teama de examene

De curand am dat examen pentru permisul auto si am picat - la conducere. Am dat multe alte examene in viata - nu am avut esecuri pana acum. Faptul ca am pierdut - am dat examenul deja de 4 ori - m-a demoralizat total. Nu resuesc sa imi stapanesc emotiile si sa demonstrez ca stiu. Imi doresc foarte mult sa rezolv problema asta, dar pur si simplu intru in panica numai cand ma gandesc ca poate iar nu imi voi stapani emotiile si voi face greseli.
M-a deranjat si atitudinea examinatorului - prima data: am simtit ostilitate si dispret. Faptul ca am o varsta mai inaintata il vad ca pe u nhandicap pentru acest test.
Cum ma pot stapani?

si eu am picat examenul de conducere si numai o data. avand in vedere ca tatal meu este instructor auto nici nu intra in discutie sa il pic.dar se intampla din cauza emotiilor

Cred ca problema e ca vi s-a intiparit deja in minte teama asta de examen si neincrederea in reusita; e foarte important sa va ganditi pozitiv inainte de examene, fara sa mai luati in seama frica. Cred ca va poate ajuta la extrema si un psiholog.

Nu trebuie sa va faceti griji prea mari. La ora actuala chestionarele sunt foarte grele (nu mai este ca acum 10 ani), realmente foarte grele. Media examinarilor este 3, 75, deci nu sunteti iesit din medie. Si nu este ceva de mirare sa dai un examen de conducere de 5-6 ori. Va spun precis.
Curaj, deci si mult tupeu ! Luati inainte de examen un Distonocalm.

Multumesc pentru incurajari. De chestionare trec cu bine si recunosc - sunt destul de dificile, in unele parca nu s-ar folosi limba romana in formularea intrebarilor...Practica ma doboara...Oricum nu cedez.

Draga Elisa, iti voi povesti despre experienta mea cu examenul de conducere, poate culegi ceva folositor.
Chestionarele le-am luat cu brio si a urmat proba practica. Ne-am urcat doua fete in masina, impreuna cu politistul examinator. Eu am fost prima la examinare. Problema a fost faptul ca politistul nu-mi gasea dosarul, nu stiu cum se pierduse, iar el a crezut ca nu am luat proba la sala si de aceea nu avea dosarul meu. Bineinteles ca s-a enervat si a inceput sa ma certe, mi-a spus sa ma dau jos din masina, sa trec in spate si sa vina la volan fata care mai era cu noi. Eu m-am precipitat, motorul il aveam pornit si cand sa opresc motorul am invartit cheia invers in contact, iar politistul s-a enervat si mai tare.
Intr-un final am ajuns in spate, fata care urma sa dea examenul s-a speriat si ea de examinator cand l-a vazut cum s-a purtat cu mine, a facut numai greseli si a picat. Eu o vazusem facand repetitii inainte si stiu ca stia sa conduca bine, dar s-a speriat. Intr-un final mi-au gasit si mie dosarul si am trecut la volan sa dau proba. Eram atat de speriata pentru ca stiam ca politistul era deja nervos, ma si certase (deci isi facuse deja o impresie proasta despre mine) iar fata dinaintea mea, desi stia sa conduca, a picat, deci as fi putut si eu la fel de bine sa pic.
Atunci mi-am luat inima in dinti si inainte de a porni i-am spus sincer examinatorului ca ar trebui sa stie ca sunt putin emotinata si speriata. M-a intrebat de ce iar eu i-am raspuns la fel de sincer exact ce-am scris mai sus. Nu stiu ce l-a facut sa-si schimbe atitudinea, sinceritatea mea, faptul ca si-a dat seama ca sunt speriata, poate a realizat ca atitudinea sa era neproductiva, cert este ca a devenit mult mai intelegator. Emotiile mele nu trecusera de tot dar a fost important ca desi m-am mai fastacit un pic, el a stiut ca toate acestea se datoreaza emotiilor si ca, privind in ansamblu, am condus bine (pentru un incepator).
Inspira adanc, accepta-ti emotiile si da-le drumul, exteriorizeaza-le, si ai incredere in tine. Verbalizeaza tot ce simti si faci (acum ma asigur, nu vine nimeni, etc.), daca ti se fac observatii, raspunde pe un ton linistit de ce ai facut ceea ce ai facut pentru a te face inteleasa.
Multa bafta si asteptam sa ne povestesti cum ai luat examenul urmator!
Cu drag, Sorina.

Multumesc, Simona!
Am inteles comportamentul tau. Sunt un pic - mai mult - speriata pentru ca eu nu am pierdut nici un examen pana acum. Intotdeauna am fost stapana pe mine si clara si hotarata...
La primul examen auto - pur si simplu m-a bulversat atitudinea examinatorului. Mi s-a adresat pe un ton dispretuitor -ia sa vedem de ce sunteti in stare doamna ! Altfel spus - ce am facut pana la varsta... Si la prima greseala m-a apostrofat dur. Sincer- am simti rea vointa.
Sunt convinsa ca miile de candidati care le trec prin mana le ofera din plin experienta in a identifica persoanele sigure si care stiu intradevar sa demonstreze ca stiu. Eu nu am reusit sa demonstrez.
Oricum voi mai incerca. Trebuie sa ma gandesc si mai serios ca imi place sa conduc.
Inca odata multumesc!

Draga Elisa, eu stiu ca majoritatea examinatorilor auto au aceasta atitudine fata de cei care dau examenul, nu cred ca a fost ceva personal.
Te-am sfatuit sa incerci sa-ti dai frau liber emotiilor pentru a te elibera si pentru a putea sa te concentrezi in continuare pe condus. Stii ce se intampla? Atunci cand incerci sa-ti stapanesti emotiile, atentia ta este divizata in doua: o patre se centreaza pe stapanirea emotiilor, iar cu cat incerci sa le stapanesti mai mult, cu atat mai puternice vor deveni si vor necesita o atentie si mai mare asupra lor, iar o alta parte se centreaza pe condus. In final, emotiile devin atat de puternice incat mare parte din atentia ta se duce catre ele si nu te mai poti concentra la condus. Dandu-le frau liber, exprimandu-ti emotiile, nu te mai lupti sa le reprimi si astfel poti sa te concentrezi in totalitate pe condus si sa dai tot ce-i mai bun din tine.
Multa Bafta!

Buna. Si eu ma confrunt cu aceeasi problema, ddoar ca nu la examenul de conducere (inca nu l-am dat). Problema mea e ca sunt studenta la stomatologie in anul 4. Si am examene intr-una.. si grele.. si orale. Si mi-e foarte frica.. tot timpul.. In timpul examenelor orale ma fastacesc tot timpul, foarte rar mi se intampla sa fiu sigura pe mine si sa nu ma pierd cu firea. Ar fi fost cazul sa ma fi invatat pana acum cu examenele.. dar nu. Eu permanent sunt intr-un continuu stress.. in timpul semestrului la fel. Mentionez ca nu sunt o "tocilara", pt care o nota inseamna totul, dar invat ft mult, dar logic (citesc o data sau de 2 ori si tin minte aproape tot). Pt ca la o asemenea facultae nici nu ai cum sa nu inveti.. pt ca ai o responsabilitate mare. Ideea e ca toata viata mea am fost stresata.. si mi-a fost frica de profesori.. indiferent ca am fost la primara, generala sau in liceu.. si acum mi se intampla acelasi lucru. Nu stiu ce sa mai fac. M-am si imbolnavit de stomac de la stress, am facut mai intai gastrita, apoi colon iritabil Acum trebuie sa tin regim alimentar. Si il tin de 3 ani de zile.. si tot nu-mi trece. Multi imi spun ca sunt perfectionista. Nu vreau 10 pe linie, dar cand stiu ca am invatat, nu-mi convine sa iau nota mica. Dar la examene pur si simplu ma pierd cu firea. Nu stiu ce sa mai fac. Probabil ca am si niste sechele din copilarie probleme familale.. ma rog. Dar de aproximativ.. 6 ani.. nu ma simt bine. La modul ca plang foarte des.. din orice, ma enervez din nimicuri.. sunt irascibila, si ma inchid in camera mea si bocesc pana mi se umfla ochii. Nu mai pot.. nu mai stiu ce sa mai fac. Nu ma simt bine.. si nu stiu.. as vrea un sfat :(. Help!

Multumesc, Sorina! Si am inteles sugestia ta. Intradevar reprimarea emotiilor nu imi face bine. De fapt in timp eu mi-am reprimat emotiile - am tinut intotdeauna sa le arat celor din jur ca sunt o persoana stapana pe mine, sigura, ca se pot baza pe mine, ca n ma doboara nimic...Si probabil de aceea au rabufnit intr-o zona care nu e chiar atat de importanta.
Ma tot gandesc sa apelez sa un sfat profesionist, am multe intrebari la care nu imi pot da singura raspuns...
Poate sugestia asta te ajuta si pe tine Cri_me - amintesti de niste sechele in familie...
Eu am avut o copilarie fericita, echilibrata. Mereu am avut realizari deosebite in viata si am muncit pentru ele. In ultimii ani au aparut probleme in propria-mi viata de familie. Sotul meu mi-a tulburat existenta ( e alcoolic) si m-a facut sa imi pierd un pic increderea in mine. In urma sedintelor lui cu un psiholog am inteles ca nu eu am fost cauza refugiului lui in bautura, dar... ramane un dar - am adoptat cea mai buna atitudine?

Draga Elisa si Cri_me, exista un concept care se numeste asertivitate si care desemneaza faptul ca poti sa-ti exprimi intotdeauna gandurile si emotiile intr-o manera neutra, fara a-i deranja pe ceilalti din jurul tau, continuand sa-i respecti chiar daca nu esti de acord cu ei si acceptand faptul ca asa cum tu te superi pe cineva si altii au dreptul sa se supere pe tine sau sa nu fie de acord cu tine. Aceasta este o caracterisitca catre care toti ar trebui sa tindem sa o dobandim pentru ca este cea mai sanatoasa pentru noi si pentru noi din jur. Sa poti spune NU atunci cand nu vrei sa faci ceva, sa poti sa-i exprimi cuiva supararea ta, teama, frica, bucuria, dezacordul, respectandu-i in acelasi timp persoana. Aceasta ar fi o solutie mult mai potrivita sa le arati celor din jurul tau ca esti stapana pe tine, dar in acelasi timp nici sa nu mai fi nevoita sa-ti reprimi sentimentele. Asertivitatea se invata, nu este ceva pe care unii il au si altii nu. Toti putem invata sa devenim asertivi.
Referitor la problema sotului tau Elisa, alcoolismul este o boala la fel ca oricare alte boli. De ce unii oameni pot bea oricat si oricand doresc fara sa devina alcoolici iar altii nu? Exista o predispozitie in unii oameni catre alcoolism. De aceea NU are cum sa fie vina ta faptul ca el a devenit alcoolic. Bineinteles ca asta nu inseamna ca nu-l poti ajuta daca el doreste ajutor. Dar trebuie sa si-l doreasca el, altfel iar nu este vina ta ca nu-l poti ajuta.

Cri_me eu pot sa-ti recomand niste ceaiuri daca doresti ! Iti sint foarte necesare.. la cate afectiuni organice ai acumulat !

Emotiile sunt firesti si naturale. Am avut si eu inainte probleme cu asta, dar daca te pregatesti cum trebuie pentru examenul DRPCIV, nu ai cum sa ai emotii. Eu am facut chestionare auto -* si nu am avut probleme. Sunt exact ca si cele oficiale...


(*modificat de admin)