puterea povestilor

Urmariti un discurs captivant al unei tinere scriitoare (cu subtitrari in lb romana)

http://www.ted.com/talks/lang/ro/chimamanda_adichie_the_danger_of_a_single_story.html

despre o problema care are rezonanta si in domeniul sanatatii mintale, pericolul povestii unice. Mi se pare ca de prea multe ori aud aceeasi poveste spusa de mass media, medici, alti specialisti, oameni obisnuiti din societate: 'bolnavii psihici sunt periculosi', 'schizofrenia e pe viata', 'oamenii aia nu pot munci', 'profita de ce le da statul' etc. Sa fie asa de neinformati cei care transmit aceste mesaje incat sa nu fi auzit ca persoanele cu probleme de sanatate mintala sunt de 4 ori mai predispuse la a fi VICTIME ale violentei in comparatie cu populatia fara dizabilitati, ca exista persoane care au primit eticheta de schizofrenie si dupa ce au depasit situatia de criza, nu mai indeplinesc criteriile de diagnostic (RECUPERATE), ca intr-un loc de munca ADAPTAT la nevoi diverse (asta poate sa presupuna si confruntarea PREJUDECATILOR despre 'bolnavii psihici' ale celorlalti angajati) aceste persoane pot avea cariere de succes, ca indemnizatia de handicap nu acopera de cele mai multe ori factura la intretinere?

--
Studiu privind persoane de succes, care se confrunta cu probleme de sanatate mintala. Articol de Tara Parker-Pope (New York Times, 23 oct 2011)

De mult, s-a crezut ca persoanele cu probleme grave de sanatate mintala au oportunitati limitate de angajare, si multe sunt sfatuite sa desfasoare activitati simple, cu un nivel scazut de stres pentru a preveni exacerbarea simptomelor. Dar, in prezent, cercetatorii studiaza persoane cu un nivel inalt de functionare care au schizofrenie si o afectiune asemanatoare, tulburare schizoafectiva.
Acum, un grup de oameni cu acest diagnostic releva o dimensiune anterior necunoscuta in legatura cu aceasta problema: cum aceste tulburari pot fi gestionate pe masura ce oamenii isi creeaza vieti de succes. Studiul care se deruleaza in prezent - un proiect comun al Universitatii din California, Los Angeles; al Universitatii din California de Sud; si al Departamentului pentru Problematica Veteranilor - urmareste un grup de 20 de persoane cu acest diagnostic, inclusiv doi medici, un avocat si un director executiv, Ms. Myrick (articolul complet se gaseste la adresa http://www.nytimes.com/2011/10/23/health/23lives.html?pagewanted=1_r=4smid=fb-share).
Studiul i-a fortat deja pe autori sa renunte la unele dintre presupozitiile privind viata persoanelor cu schizofrenie: 'Este de-a dreptul jenant', a afirmat dr. Stephen R. Marder, directorul sectiei de psihoza de la Institutul Semel pentru Neurostiinta si Comportament Uman al UCLA, un psihiatru din cadrul Sistemului de Ingrijiri Sanitare pe Problematica Veteranilor si unul dintre autorii studiului. 'Ani la randul, noi in calitate de psihiatri le-am spus oamenilor cu un astfel de diagnostic la ce sa se astepte; le-am spus cine sunt ei, cum sa isi schimbe vietile, si au fost informatii proaste' pentru multe persoane.
Poate acest lucru este cel mai evident in cazul directorului executiv, Keris Myrick, care dupa ani intregi de chin, a descoperit ca pentru a depasi episoadele de paranoia si disperare trebuie sa ocupe o pozitie de varf, si nu una inferioara. Regimul sau de tratament, similar cu al majoritatii participantilor la studiu, este o combinatie de medicatie, in functie de nevoile individuale, si sprijin, inclusiv un caine intuitiv, o sedere ocazionala in weekend la un hotel de lux - si, nu in ultimul rand, o alianta terapeutica puternica cu psihiatrul din localitate.
--

Ma intristeaza cand aud aceeasi poveste unica de la persoanele cu problemele de sanatate mintala, dar mai observ ceva: taria cu care merg mai departe si necesitatea de a merge mai departe. As spune ca ele sunt cele mai calificate sa ne invete despre ce inseamna sa fii oprimat de Povestea Unica - spusa de toti in afara de ele. Este timpul ca si persoanele cu probleme de sanatate mintala din Romania sa se alature - chiar si la nivel simbolic - altora din alte tari (ex. Reteaua Europeana a Supravietuitorilor si Fostilor Utilizatori ai Psihiatriei) si sa isi spuna povestile, sa isi redobandeasca vocile de care 'boala' (sau mai degraba prejudecatile) le-a privat. Asa cum spune si Adichie, odata ce toti vor avea posibilitatea sa isi spuna povestea, se va crea un echilibru. Dar pentru asta, fiecare poveste conteaza si fiecare poveste e diferita. Este societatea noastra pregatita sa intampine o asemenea diversitate? Nu stiu, dar scopul nu este sa schimbam Romania, ci sa ne schimbam viata in bine, sa cream fiecare o poveste care sa ne permita sa mergem mai departe in acelasi timp recunoscand obstacolele si suferinta pe care le-am cunoscut in viata, sa nu mai acceptam parerea ingusta a altor persoane despre viata noastra. Doar asa, 'bolnavul psihic' redevine persoana, iar aceasta 'redevenire' este sinonima cu recuperarea. Deci, care este povestea ta?

Chiar ca lipsea o tema de asta, drepturile bolnavilor psihici au fost intotdeauna, ori au fost ajutati de cei din jur, ori ajutati de stat, au ramas de mila omeniri.


Ma gandesc la cei bolnavii, aceii de acu sute de anii, cand nu aveau medicamente, cand nimeni nu le putea da o mana de ajutor, ceea ce a fost imposibil.Saraci poate au fost condamnati la moarte, banuiesc ca si ei isi doreau moartea...



Sa fim fericiti, ca in ziua de azi se trateaza bine bolile psihice, au dreptul la o pensie, pot sa traiasca alaturi de noi.Ar fi urat din partea noastra sa/i dam la o parte, ei au nevoi de noi, sa invete sa/ si formeze structura de gandire normala.


Multumim socila worker.