala in loc sa dispara, se agraveaza. Sper totusi sa reusesc sa o controlez, dar din pacate cu cat inaintez in varsta imi pierd increderea in mine.
Pe un forum in limba engleza am citit ca in America exista medici specialisti care pot trata aceasta boala. Oare cand si la noi, ca in America mai greu de ajuns..

Draga Vio
Si eu ma chinui sa ignor aceasta boala dar e tot mai greu, cateodata sunt disperata si chiar fug de unele imprejurari unde e multa lume.
Dar cu toate astea sa nu ne pierdem increderea ca vom reusi sa trecem peste, chiar sa ne vindecam.
Oricum medicina e cam depasita de aceasta boala, e ceea ce am constatat aici in tara si am inceput sa intind ceva antene in Germania sa vedem ce iese. Daca descopar ceva va spun la toti.
Eu m-am apucat de sport, mi-am facut prieteni printre cei ca noi, oameni minunati si incercam reciproc sa ne sustinem.
Am observat ca-mi face f bine sa socializez la modul general si sa vorbesc despre suferina mea cu cei carora ma pot deschide. E o eliberare faptul sa vorbesti despre ceea ce ai pe suflet...

Buna seara.Am o problema care ma framinta si rog a ma ajuta.Sotiei mele a inceput sa-i tremure minile in urma cu 3 ani.Am fost cu ea la un consult neurologic i-a prescris Propanolol, a mai scazut tremurul miinilor dar de citeva luni au inceput sa-i tremure miinile mai tare.Medicul nu ne-a dat nici un raspuns, ce boala, cauzeetc.Sotia are54 ani, este mereu pe ginduri, lucida, face multa miscare fara probleme.Nu stim ce-i de facut si va rog respectuos a ne ajuta.I-mi cer scuze daca am gresit expunind problema mea aici, dar este prima data fiind nou logat azi.Cu multa stima si multumiri anticipat.

Buna seara.
Observ ca in mare parte femeile se confrunta cu boala asta. La mine se manifesta cam de 3-4 ani, nu urmez nici un tratement si mostenesc boala de la tatal meu. Nu consum tutun, cafea, dar recunosc ca sunt o fire mai emotiva si de obicei trmuratul apare la emotii.
Inainte imi tremurau doar mainile dar de 1-2 ani se manifesta si la cap. Prima data cand mi-a tremurat capul a fost cand am incercat sa beau un pahar cu niste prieteni noi in prezenta carora cred ca eram emotionat si va spun ca a fost foarte foarte neplacut.
Nici nu stiu ce sa va povestesc, tremuratul apare uneori si in cele mai banale situatii, cum ar fi la magazine, cand vorbesc cu o fata sau cand salut un grup de persoane. Cand conduc si se intampla sa am vreo neplacere in trafic incep sa-mi tremure chiar si picioarele pe pedale. De obicei tremur cand stiu ca trebuie sa fac lucruri de precizie: mainile cand trebuie sa mut un pahar plin, sa duc o lingura la gura (cand cineva se uita la mine) iar capul atunci cand sunt la frizerie, la dentist sau cand beau in atentia cuiva.
Urmez o facultate de electronica si mereu este nevoie de precizie (masuratori, lipituri etc) si sunt ingrijorat ca o sa fiu afectat pe viitor in privinta meseriei mele. Deja ma afecteaza la facultate la orice activitate practica fac (mai ales daca sunt urmarit de un professor sau chiar de colegi). Acum in vacanta am lucrat acasa la unele placi electronice unde a fost nevoie de multa precizie la lipituri si am observat ca imi tremurau mainile chiar daca nu era nimeni care sa se uite la mine sau in prezenta caruia sa fiu emotionat.
Cel mai greu e ca oamenii nu prea inteleg si te simti stanjenit in fiecare situatie. Ar fi bine daca as invata sa-mi stapanesc emotiile.
Va salut!

Ma bucur ca am gasit unele persoane carora sa le zic ce patesc si care chiar sa inteleaga dar in acelasi timp imi pare rau sa stiu ca si ele se confrunta cu aceasta boala.