sufar de autofobie?

Nu stiu de ce sufar mai exact dar pot sa imi spun simptomele stiu ca ma apuca cateodata starea asta cand ma gandesc ca ma voi despartii de prietenul meu deja ma apuca panica, incep sa plang, nu am stare nu ma pot concentra la nimic, mi-e tema sa raman singura, de fapt sunt obsedata sa nu raman singura, locuim impreuna de un an si ceva si am zis ca ne vom desparti cand vom fi fericiti si impliniti, si nu ma mai gandeam la asta, acum nu exista zi in care sa nu imi treaca asta prin cap sa intru in atacuri de panica sa plang, ma linistesc pe moment apoi iarasi, nu stiu daca ceea ce am eu tine de psiholog sau de psihiatru, pentru ca vreau neaparat sa ma duc la un doctor si sa ma ajute cumva, cand am momentele astea asa si ma gandesc la despartire am luat xanax sa ma calmez dar nu ma ajuta cu nimic, am inceput si sa visez ca ne despartim, eu il iubesc si el pe mine dar gandul ca o sa raman singura ma paralizeaza si cel mai rau pentru mine e ca ma simt vinovata de tot ce se intampla pentru ca simt ca il sufoc, in plus am anumite momente cand ma apuca si scap ceva pe jos sau ma uit la un canal la tv si il schimb imi spun in minte ca tre sa schimb pe alt canal de 2 ori si abia apoi sa ma uit pe canalul care vreau eu ca altfel o sa se intample ceva rau si o sa ma despart de prietenul meu, nu stiu de la ce am traumele astea pentru ca si inainte sa fiu cu el eram la fel, am nevoie de ajutor cat mai repede simptomele cu care eu ma identific din ce am citit pe net este autofobia, stare de panica, anxietate, tulburare obsesiv-compulsiva, ce sa fac la ce medic sa ma duc ?

Mergeti la duhovnic si spovediti-va toate aceste ganduri.
Cei cu toc au avut cele mai mari rezultate mergand la duhovnic.

sa spun pe scurt totusi ce s-a intamplat dupa aceea perioada de cand am scris acel mesaj, am fost la psihiatru si eram atata de deprimata incat nici numele nu am putut sa il spun numai plangeam incontinuu, mi-a dat niste pastile xeroxat, imovane ca sa pot dormi ca nu dormeam decat 2 ore pe noapte si sedatif pc, am luat pastilele nu am mai plans deloc, era super ok din punctul asta de vedere m-am si despartit de prieten si m-am mutat in timisoara, am trecut cu bine peste datorita pastilelor, dar au avut si o parte proasta cele care ma faceau sa pot dormii ma faceau ca o drogata dupa ce beam pastila seara imediat trebuia sa dorm ca altfel nu mai stiam ce fac aveam stari de betie de la ele, si le-am luat pana cand mi-a spus tatal meu ca am venit acasa la 3 dimineata am baut apa din frigider si am plecat inapoi la prietena mea, atunci am realizat ca din cauza lor pot face multe lucruri si sa nu realizez si le-am intrerupt treptat prima data cele de dormit si tot asa si nu am mai avut probleme, acum sunt bine si nu mai am stari de panica, decat cateodata ma mai apuca o stare nasoala dar imi trece repede pentru ca nu ii dau atentie sau mi-o indrept in alta parte, totusi a fost de ajutor medicul si acum sunt bine multumesc oricum pentru raspunsurile primite nu ar strica oricum sa ma duc la un psiholog dar deocamdata nu imi permit.