pentru Casa drHouse-boala neurologica sau afectiune psihica?

29-01-2009
topda
Nu este medic/terapeut
topda
Buna ziua, este vorba despre mama mea acum in varsta de 53 ani care se confrunta de zeci de ani cu o problema "rusinoasa" asa cum singura spune. Este vorba despre un tremur al mainilor pe care si eu il cunosc de cel putin 15 ani de zile dar care pe timp ce trece se accentueaza iar pentru ea devine o problema din ce in ce mai frustranta. Mama imi povesteste ca a observat acest tremur prima data la varsta de 19 ani, atunci pe fondul unor emotii destul de puternice, nu a dat importanta acestui fapt crezand ca este din cauza emotiilor, pana la varsta de 21 ani cand stand impreuna cu o cumnata la cafea aceasta ii atrage atentia ca ii tremura mainile. In acel moment mama constientizeaza problema si devine un chin, ea incercand sa se controleze cat mai mult posibil in anii ce au urmat. Vazand ca totusi nu reuseste isi ia inima in dinti si merge la un medic neurolog, ii arata si descrie problema iar acesta ii spune sa stea linistita ca este pe fond nervos, si se accentueaza in momente de panica, anxietate etc. si o sfatuieste sa ia cate o tb de distonocalm in momentul in care simte ca nu se poate stapani, lucru care functiona si nu. Discutand cu ea eu cred ca poate fi o problema de natura psihologica, deoarece imi povesteste ca la varsta de 8 ani mergand la fantana dupa apa, scapa caldarea in fantana si nu o mai poate controla, numai ca in capul ei suna amenintator vocea parintilor care ii spuneau ca daca scapa caldarea in fantana o s-o pateasca rau, de aceea face tot posibilul sa opreasca caderea caldarii si incearca sa prinda vartejul care o loveste in cap si cade, de frica se ridica si incearca din nou sa-l prinda iar acesta din nou o loveste, nu stiu exact zona, dar banuiesc ca in zona frontala. Trece aceasta problema numai ca in permanenta copilaria ei este presarata cu tot felul de ofense si pedepse din partea parintilor, care se prelungesc pana in momentul cand se casatoreste si pleaca de acasa. In timp apar probleme si in casnicie, agresivitate din partea sotului pe fond de alcool, sunt lucruri peste care ea cu tarie a trecut, reusind sa-mi ascunda mie pana tarziu problemele lor, deci evenimente traite de una singura si pe care din diferite motive nu le-a impartasit cu nimeni pana tarziu cand eu am crescut si am reusit cumva sa-i mai iau din povara de pe umeri prin simplul fapt ca am inceput sa comunicam si sa impatim greutatile. Am rugat-o sa mearga la un neuropsihiatru sa vedem ce este, dar acum ii este teama ca este prea tarziu si refuza. Mai trebuie precizat ca de mic copil are probleme cu amigdalele care se imflameaza destul de des, drept pentru care in timp s-a capatat si cu un reumatism infectios, mai tarziu o usoara tahicardie dar pe care o tine sub control cu medicatia specifica. Despre problema mainilor a mai vorbit in timp cu medicul de familie care i-a prescris alprazolam dar care ii facea rau, in permanenta se simtea ametita si o agitau mai tare. Acum a schimbat medicul de familie iar noul medic i-a prescris calmepam de 1, 5mg cu care sustine ca se simte chiar f. bine. Eu cred ca factorul declansator se afla ascuns undeva in copilarie care o data cu trecerea timpului si corelat cu problemele de sanatate s-a accentuat, dar desigur este doar parerea mea. Mai vreau sa precizez un singur lucru, faptul ca eu incercand sa o ajut am reusit sa ii demonstrez ca lumea din jur care nu o cunoaste nu sta sa se uite la mainile ei cand mananca sau bea ceva si am rugat-o sa incerce sa nu se mai gandeasca la acest lucru si sa fie cat mai detasata, lucru pe care cateodata reuseste sa-l faca si singura imi spune ca se simte mult mai bine, ca parca nu le mai simte asa rau. Acest sfat i l-am dat deoarece in timp am observat ca nu mai vroia sa mearga la un restaurant sau totdeauna se eschiva cand trebuia sa serveasca la masa atunci cand primea vizite. Acum imi doresc si mai mult sa pot face ceva pentru ea pentru ca in prezent fiind bunica o vad ca isi doreste sa-si hraneasca nepotelul in varsta de 6 luni, iar lingurita lui fiind foarte usoara coordonarea ei este si mai precara si de multe ori ma refuza. Eu si in acest caz incerc sa o incurajez spunandu-i ca nu este nicio problema daca il murddareste pe bebe, el oricum se mozoleste cand il hranesc si ca din cauza asta au fost inventate barbitele care se mai si spala pe deasupra. De aceea va rog frumos sa ma ajutati cu un sfat, daca se poate din cele relatate.Doresc sa stiu daca este vorba despre o boala neurologica sau o problema ce tine de sfera psihologica si de asemeni sa ma ghidati de unde ar trebui sa incep investigatiile si catre ce medic sa ma indrept. Va Multumesc anticipat.
1 comentarii
0
29-01-2009, ora 19:20
Dr. Balcan Anisoara
Medicina de familie, Erbiceni, Iasi
Dr. Balcan Anisoara
Buna seara!Descrii foarte frumos trairi din viata mamei tale.Terenul emotiv, traumatismul real cranian de la fantana, autoritatea exagerata a parintilor, frica implementata de timpuriu, pedepsele frecvente, agresivitatea prelungita in interiorul casniciei, problemele si angoasele fara sfarsit si fara rezolvare, lipsa intelegerii, suportului si a sprijinului, faptul ca toate acestea au fost dosite, ascunse, interiorizate undeva, adanc, au fost un resort al problemelor nervoase si au tulburat echilibrul cerebral.Stressul din copilarie, prelungit, in cazul ei, la maturitate in ambientul casniciei are efect asupra sistemului nervos, asupra glandelor endocrine si asupra imunitatii.Faptul ca acum ai reusit, apropiindu-te de ea, sa descatusezi si sa exteriorizezi acestre frustrari, e un lucru extrem de benefic pentru ea.Invat-o sa nu-si priveasca niciodata mainile cand trebuie sa faca ceva.Doar ceea ce poarta in mana sau doar drumul pe care trebuie sa-l parcurga cu mana pentru a duce la bun sfarsit o actiune.Ar fi bine sa faca un consult neurologic pentru a diferentia tremorul de cauza nervoasa [prin afectare cerebrala sau cel din Parkinson ]de tremorul fiziologic provocat de emotie, cu fundament psihologic.Boala Parkinson debuteaza rar inainte de 50 de ani.Eu sant de parere ca problema ei are o baza psihica, insasi viata traita de ea e marturie a ceea ce i se intampla.Incurajeaz-o si sa-i stai mereu aproape, caci astfel o vei ajuta sa se regaseasca.Nu un psihiatru, ci un psiholog cred ca ar ajuta-o.Numai bine!
Adaugă un comentariu / răspuns

Programari cabinete medicale, clinici Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.