psihoza discordanta: olanzapina apoi clozapina (isi face efectul doar 6 ore)

In anul 2002 la inceputul lui august am inceput sa am primele simptome ale bolii.Ma credeam urmarit de sri, vedeam mesaje pe televizor, oameni care nu existau.Mentionez ca nu auzeam voci -in sensul clasic al cuvantului.
Aveam o preocupare : numerele de la masini...le interpretam. Ma imbracam in diverse culori ca sa fiu in ton cu ceea ce gandeam la un moment dat.Credeam ca am de indeplinit misiuni, Purtam ochelari cu lentile negre intocmai ca agentii secreti.Insa ce era cel mai important -si de aceste simptome n-am scapat nici in prezent-era ca vedeam Culorile Innegrite si stralucitoare.Dupa 1 luna jumatate parintii m-au internat in spital. Am stat internat 5 saptamani timp in care am fost diagnosticat cu psihoza discordanta si mi s-a prescris tratament cu olanzapina 30mg/zi(20 seara si 10 dimineata) in spital si 20mg/zi(seara) in ambulatoriu.Dupa 6 luni am inceput sa iau 15mg/zi seara.Dupa alte 6 luni doza a fost micsorata la 10 mg/zi seara.In mai 2004 m-am internat din nou in spital si am inceput tratament cu clozapina.De atunci urmez tratament cu clozapina plus amisulprid, in prezent iau 300 mg/zi 100 dimineata si 200 seara clozapina si 200 mg/zi 100-0-100 amisulprid insa simptomele cu halucinatiile cromatice(vazutul pe negru) nu au disparut.Celelalte simptome ale bolii n-au mai aparut in schimb am inceput sa am stari de anxietate si atacuri de panica si cateodata ma simt chiar urmarit.Toate aceste simptome ma impiedica sa duc o viata normala.Nu ma duc la scoala la cursuri si m-am izolat de prieteni.Singurele momente mai bune sunt de obicei seara cand pot intra pe internet si sa conversez cu fostii mei colegi.In timpul zilei nu intru pe calculator de frica sa nu-mi apara acele halucinatii cu culoarea negru.Cu greu pot sa desfasor unele activitati casnice(fac cumparaturi, platesc facturile) si asta numai in prima parte a zilei pana in jur de ora 13, dupa-amiaza de obicei-mai ales cand sunt singur in casa- ma simt foarte rau.Eu nu sunt deloc multumit de situatia mea actuala, as vrea s-o schimb dar nu am puterea sa o fac.In plus in ultimul timp a inceput sa ma obsedeze ideea ca toate acestea mi se intampla deoarece medicamentul de baza pe care il iau(clozapina) nu-si face efectul decar 6 ore.Cine ma poate ajuta sa scap de aceasta napasta care a dat peste mine?

Draga Valentin, eu am avut halucinatii auditive timp de doi ani si jumatate, avand o forma de schizo. Au disparut, am facut si eu tratament cu olanzapina, 10 mg doi ani dupa care mi s-a micsorat doza la 5 mg.
In prezent iau 2, 5 mg si duar cand imi e rau iau 5mg.
Ai sa vezi ca halucinatiile vor disparea, si mie imi pierise rabdarea la un moment dat.
Nu le mai da atentie, spune-ti " ce daca vad asa?" distrage-ti atenita pentru ca prin sugestie se poate imbunatati starea.
Eu stiu din proprie experienta. M-a ajutat medicul sa inteleg ca mintea mea producea acele halucinatii si de frica mi se exagerau sau ma speriam de ele.
Si eu fac greu treburi, asta este. Nu cred ca doctoria ta are efect duar sase ore, ele persista in organism pana la urmatoare doza.
Mult curaj, nu intra in panica, vei avea si perioade mai bune!

Draga Anastasia, iti multumesc foarte mult pentru faptul ca mi-ai raspuns.Asta inseamna mult pentru mine! Ma bucur foarte mult ca la tine tratamentul a dat rezultat...poate mai exista o sansa si pentru mine.Tu ai servici, poti lucra, cum te descurci? Rezisti la un program de 8 ore pe zi? Eu as vrea sa ma angajez dar inca nu stiu daca voi putea sa rezist la un program de 8 ore. Totusi...poate as reusi cu autosugestia, stiu si cateva tehnici de relaxare dar eu nu am liniste la mine in casa ceea ce este foarte important.Mama mea este bolnava, mai mult decat servici nu ar trebui sa faca altceva, iar tatal meu nu o ajuta si nici nu o intelege mai mult are si probleme mari cu alcoolul.Eu fac tot ce pot sa "supravietuiesc" insa faptul ca nu am liniste nic macar in casa ma face sa ma simt intr-o situatie fara iesire.
M-am simtit foarte bine cand tatal meu a fost internat(3 internari) la sectia de dezalcolizare! Eram numai cu mama si ma simteam barbatul din casa...Eu si cu mama am dori sa ne separam de tata dar, stii cum e, viata e foarte grea si dura, unde sa ne ducem? N-avem alta casa si nici nu ne putem permite sa cumparam una.Sa ne mutam cu chirie ar fi o solutie insa mama crede ca s-ar alege praful de tot ce a agonisit intr-o viata.Problema a ramas deschisa pentru noi si inca ne mai gandim sa optam pentru aceasta ultima varianta.Tu ce parere ai? Numai bine si multa sanatate!

Draga valentin 81, eu nu lucrez, nu sunt in stare, am avut un serviciu acum 9 ani dar nu am rezistat mai mult de 8 luni. Mai avusesem o colaborare de doua luni si in alta parte tot in acelasi an.
Norocul meu este ca ma tin ai mei. Am ajutor de handicap, mic ce e drept.
cat despre situatia ta, parerea mea este sa incercati tu si mama ta sa va mutati de langa tata, si tie si dumneaei v-ar fi mkult mai bine, chiar daca ati face un efort financiar mare. sanatatea face mai mult.
Eu in casa am un climat de pace, ma inteleg cu familia mea.
In privinta tratamentului sa nu iti pierzi speranta. Eu ma cam saturasem de acele " vorbe " care imi veneau in minte, ca dupa doi ani jumatate sa dispara.
Multa sanatate!

Buna Anastasia! Clozapina asta pe care o iau eu e diferita de celelalte antipsihotice(neuroleptice) atipice! Tratamentul cu clozapina se face pe termen lung...dupa cativa ani incep sa apara rezultatele! Cunosc un caz care dupa 7 ani de tratament a fost remis complet!!!
Insa la mine nu si nu...dimpotriva in loc sa fiu la ora actuala pe doza de intretinere de 250 (100-0-150) sunt pe doza 100-0-200.E de groaza! I-am zis mereu dr-ului meu, un expert in psihiatrie si profesor universitar ca pe mine ma tine efectul clozapinei numai 6 ore.Acest lucru l-am vazut inca de cand am trecut de la olanzapina la clozapina! El(dr-ul) nu si nu cica e dovedit stiintific ca tine 12 ore! Toti imi spun ca trebuie sa am rabdare ca vor aparea alte antipsihotice mai performante! Cu olanzapina era de rau...puteam sa fac diabet pentru ca marea apetitul, cred ca stii, doar ai citit prospectul.Cand eram pe olanzapina nu eram asa dependent de ea asa cum sunt acum de clozapina.Daca n-as lua o doza cred ca m-as sui pe pereti, as face un sevraj monstru pentru ca clozapina e cel mai tare antipsihotic.Mai mult, lunar tre sa-mi fac niste analize la sange pentru ca clozapinul poate "omori" din soldatii organismului leucocitele si neutrofilele(sistemul imunitar). Eu imi petrec ziua in pod pasiv, sunt spectatorul starilor mele.Abia daca ies sa platesc facturi si sa fac cumparaturi si asta datorita faptului ca iau propranolol 10mg care este un f bun anxiolitic pe terment de 3 ore.Toata ziua ma uit in tavan cateodata citesc insa "fug" de scrisul ingrosat negru stii tu de ce(vezi primul comentariu).Nici la tv nu ma uit in timpul zilei.Iar seara ma simt bine pentru ca nu apuca sa treaca cele 6 ore in care clozapina isi face efectul si in plus intervine si somnul de noapte ca la orice vietate diurna printre care si omul.Sa stii ca voci n-am auzit niciodata de aia am trecut acolo la primul comentariu postat zicand ca nu in sensul clasic.Auzeam insa ceva de vreme ce vedeam si oameni care nu existau...insa voci asa din senin niciodata.Problema mea a fost si este cea cu halucinatiile cu culoarea negru.Eu cred ca sufar de schizofrenie atipica!!! insa doctorasul meu zice ca acum nu mai am decat o stare reziduala.E drept, in fiecare luna ma vede numai vreo cateva minute...si cred ca al el intervine si mandria datorita careia sustine ca in cazul meu nu poate tine efectul numai 6 ore.Zice ca m-ar intelege daca as fi etiopian insa nu caucazian cum sunt de fapt(rasa umana).
Tu cum iti petreci timpul, ai momente in zi cand te simti excelent?
Imi pare rau tare ca nu poti lucra un serviciu dar sa stii ca nu esti singura..uita-te la mine.Sunt foarte necajit de faptul ca nu sunt si eu remis ca multi altii.Alcool si tutun nu mai consum, alcool din 2002 si fumat din 2004.Hai ca te-am zapacit, oricum ma bucur ca mai este un suflet caruia sa-i spun pasurile mele.Mai vorbim, scrie-mi si spune-mi daca mai ai chef sa citesti ca la tv de ex se uita toata lumea(oricine). Eu de ex citesc carti de psihologie practica. Spune-mi ce faci in timpul zilei, sunt curios pentru ca e prima data cand corespondez cu cineva pe teme de boli psihice.Pana pe data viitoare iti doresc numai bine si sa ai parte de o viata fericita(ma rog, in limitele care sunt cunoscute) si multa multa sanatate!

Draga Valentin, eu nu prea fac mare lucru toata ziua pentru ca imi este greu sa fac treaba.
O mai ajut totusi pe mama sa care din piata sau la traba din casa.
Tot asa, platesc facturile si eu. De TV nu prea am rabdare. Si mie imi plac cartile de psihologie.
Si mie mi-a dat dependenta olanzapina, adica nu pot sa mai dorm fara ea ( am incercat sa renunt la ea). In schimb mie imi taie pofta de mancare, scrie in prospect ca face ori foame exagerata ori lipsa apetitului. Atat ca iau putin (2, 5-5 mg). Cand imi mai este rau mai aiu rudotel sau carbamazepuna dar tot putin.
Sfatul meu este sa iti distragi atentia de la boala, nu iti mai studia atata boala, si pe mine ma sfatuieste si mama si doctorul la fel.
Este bine sa stii ce te supara, ca sa poti lupta cu acela simptome, dar nu te gandi tot timpul la ele.
A fost odata un film fantastic in care vrajitoarea a fost invinsa cand toata lumea a uitat-o.
Incearca si tu sa faci ceva placut, cum ar fi plimbarea sau sa asculti muzica.
eu fiind de sex feminin mai si tricotez, imi face bine la nervi.
Iti doresc multa pace sufleteasca si multa sanatate !

Filmul s-a numit "Merlin" - ecranizare Hollmark... superb... si subscriu la cele spuse mai sus... pentru a ameliora boala pe care medicina nu o invinge deocamdata... este bine sa o accepti ca face parte din viata ta, fara insa sa ii dai o importanta de prim rang. Aceasta boala si altele similare "doresc" sa fie ele centrul atentiei... sa te domine... ei bine... nu lasa asta sa se intample... deoarece deja cunosti REALITATEA... ca nu esti urmarit de SRI, ca "fantomele" exista sau nu, pot trai fara tine si tu poti foarte bine sa traiesti fara ele... nu le mai baga in seama... vezi de propria existenta si lasa lumea sa isi duca singura de grija... poate asa te linistesti si poti sa duci o viata normala... parerea mea...

Si eu mai ascult muzica mai ales seara inainte de culcare.Ascult muzica instrumentala si tribala(ancestrala).Muzica pop...sunt fan formatii romanesti mai ales activ, akcent.Hip-hop...parazitii dar la parazitii numai anumite melodii cum ar fi instigare la cultura si mari romani.Stiti ca a fost o campanie initiata de tvr care se chema mari romani si a carei melodie de baza era parazitii-instigare la cultura.Si acum revin la una din problemele mele de baza.
Tatal meu daca apuca sa bea primul pahar nu se mai poate opri.In 2006 a baut de exemplu o luna fara intrerupere vodca.Ma necajeste, face galagie in casa, imi cere bani pentru alcool.Nu pot sa nu-i dau pentru ca nu scap de el.Ma sperii numai cand il vad beat, asta in timpul zilei.Seara il mai tolerez.Pleaca dimineata la prima ora la servici sau -cand bea-, la baut si vine seara ca un bandit la ora sapte de la servici sau dupa ce pleaca mama dimineata la servici(cand bea).In ultima vreme a devenit si agresiv la adresa mamei care il intretine(ii calca, ii spala, face de mancare, curatenie in casa).In mintea lui cred ca o cosidera dusmanul lui de moarte ca sa justifice ratarea sa.E un inginer eminent a terminat facultatea cu 10.Faptul ca nu l-au dat afara de la serviciu este pentru ca patronul se foloseste de mintea lui in constructii.E platit ca vai de el, la valoarea lui ar fi trebuit sa castige cat un director.Eu sunt disperat am inceput sa am idei obsesive de genul ca vine beat si se face cearta in casa.In ultima vreme si mama l-a mai lasat, vede ca n-are cine s-o inteleaga si nu il mai cearta seara.La taica-miu e ca si cum ar avea 2 personalitati, una "beata" si una "treaza".In prima e ca un animal in a 2-a e un intelectual destul de finutz insa foarte coleric si isteric, probabil si datorita sevrajului la alcool.Nu pot scapa din cercul asta vicios(in fiecare zi la aceleasi ore am aceleasi stari) si sunt disperat.Exista o expresie -fight or flight-(lupta sau fugi) foarte buna insa eu ce sa lupt daca dupa-amiaza raman descoperit pe tratament.Daca as fi numai cu mama as avea mai multa activitate si chiar daca mi-ar aparea halucinatiile alea n-ar fi mare belea.Dar cu taica-miu e altceva, renunt de exemplu la citit de frica halucinatiilor care in prezenta lui cand e beat ajung la proportii catastrofice, nu mai pot iesi din ele pana la tratamentul de seara.Daca as fi numai cu mama(repet) cred ca le-as putea controla si asta chiar e adevarat pentru ca am mai stat singur cu mama.Taica-miu face un tratament anti-alcool insa o perioada de 1 an si 3 luni ia fost foarte bine, nu a mai baut deloc, dupa care a inceput iar sa bea concomitent cu tratamentul.Asa ca utima noastra speranta s-a naruit.Mama imi tot zice sa-mi vad de viata mea, sa nu ma intereseze el insa cum sa fac daca e ca o lipitoare si locuim sub acelasi acoperis.Sa scapam de el e foarte greu, e ca o remorca, sta in spatele mamei.N-ar pleca in strainatate sa castige un ban, macar pentru el cum au facut alti tati de familie si sa ne lase sa ne traim viata! Sunt disperat si rog, daca se gaseste un medic psihiatru care sa-mi raspunda si sa ma sfatuiasca ce sa fac il rog sa intre pe forum si sa ma ghideze.Astept raspunsuri de la oricine si orice fel de sfaturi utile sunt binevenite.Pana atunci va transmit sa aveti putere sa depasiti toate greutatile din viata voastra.Pe curand

Draga Valentin, imi pare foarte rau pantru tine ca ai de infruntat experiente de genul acesta.
Solutia ar fi sa va separati de tatal tau, dar stiu ca este greu din punct de vedere financiar.
Vorbeste si tu cu medicul tau, el ce zice?
Iti doresc multa pace si liniste si in casa si in suflet!

Iti multumesc Anstasia pentru faptul ca imi raspunzi constant.Am sa vorbesc cu psihiatrul meu sa vad ce solutii sunt.Chestia curioasa e ultima data s-a internat pentru dezalcoolizare tot la psihiatrul meu!Ce m-am mai chinuit cu taica-miu sa-l duc si sa-l aduc de la spital...chiar daca am mers de fiecare data cu un taxi.Stii cum sta treaba, noi schizofrenicii tre sa avem insotitor cand plecam in "curse" pe cand taica-miu in loc sa ma "insoteasca" el m-a fortat sa-l insotesc eu pe el.Asta mi-e destinul, sa nu scap de el prea curand.Uite, de exemlu la ora in care-ti scrui e plecat de 12 ore de acasa desi mama s-a rugat de el sa nu plece stiind evident ce va urma, taica-miu pretextand ca se duce sa se "plimbe".Teologii spun ca o viata chinuita pe pamant inseamna viata usoara dupa moarte(...)Acu nu ne mai ramane decat sa incercam sa-l internam a 4-a oara pentru ca iar a inceput sa bea zdravan.Mai vorbim, tinem legatura, imi place sa corespondez cu tine:-)
Numa bine!

Poate reusiti sa il internati si printr-o minune poate ca se va lasa de bautura definitiv. Cine stie? La dumnezeu este posibil orice.
Ai dreptate, cine se chinuie pe pamant va avea fericire vesnica.
Macar tatal meu este mort de 6 ani. Era bolnav rau ( schizofrenie paranoida ) mai grav mult decat mine, o forma in care era rupt de realitate.
Mie mi se pare ca eu sunt foarte lucida si mi-a spus asta toata lumea.
Fenomenele mele psihotice au fost doua: asa zisele halucinatii auditive, care de fapt nu erau sonore, ci ca niste soapte sau ganduri si am mai avut o obsesie la 16 ani, mi se parea ca sunt lenesa, indiferent ce as fi facut.
Acum am scapat de fenomene psihotice insa sunt destul de sensibila la stress, mi-e frica de calatorii, mi-e rau cand se schimba vremea.
Dar sunt totusi recuperata, sunt intr-o faza reziduala.
Hai ca ti-am povestit despre mine.
iti doresc sa il poti interna pe tata.
Multa sanatate!

Nu vrea sa se interneze:( Ultima data(a 3-a internare) a intervenit seful lui de care asculta mai mult decat oricine.Eu marti merg la control, de data asta singur cu taximetristul pentru ca mama nu mai poate sa ma insoteasca, si-a schimbat serviciul si ii e imposibil.Cat despre taica-miu iar incepe sa bea vartos si bineinteles ca nu ma poate insoti.Nu mai are scrupule, vine la mine in camera cauta maruntisul din scrumiera bibelou de pe bibilioteca, portofelul.I-am dat si anxiar care e bun pentru sevraj la alcool si a plecat din nou la baut.N-am sa-i mai dau pentru ca in asociatie cu alcoolul poate da fenomene psihotice. Are prescris anxiar in tratament si tre sa ia 1/2 seara si 1/2 dimineata.Eu l-am convins sa ia doza dubla adica o pastila da vezi alcoolul e pe primul plan.Cred ca nici nu mai e normal, alcoolul a stricat tot ce avea mai bun din el.Azi am reusit sa citesc 2 capitole dintr-o carte de psihologie care se cheama fericirea autentica:)
E bine ca tu iti faci de lucru cu mainile croshetand si mai si citesti. Astea ajuta psihicul, il fac sa nu se mai gandeasca la ganduri ciudate.
Pe taica-miu il asteapta dementa senila, spre asta cred ca se indreapta.Mama l-a sustinut toata viata da acum isi da seama ce greseli a facut si regreta.Taica-miu s-a imbatat chiar si la nunta lui.Eu nu mai am frati nici surori.Ma bucur sa aud ca esti lucida si ca esti constienta de asta.Cand am cate o criza de anxietate combinata cu halucinatiile cred ca lumea ma urmareste, ca toate au legatura cu mine dar stiu ca nu sunt adevarate, deci inseamna ca sunt si eu un pic lucid.In plus am niste senzatii am impresia ca si personajele din tablourile din casa se uita la mine.Astea sunt ramasite ale psihozei discordante de care am pomenit la primul comentariu.Tu de cand folosesti acest forum? E vreo sansa sa luam legatura(sa fim contactati) cu vreun medic psihiatru?Aceste comentarii care le-am postat vor fi sterse in timp de administratorii forumului sau numai comentariile fara raspuns? Stii ceva in acest sens? Iti doresc numai bine si fericire, Pa Pa

Da, Valentin, uneori raspunde o doctorita, parca doamna Constantinescu.
De sters nu cred ca sunt sterse decat subiectele fara raspuns, dar nu imediat.
Daca vrei posteaza inca o data un subiect, eu nu iti mai raspund la el ca sa sara in ochi ca nu s-a raspuns la el si poate astfel iti raspunde un medic.
Eu sunt pe acest forum din toamna lui 2006.
Este bine ca iti dai seama ca halucinatiile tale sunt ceva ireal, asta inseamna ca mergi cu pasi repezi spre vindecare.
Iti doresc multa sanatate.

Fiecare om are o cruce de dus, sau mai elvevat un destin.Eu nu am ce face, sunt lucruri pe care nu le pot controla de exemplu faptul ca trebuie sa merg insotit la controlul psihiatric si ca tata e singurul care ma poate insoti si lua tratamentul de la farmacie...De fiecare data cand ies de la control sunt dat peste cap, imi reapar simptomele psihozei si stau chinuit in taxi pana ce tata vine cu pastilele...Daca medicul curant psihiatru ar avea cabinetul in orasul meu n-ar fi o problema luatul pastilelor, as sta si eu la rand ca toata lumea, eventual m-as duce dimineata ca sa nu am probleme. Cam asta este.Draga Anastasia, am aflat de la medicul meu psihiatru ca in SUA se experimenteaza un medicament din aceeasi clasa cu clozapina care este mult mai bun, se numeste non-clopzapin si din cate am inteles rezolva tocmai problemele ce nu pot fi rezolvate de clozapina(anxietate, stari psihotice reziduale ) Astept cu nerabdare sa fie omologat si in romania si poate voi avea norocul sa il obtin si eu.Pana atunci sper ca voi supravietui, pe de alta parte si rusii au scos un tratament nou si inovator care e in teste.Cine stie ce se va mai intampla.Poate pe viitor vom gasi un tratament care sa-mi rezolve si mie psihoza si halucinatiile.In boala asta numai vointa nu este suficienta.Trebuie ajutor extern(medicatie corespunzatoare). Psihoterapia nu da rezultate in cazul schizofreniei.Cred ca am sa-ti ascult sfatul si am sa postez un nou mesaj poate imi raspunde un medic psihiatru. Mai vorbim ca. La revedere! Si multa sanatate!

AsA este, avem de dus o cruce, dar Iisus rasplateste boiereste, mare este rasplata celor care sufera!
Ai grija cu caldurile astea, sa nu stai la soare.
Si eu am teama de excursii spre exemplu, pentru ca mi-a fost rau o data pe drum, am capatat o fobie, cand plec din orasul meu nu pot dormi seara de emotie.
Ma bucur ca se vor descoperi noi medicamente, pe mine si olanzapina m-a ajutat dupa doi ani si ceva.
Inca o data, ai grija sa bei apa si sa nu stai in caldura.
Multa sanatate!

Azi era sa lesin pe strada.Trebuia sa platesc vodafone dar era o pana de curent si la posta si la banca bcr.Era o caldura infernala si eram putin deshidratat.Ce sa-ti zic, e prima data cand mi se face rau de la caldura si probabil hipoglicemie. Draga Anastasia, cel mai rau fapt care il patesti si tu dar si eu(vai de capul meu) e ca suntem dependenti de pastilele astea antipsihotice.Eu nu eram dependent de olanzapina si iti spun si un secret(eram la inceputul tratamentului si nu prea luam tratamentul) insa dupa parerea mea era mai bun decat clozapina, in primul rand ma tinea si mai mult efectul.Acum regret ca am schimbat cu clozapina ! De unde era sa stiu ca clozapina are efect asupra mea numai 6 ore.In mod normal are efect intre 6 si 24 de ore cu un mediu de 12.Dar vezi, mai sunt si exceptii!Mama imi zice ca sub olanzapina nu-mi trecusera simtomele bolii(aiurea!), ca era pericol de diabet(asta recunosc!), Asta era atunci, acum daca as reveni pe olanzapin s-ar putea sa nu mai fac vreo recadere.Si eu am vrut sa ma sinucid in primele luni de cand ma imbolnavisem.Am avut o tentativa, luasem vreo 8 pastile de olanzapin de 10mg.De cand sunt pe clozapina nu am mai incercat insa de fiecare data cand mi-e rau ma gandesc la ce bun chinul asta?? Ar fi mai bine sa ma sinucid? Intelegi, am numai ganduri negre si sunt ingrozit ca am atatea ore pe zi cand ma simt foarte rau. Te las deocamdata, ne mai auzim, poate mai intra si terta persoana ca sa discutam in 3 :-) La revedere si numai bine!

Draga valentin, din cauza caldurii si a faptului ca ti-a fost rau de aceea ai ganduri negre.
Renunta definitiv la gandul sinuciderii, este cea mai mare greseala pe care o poate face un om.
Cand iti mai vine acest gand distrage-ti atentia si gandeste-te ca ai si motive de multumire. uite, eu sunt multumita ca ma pot trezi dimineata la ce ora vreau.
Crezi ca mie nu imi este greu uneori sau ca nu am ganduri negre?
Dar tot vom avea un sfarsit, de ce sa il grabim noi si apoi sa ajungem mai stiu eu unde.
Multa sanatate!

Draga Valentin81, eu am mai putin timp de internet, dar sa stii ca am citit ce ai scris pana acum... sa inteleg ca te-ai nascut in 1981? Consider ca esti prea tanar ca sa ai ganduri asa de negre... timpul rezolva multe... dar oare e ceea ce dorim cu adevarat? Pe tatal meu il tin minte ca ma batea cu cureaua si ca venea acasa beat de multe ori... dar a murit de cancer la ficat cand eu aveam 14 ani... si sa stii ca imi e dor de el... ca am iertat orice si as fi vrut sa il mai vad si sa ii arat copii si sotia mea... si tot ce pot e sa ma duc la mormantul lui si simt un gol in suflet pe care nimeni nu mi-l poate umple... imi aduc aminte si de putinele lucruri prin care m-a iubit asa cum a stiut el... de exemplu imi facea jucarii de hartie pe vremea cand eram mic si zmee... si mama mea e problema... are 78 ani si e cam dificila... sufera de egocentrism si mania persecutiei... nimeni nu ar putea locui cu ea... dar nu am ce face... e mama... ce vreau sa spun... ar trebui sa vezi ca e si problema ta faptul ca locuiesti cu ai tai deoarece nu mai esti copil mic... daca nu erai bolnav ti-as fi spus sa pleci din casa, din tara eventual... omul trebuie sa lase pe parinti si sa invete sa traiasca si singur... dar in situatia ta pot sa recomand sa ajungeti la compromisuri... si nu la reprosuri... ca asta nu ajuta... si schimba tablourile daca ai senzatia ca "se uita la tine"... pune unele neutre sau deloc... macar in camera ta trebuie sa iti creezi universul care sa te incarce pozitiv... cat despre minuni... ele exista, dar nu te poti baza pe ele ca iti vor schimba viata... pentru ca e posibil sa le astepti prea mult timp, parerea mea... pana atunci... strategia pasilor marunti e cea mai buna... vezi ce poti sa imbunatatesti si incearca ceva diplomatie daca nu ai de ales si trebuie sa locuiesti cu parintii... cu o lingura de miere prinzi mai multe muste decat cu un butoi de otet...

Draga d-nule Glady, sunt bucuros ca ai amintiri frumoase cu tatal dumitale.Din pacate eu nu am putut comunica cu el sa ma invete sfaturile vietii deoarece era prea preocupat cu alcoolul.Cat despre iertare nu prea pot sa-l iert pentru faptul ca n-a fost un tata adevarat, nu pot decat sa ma resemnez si sa uit.Intr-adevar, am 27 ani.Ca sa ma despart de parinti ar trebui sa-mi iau un servici...Cat despre camera mea, e destul de personalizata :-) am o biblioteca, o masuta cu televizor, un birouash cu calculator, niste tablouri, un mp3 player cu radio si cd si caseta cu care mai ascult seara cd-uri sau radio, un calendar...Referitor la relatia cu parintii, nu necesita diplomatie pentru ca mama de exemplu ma intelege chiar si taica-miu cand e treaz.As pleca in lume oricand numai ca sunt irecuperabil, pe tratamentele astea "moderne".Eu locuiesc intr-un orasel mic de provincie nu am autobuze, troleybuze, aglomeratie iar cand ar trebui sa-mi vad de facultate sunt inapt macar sa ajung la ea, pentru ca nu sunt obisnuit -de cand cu boala- cu orasele mari.
Iti multumesc si tie Anastasia pentru ca ma povatuiesti de bine, sa stii o chestie, clozapina se da in special celor care au chef sa se sinucida deoarece e foarte puternica, exercita efecte sedative foarte mari la doze marite, cu alte cuvinte te "adoarme" si te face sa gandesti mai pozitiv cand esti sedat.Ce, Emil Cioran nu vroia sa se sinucida inca din tinerete pentru ca avea insomniile alea atroce.Si totusi n-a facut-o.
Sper si eu ca ma voi tine tare pentru ca sa stii ca nu prea cred in D-zeu si nici in viata de apoi.Cu toate astea imi fac cruce cand trec pe langa o biserica si zic Doamne ajuta cand am o situatie de rezolvat si nu detin controlul...
Si acum mesaj pentru cei care au citit pana acum acest articol intitulat "olanzapina si apoi clozapina", va rog scrieti-mi, orice sfat e folositor La revedere!

draga Valentin, si eu am o credinta sovaielnica, dar cu toate astea merg la biserica si ma impartasesc, ajuta la sanatate.
Uneori imi este teama ca nu ar fi viata de apoi, dar nu ar avea nici un rost existenta numai pe pamant. Dumnezeu ne-a facut sa traim vesnic. De aceea este bine sa ne ducem zilele pana la sfarsit.
Sa admitem cazul ca nu ar mai fi nimic dupa moarte, si asa merita sa traim pana la capat.
sa ma ierti daca nu ma pricep sa iti spun lucruri mai frumoase.
M-am impartasit duminica, imi doaream foarte mult, nu o mai facusem de luni de zile.
Este bine ca ai aparate si poti asculta muzica, muzica te linisteste, este arta cea mai apropiata de suflet.
Numai bine si sanatate!

Valentin81, daca zici ca din 2004 iei tratamentul acesta si nu te simti inca bine, eu zic ca n-ar fi rau sa consulti si alt medic psihiatru. Mie mi se pare foarte mult timp de cand iei si totusi nu te simti bine. Cauta prin recomandari un psihiatru bun si vezi si parearea acestuia. Zau, e mare pacat sa stai sa te chinui asa si de atata timp.
Multa sanatate iti doresc;)

Draga Valentin, nici tatal meu nu a apucat sa imi dea sfaturi si asta nu ma impiedica sa regret faptul ca nu mai e. A fost o perioada cand l-am judecat pentru multe... dar pe masura ce inaintam in varsta parintii se duc... si ma gandesc ca nu mi-as dori ca si copiii mei sa ma judece la fel si eu am gresit fata de ei pentru ca nu m-am putut controla suficient si ma mai gandesc ca si parintii mei au fost la randul lor influentati de parintii lor si in bune si in rele... asa e viata... copiii platesc vina parintilor care platesc vina parintilor lor... de aia trebuie sa iertam pe parinti... cat despre D-zeu... e poveste lunga... eu unul sunt agnostic... mai exact cred ca D-zeu exista, dar nu asa cum este imaginat de catre oameni... si in primul rand, nu atotputernic, atoatestiutor etc... si asta ar explica multe daca ai sa stai sa analizezi...

D-nule Prozac, eu am fost la 2 medici pana acum, niste psihiatri ilustri.
Amandoi mi-au zis ca halucinatiile pe care le am eu nu au nici o explicatie, ca le fabric eu. Problema mea e ca si sub efectul de 6 ore al clozapinei(adica in intervalul de luare a pastile pana la sfarsitul efectului (la mine!)) imi apar problemele cu negrul, vad culorile cu o aura de negru foarte intens si intru in panica.Singurele medicamente care mi-au tinut sub control aceste simptome au fost olanzapina(cu efectul ei de somnifer) si clozapina(cu efectul de sedare excesiva).Dar totusi nu m-au remis, nici olanzapina nici clozapina.Am ajuns sa nu mai am incredere in pastilele astea(ma refer la neurolepticile(antipsihoticele) atipice) pe care le iau eu.Ei si ce daca vor apare alte antipsihotice de generatia a 4-a, daca nu-mi rezolva problema.Ar trebui sa caut ceva alternativ, cum ar fi acupunctura de exemplu.Si inca ceva...ca sa treci de pe clozapina pe alt neuroleptic, de exemplu daca as vrea sa revin pe olanzapina, ar necesita un efort supraomenesc, probabil as face un sevraj foarte mare, probabil ar trebui sa ma tina undeva la niste gratii pentru vreo luna ca sa nu "mushc" :-)) Ce tratament alternativ sau ce solutie credeti ca ar fi de incercat pentru mine?
Domnule Glady, eu sunt diplomat in relatia cu tatal meu, cine m-ar duce pe mine la controlul lunar ?...ati inteles, nu?, ca tot ma povatuiati sa fiu diplomat.Ce sa va mai spun: tata ma intelege mult mai putin ca mama ca nu sunt in stare sa fiu singur pe picioarele mele.
D-soara Anastasia, am mai citit articole cu dumneata si cu d-nul Glady si mi se par oportune! Discutiile astea in grup fac foarte bine!
Eu zic ca cine crede si in stiinta moderna si in D-zeu e cel mai fericit om...
Deci, ca o concluzie, cine a mai auzit de halucinatii identice cu ale mele sa-mi dea un comentariu il rog pentru ca sunt atipice si nu stiu ce le declanseaza si ce "tratament" prin pastile sau alternativ le-ar putea elimina.Multumesc.
Sanatate si Fericire!!!

Draga valentin, in psihoze halucinatiile sunt date de mai multe elemente.
In primul rand un dezechilibru intre hormonii secretati de creier. Pe acest fond, de obicei apar aceste halucinatii, de regula legate de ceea ce te temi. Creierul propriu le fabrica.
Cunosc multiple cazuri: sa luam cazul meu. Eram necajita pt ca aveam pe cineva bolnav foarte apropiat si stateam mult in biserica si ma rugam, Mi-au aparut halucinatii auditive legate de biserica si cele sfinte. Erau injurii la adresa mea sau a celor sfinte. cu timpul am invatat sa nu ma mai sperii de ele, sa zic " ce daca" si luand si antipsihotice, mi-au disparut 90 %. Mai am si azi foarte, foart rar.
Mai cunosc un caz, din spital: un tanar era la munca in Germania.
De dorul parintilor a inceput sa le auda glasul.
Alt caz. O tanara era indragostita si tanarul nu o iubea. Mergea la biserica, a inceput sa auda vocea tanarului ca o injura.
Am intalnit tot pe la medici persoane cu halucinatii vizuale.
La spital era un domn care vedea in oglinda pe Iisus in locul lui.
Si, in fine, la medicul meu de policlinica era un caz similar cu al tau, o tanara vedea negru in fata ochilor. si la manastiri am intalnit persoane cu halucinatii.
Ce vreau sa iti spun este ca absolut toti pe care i-am intalnit cu aceste fenomene au scapat de ele, fie intr-un an, doi, sau patru.
Totul este sa nu te mai sperii si ai sa vezi ca creierul tau nu le va mai "fabrica".
eu una credeam ca nu mai scap de ele, imi pierdusem speranta.
Distrage-ti atentia cat poti, asculta muzica, fa gimnastica daca poti cate putin, uita-te la tv tot cate putin.
Mult curaj si muta sanatate!

Draga anastasia am citit multe din postarile tale peforum...personal la-am descoperit acum cateva zile...am niste simptome asemanatoare cu ale tale...daca ai un Id de mess mi-ar face placeresa le discutam mai pe indelete. id-ulmeu este dragoonutopia.eu am vointa si inca mergla munca..ba chiaram doua joburi...partea din ce in ce mai dificila este ca mi-e din ce in ce mai greu sa acopar acesteganduri..de vreo saptamana iau arketis 20 si xanax...plus ca ma ajut s i de autosugestie.casi tine sunt convins ca acele ganduri sunt rodul fricilor mele...mi-ar prinde bine sa discutam pe mess..o zi buna

draga Valentin, imi aduc aminte cand eram mic sau tanar... nu mai stiu... a fost o perioada cand aveam impresia ca obiectele din jurul meu nu au o forma stabila in sensul ca aveam impresia ca pulseaza ritmic... ca daca eram foarte foarte atent puteam sa remarc asa ceva... mai tin minte ca m-a speriat la inceput ideea... parca m-a tinut vreo luna asta si a mai revenit ca idee, dar din ce in ce mai rar sau mai putin relevant pentru ca de la inceput mi-am spus ca indiferent daca pulseaza si eu vad asta, nu are nici o importanta... ca poate ca o fi vreun sambure de realitate in iluzia respectiva... ei si ce daca... mi-am vazut de viata mai departe si gata... eu cred ca exista lucruri cu care e mai bine sa nu ne batem capul si sa nu incercam sa le pricepem... sa le acceptam asa cum sunt si sa cladim pe ceea ce avem si ESTE ACCEPTABIL pentru cei din jurul nostru... tot ceea ce logica respinge e foarte probabil sa fie o iluzie sau o interpretare gresita a unui fenomen explicabil... deci eu am renuntat demult sa mai incerc "sa salvez lumea etc" si nu consider ca sunt egoist, dar nici erou... si deoarece majoritatea oamenilor nu merita sacrificiul pentru ca le va place mai mult sa vada partea omecu ce ai gresit fata de ei decat ce faci bun pentru ei... cred ca e mai bine daca nu te-a ajutat deja norocul sa ai o influenta asupra omenirii sau unei parti a ei, sa fii bun in anumite limite si anume numai cu cei care sunt suficient de generosi si modesti pentru a fi in stare sa aprecieze un gest fara a-l considera fraiereala... sincer am intalnit putini oameni de treaba, ei exista mai ales printre cei necajiti... dar si multi care te considera fraier daca le faci un bine... situatia asta o intalnim mai ales in Romania... unde la moda este lichelismul... de aceea daca nu ai de ales si traiesti pe aceste meleaguri foste mioritice... cred ca poti doar sa iti vezi de viata ta... sa iti alegi cu grija prietenii sau deloc... si sa te canalizezi in a ajuta o alta fiinta... fie ca e vorba de partener de viata... un copil, un catel, o pisica sau o muscata in ghiveci, tot ce e viu are suflet, nu numai omul... stii... "cine salveaza un suflet e ca si cum ar salva o lume intreaga"... de aceea putem lasa locul "marilor eroi" sa se bata cu pumnii in piept si sa se laude... cei care fac mai mult zgomot cand fac "un bine" sunt persoanele cele mai de nimic... vezi politicienii nostri...

draga DragonU, din pacate eu port ochelari si nu pot sta perea mult la calculator.
Important este sa nu te sperii de aceste ganduri, sa le stapanesti ignorandu-le.
Draga valentin, ideea mea de mai sus era ca toti cei care au avut halucinatii pe care i-am cunoscut, si au fost multi, au scapat de ele mai devreme sau mai tarziu.
nu dispera.
Sanatate tuturor!

Draga Anastasia, ai pomenit un caz al unei fete internata la spitalul tau care vedea negru in fata ochilor.Te rog, daca iti permite memoria si daca stii despre ce e vorba spune-mi te rog daca stii ce medicamente lua respectiva persoana si, ce e cel mai important, daca s-a recuperat adica s-a remis.De fapt poti sa-mi spui despre fata respectiva ce fel se comporta, daca ai discutat cu ea, daca tot asa ca si mine ii apareau simptomele(negrul) si cum sarea peste ele, in general tot ce stii despre ea.Iti multumesc din suflet ca existi Anastasia. La revedere!

Draga Glady, eu nu ma pot consola defel cu aceste halucinatii ale mele, dimpotriva vreau sa scap de ele si asta cat mai repede.Un scriitor a zis "timpul nu mai avea rabdare" si asta e si in cazul meu.
Sper ca anul asta sa fie anul "revelatiilor" si al gasirii unui tratament corespunzator pentru mine.Nu se mai poate asa.Nu se merita sa-mi mananc tineretea cu niste halucinatii fara explicatie...stiu ca voi urma un tratament medicamentos sau nu... ce e drept : sunt consolat cu ideea ca voi avea boala asta toata viata.
Trebuie sa gasesc un remediu care sa ma aduca la linia de plutire pentru ca acum sunt intr-o mare deriva. La revedere!

Draga Valentin, acea tanara avea vreo 38 de ani atunci, am vazut-o o singura data la policlinica. Asta a fost acum cativa ani.
Nu prea mai tin minte ce lua, dar parca spunea ca olanzapina nu i-a priit.
Spumea parca ca vede negru uneori,. Poate ca era in toiul halucinatiilor, dar intre timp cred ca s-a ramis. Am un medic foarte bun.
Nu am mai vorbit cu ea, nu am mai intalnit-o. Era la policlinica, la spital am intalnit alte persoane cu alte tipuri de halucinatii.
Sa stii insa ca oamenii nu seamana intru totul, chiar daca avea halucinatii asemanatoare cu ale tale, tu iti poti reveni poate foarte repede, nici nu banuiesti poate cat de repede. Asa am patit eu, dupa ultima internare, din 2002, deodata m-au lasat halucinatiile. Am primit atunci si neurolepticul Leponex, dar nu mult timp pentru ca anemiaza. La olanzapina nu cedau.
Am citit pe net ca sunt persoane schizo care au un singur episod psihotic in viata si apoi nu mai au nimic toata viata, asa poate se va intampla si cu tine, dupa ce iti vei reveni ai sa si uiti ca ai avut ceva.
Eu asa iti doersc!.

Anastasia, vezi ca ti-am scris in pagina a 6-a la articolul tau "sunt trista"...asta inainte de a citi ultimul comentariu al tau de aici de pe "olanzapina apoi clozapina".Sper sa-ti fie de folos.Raspunde-mi daca vrei aici pe acest articol sau acolo, unde vrei
Numa bine