o schema de tratament pentru un episod antipsihotic

Un membru al familiei, femeie, 33 ani, s-a imbolnavit la 19 ani, boala fiind progresiva. S-a incercat cu tot felul de tratamente de ultima generatie stoparea sau incetinirea acesteia. Diagonsticul a fost ba depresie majora, ba sindrom discordant, psihoza discordanta, mai nou schizofrenie afectiva. Manifestarea acestui episod psihotic a fost urmatoarea: dupa o stare de bine in plin tratament cu Seroquel 200 mg, Efectin 50 mg si Rispolept Consta a inceput sa aiba atacuri de panica, o frica extraordinara de oricine, de orice, delir mistic pina la extreme. Mentionez ca persoana in cauza a fost depistata cu hepatita B ca boala si virusul C purtator. Deasmenea sufera de miopie, in urma unei infectii cu Stafilococ auriu luat in maternitate. Acum este spitalizata si urmeaza cu tratament antipsihotic Solian - acesta este pentru prima data administrat. Inca ceva foarte important. La criza nu recunoaste parintii. (Are impresia ca este foarte bogata si teama de a nu pierde banii, averea, etc. Nu lucreaza, este pensionata medical, conditiile de familie excelente, intretinuta de parinti care o adora)Spune ca sint morti de foarte mult timp. Dar, iarasi important si despre medicii la care urmeaza spune ca nu mai este cel de acum 10 ani sau 5 ani. Cum se explica acest lucru? Se preface, este constienta de ce spune sau chiar nu cunoaste. Ce parere aveti despre diagnostic, despre tratament, ce ne recomandati tinind cont de hepatitele pe care le are. Deci tratamentul a fost de-a lungul anilor cu Zyprexa Velotab, Rispolept Consta, Clopixol, cu ani in urma Fluanxol, Haloperidol, etc. Va multumim

Intr-adevarcred ca nu cunoaste uneori pe parinti, este o boala grava. Exista foarte multe forme de schizo, uite eu am, am trecut si eu prin delir mistic dar eu sunt foarte lucida, imi constientizez boala si am depasit de mult fenomenele psihotice.
Trebuie sa consume struguri, miere, fac bine la ficat, si eventual silimarina sau esentiale. Vorbiti cu un medic bun specializat pe hepatite, trebuie sa ii prescrie o dieta. Cat priveste medicatiaantipsihotica sau psihotropa in general, cele din ultima generatie ca Zyprexa sau chiar Rispoleptul sunt mai putin toxice ca fluanxolul sau haloperidolul, cel din urma fiind foarte toxic.
Nici eu nu lucrez, dar imi desfasor viata normal. Totusi stau linistita, ma feresc de stress, oboseala sau alte raspunderi.
Multa sanatate ii doresc!

Multumesc frumos. Doresc relatii de la un medic de specialitate. Repet intrebarea: este posibil ca in cadrul unei crize psihotice vreme indelungata sa nu-si recunoasca membrii familiei, sa spuna continuu ca sunt cu totul altii, , ca au murit, etc si aceasta dupa un tratament continuu timp de l5 ani cu cele mai bune antipsihotice cu exceptia Solian, pe care acum il urmeaza si Leponex. Cum putem sa mai ajutam aceasta persoana, dealtfel extrem de inteligenta. Constientizeaza boalam dar nu si cind decompenseaza. Multumesc mult.

Draga Nick.Observ si multumesc ca mi-ai raspuns si la acest subiect. Este vorba despre cineva din familie, nicidecum de mine - in fond, boala nu este o rusine. A fost tratatata cu tot ce e posibil, tot ce a aparut nou, chiar cu Zeldox face acum injectii. Nu am incercat asupra ei Leponex pentru ca produce agranulocitoza. Este o persoana extrem de inteligenta, in timpul unei crize a scris niste poezii superbe, incit ne-am mirat toti, nu mai spun cit de corect vorbeste intr-o limba straina - punctez, in timpul crizelor. Nu stim ce sa mai facem, decompenseaza foarte, foarte repede, iar problema cea mai grava aceasta este: nu cunoaste parintii, fratii, spune ca e orfana, se produce o aversiune afectiva extraordinara, de ordinul saptaminilor, lunilor, apoi revine, iar recade, si de aici toate problemele pe care le creeaza familiei. De aceea doream sa mai aud si alte pareri. Multumesc frumos. Cu hepatita, acum analizele au iesit bune.

Ne-am gindit si la o internare in afara dar costa foarte mult si daca aici abia face fata familia tratamentului care desi se zice ca e gratis nu intotdeauna il gasesti, dar acolo... Cine sponsorizeaza boli psihice ? Cine nu s-ar trata in strainatate ? Cu toate acestea a vazut-o un medic din Franta. Spune ca la ei este practicata terapia prin munca. Sint de acord, dar nu foloseste la cazuri grave ci numai cind bolnavul poate munci. In orice caz astept de la un specialist raspunsul la intrebare familiei: cum poate preveni, prin administrarea carui medicament recaderile de tip anxios afectiv respingator, anume de a nu-si recunoaste familia ? Cu biserica si legatura cu forta divina, persoana in cauza este excesiv de credincioasa. Multumesc pentru timpul acordat.

Draga Sonia, cei din familie ar trebui sa fie procupati intai si intai de confortul si calitatea vietii pacientei, nu de binele lor. Cred ca este chinuitor sa ai un copil bolnav, dar ceea ce se intampla cu pacienta in cauza poate avea mai multe interpretari. Cel mai bun tratament este psihoterapia, completata de medicamente, daca este nevoie. Trebuie incercat sa se discute calm cu ea, lasata sa-si spuna "pasul". Notiunea de "normal" e o notiune statistica, iar boala e considerata abatere de la normal. Problema e in definirea "normalului". Si inca ceva: nimeni nu poate fi excesiv de credincios. Credinta nu se poate cuantifica.parerea mea. Numai bine!

Ma asteptam la un sfat in domeniul medicamentatiei, afirmatiile dumneavoastra nu sunt binevenite. de unde stiti ca familia bolnavei este preocupata in primul rind de binele lor, de unde ati tras concluzia ca bolnava nu este lasata sa-si spuna pasul, de unde stiti ca nu se discuta calm ? Cind am cerut sfatul unui specialist in domeniu, am dorit sa aflu daca mai exista si alte medicamente noi aparute, tocmai pentru a ajuta familia in cauza care sufera pe toate planurile. In fine, aveti si dumneavoastra dreptate, credinta nu se poate cuantifica, am vrut sa spun ca este o fiinta credincioasa in adevaratul sens al cuvintului.
Si totusi, doresc un sfat de la un specialist adevarat. Daca sinteti specialist si mi-ati raspuns iar acesta este raspunsul dumneavoastra, va multumesc dar nu este ceea ce voiam sa aflu.

Ma tem ca nu am stiut sa ma fac inteleasa. Am spus ca ar trebui sa faca psihoterapie, completata de medicamente. Medicamentele singure nu fac minuni. Si afirm asta din perspectiva unui om care stie foarte bine ce importante sunt credinta si dorinta pacientei de a se face bine. (Am avut o persoana apropiata care a "suferit" de aceasta afectiune.) Nu sunt psihiatru, dar sotul meu este psiholog, iar eu medic. Doar mi-am exprimat punctul de vedere. Sunt multe de spus pe aceasta tema. Un diagnostic psihiatric (cel adevarat) este foarte greu de pus si un specialist adevarat este greu de gasit. Iar medicamentul adecvat il poate recomanda un medic care vede pacientul, care discuta cu el. Numai acel medic poate hotari care este medicamentul potrivit pentru pacientul lui. Pe forum se pot obtine informatii de ordin general. Asa cum aspirina nu se poate administra la toata lumea, chiar pentru aceeasi afectiune, cu atat mai mult nu se pot administra medicamentele din sfera psihica, oricat de noi si de bune ar fi. Imi pare rau ca nici de aceasta data nu ti-am raspuns la intrebare. (Si mai cred ca un medic "adevarat" nici nu ar trebui sa-ti raspunda) Sper sa gasiti un specialist care sa va ofere solutia adecvata.

Din nou mi-ati scris si va multumesc. Persoana la care fac referire urmeaza si tratament medicamentos si psihoterapie. In fine, ar fi multe de discutat. Va doresc sarbatori fericite si impliniri !

Multumesc domnule Nick pentru sfaturile dumneavoastra. Nu a folosit Abilify, niciunul dintre medicii la care a tot mers familia nu i l-a prescris, dar au cunostinta despre acest medicament. (ma refer la familie). Va doresc un An Nou cu multe impliniri si sanatate !

Buna ziua domnule Nick. Revin la subiectul deschis cu dumneavoastra pe seama unei persoane dragi din familie. A folosit pina la urma si Abilify. Dupa Anul Nou cu nici un chip nu a mai vrut sa ia medicamente. S-au chinuit parintii cu ea sa i le administreze prin mincare, bautura, ma refer la ceaiuri, dar nu a mers. Si-a luat toate masurile, pina la urma refuza mincarea, isi facea singura cite un ceai. Ca psihic, comportament o luna de zile s-a simtit minunat. Nici ca ar fi zis cineva ca sufera de o boala atit de mizerabila. pina intr-o zi, in prag de seara, cind din senin a facut temperatura, a inceput sa delireze si de aici tot tacimul.. Din nou este in spital.. nu cunoaste pe nimeni, nu vrea nimic.. Intelegeti-ma, a fost o bolnava si este, de care chiar se ocupa toti cei din jurul ei.. Ma intreb cum reactioneaza cei care nu dispun de tratamente bune, care sint lasati de izbeliste...

Tratamentul care a adus-o complet la realitate este urmatorul: Leponex 400 mg pe zi, Rispolept Consta 15 mg, 1 injectie la doua saptamani, combinatii de diverse ceaiuri cu efect laxativ, purgativ, diuretic pentru eliminarea toxinelor, control la 3 luni, pentru ca la unele persoane are efecte adverse. Este suta la suta lucida. resterea in greutate este apanajul accestor medicamente dar ce e mai bine: slaba si cu halucinatii sau grasa si cu capul pe umeri? Poate si altii se inspira din aceasta schema de tratament, bineinteles cu acodrul medicului. Sanatate la toata lumea.

Schemele de tratament sint individualizate adica ce-i face bine lui Gheorghe nu-i va face bine obligatoriu lui Ion.

D-na Petronela, sa inteleg ca persoana despre care vb cu aceasta schema :Leponex, rispolept si ceaiuri s-a echilibrat? Sora mea sufera de aceasta cumplita boala si urmeaza Rispolept solutie, Lamotrix si Cepralex, dar s-a ingrasat ff mult si mai are iesiri necontrolate cand te astepti mai putin. Tare mult as dori sa gasesc alte medicamente pe care le voi discuta cu doctora care se ocupa de ea, sau daca stiti un alt medic de care sunteti f multumiti va rog sa-mi spuneti.

Rapuns pentru nina-c

Imi cer scuze, eu nu am mai intrat demult pe aceasta pagina iar dumneavoastra m-ati intrebat ceva.
Schema de tratament urmata de bolnava noastra este urmatoarea: Leponex 100 mg, doza care creste si descreste in functie de starea pacientei, niciodata sub 300 mg. De exemplu, daca aude voci, ea singura isi ia o pastila in plus. Actualmente, uitati doza de tratament: dimineata - 2 L, pranz, daca este cazul l L, seara 2 L (leponex). La l4 zile Rispolept Consta, acum de 37, 5 mg. Mai ia, daca simte ca are nevoie, cite o jumatate de xanax. Si ea este destul de grasuta dar nu asta ar fi problema ci bolile hepatice dezvoltate in timp de medicatie. Familia, la cererea ei i-a facut si sf.Maslu si ori de cite ori simte nevoia este adus un preot acasa. Are si ea momente de neplacere, pe care uneori le putem lua ca iesiri necontrolate, dar oameni suntem. Partea proasta, foarte proasta, este ca s-a cam izolat si nici cu psihoterapie nu a mers. Nu suporta zgomotele, televizorul, muzica ( f.putin accepta sa asculte din Vivaldi si Bethoven, dar cind are chef).Viata ii este extrem de linistita. Citeste foarte mult si mai croseteaza. Ce citeste? Carti vechi si religioase. Speram sa-si revina in timp desi suntem constienti ca niciodata nu va mai fi fata frumoasa, desteapta si extrem de politicoasa, de pe vremuri.

Am si eu nevoie urgenta de ajutor. Mama mea acum multi ani a fost diagnosticata cu psihoza discordanta.
A fost internata de cateva ori insa se parea ca isi revenea, oricum nici noi nu prea vorbeam cu ea despre boala ei si cum eram copii ne comportam ca si cum ar fi fost vindecata, ca si cum ar fi fost normala. Acum in ultimul timp simptomele au revenit.Are o privire tulbure, noaptea nu doarme sta in bucatarie si isi face cafea, nu doreste sa ia medicamentele sau sa mearga la medic, il acuza pe tata de anumite lucruri foare urate care nici macar nu sunt adevarate, sau isi aminteste lucruri din trecut pe care i le reproseaza tatalui meu. Sincer nu stiu ce sa mai fac!!!Am incercat de atatea ori sa vorbesc cu ea sa o fac sa inteleaga insa ea crede ca noi o consideram nebuna si nu constientizeaza boala ei. De asemenea nici noi nu stim cum sa ne comportam cu ea...Tata la acuzele ei se enerveaza si ii vorbeste urat, si chiar si eu si sora mea ne mai iesim din pepeni cateodata. Nu stiu ce sa mai fac pentru ca se cearta tot timpul. Va rog din suflet sa ma ajutati.

personal am fost diagnosticata cu o bola psihica.inainte de asta ascultam muzica in fiecare zi iar la televizor preferam filmele.in fine...a venit momentul negru si n/am mai suportat nici muzica nici televizor.am fost indemnata de medicul psihiatru sa ies in lumea ca altfel ma termin.am fost la diverse cursuri de calificare(nu mai eram in stare de facultate, pe care am intrerupt-o).la un moment dat am luat decizia sa intrerup tratamentul.dupa 6 7 luni eram in momentul de unde plecasem.momentul negru.numai ca aveam mai multi prieteni...am reinceput tratamentul...am gasit un serviciu prin mila cuiva.nu eram as in meseria respectiva.cand am auzit ca anul respectiv era ultimul in care puteam sa termin facultatea pe care o incepusem..la dubla specializare...m-am inscris la facultate.din cauza tratamentului cand aveam momente libere dormeam pe unde apucam..toata lumea radea...in fine..am terminat facultatea am luat niste examene si am un loc de munca bun.care e ideea care m-a facut sa intru pe acest forum.si sa spun.NICIODATA DAR NICIODATA cei din jurul meu nu si-au pus intrebarea...oare eu am avut vreun rol negativ in viata omului asta acum bolnav.ca si mai sus vai ai facut parte dintr-o familie cumsecade, care te-a sprijinit.sa va spun ceva...voi stati LANGA omul care ia tratament, niciodata nu luati tratament in locul lui, omul bolnav doarme noaptea in spital langa NEBUNI voi doar veniti in vizita cu banane o data pe zi, poate-fiind intr-o familie cumsecade-fata respectiva are anumite...sau multe restrictii...legate de sex...de iesiri in oras cu diverse persoane in diverse locuri...ii duceti la psihoterapie? omul respectiv iti spune hei ai putea sa faci asta si asta.SI?...te duci acasa si auzi aceleasi certuri, aceeasi ideologie in care ai crescut si care nu te-a tinut pe o linie...macar de plutire...

Va fi din nou persoana pe care o stiati...numai daca va avea un tratament bun si numai daca ii veti permite sa lupte pentru viata ei.impotriva voastra...

Toti avem boli...doar ca unii nu au fost la psihiatru. Daca mergi...sigur ai ceva

Eu am intalnit si oameni normali. De ex taicamiu. Are 56 de ani dar arata de 40 si face sport mananca sanatos in opinii e calculat. Acum mai nou sa apucat de cursuri de engleza cea ce e admirabil. Mi-as dori sa fiu ca el dar din pacate am un diagnostic. Dar in fine eu am alte avantaje.