nu stiu ce sa fac: sotul meu sufera de tulburare bipolara
Buna ziua,
Am 35 de ani, un copil de 2 ani si jumatate si un sot care ne iubeste mult - dar in urma cu 2 ani in urma unui soc puternic la locul de munca( s-au facut restructurari) i s-a declansat boala-tulburare bipolara.A fost internat de 3 ori, acum face tratament aproape tot timpul, medicamentele ii tin boala sub control, dar chiar si asa mai cade in depresie si atunci nu face altceva decat sa doarma, nu merge la serviciu fiindca nu se poate concentra, asa ca sta in pat cate 4-5 zile pana isi revine.Nu vorbeste urat, nu este agresiv, este constient de ce se intampla in jurul lui, doar ca nu se simte in stare sa faca nimic, si in ultimul timp cade tot mai des in starea asta, poate si din cauza locului de munca.Inainte a fost director la o scoala privata, acum lucreaza la o firma unde e platit foarte putin. Eu as vrea sa se pensioneze de boala, dar el nu vrea.Ma tem ca isi va pierde si acest loc de munca, cu toate ca managerul firmei ii este prieten si il intelege, dar intr-o zi se va satura de absentele lui.Familia mea ma bate la cap sa divortez, dar nu ma lasa sufletul sa fac asta, fara mine si copil ar fi pierdut.Atunci cand e bine e cel mai bun om, ma ajuta, e plin de afectiune, nu ne certam niciodata.Stiu ca de aceasta boala nu va scapa niciodata, am citit multe despre acest lucru.Presiunea din partea familiei este mare, incerc sa nu ma las influentata, nu cred ca divortul ar fi o solutie, chiar daca as divorta l-as ajuta in continuare iar el m-ar vizita zilnic, eu si copilul suntem viata lui. Va rog un sfat
Am 35 de ani, un copil de 2 ani si jumatate si un sot care ne iubeste mult - dar in urma cu 2 ani in urma unui soc puternic la locul de munca( s-au facut restructurari) i s-a declansat boala-tulburare bipolara.A fost internat de 3 ori, acum face tratament aproape tot timpul, medicamentele ii tin boala sub control, dar chiar si asa mai cade in depresie si atunci nu face altceva decat sa doarma, nu merge la serviciu fiindca nu se poate concentra, asa ca sta in pat cate 4-5 zile pana isi revine.Nu vorbeste urat, nu este agresiv, este constient de ce se intampla in jurul lui, doar ca nu se simte in stare sa faca nimic, si in ultimul timp cade tot mai des in starea asta, poate si din cauza locului de munca.Inainte a fost director la o scoala privata, acum lucreaza la o firma unde e platit foarte putin. Eu as vrea sa se pensioneze de boala, dar el nu vrea.Ma tem ca isi va pierde si acest loc de munca, cu toate ca managerul firmei ii este prieten si il intelege, dar intr-o zi se va satura de absentele lui.Familia mea ma bate la cap sa divortez, dar nu ma lasa sufletul sa fac asta, fara mine si copil ar fi pierdut.Atunci cand e bine e cel mai bun om, ma ajuta, e plin de afectiune, nu ne certam niciodata.Stiu ca de aceasta boala nu va scapa niciodata, am citit multe despre acest lucru.Presiunea din partea familiei este mare, incerc sa nu ma las influentata, nu cred ca divortul ar fi o solutie, chiar daca as divorta l-as ajuta in continuare iar el m-ar vizita zilnic, eu si copilul suntem viata lui. Va rog un sfat
7 comentarii
Daca nu ete agresiv nici verbal macar, merita sa nu divortati! Chiar daca se va pensiona pe caz de boala.
Pana la urma faceti ce va dicteaza inima, nu tineti cont de familia dvs.
Numai bine!
Pana la urma faceti ce va dicteaza inima, nu tineti cont de familia dvs.
Numai bine!
nu ar fi corect fata de Dumnezeu, fata de sotul si copilul dvs. si nici fata de dragostea care va leaga sa divortati !!! nu-i ascultati pe cei care va sfatuiesc sa va despartiti, ascultati-va inima! mai bine il convingeti sa se pensioneze, ar fi pacat sa luati o decizie pe care apoi s-o regretati, mai ganditi-va!
va doresc numai bine!
va doresc numai bine!
Ema,
Ar trebui sa stii ca atunci cand se discuta despre prognosticul unei tulburari psihice, se ia in calcul evolutia generala a unei categorii de pacienti, accesibili studiului statistic. Asadar, daca sotul tau se incadreaza sau nu in aceste previziuni cu caracter general, depinde de constelatia de factori specifici care ii definesc individualitatea.
Vindecarea lui este in stransa legatura, in primul rand, cu tratamentul pe care il primeste. Desigur, suportul celor dragi este important in recuperare, dar nu poate substitui o terapie puternica, bazata pe tratamentul medicamentos combinat cu cel psihologic.
Decizia de a continua sau de a pune punct casniciei o luati impreuna si de aceea va recomand sa abordati problemele cu care va confruntati intr-un cabinet de psihoterapie. Divortul poate fi o solutie buna, daca este adoptata cu onestitate, respect si luciditate, si nu ca urmare a oboselii pricinuite de situatia existenta ori cedand la insistentelor altor persoane. La fel, continuarea casniciei poate fi cea mai buna decizie, daca ajungeti la concluzia ca legatura afectiva dintre voi este suficient de puternica si fertila pentru a genera noi comportamente, adaptate la noile schimbari din cuplul vostru.
Prin urmare, cautati un terapeut ce detine competente pe terapia de familie si lasati-va ajutati. Veti deveni astfel capabili sa invingeti obstacolele, in loc sa va resemnati in fata lor.
Curaj! Succesul nu va intarzia sa apara...
Psiholog clinician,
Simina Munteanu
Ar trebui sa stii ca atunci cand se discuta despre prognosticul unei tulburari psihice, se ia in calcul evolutia generala a unei categorii de pacienti, accesibili studiului statistic. Asadar, daca sotul tau se incadreaza sau nu in aceste previziuni cu caracter general, depinde de constelatia de factori specifici care ii definesc individualitatea.
Vindecarea lui este in stransa legatura, in primul rand, cu tratamentul pe care il primeste. Desigur, suportul celor dragi este important in recuperare, dar nu poate substitui o terapie puternica, bazata pe tratamentul medicamentos combinat cu cel psihologic.
Decizia de a continua sau de a pune punct casniciei o luati impreuna si de aceea va recomand sa abordati problemele cu care va confruntati intr-un cabinet de psihoterapie. Divortul poate fi o solutie buna, daca este adoptata cu onestitate, respect si luciditate, si nu ca urmare a oboselii pricinuite de situatia existenta ori cedand la insistentelor altor persoane. La fel, continuarea casniciei poate fi cea mai buna decizie, daca ajungeti la concluzia ca legatura afectiva dintre voi este suficient de puternica si fertila pentru a genera noi comportamente, adaptate la noile schimbari din cuplul vostru.
Prin urmare, cautati un terapeut ce detine competente pe terapia de familie si lasati-va ajutati. Veti deveni astfel capabili sa invingeti obstacolele, in loc sa va resemnati in fata lor.
Curaj! Succesul nu va intarzia sa apara...
Psiholog clinician,
Simina Munteanu
Ema, sa stii k esti o femeie puternica, daca ai rabdare sa fii alaturi de sotul tau!
nu trebuie sa tii cont de sfaturile celor din jur!daca va iubiti, atunci.lupta in continuare!
numai bine!
nu trebuie sa tii cont de sfaturile celor din jur!daca va iubiti, atunci.lupta in continuare!
numai bine!
Draga Ema o sa te rog sa tii cont de un lucru sfant, familia.Ai idee cata lume isi doreste acest lucru si nu il are?Cate femei isi doresc un sot si nu il au pentru ca nu l-au gasit sau mai rau l-au gasit dar l-au pierdut?Ai idee cate femei isi doresc un bebe si nu il pot avea?cati copii isi doresc un tata si nu il pot avea?
Ai un lucru minunat, de fapt mai multe. AI FAMILIE, AI DRAGOSTE, AI BEBE, AI SOT, AI INGREDIENTELE UNEI VIETI FERICITE! Tot ce trebuie sa faci este ca crezi in tine, in dragostea ta, sa fii alaturi de sotul tau si impreuna o sa reusiti.Incearca sa nu mai vezi partea goala a paharului.Esti foarte bine, si ai sa fii si mai bine, dar asta nu abandonand, ci luptand alaturi de dragostea ta, alaturi de cel ce ti-a daruit cele mai frumoase lucruri, familia si copilul, Mult succes iti doresc si o viata fericita!
Ai un lucru minunat, de fapt mai multe. AI FAMILIE, AI DRAGOSTE, AI BEBE, AI SOT, AI INGREDIENTELE UNEI VIETI FERICITE! Tot ce trebuie sa faci este ca crezi in tine, in dragostea ta, sa fii alaturi de sotul tau si impreuna o sa reusiti.Incearca sa nu mai vezi partea goala a paharului.Esti foarte bine, si ai sa fii si mai bine, dar asta nu abandonand, ci luptand alaturi de dragostea ta, alaturi de cel ce ti-a daruit cele mai frumoase lucruri, familia si copilul, Mult succes iti doresc si o viata fericita!
Ema, sunt si eu de acord cu fetele. Incearca sa vezi partea plina a paharului. Ai un sot sensibil care are nevoie de dragostea si intelegerea ta. Nu te bate, nu tipa la tine, va iubeste pe tine si pe copil... Unde o sa le mai gasesti tu pe toate la un loc ? Scoate-l la miscare in aer curat, insufla-i incredere si o atitudine pozitiva asupra vietii si o sa vezi ca veti trece peste acest hop din viata voastra. Multa sanatate, intelepciune si fericire in continuare !
Buna seara!
Nu sunt de acord cu ce ați scris, am cu totul alta părere!
Un singur lucru vreau sa spun, pentru ca mi-e foarte rau sj nu ma pot concentra foarte bine.
Un singur lucru dar clar: NU RĂMÂNEȚI IN VIAȚA VOASTRĂ, NICIODATĂ CU UN BARBAT, DIN MILA. Niciodată. Este cea mai mare greseala pe care o puteți face in lumea asta. Asa a făcut mama mea, a rămas cu tatăl meu pentru ca ii era mila de el, și pt ca se gândea ca ar fi mai bine sa am un tata decât sa nu am. Asa ca l-am avut! Nu a muncit in viața lui și a fost un frustrat care ma înjura in fiecare zi, din cauza căruia nu am avut încredere in mine niciodată și viața mea a fost un calvar. Îl urăsc și astăzi, și am 30 de ani. Nu poți sa îți închipui cata ura zace in mine, cateodata nu îmi vine nici mie sa cred. Cum sa rămâi lângă un barbat pentru ca îți este mila de el? De ce? Ca sa aibă de ce sa îți fie mila de tine mai târziu? Greșit…! Dacă exista atât de multa iubire intre voi atunci asta este singurul motiv pentru care văd de ce ai continua. Dar… nu din mila…
Nu sunt de acord cu ce ați scris, am cu totul alta părere!
Un singur lucru vreau sa spun, pentru ca mi-e foarte rau sj nu ma pot concentra foarte bine.
Un singur lucru dar clar: NU RĂMÂNEȚI IN VIAȚA VOASTRĂ, NICIODATĂ CU UN BARBAT, DIN MILA. Niciodată. Este cea mai mare greseala pe care o puteți face in lumea asta. Asa a făcut mama mea, a rămas cu tatăl meu pentru ca ii era mila de el, și pt ca se gândea ca ar fi mai bine sa am un tata decât sa nu am. Asa ca l-am avut! Nu a muncit in viața lui și a fost un frustrat care ma înjura in fiecare zi, din cauza căruia nu am avut încredere in mine niciodată și viața mea a fost un calvar. Îl urăsc și astăzi, și am 30 de ani. Nu poți sa îți închipui cata ura zace in mine, cateodata nu îmi vine nici mie sa cred. Cum sa rămâi lângă un barbat pentru ca îți este mila de el? De ce? Ca sa aibă de ce sa îți fie mila de tine mai târziu? Greșit…! Dacă exista atât de multa iubire intre voi atunci asta este singurul motiv pentru care văd de ce ai continua. Dar… nu din mila…
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 7Diabet + Depresie=Schizofrenie?
- 3sunt derutat.as dori sa gasesc raspunsuri si sfaturi
- 14Depresie provenita din pesimism + stress ?
- 0cefalee, dureri cap, confuzie, depesie ?
- 0Arketis - tulburari anxios-depresive (simptomele)
- 17A aparut Litiu in Bucuresti - pentru cei cu TAB
- 1depresie
- 39Oare o sa scap vreodata? Tulburare anxioasa-depresiva
- 3Sufar de depresie de aproximativ un an
- 11Recomandare medic psihiatru?
- 9Ajutor mi-e teama sa iau tratament
- 15depresie - sa iau sau nu medicamente?
- 33Depresia de vara. (sezoniera)
- 37Intruniri Grupuri de suport pentru bipolari si depresivi - Bucuresti
- 0Ajutați-mă să descifrez o Scrisoare medicală
- 12Tulburarea bipolara - exista cineva care cunoaște mai multe detalii despre vindecarea acesteia?
- 2Care este cauza științifică exacta a depresiei?
- 5Depresie si ameteala continua
Mai multe informații despre: Depresia Tulburarea bipolara tulburarea afectiva bipolara
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: