stari de panica

MARIUCA, imi place cum gandesti!!!!
DANIELLLE, iti inteleg suferinta.depresia e boala care ma chinuie si pe mine de ceva timp.numai bine.

Multumesc geuta pentru incurajari. Voi incerca sa aplic sfatul mauricai, pentru ca desi sunt o persoana vesela si bine dispusa mai tot timpul, cand am ganduri negre sunt ca intr o inchisoare, nu pot sa ies... sau doar asta este in mintea mea. Am mai incercat sa gandesc pozitiv insa am in mine un dusman care atunci cand se intampla ceva rau ma intoarce din drum si ma face sa ma indoiesc de faptul ca lucrurile se vor rezolva. Numai bine tuturor va doresc si ma bucur ca sunt persoane care se gandesc la semenii lor care trec prin aceleasi stari greu de suportat.

buna Danielle!
stii cum sunt eu?incurajez pe altii, dar de multe ori imi vin in minte multe ganduri care ma intristeaza !de multe ori ma intreb si eu de ce nu pot alunga acele ganduri?
multa sanatate si numai bine la toti!

danielle
esti o fire tare emotiva, ca si mine dealtfel.imi pare atat de rau ca nu ne putem si noi bucura macar de lucrurile marunte in viata asta.parca ar fi o corvoada, tot astepti sa treaca inca o zi... si inca una,...si se duc toate...si privesti in urma...si ce constati?...ca mai ai putin si o iei razna.ca totul a fost si este si va fi de prisos.sentimentul inutilitatii.
cica sunt pesimista! incapatanat de pesimista!
mama ce ma mai seaca depresia!

La multi ani si multa sanatate tuturor celor care folosesc acest forum, le doresc din suflet un an nou in care sa nu se mai simta singuri si sa isi rezolve problemele, sa aiba familia si prietenii aproape pentru ca eu cred ca este esential!

LA MULTI ANI!!!VA UREZ SI EU!
Sa aveti parte de un an mai bun!

Buna, tuturor. Tania, mi-a placut ce ai spus "persoanele hipersensibile, care se nasc cu bun-simt in exces (ce-au pierdut altii...), vor simti toata viata sageti in inima la fiecare intamplare mai nefasta, la fiecare dezamagire. Dar putem invata sa ne scoatem singuri sagetile si sa "tamponam" locul respectiv cu un zambet, cu o respiratie adanca, si cu o privire spre mai departe". Am observat si eu ca ceea ce gandim atunci cand avem motive de panica este esential. Cum ai spus este important sa refuzam sa cadem in depresie, eu ma incapatanez sa nu ma mai gandesc la lucrurile rele din trecut ci doar la acele lucruri pe care le pot schimba in bine.Si am reusit. Pe fiica mea, atunci cand este trista sau isi aduce aminte de ceva rau, o incurajez tot timpul desi ea imi spune sa o las in pace cu psihologia, ca ea nu crede. Insa insistand am vazut ca lucrurile s-au imbunatatit. Ma ajuta si credinta, ma rog la Dumnezeu sa aibe grija de mine pentru a putea avea grija si de cea care are nevoie de mine, fiica mea. Am avut o problema de sanatate fizica (cancer la san ) in 2003 si ma gandesc ca Dumnezeu a avut un plan cand m-a lasat pe pamant. Un sfat pentru persoanele credincioase, nu strica sa vorbeasca cu un preot, unii sunt poate mai intelepti decat un psiholog sau psihiatru. Si inca ceva, ceea ce a spus "maurica" despre zambet chiar functioneaza Va doresc numai bine, si ne mai auzim

La multi ani pe 2010 ! Va doresc din suflet un an mai bun, mai linistit, in care sa va simtiti mai bine si sa capatati mai multa incredere in fortele voastre ! Aveti grija de voi !

buna seara. sunt si eu una de a voastra. Ma bucur ca majoritatea de aici se incurajeaza.. am vazut ca altii chiar au scris unele remedii.. si e foarte bine asta. Si mai toata lumea are dreptate: FARA CREDINTA, FARA VOINTA nu faci nimic. Poate cineva totusi ma va intreba ca ins k n am trecut prin atac de panica de vb asa d optimist, desi nu este adevarat. Desi este foarte adevarat ca si eu cand imi venea cate o criza imi pierea vointa, ma copleseau tooate ganduile negative, ma intrebam ce am facut asa gresit in viata de m a pedepsit Dumnezeu in halu asta, dar nu este adevarat. Tocmai k am gresit total. Ne incearca si vrea sa vada daca ne declinam, daca ne indoim. Am facut asta toamna o promisiune si I am zis k daca citesc din Biblie 3 luni in fiecare zii sa ma scape de starile astea fooooarte urate, si desi cand citeam Biblia imi aparea atacuri de panica nu m am lasat, dupa ce au trecut cele 3 luni tot mi au mai revenit si chiar ultimu l am avut acu 2 zile, dar nu m am lasat. Nu am deznadajduit. Am zis k o data si o data o sa se termine cosmaru. Sunt increzatoare si va pun un adevar: PANA NU TI DORESTI CEVA CU ADEVARAT, NU VEI REUSI!!!! Pastilele sunt doar o patura, ca un drog care te ameteste pe moment.. adik te duce itr o lume care u o crezi mai buna. Nu trebuie sa disperam. Sunt studenta si abia am terminat sesiunea. La inceput eram disperata, examene.. stres si am luat note bunicele, dar ce credeti? spre final la ultimile 3 examene am hotarat sa las naibii examenele si m am gandit ca sanatatea mea e pe primu loc si am zis k ce o fi o fi Doamne, cum zici u aia sa fie! si culmea!!! Am luat numai note de 10! pt exact knd esti stresat atunci pierzi. De cate ori n am avut atacuri in diverse locuri si o perioada le evitam ca ciuma... dar o data am zis gata!! trebuie sa le infrunt ca altfel ma vor dobori ele pe mine si am reusit!! Va spun: nu e imposibil nimic pe lumea asta! Dac veti citi de pe forum de la prima pagina veti vedea ce au scris altii si e adevarat! Azi am mai avut senzatii dar am zis sa vad daca vin starile, si m am gandit sa l las, nu m am impacinetat deloc pt eram constienta ca mereu am trecut cu bn si n am inebunit. si ce credeti? paradoxal! cand nu i am dat atentie a fugit mancand pamantu si am reusit sa mananc seara ce pt mn era la inceput daca mancam seara era cv de laudat. Asa ca mai ganditi va si nu mai fit i pesimisti! Si cine s a vindecat are tot dreptu si chiar as vrea sa scrie pt k asa incurajeaza lumea ca atacu este o stare care trece. Multa sanatate si.. lechat ma voi ruga in special pt tn pt k tu inseamna ca nu ai incredere in tine. Esti credincios(oasa)? Ai cerut vreodata ajutorul lui Dzeu din suflet si nu ti l a dat? Te rog! Fii optimist(a)!

sunt momente in care simt ca nu mai pot. ca nu mai pot sa le fac fata acestor stari! la mine se agraveaza seara... cum vine seara cum ma pandeste starea aia! Doamne, ce-o urasc!! Da, mau sunt credincioasa, dar uneori ma simt atat de obosita, incat imi vine sa renunt. Si eu sunt studenta, si eu sunt in sesiune... sper s-o trec cu bine. :) zile linistite tuturor!

Bravo tie, Mau !!!!! Ma bucur tare mult ca mai exista oameni ca tine, care hotarasc sa-si ia soarta in propriile maini si sa nu se lase orbiti de deznadejde si de disperarea ca nu-si vor reveni nicicand ! Incercati si treceti peste momentele cand va acapareaza starile de rau, faceti ceva ce va place in clipa aceea, uitati-va la un film si lasati-va furati de actiunea lui, cititi ceva, dansati singuri dupa o melodie ce va place, respirati adanc de cateva ori si constientizati cum circula aerul curat prin voi improspatand si curatand parca, veti un suc cu inghitituri rare concentrandu-va pe gustul acestuia, mancati o bomboana de ciocolata fara sa luati in seama caloriile :D, sunati-va un prieten vesel, ... faceti orice va place si va poate scoate din starea respectiva! Daca invatati pur si simplu sa ocoliti un gand negru ce simtiti ca vine, un atac de panica, ce parca navaleste peste voi, incercati sa va imaginati cum il luati pur si simplu si-l puneti in spatele vostru... eu zic ca starile de rau se vor rari treptat pana la a dispare odata si-odata Admirati zapada, lasati soarele sa va incalzeasca, zambiti cuiva sau chiar voua insiva.nu se poate sa nu reusiti sa va simtiti mai bine ! Aveti incredere in voi si in capacitatile organismului de a se vindeca! straduiti-va sa constientizati fiecare pas marunt pe care reusiti sa-l faceti si sa-l amplificati in mintea voastra, sa va laudati in gand si sa va rasplatiti pentru puterea voastra! Va doresc din suflet sa reusiti !
Da.cred ca-i imposibil sa nu ma taxeze Lechat, dar zic eu ca, decat sa ne intindem pe pamant, sa ne repetam ca nu putem face nimic si sa ne asteptam sfarsitul.orice altceva e mai bine!
Fetelor, in special voua, pt ca sunteti tinere si aveti o capacitate inzecita de a va reveni, tineti-va tari si invatati sa va bucurati de orice nimic, sa puneti pret pe fiecare clipa frumoasa si sa reusiti sa va gasiti linistea, starea de bine si seninatatea. Si nu uitati : radeti cat mai mult, cu si fara rost! :D Rasul vindeca garantat! Si feriti-va cat puteti de stres. Invatati, dar odihniti-va cand simtiti ca aveti nevoie, iesiti sa luati aer, ascultati muzica, intalniti-va cateva minute cu prietenii si faceti schimb de "nimicuri" vesele - nu intrati in criza ca nu mai retineti nimic! atunci sigur aveti nevoie de o pauza! Decat sa luati un 10 si sa lesinati langa catedra, mai bine luati un 9 sau 8 cu mintea limpede si gura pana la urechi!
Danielle cred ca a inceput deja sa inteleaga si sa aplice - da, e greu, dar nu imposibil! Mau e pe drumul cel bun. succes! Amelia, tie mult curaj! cand se apropie starea aia, scoate limba la ea si impinge-o deoparte! incet incet ai sa poti, dar trebuie sa te straduiesti mult. Pentru tine o faci, si pentru o viata frumoasa !

draga Amelia te inteleg fooarte bine... si eu am fost asa nu ti imaginezi ce mi trecea prin cam si ma gandeam ce oi avea? E cv grav? Daca o sa inebunesc? Sau mai rau...? Si cel mai crud este cand ai asa cv in floarea vartstei. Cand i un viitor in fatza si atacurile de panica te priveaza de tot ce e frumos... petreceri, plimbari, si multe alte chestii. Chiar si ieri mi a venit un atac si am avut si azi o zi mai anxioasa... ma apucase pe la pranj cu o ameteala, si o slabiciune in picioare dar am continuat sa manac, sa merg; ceea ce pana atunci knd aparea atacu ma inchideam in baie sau in camera si nu mai ieseam pana nu ma linisteam. Dar a plecat foarte repede. Exact cum spuneam... nu totul se rezolva deodata.. trebuie sa ai rabdar si sunt sigura ca voi scapa de starile astea la un moment dat. Luati aminte ca si amientul din familie ESTE FOARTE IMPORTANT. Nu va lasati coplesiti de ganduri negative.. ele vin si pot pleca la fel de repede. Pe un site o data am citit ca: In fiecare dintre noi este o putere miraculoasa de vindecare, numai sa stim cum sa o dam si la fel sa o inmagazinam. Voi cauta adresa siteului si o voi posta. Mi a atras atentia si un studiu facut la niste bolnavi de cancer cul au fost amagiti daduli se pastile foarte slabe, gen.. distonocalme si s au vindecat numai prin faptul ca au fost mintiti ca sunt miraculoase si li s au schimbat etichetele si in proportie fooarte mare s au vindecat, si alt caz cu o femeie care banuia ea ca nush ce boala la inima o sa faca desi nu era suspecta de asa cv si numai ca mereu se gandea la asa cv... "sia castigat" aceasta boala pt pana la urma creierului i s a indus o stare pana a declansat boala. Prin asta am vrut sa spun ca deci TOTUL porneste de la noi.

Recunsoc ca la inceput mi a fost foarte greu sa ies din starea asta.. dar daca ne gandim mereu: Aoleu daca fac lucru ala si nush ce se intampla? Daca merg nush unde si se intampla? Deja v a acaparat starea anxioasa si atacu va veni cat ai clipi. Acum de 2 zile beau in fiecare zii cate o cana ce ceai de paducel(cel putin 20 zile) care calmeasa nervi, reduce un pic tensiunea, aritmiile(ceea ce in mare parte din cauza asta am avut atacurile de panica.. din cauza aritmiilor ca nu stiam dc le am.. m am speriat atat de tare.. si m am dus la control pana la urma si mi s a spus ca valvele mele nu sunt perfect simetrice, dar chestia asta tot din cauza stresului, temerilor, nedormitului) deci pana la urma am ajuns tot de unde placesem. Si m am linistit knd doctora mi a spus chestia asta. Am mai avut aritmii si desii sunt destul de neplacute, am inceput sa nu le prea dau atentie si mi s au rarit). Pentru cine vrea voi posta si remediile impotriva aritmiilor, pt moment nu le am la indemana, unde scrie ca daca le respecti cu strictete, vor disparea, iar o data cu aritmiile si atacurile de panica, si oboseala, totul. Prin chestiile astea nu vreau sa se creada ca sunt eu sau altii laudarosi, ca nu ne gandim si la altii care sufera. Pentru ca singura chestie care chiar m ar deranja e sa mi spuna mie cnv ca yo n am trecut prin asa cv. Tocmai asta si vreau. Sa incurajez si eu pe altii... pentru ca stiu ce inseamna chestiile astea. Ca si mine m au incurajat indirect cei care si au scir si ei la randu lor despre starile astea, ca nu sunt singura care a avut asa cv, si asta vreau sa fac si eu la randu meu. O sa va para stupid dar cand vine un atac de panica incercati sa radeti pur si simplu exact cum spune si Tania sau da ti la tv repede pe cv nostim sau dansati. Am incercat si merge. Va pleca foarte repede. Va doresc muuulta putere, curaj, credinta! sanatate.

Tratamentele sunt doar ceva pe moment. Ganditi va.. daca luati droguri (pt k asa pot sa le numesc calmantele) si iesiti afar pe intuneric.. si va e frica de intuneric.. va va linsitii pastilele alea.. va va lua teama ca oricand poate sa va atace cv? Fiti siguri ca nu! Si asta poate sa spuna toti care au luat tratamente, , ca nu prea s a vindecat nimeni NUMAI cu medicamente. Epuizarea aia de care spuneai u intr un comm, lechat este din cauza ca 1 depinde ce grad de anxietate ai, 2 intr un atac de panica in realitate nu resimte corpul oboseala sau durerea pe cat o provocam noi.. pt k mai mereu corpul intra intr o autoaparare, knd iti apar striel alea corpul tau simte ca cv e strain de tn, ca tu te temi de cv.. e ca o teama care creierul o percepe gresit. De ex knd un om se sufoca dc ai tendinta sa sari si sa faci ca toate alea? tosmai daia. Exact asa este si cu atacurile de panica. Recunosc k pana in ultima vreme luam distonocam dar erau singurele calmante care le luam numai in situatii de criza foarte mare. Acum cateva zile chiar am avut o cearta atat de puternica cu o persoana incat am crezut k o sa fac cv la inima, ma luase niste tremuraturi, vomam si numai puteam de rau ce imi era, aritmii si toate chestiile. Atunci chiar am crezut k voi patii cv, aproape am avut un soc. Si dupa aia am plans aprope pana la epuizare, desi toti erau pe langa mn cu camante puternice, si tot felul. NU AM VRUT SA IAU NIMIC. Pana la urma tot eu m am linistit si chiar ma mir de unde am reusit sa am puterea asta, dar de undeva a venit si m a linistit chiar am dormit bine. Nici un cosmar, nimic. Amelia daca crezi k te smiti mai bn daca vorbim imi spui si vedem cum facem ca sa vb pe mess. sanatate.

Bun, revin cu noutati: am fos diagnosticata cu tulburare depresiva si m-au internat la Predeal. Am stat 3 saptamani acolo. Iau un pumn de buline (buline=medicamente pentru necunoscatori - asa le ziceau "chiriasii" de la Predeal si cum acum eu sunt una dinte ei. ) Paxetin, Tranxene, Rivotril, Doxepin.. etc. Ma calmeaza e adevarat, dar doar pe moment. Problemele raman. Pentru a le elimina am nevoie doar de mine, de un psiholog bun si cam atat. Eu mi-am propus ca in 6 luni sa renunt definitiv la antidepresive, sa ma reinventez si sa scap SINGURA de aceste idiotenii de stari care ma trag in jos. Fratilor, tineti-mi pumnii ca ma asteapta vremuri grele! Trebuie sa lupt, daca n-am s-o fac eu n-are s-o faca nimeni pentru mine si, pe langa asta, m-am saturat sa fiu "copilasul" familiei. desi am 24 de ani si am o sora mai mica. :)) Mda, e neplacut.
Dar voi lupta si voi trece peste. Pentru mau: da, mi-ar placea sa vorbim. Nu exista posibilitatea sa trimitem mesaje particulare? Parca nu-mi vine sa-mi postez adresa de mail pe site... In rest va pup pe toti si va urez zile linistite!

Buna ziua,
De o perioda destul de lunga de timp(7-8 luni) ma confrunt cu niste stari nu tocmai placute:stari de panica, in care lucrurile din jur imi par putin ciudate, dureri de cap, o stare de oboseala, de sfarseala fizica si psihica, lipsa de chef in a face lucrurile necesare, parca si cand rad ma fortez, nu fac lucrul acesta din suflet, o stare de nervozitate, de iritabilitate.Tot din aceasta perioada am inceput sa anticipez foarte bine perioada menstruala; cu aproape o saptamana inainte incep sa am dureri de cap, un freamat continuu in burta, stare ridicata de iritabilitate, de nervi, niste pulsatii in picioare si uneori la nivelul mainilor.Toate acestea au reusit sa-mi dea peste cap viata de zi cu zi. Ca sa fie tabloul complet s-au accentuat niste fobii mai vechi: mersul cu liftul, calatoria cu trenul, posibilitatea de a iesi din oras, din tara.
Dorinta mea este de a afla modalitatea prin care, alte persoane care au trecut prin astfel de stari, au reusit sa depaseasca aceste momente care nu sunt nici pe departe placute.
Multumesc anticipat pentru sfaturi si zile pline de liniste tuturor!

A ajuns lupul paznic la oi... :)) Cest a dire eu dau sfaturi... :) Buna, maiu! Se scapa de aceste stari cu vointa, rabdare, si optimism. Ce descrii tu in mesajul tau mi se intampla si mie. Mi se intampla - la prezent. Inca nu am reusit sa le depasesc definitiv, dar lucrez la asta. Ai nevoie de un psihoterapeut bun si mai trebuie sa stii ca suntem multi in aceeasi situatie. Adica, nu trebuie sa te simti foarte diferita de restul, pentru ca nu esti. Un psihoterpeut bun te va ajuta sa depasesti si fobiile tale si aceste stari de nervozitate. Ai incercat? Mult succes si sa auzim de bine.

Daca citesti toate mesajele, la prima pagina o doamna dadea niste sfaturi care sunau cam asa:
Cateva sfaturi pe care as putea sa ti le dau atunci cand te confrunti cu un atac de panica:
- ceea ce simti este normal. Ceea ce corpul tau simte este normal - doar cateva exagerate reactii ale corpului! "Reactie potrivita in timp nepotrivit"
- ceea ce simti nu este periculos, reactiile nu sunt deloc periculoase - doar neplacute. Nimic rau nu se va intampla. NU o sa lesini, NU o sa-ti faci rau, NU o sa mori NU o sa innebunesti!
- cand simti ca esti pe cale sa ai o "criza" incearca sa nu-ti fie teama, accept-o ca pe o parte din tine si incearca sa respiri adanc si sa-ti spui in gand ca trebuie sa fii calm
- analizeaza toate reactiile corpului i momentul atacului ca sa le poti identifica mai tarziu si sa stii ca nu e nimic care-ti va pune viata in pericol. Nu te gandi ca ele sunt periculoase, doar analizeaza!
- confrunta aceste situatii - nu fugi de ele, totul se poate agrava daca fugi acolo unde te simti sigura. Stiu ca e greu dar incearca sa-ti infrunti temerile.
- nu gandi negativ! atacul se poate amplifica daca tu te gandesti la ce s-ar putea intampla in urmatoarele minute
- permite-ti sa simti ceea ce simti in momentul acela. Vorbeste cu tine insuti si spune ca ai voie sa ai acest atac si ca nu este ceva de care sa-ti fie rusine si sa ascunzi ca iti este greu.
- asteapta si ai sa simti cum anxietatea dispare. Asteapta un pic pentru a-i da ocazia sa treaca, fara sa lupti si sa te zbati. Doar accepta ca esti speriat.
- simte cum anxietatea incepe sa dispara. Observa ca atunci cand incetezi sa amplifici anxietatea prin ganduri prapastioase si sa te zbati frica incepe sa dispara de la sine
- aceasta este o ocazie buna pentru a face progrese: Gandeste-te ca trebie sa-ti aduci aminte cum ai intalnit si confruntat atacul - te va ajuta foarte mult data viitoare.
Desi acum sunt sub tratament, am reusit totusi sa elimini aceste "crize" urmand etapele de mai sus! II multumim d-nei pentru sfaturi. si sper sa-ti fie si tie de folos!

Multumesc amelia05 pentru toate sfaturile date si incurajarile facute.Este adevarat ceea ce spui acolo, stiu, dar de multe ori e destul de greu de pus in practica. Eram dornica sa mai stiu daca aceste stari de panica se manifesta la tine sau alte persoane si cu o stare proasta psihica: parca de coordonare greoaie a gandurilor, de amestecare a acestora, parca nu le mai poti tine sub control. Recunosc ca de multe ori aceste trairi ma fac sa ma panichez si mai tare, adica senzatia aceasta de lipsa de control mental.
As vrea sa-mi spuneti daca ati avut momente cand v-ati trezit noaptea si v-a cuprins acea stare nesuferita de panica, de batai rapide ale inimii, de agitatie(nejustificata ce-i drept) si cum ati reusit sa treceti peste aceste momente.Ce ati luat pentru a putea dormi mai bine, fara a va trezi peste noapte?Eu iau 2 pastile de passival seara, dar se pare ca are efect nu pentru a acoperi toata noaptea-ce-i drept sunt si in acea perioada mai delicata a lunii si cred ca si acesta e unul din motivele acestor tulburari.
Multumesc inca o data pentru viitoarele raspunsuri si putere multa tuturor!

Buna, maiu!
In primul rand, da, si mie mi s-a intamplat sa ma trezesc noaptea transpirata toata, cu inima batandu-mi nebuneste si agitata pana la disperare. Si da si mie mi se intampla sa ma simt intr-o "stare proasta psihica: parca de coordonare greoaie a gandurilor, de amestecare a acestora, parca nu le mai poti tine sub control", cum spui tu... Si toate astea fara motiv! :)
Nu mai lua medicamentele despre care spui ca nu te ajuta, du-te si vorbeste-i medicului tau de familie despre "crizele" tale. El te va trimite la psihiatru (nu-ti fie teama de denumirea "medic psihiatru" - patologic tu nu ai nimic - este pur si simplu un medic care te va ajuta sa depasesti aceste stari cu ajutorul medicamentelor).
Faci aceeasi greseale pe care o faceam si eu: simteam ca sunt singura care trece prin asa ceva, imi era groaza de faptul ca ceva nu e in regula cu mine si asta imi facea si mai mult rau. Nu esti singura! Sunt multi cei care se confrunta cu astfel de stari! O buna parte din ei sun inca in negare.
Maiu, anxietatea nu e o problema grava si sunt o gramada de remedii. Eu am fost internata la Predeal, Spitalul de Nevroze... mare lucru n-am facut acolo. 80% din cei internati se luptau cu anxietatea si atacurile de panica! L-am cunoscut insa pe dl. doctor Andreescu, un om extraordinar. Stii ce-mi repeta ori de cate ori de vedem: ca, de fapt, eu nu am nevoie decat de mine pentru a depasi aceste stari. DE MINE, atat.
Si pentru a ajunge la tine, ai mai multe variante: poti sa lupti singura, sau iti poti gasi un psiholog bun, care sa te ajute sa ajungi la cauzele care-ti declanseaza tie aceste stari.
Inca un lucru: etapele pe care le-am descris mai sus reprezinta cel mai bun remediu impotriva anxietatii si a atacurilor de panica. :) Stiu, sun greu de pus in practica, dar nu imposibil. Scrie-le undeva sa le ai laindemana atunci cand incepe "criza". Te vor ajuta, crede-ma.
Succes... sau mai bine spus: "succesuri" nu "esece" :)) Hai, zambeste, se trece peste asta! Numai bine!

Buna amelia05,
Iti multumesc foarte mult pentru promtitudune, chiar imi face foarte bine lucrul acesta. Sa inteleg ca esti o persoana care vorbesti la trecut despre aceste star?Esti o fericita! Te invidiez deja!
Poate ai observat la ce ora am scris mesajul, ceea ce dovedeste ca noptile mele nu sunt tocmai linistite.
Asa este, simt ca medicatia naturista pe care o iau nu ma mai ajuta cu mare lucru( ce-i drept m-a ajutat oarecum dar nu suficient sa-mi confere acea stare de liniste pe care mi-o doresc).Sunt putin debusolata deoarece tu ma trimiti spre un medic psihiatru si eu, scriind aici pe forum, tocmai asta vreau sa evit:medicatia alopata care are atatea efecte negative.
Ideea este ca simt ca nu ma voi mai simti linistita prea curand si asta imi da o stare de deznadejde.
Mi-ar placea sa stam de vorba si in particular, daca poti sa-mi lasi un mod in care sa te contactez m-ar ajuta foarte mult.
Chiar daca eu ma simt foarte obosita dupa o noapte dormita "din 2 in 2 ", urez tututor o zi frumoasa si numai bine!

Nu, maiu, nu vorbesc de ele la trecut. :) Ma lupt si eu cu ele... -*Trimite-mi mailuri pentru ca pe mess nu prea intru. Ai grija de tine si crede-ma le poti invinge! Cu sau fara psihiatru sau psiholog... O zi frumoasa!




(*modificat de administrator)

Buna tuturor!

Am mai scris pe forum acum doi ani, sincer pe mine m-a ajutat intr-un fel.sa va spun cum!?Aici am descoperit ca sunt f multi cu aceeasi problema cu a mea, aici am inteles ca de fapt totul porneste de la un motiv pe care eu nu-l intelegeam, aici am gasit in sfirsit multe raspunsuri la intrebari pe care nu indrazneam sa le pun nimanui.In final am ajuns la concluzia ca ceva trebuie facut, am vorbit aici sau chiar direct cu persoane de la care am invatat multe metode de relaxare, sau de a merge inainte cu aceste stari de inconfort.Am agorafobie de cca 10 ani, am avut ani f grei, acum nu pot spune ca sunt 100% bine dar, pot controla f multe stari, cum ar fi un atac de panica, starile groaznice de anxietate, care pot spune ca au disparut de tot, alte fobii.daca pot ajuta cu unele metode pe care eu le folosesc, va stau la dispozitie, asa cum pt mine au stat altii!O zi buna va doresc si multa sanatate!-*



(*modificat de administrator)

Buna. Ma numesc Vlad si sint si eu ca voi.
Nu va spun ce bine imi face ca v-am gasit. Nu credeam ca am sa trec prin ce am trecut si totusi sa gasesc, la fel ca voi, ca nu sint singurul care are asa ceva. Am inceput sa am atacuri de panica ( clasic tahicardie, puls foarte ridicat si iminenta senzatie de moarte, plus restul simptomelor) dupa care urma invariabil o senzatie de somn extrem de severa. Nu stiu daca ma credeti, dar cele mai urite atacuri le-am avut sau le am atunci cind stiu ca nu este cineva cunoscut in jurul meu sa ma ajute la nevoie, sau sa cheme un medic daca imi este foarte rau. Deci.TOTUL ESTE DIN CAP SI cred ca aproape de 90% este AUTOSUGESTIE.
Medicamente...hm...am avut un atac urit, eram in Detroit, US, si bineinteles ca a inceput, probabil si pe fond de oboseala, ...tahicardia, simteam ca inima este in gat, senzatie de lesin, transpiratie puternica.Am chemat inapoi prietenul care ma "depozitase" cu o jumatate de ora in gara Greyhound,...Am anulat calatoria pe care o aveam programata. In drum spre casa amicului, am avut o scurta consultatie, telefonica, cu un amic, medic. Din descrierea simptomelor, si-a dat seama imediat despre ce era vorba. Mi-a prescris 1gram de Xanax pe zi, luat in 2 reprize. nu am luat decit 2 zile, pentru ca am citit despre Xanax si am vazut ca este dependent.
Atacurile mele nu respecta o ciclicitate anume sau un model organizat. Dar am remarcat o anume incidenta atunci cind sint singur, de aceea evit sa ramin singur.
Vreau sa stiu care este treaba cu ceaiul de paducel. Are cineva un raspuns clar? Este bun sau nu?
Ma bucur ca existati. Asta imi da tarie. Incep sa lucrez cu mine pentru mine.
Va pup si astept noutati.

Buna, Vlad!
:) Si eu m-am bucurat tare mult cand am vazut ca mai exista oameni ca mine. Mda si eu m-am confruntat cu stari exact cum descrii ti mai sus... nu mai departe de azi. :)) Deci sunt informata.
Da, ceaiul de padcel se pare ca este bun, la fel si valeriana sau sunatoarea. Sunt mai multe plante... ai de unde alege.
Dar totul depinde de tine, de felul in care "gestionezi" aceste stari. Sunt foarte, foarte multe de zis.
Dar pentru inceput e bine ca esti inarmat cu optimism si vointa.
Succes si numai zile linistite!

Buna Amelia,
Multumesc pentru mail...sper ca nu par deplasat daca te rog sa imi dai e-mail-ul tau...Imi este mai usor sa corespondez asa..Si inca odata multumesc...Sa stii ca in ultimele zile, de cind am realizat de pe acest forum ca EU NU SINT nebun, si asa, ca mine, sint multi.altfel este viata!! Chiar si ieri, si astazi, am avut citeva extrasistole, dar.altfel am guvernat treaba. este un nou inceput pentru mine. Astept raspuns. seara buna si numai bine la toti!!

am fost in aceiasi situatie diagnosticata cu anxietate generalizata cu atacuri de panica de psihiatru primul consult l-am avut in decembrie pe 3 si am inceput cu zoloft cate jum pastila pe o perioada de 4 zile apoi cate o pastila pa zi adica dimineata si cu trei xanax de 0, 25 iau zoloft in continuare iar xanaxul l-am intrerupt incetu cu incetu pe o perioada de maxim trei luni efectul sa cunoscut cam in doua luni dar acum ma simt un om sanatos merg la servici fara probleme sanatate tuturor doamne ajuta

Buna, am si eu o intrebare, de ceva ani am atacuri de panica sau cel puti asa le-am numit eu.Se intampla sa am tot felul de vedenii, nu dureaza mult sau cateodata simt ca parca nu as fi singura in camera simt o respiratie pasi scartait aleori parca sunete dar cel mai des tot felul de vedenii, apar deobicei cand sunt singura dar si cand su cu latii.Ma sperii foarte tare si cu cat ma sperii nai tare sirul de imagini si de ganduri devine tot mai mare i mai clar.Am ajuns sa imi fie frica in casa uneori.Sunt constienta ca este in capul meu dar nu imi pot controla teama si ceea ce ma face sa am aceste stari.
Uneori doar daca ma uit in jur la un obiect incepe sa se transforme ce horror pt mine, alteori nu am nevoie de un obiect anume ci pur si simplu ma intorc si vad o umbra, o persoana, ceva negru.
Sunt foarte nervoasa si ma cert des cu cei din jur, nu stiu ce sa fac ce pastile sa fac, am fost la un psiholog care zice sa nu iau pastile sa am rabdare ca o sa imi treaca dar deja nu mai pot sa stau singura noaptea nici in oglinda nu ma pot uita ca imi este urat de ce as putea sa vad.Sunt foarte putine dati cand nu am cate un atac de asta daca cineva are o problema macar asemanatoare sa imi spuna pls ce a facut.

Buna, laura7. Citez din ce a spus un alt utilizator The fly pe pag. 1 a forumului.
" Tot ce pot sa fac e sa-ti recomand inca o data sa citesti primul post al lui karmen de mai sus, care este foarte util si adevarat. Si o sa incerc sa-ti sumarizez ideea prezentata de siteul recomandat de mine mai sus. Pe scurt, acolo se spune ca atunci cand ai un atac de panica, trebuie sa-l lasi sa se manifeste pana la capat, desi tendintza instinctuala e sa i te impotrivesti, sa incerci sa-ti revii. Nu. Lasa-l sa-si faca damblaua. Accepta atacul, chiar provoaca-l. Sfideaza-l. Pentru ca, odata el petrecut, vei vedea ca nici nu mori, nici nu lesini, nici mai stiu eu ce. Vei vedea ca acolo, unde iti era groaza sa ajungi, ai ajuns si nu e...nimic. Nu s-a intamplat nimic. Si frica ta dispare ca prin minune. Relaxandu-te, nu mai provoci adrenalina si rupi cercul vicios. Pentru ca senzatia de rau fizic este accentuata tocmai de zbaterea ta de a-ti reveni (cand, de fapt, tu nu ai absolut nimci fizic, totul fiind in capul tau). Astfel, acceptand atacul de panica si nemaitemandu-te de el, acesta pur si simplu dispare si tu iti revii, fara sa fi murit, lesinat, innebunit, sufocat, sau alte alstfel de lucruri prin care ai jura ca treci in acele momente, dar de fapt nu ai nimic.
Totul e in capul nostru. In realitate nimic din ce ne inchipuim noi in mod apocaliptic atunci cand avem un atac, nu se intampla. Atunci cand ai un atac, accepta-l, respira adanc, relaxeaza muschii stomacului (care, vei remarca, sunt extremi de incordati) si constientizeza ca e doar un sentiment de discomfort care va trece imediat. Nu e usor de realizat din prima acest lucru, dar cu vointza, incredere in tine si mai ales in faptul ca extrem de real cum ca NU AI NIMIC IN REALITATE, ESTE DOAR O INCHIPUIRE, vei trece cu bine peste:) "
Incearca si sper sa functioneze. Daca esti o persoana credincioasa, spune o rugaciune atunci cand ai acele vedenii, incearca sa fii calm si vorbeste si cu duhovnicul tau. Unii preoti sunt mai intelepti decat psihologii. Pe mine m-a ajutat atunci cand am fost diagnosticata cu cancer de san. Aveam 32 de ani si un copil de 10 ani si am fost ingrozitor de speriata de diagnostic, operatie, de radioterapia si chimioterapia pe care am fost nevoita sa le fac. Cred ca aceste probleme de sanatate mi-au accentuat starile de panica pe care le am de pe la 18-19 ani cand m-am confruntat cu o intamplare nefericita. Cu vointa sunt convinsa ca vei trece peste aceste stari. Astept noutati. Multa sanatate!

buna tuturor fac parte si eu din grupul vostru sunt gemi am 45 de ani de 2 luni nu mai merg la munca din cauza acestor stari de rau din capul meu stiti cum e.am un prieten de ani de zile xanax sa nu faceti ca mine nu luati mai mult timp.acum merg la psihoterapeut vreau sa reusesc sa fiu un om normal traiesc cu frica mereu ca lesin pe strada peste o saptamina am nunta fetei mele va dati seama ca nu mai dorm cu aceasta grija nu ca nu am bani sau altceva sa nu lesin sa mi fac fata de ris si alte timpenii va multumesc anticipat daca mi ati scrie ceva si mie