stari de panica
cum se pot trata, am aceste stari de 4 ani si nu am gasit nici un remediu. fac tratament cu xanax dar sintomele dupa o perioada reapar. am emotii tot timpul si nu pot sa trec peste ele. alte sintome sunt ameteli, palpitatii doar cateodata intepaturi in dreptul inimii se pot trata toate acestea ?
15 comentarii
Da. Cititi articolul despre atacurile de panica postat pe site.
Starile de panica sunt rezultatul unui fel de a fi, invatat in timp.
Un anume dialog intern ( nu sunt atat de bun si situatia asta, nu cred sa-mi reuseasca actiunea asta, nu ma pot controla, ce se intampla...) combinat cu o anume atitudine generala (care poate ca e utila in anumite cazuri, dar uite ca duce si la stari de panica).
Spuneti ca "nu am gasit nici un remediu".
Unde anume ati cautat ?
Numai in farmacie ?
In sfaturile prietenilor ?
In relatie cu un psihoterapeut bun, cauzele principale care determina aceste stari de panica se pot rezolva, astfel incat bazandu-va pe acest tip de relatie (de calitate) deveniti o persoana care isi poate controla aspectele propriei vieti.
Andrei
Un anume dialog intern ( nu sunt atat de bun si situatia asta, nu cred sa-mi reuseasca actiunea asta, nu ma pot controla, ce se intampla...) combinat cu o anume atitudine generala (care poate ca e utila in anumite cazuri, dar uite ca duce si la stari de panica).
Spuneti ca "nu am gasit nici un remediu".
Unde anume ati cautat ?
Numai in farmacie ?
In sfaturile prietenilor ?
In relatie cu un psihoterapeut bun, cauzele principale care determina aceste stari de panica se pot rezolva, astfel incat bazandu-va pe acest tip de relatie (de calitate) deveniti o persoana care isi poate controla aspectele propriei vieti.
Andrei
asi dori daca se poate sa-mi recomandati un doctor psihilog sau psihopterateut cu care sa fac acele sedinte de care aminteste d-na dr.Laura Constantinescu. De adesemena asi dori ca acest doctor sa fir din Pitesti deoarece acolo locuiesc.
Vreau sa stiu daca este tratament pentru starile de panica. Am aceste simptome de 3 ani dupa decesul parintilor mei. Atunci au inceput aceste stari, de atunci merg la doctori, imi fac analize toate ies bine dar pe fond psihic nu mai stiu ce sa mai fac, am doi copii si un sot foarte intelegator, dar mi-e tewma sa nu-i fac sa se sature de starile mele si de mine si sa ma lase balta, vreau sa vorbesc cu cineva poate asa imi mai trece din starea asta. Va multumesc
buna getuca am trecut si eu prin asta uite eu iti dau id meu ib_salutia_tutti si vb daca vrei am 42 de ani e bine ca ai sotul intelegator si al meu este la fel conteaza foarte mult va doresc sanatate la toti
si eu sufar de atacuri de panica.daca doriti sa vorbim, id-ul meu e dr_cristinacura..poate impreuna reusim sa ne tratam :) muta sanatate!
3 ani au durat.acum suntrare.cu rugaciuni sunatoare si cu ulei esential de levantica pus pe o batista si inspirat in momentele de criza.reusesc sa le tin in frau.iar mental repetati/va mereu ca sunteti sanatoasa si ca nu aveti nimic.
Referitor la starile de panica vreau sa va spun ceva, toata treaba cu starile noastre de panica se intampla in mintea noastra, noi ne facem singuri rau, va spus sincer si eu sunt o panicoasa, am studiat mult problema noastra si inca o mai studiez sa vad ce tratament am incerca sa scapam dar, in nevoia mea de a cunoaste tot mai multe lucruri am aflat ca nici un tratament nu ne poate vindeca, putem incerca orice, dat totul se petrece in mintea noastra, lupta se da numai in noi dragilor, trebuie sa vrem cu adevarat sa trecem peste aceste lucruri deoare numai noi putem sa ne ajutam si nimeni altcineva, putem apela cu incredare la rugaciuni catre bunul Dumnezeu numai El ne poate ajuta cu adevarat, voina noastra puternica de a scapa de starile astea nesuferite si apelati cu incredere la un psiholog foarte bun, comunicarea conteaza foarte mult la noi, sper ca infoirmatiile mele sa va fie de folos, incerc sa aflu mai multe despre ce ni se intampla si o sa va tin la curent cu toate, bunul Dumnezeu sa ne ajute sa trecem peste toate, important este sa avem sanatate, Doamna ajuta!
In completare vreau sa spun ca trebuie sa vrem sa trecem peste toate dar ce nu pot sa pricep este ca cei din jurul nostru, cei cu care traim, cei apropiati nu ne inteleg, ei nu stiu sau nu vor sa priceapa prin ce trecem, asta ma scoate din toate saritele, scuze pentru expresiile mai dure dar cateodata chiar nu mai pot sa cred ca nimeni in afara de cei ce trec prin crizele astea nu te inteleg, ce-i de facut?
stiu ce vrei sa zici getuca eu am fost la neurolog an iunie am facut rmn tomograf si doc a zis ca se vede de la o posta ca problema mea e o depresie accentuata veche netratata, mia recomandat lexotan si serlift 4 luni apoi sa revin la control din pacate am patit multe si numai din vina mea, sotu binenteles nu ma credea cand aveam atacurile de panica si asa am pierdut tot sot, casa, servici, masina, absolut tot dupa 10 ani de munca si fara sa ne vb urat sau sa lipseasca 1 ora macar de acasa ma lasat pt prietena mea cu barbat si copil de 3 ani am uitat sa zic eu nu am copii cu el, si uitema singura la 34 ani pe spatele parintilor fara bani fara sevici cu atacuri de panica si depresie, iau xanax romanesc fiind mai ieftin.ce pot sa fac?nici din camera nu ami place sa ies.
irina,
asta e dovada faptului ca pastilele nu dau raspunsuri la intrebari... si nici nu indreapta lucrurile intr-o familie.
Uneori e bine sa iei in calcul vizita la un terapeut (bun) de la tine din oras, pentru ca :
- in general atacurile de panica trec fara pastile in numai cateva sedinte de psihoterapie
- nu stii daca sotul nu "te-a crezut" ca ai atacuri de panica sau pur si simplu asta a fost doar scuza de care avea nevoie ca sa aiba o relatie cu prietena ta si sa iasa din relatie
In plus, rolul unui terapeut este si de a convinge familia pacientului ca starile prin care trece sunt reale si autentice. Si mai ales ca pot dispare, insa e nevoie si de sprijinul celor din jur, acordat intr-o maniera potrivita - eventual chiar consiliati de catre terapeut.
Altfel, riscam sa taram dupa noi simptomul pe o perioada mare de timp (ceea ce e chiar pacat), iar banuielile ca "de fapt nu vrem" sa ne facem bine pot sa apara - fiindca e frustrant pentru oricine sa se uite la omul de langa el care pare normal insa nu se ridica din pat, sau are o lene iesita din comun, sau nu a mai ras de nu se stie cand...
Si in plus nimeni din familie nu are o gandire psihologica formata, asa incat sa poata sesiza de ce anume avem nevoie in astfel de momente. Asta e rolul terapeutului, printre altele, de a ridica vina de pe umerii clientului, fata de familie, acolo unde este cazul.
Toate cele bune,
Andrei Dumitrescu
asta e dovada faptului ca pastilele nu dau raspunsuri la intrebari... si nici nu indreapta lucrurile intr-o familie.
Uneori e bine sa iei in calcul vizita la un terapeut (bun) de la tine din oras, pentru ca :
- in general atacurile de panica trec fara pastile in numai cateva sedinte de psihoterapie
- nu stii daca sotul nu "te-a crezut" ca ai atacuri de panica sau pur si simplu asta a fost doar scuza de care avea nevoie ca sa aiba o relatie cu prietena ta si sa iasa din relatie
In plus, rolul unui terapeut este si de a convinge familia pacientului ca starile prin care trece sunt reale si autentice. Si mai ales ca pot dispare, insa e nevoie si de sprijinul celor din jur, acordat intr-o maniera potrivita - eventual chiar consiliati de catre terapeut.
Altfel, riscam sa taram dupa noi simptomul pe o perioada mare de timp (ceea ce e chiar pacat), iar banuielile ca "de fapt nu vrem" sa ne facem bine pot sa apara - fiindca e frustrant pentru oricine sa se uite la omul de langa el care pare normal insa nu se ridica din pat, sau are o lene iesita din comun, sau nu a mai ras de nu se stie cand...
Si in plus nimeni din familie nu are o gandire psihologica formata, asa incat sa poata sesiza de ce anume avem nevoie in astfel de momente. Asta e rolul terapeutului, printre altele, de a ridica vina de pe umerii clientului, fata de familie, acolo unde este cazul.
Toate cele bune,
Andrei Dumitrescu
pt dnl andrei, va multumesc pt raspuns dar pur si simplu nu pot acum sa ma angajez la mn an oras nu sant locuri de munca eu am lucrat an bucuresti si acolo a ramas tot nefiind legitimi si actele casei fiind pe numele lui zice ca eu nu am dreptu la nimic si motiveaza ca nu ma alungat el dar omite sa spuna ca am stat singura din 8 iulie si pana an septembrie cand am vn aici noapte de noapte asteptand sa vn indiferent de ora si lucram 12 ore zilnic si plangand toata noaptea fara sa vina si fara sa mananc decat la3, 4 zile cv fugar ma extenuat total si socri stand cu noi ma terorizau psihic sa plec ca nu merit sa sufar atat asteptand sa revina la mine, din vina mea nu am luat banii din casa { speram sa ma antorc }si contu din banca era comun la golit imediat ce am plecat fara sa ami spuna, rudelor si prietenilor le spune ca mia dat 200 mil si matizu dar eu nu am primit nimic, ideea este ca nu pot sa vad masini pe strada sau perechi de mana asa ca eu nu am iesit din camera de cand sant aici decat o zingura data, ma apucat pe strada o stare de sufocare si de tremurat ancat am renuntat sa ies, sant de acord sa merg la un terapeut dar situatia financiara nu ami permite deloc si chiar cand scriu acum nu ma pot opri din plans, ancerc sa am rabdare sa ami revin cat de cat dar uneori chiar ami pierd orce speranta.VA SALUT CU RESPECT SI DV VA UREZ SANATATE SI TOATE CELE BUNE.
irina,
cu siguranta ca tu ai putut lucra, si vei putea sa lucrezi in continuare.
poate ca deocamdata, ai nevoie sa mai stai o vreme sa te reculegi dupa ceea ce s-a intamplat, sa lasi sa iasa afara toate cele adunate, sa te intaresti, sa tragi concluziile care se impun.
vei vedea ca treptat, e bine sa te aduni - pentru ca o perioada prea mare de timp petrecuta in suferinta poate antrena dupa ea si alte simptome, si nu e cazul.
e bine sa lasi anumite aspecte (care ard mai putin) si pentru momentul cand iti vei putea permite sa mergi la un terapeut - sa le prelucrati impreuna.
cu siguranta poti primi ajutor si pe acest forum... insa este recomandabil sa iesi cat mai repede din aceasta faza si sa incepi sa stai iar pe picioarele tale. Asa cum ai reusit odata, poti reusi din nou !
Toate cele bune,
Andrei
cu siguranta ca tu ai putut lucra, si vei putea sa lucrezi in continuare.
poate ca deocamdata, ai nevoie sa mai stai o vreme sa te reculegi dupa ceea ce s-a intamplat, sa lasi sa iasa afara toate cele adunate, sa te intaresti, sa tragi concluziile care se impun.
vei vedea ca treptat, e bine sa te aduni - pentru ca o perioada prea mare de timp petrecuta in suferinta poate antrena dupa ea si alte simptome, si nu e cazul.
e bine sa lasi anumite aspecte (care ard mai putin) si pentru momentul cand iti vei putea permite sa mergi la un terapeut - sa le prelucrati impreuna.
cu siguranta poti primi ajutor si pe acest forum... insa este recomandabil sa iesi cat mai repede din aceasta faza si sa incepi sa stai iar pe picioarele tale. Asa cum ai reusit odata, poti reusi din nou !
Toate cele bune,
Andrei
Andrei ma fac sa ma simt putin mai bine sfaturile si ancurajarile tale mai ales ca azi am putut sa deschid tel si am fost sunata de multi clienti care devenisera si prieteni si toti mi-au spus la fel, am vb la tel si am plans mai putin decat ma asteptam, sper sa ami revin mai repede si sa caut de munca chiar daca an alt oras ma rog si la dumnezu sa ma ajute sa nu devin rea si razbunatoare sa fiu la fel ca anainte gata sa dau tot ce am celui ce are nevoie, cred ca depresia mea a anceput de cand am pierdut o sarcina acum 4 ani si nu am izbucnit deloc atunci am tinut durerea an mine si am muncit continuu fara concediu fara repauz cred ca asta a facut sa nu stiu cum sa reactionez cand am observat ca sotu meu si prietena mea se sunau reciproc si vorbeau ore an sir eu doar plangeam si plangeam si plangeam pana cand a avut curaju el sa ami spuna ca da sa culcat cu ea si nu am banuit degeaba dar sa am rbdare sa vada ce simte pt ea, antelegi?am avut !!!!!acum 7, 8 zile a sunat pe nr sorei mele si mi-a spus ca eu trebuie sa ami fac o relatie sau mai multe sa al pot uita pe el ca eu pt el aveam obsesie doar !!!!sa spuna un barbat unei femei ca e prea cuminte si nu se merita nu am mai auzit.dv ?sau altcineva ?multe antrebari an mintea mea acum dar nu ma simt an stare sa le pun pe toate acum, revin si sper sa aveti rabdare sa cititi.O SEARA BUNA
exista cauze interne care pot declansa starile de panica: diabetul, litiaza biliara, malabsortia, toate bolile care conduc spre proasta asimilare a bitaminelor, sarurilor si mineralelor.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 12Diaree acuta de fiecare data cand iese din casa
- 5blocajele sursa si efect-cum sa le definim? CUM SA LE DEPASIM?
- 12teama de examene
- 14Mi-e frica sa nu ma inec atunci cand mananc :( !
- 15Frica de nebunie
- 14Distonie neurovegetativa; anxietate; atacuri de panica?
- 21Sa fie schizofrenie? va rog ajutati-ma!
- 22Sunt terminat pe viata
- 11Tratament prin suflet bun
- 8tulburare de panica sau fobie sociala? Va rog diagnostic
- 9Simt ca o iau razna!
- 8imi vreau inapoi viata...fara frica
- 1tulburare de panica doar cand lucrez
- 14Confuzie, stari ciudate
- 4Anxietate/depresie
- 3Dubii in legatura cu antidepresivele
- 37Ajutati-ma, am tulburare de panica generalizata si depresie. Sunt gravida in 7 saptamani
- 3Tulburare de panica.
- 1Masa crescuta pe amigdala stanga
Mai multe informații despre: Tulburarea de panica
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: