nu stiu cum sa nu se destrame familia

Salut!am nevoie de ajutor nu stiu ce sa fac.suntem casatoriti de 12 ani dar suntem impreuna de la 17 ani, era si consider ca mai este barbatul meu ideal, iubirea vietii.Totul megea bine cu suisuri si coborisuri plecasem acum 8 ani in Italia ca sa ne facem de o casa.aveam un fiu de 10 luni pe care l-am lasat acasa pina cind ne-am facut acte.dupa asta am luat si piciul cu noi.de cind am luat baiatul in Italia eu nu am mai putut avea un seviciu normal, ba copilul se imbolnavea si trebuia sa stau acasa ba orariile de la scoala erau incomode...El lucra foarte mult si ne intetinea.In februarie 2014 s-a imbolnavit a stat acasa o saptamina si a mers la lucru...a facut o recidiva si am mers la urgenta..a stat acasa o jumate de luna...bani luna accea n-au fost eu m-am speriat ca daca se intimpla ceva cu el raminem pe drumuri acasa n-avem pregatit nimic...ce ne facem cit mai suntem tineri mai putem gasi un serviciu acasa dar mai tirziu...Am ramas insarcinata cu al doilea fiu si am luat decizia eu ca sa ma intorc in tara, el nu vroia am crezut ca va intelege..asta toamna am nascut al doilea baietel a venit si el acasa...si totul s-a schimbat.nu mai vorbeste cu mine nu mai doarme cu mine...se enerveaza pe mine si tipa..am incercat sa-l fac sa gindeasca sa-i arat ca nu-i nimic rau ca suntem impreuna si nu riscam sa raminem pe drumuri...eu m-am intors sa lucrez la scoala, el nu lucreaza si nici nu vrea sa-si gaseasca de lucru...zice ca eu i-am ruinat viata ca el a muncit ca sa ajunga cineva in Italia si eu l-am facut un nimeni...situatia dureaza de 8 luni nu s-a linistit nu cauta de lucru...acum imi zice ca tu esti aranjata ai 2 copii cred ca trebuie sa ne despartim...eu il iubesc nu strig la el nu-l ofensez incerc sa-i vorbesc dar ma ia in ris nu vrea sa discutam zice ca asa e mai bine.de la orice fleac ma numeste in cele mai urite moduri..daca-i spun sa propuna el o solutie cum vrea el //zice gata e decis totul...acum pentru el as fi gata sa risc stabilitatea nu numai a mea dar si a copiilor sa fac ce vrea el...zice ca nu nu se intoarce inapoi iesirea e sa ne despartim...i-am vorbit si azi spunindu-i ca nu vreau poate gasim o solutie sa raminem impreuna...oare pierderea serviciului merita ruinarea familiei...a raspuns ca nu vrea si gata s-a terminat ce sa fac???????niciodata n-am crezut ca voi ajunge aici...

Elena, din ce mi-ai scris, dupa parerea mea, sotul tau a luat-o razna complet.
Am si eu un 'exemplar' acasa. Sotia.
Atitudinea ta este gresita: 'daca-i spun sa propuna el o solutie cum vrea el'.
La fel si eu, nu pot lua o decizie care sa o trazneasca pe ea, dar sa nu sufere copiii.
Si tu incerci sa ti-i familia unita, dar te pui cu omul care si-a pierdut o mare parte din neuroni din cauza crizei de varste?
Oricum, stai linistita, nici eu nu am reusit inca sa o 'electrocutez' inapoi in simturi.

Eu ma gindeam ca e in depresie, dar ii ia cam mult sa- si revina...timpul trece si e din ce in ce mai rau iar eu nu stiu daca mai am puteri sa astept.eu am crescut fara tata si el zice asa o sa- ti cresti copiii singura(dar tata a decedat nu ne - a lasat).Azi dimineata a zis sa ma deprind cu singuratatea si sa fac totul singura...mi- i greu am plins o ora intreaga...de ce vrea sa ruineze tot.Piciul cel mic are 8 luni...nici nu pot sa stau singura...am speranta, dar moare in fiecare zi...ma doare ca nu vrea sa mai fim impreuna, ca intentionat distruge totul ca nu- i mai pasa...nu vreau sa ajung sa- l urasc...a fost atit de frumos inainte...dar el nu ne mai vrea...am impresia ca abia asteapta sa zic gata ca sa nu iasa vinovat ca el a plecat...e urit si ca cind incerc sa fiu mai sexy sa incerc si calea asta e vesnic nu! Nu si nu! Cum sa- l trezesc.de ce e atit de egoist? Sau am fost eu prea egoista cind m- am intors acasa si acum ma pedepseste si- mi arata ca nu mai am siguranta nici acasa ca el ne lasa...

Da ambele sarcini au fost dorite prima acum 9 ani planificata a doua se planifica in vara dar s- a primit in iarna...mai devreme...copiii ii iubeste...intotdeauna s- a vorbit ca intentionam sa ne intoarcem acasa..niciodata nu a zis vreau sa ne stabilim in Italia...dar se tot amina...de asta am si luat decizia sa revin sa pregatesc totul credeam ca lui ii lipseste curajul se teme se reinceapa...cind am vorbit cu el in Italia zicea sa mai astept.n- am asteptat.acum zice ca nu are rost viata sa fara un serviciu...ca pentru el serviciul era cel mai important...ii spun sa mearga inapoi daca nu vrea sa lucreze acasa...raspunde ca el n- o sa se intoarca ca un ratat inapoi sa- l rida toti..ceva propuneri de serviciu am gasit si acasa dar nu vrea zice ca n- o sa lucreze pentru niste banuti...ca era cineva dar acum?...cu banii pe care ii facea reuseam sa platm gazda serviciile sa ne hranim dar nu mai ramineau bani...casa acasa o aveam..am cuparat- o dupa 3 ani de Italie numai ca nu era nici baie nici bucatarie...acum zice ca trebuia sa ne intoarcem la 50 de ani cind n- ar mai fi putut lucra fizic...dar la 50 de ani nu era sa fie prea tirziu...?de asta am asteptat i- am dat timp credeam ca e suparat...ca cind va gasi ceva de lucru se va linisti.dar timpyl trece...nu vrea nici un serviciu...nu ma vrea pe mine (cred ca ma considera vinovata ) si din ce in ce mai mult se indeparteaza nu- mi vorbeste decit cind crede ca am gresit cu ceva si incepe sa ma ofenseze...la toate incercarile de a dicuta raspunde nu vreau asa e mai bine...ne despartim...daca il rog sa vina cu mine la culcare raspunde nu! La masa vine numai daca maninca cu feciorul mai mare daca sunt si eu nu maninca...am avut rabdare crezind ca- va trece toleram totul dar vad ca aituatia se lungeste si se inrautateste de asta nu mai vreau sa astept..v- am spus parca face totul ca sa vada pina unde e rabdarea mea si cind o sa- l alung...inainte imi zicea ca ma iubeste...ma intreb cit de mult ma iubea daca nu ma poate ierta pentru decizia de a reveni in tara...de ce in 8 luni nu s-a resemnat...de ce nu vrea sa continuam proiectul nostru de viata de ce nu ne mai acorda o sansa? IN Italia tot nu vrea sa ne intoarcem zice ca va face ce vrea el si nu noi...nu exista noi

Buna. incearca sa mergeti la un consilier de fam sau psiholog cred ca sotuli dv i sa imprimat in minte aceasta idee din cauza problemelor. incercati sa nu-l sufocati cu prea multe intrbari spunetii din cand in cand ce copii frumosi aveti dar nu-i cereti sa stea cu dv din aceasta cauza. faceti-l sa se gandeascaca in trecut prin gesturi subtile (un album cu poze, o filmare), sotul dv este ff depresiv sau a facut o tulburae bipolara din cauza strsului. cand vorbiti cu dansul incercati sa vb pe un ton normal nici cu vocecridicata si nici cu un ton de supunere chear daca el doreste cearta.
Toate cele bune

el refuza orice solutie nu vrea sa mearga la nimeni...ma evita..o sa mai incerc pentru ca il iubesc si sper ca mam mai iubeste si el iti multumesc

Dupa atati ani impreuna cred ca iubirea nu sa stins. nu am inteles daca ma locuiti impreuna

Da locuim impreuna adica in aceeasi casa...sper mult sa ma iubeasca.inainte eram convinsa ca comunicarea rezolva orice problema...era usor sa trecem peste irice greutate...eu eram pentru cea mai buna cea care niciodata nu- l certa de fata cu cineva, cea care niciodata nu- l vorbea de rau nu obosea sa- mi repete ca am fost norocosi sa ne gasim unul pe altul ca relatia noastra este ceva special...ma intreb cum a ajuns sa ma numeasca asa murdar, cum a decis sa ma elimine...sau el se izoleaza? L- am facut oare mai putin barbat cu decizia mea si el care nu era deacord dar a venit acasa a pierdut increderea in mine...ii spun ca sunt vinovata ca am luat aceasta decozie ca am icercat sa fac ceva mai sigur pt famile ca nu mai suntem doar noi doi...

Dupa mesajul tau se vede cat de mult il iubesti dar.poate sa simtit sufocat de prea mulya iubire..am trecut si eu prin acesy lucru sant casatorit de 15 ani si am avut probleme cat 100 de cupluri dar am incercat sa le rezolvam impreuna incet cu rabdare.chiar in acest moment am a problema de sanate..in fine dar trebuie sa ne suportam (sa ne iubim ) asa cum santem.Aminteste-ti cum l ai facut sa se indragosteasca de tine fi persoana aceea nu dispera pt ca vad ca o depresie e aproape. gandeste ce o sa se intample cu copii daca amandoi evitati viata de zi cu zi. fi o persona puternica ia deciziile cu capul limpede in momentele cand esti linistita.cuvintele TE IUBESC trebuie spuse in anuminte momente pt ca prea des inseamna OBSESIE totus " nu-l certam de fata cu cineva" sunt si eu barbat fiecare barbat are nevoie de spatiu si intimitayea proptie cearta nu trebuie sa fie nici de fata cu alti nici inchisi in casa. reprosurile duc la despartirea cuplului.eu as incerca poate alte lucruri ex :unele lucruri care sa aminteasca inceputurile relatiei, as avea multe lucruri spun..orice barbat are slabiciuni cat de incapatanat sa fie. cu respect cocodacu

Cit sper sa ai dreptate...am incercat sa- i dau spatiu de 2 luni nu- i mai zic te iubesc...a facut cea vrut cind a vrut...dar nu mai suport sa stau deoparte...de asta vroiam niste idei...cum sa- l recistig.iti multumesc de sfaturi

Sunt sigur ca situata ta se va rezolva deorece de multe ori iubirile se reaprind pe neasteptate.

Multumesc! Multa sanatate! Ultimatum nu am curaj sa- i fac daca face alta alegere decit cea dorită...va multumesc..

Psihozele compensate sunt in floare in tara noastra, iar oamenii vad ca sunt atrasi irezistibil de personalitati sau idei din acestea paranoide ! De exemplu in prezent cei cu predispozitie spre psihoza au migrat de la sustinerea psihoticului numarul 1 al tarii care era Basescu spre Iohannis (care e doar oportunist si usor ticalos) si reclama 'dizolvarea Parlamentului sau iesirea in strada si schimbarea guvernului' ! Este doar un exemplu de idee psihotica, complet irationala si practic nerealizabila !

Cam asa este si cu sotul tau Elena, stresul si munca in strainatate au scos la iveala boala din el, nu ai nici o vina ! I s-a pus 'pata' pe tine ca ai uneltit impotriva lui, se numeste delir de persecutie iar acum incearca prin orice mijloace sa se razbune, sa te puna la punct ! Singura iesire din situatie si revenire la normal cu aceste personalitati psihotice este confruntarea directa si neintarziata (ce va propus D-na psiholog) sau medicatia cu antipsihotice picaturi strecurata in mancare ! Altfel trebuie sa va adaptati si sa acceptati toanele lui cum puteti ! La bautura aceste simptome se agraveaza puternic proportional cu cantitatea si gradele alcoolice !

ieri am ajuns la limita Rabdarii.nu mai pot accepta situatia asta chiar de loc caci ma distruge...nu ma simt om...ieri incercind sa-l intreb ceva el a inceput sa ma ia in ras, iar un prieten de-al lui radea in hohote.nu...batjocora lui am fost, dar si a unor persoane care nu fac parte din familie nu vreau sa fiu...aseara am asteptat pina au adormit copiii si i-am zis ca asa comportament nu mai tolerez...il vreau inapoi ca sot...ori nu-l vreau deloc...ce are de gind...caci nu mai pot astepta cind vad ca situatia se agraveaza pe zi ce trece...i-am spus ca il iubesc ca astept si sper sa fim o familie unita...ca nu poate sa ma chinuie de atita timp...n-am ucis pe nimeni si nu pot fi in continuu dusmanul numarul unu...ca iertarea vad ca nu mai vine...nu vreau sa ajung sa-l urasc...mi-a raspuns ca Niciodata n-o sa fie o familie...ca pot sa astept pina la pastele cailor...ca noi pt el nu suntem asa importanti...ca sta cu noi ca sa nu-l vorbeasaca lumea de rau...ca el n-o sa plece ca eu vreau ori ori...el asteapta, dar sa nu ma intereseze ce!N-am plins !vrea sa ma distruga complet.n-am sa-i permit...tot ce a fost in 12 ani de zile au fost un fum.nu cred ca mai este speranta ca o sa-si vina in fire...il iubesc dar asa nu e normal...si nu mai pot...

a trecut un an de la aceasta situatie, , , ce pot sa spune ca dupa acel ultimatum s/a mai schimbat...si/a gasit de lucru si lucreaza, dar incontinuu e frustrat de salariu...dormim intr/un pat..copiii cresc...intotdeauna isi descopera hobyy/uri noi il sustin ca sa se simta util sa aiba interese...dar la orice mica neintelegere incepe iarasi sa ma invinovateasca sa dea vina pe mine ca am decis...ca toate se trag din vina mea...eu ma incarc cu rabdare nu zic nimic si ma fac ca nu s/a intimplat nimic ca si cind nu a fost din partea lui nimic jignitor.Uneori ii zic ca ajunge cu supararea poate trecem peste zice ca da si iarasi la cel mai mic stres ba/bah...racneste injura...Ma ingrijoreaza un lucru dupa tot acest timp mi/au aparut ginduri pt mine stranii...ca pot trai si fara el...ca ma sufoca..ca nu mai pot sta in umbra lui...eu nu mai am cuvint decizii nimic trebuie sa accept pt pace tot ce zice el...oare m/am pierdut pe mine incercind sa/l pastrez pe el?acum sunt in vacanta la parinti de trei saptamini si nu mi/i dor de el...nu/i mai vorbesc despre toate..vreau sa/i povestesc ceva si apoi decid ca nu...cind vine tirziu de la serviciu si gindul ma poarta ca poate si/a gasit pe cineva -nu ma iau fiorii ci din contra primul gind e ei ce ce mare lucru...am innebunit?

El a inebunit. Presupun ca a facut un shoc cand ati plecat din Italia, fara acordul lui.
Se poate trata sa revina pe linia de plutire doar daca vrea. Problema e ca nu constientizeaza ca are nevoie de tratament si nu se stie daca o va face vreodata.

Nu nu a innebunit, s-a vitiat...este diferenta...Cind a facut concurs pt serviciu i-a iesit tot normal si lucreaza in administratia locala..ar fi observat cineva ceva daca psihic nu era normal.A simtit puterea asupra mea facind in acest mod si se mai si ribeleaza, deoarece in Italia el era cel mai important, acasa lucrez si eu, salariile sunt cam la fel, fac si masterat..vreau si doctorat si cred ca e gelos pe succesele mele, oricum eu merg inainte mi-am suflecat miinicele si nu astept de nicaieri nimic, Mai am rabdare sa astept, piciul cel mic din toamna merge la gradinita, vom avea mai mult timp pt noi...sa-i pun ceva in mincare nici nu ma gindesc..Doamne fereste sa faca cineva acest lucru fara diagnoze de la medici si fara acordul persoanei, vezi, el nu este violent fizic, si nici n-a fost, cu copiii are o rabdare de fier...cu mine este problema, ca nu mai este acel atotputernic...O sa-i treaca ca n-are incotro, si cind o sa-i treaca am sa ma indragostesc din nou de el(iubirea nu amurit niciodata in mine).