mai vreau un bebe dar am o retinere...

22-01-2013
amailia
Nu este medic/terapeut
amailia
am un copil de 3 ani si de curand m-am hotarat sa ii fac un fratior/surioara.nu pot spune ca imi doresc EU inca un copil dar cred ca este cel mai bine pentru copilul meu nu vreau sa fie singur pe lume... nu sunt sigura de relatia mea cu sotul, momentan ne intelegem bine dupa furtuna vine si soare...desi mereu ma gandesc ca as vrea sa il insel...nu stiu de ce k oricum nu sunt in stare.si chiar daca ma despart de sotul meu eu nu mai am curaj sa mai accept un alt barbat in viata mea toti sunt la fel sau sunt eu prea dificila nu stiu dar ideea e ca fac inca un copil sa fie 2 frati.nu e o problema mare dar cred ca incerc eu sa ma inteleg si poate ma ajutati :)
30 comentarii
0
23-01-2013, ora 10:48
Psiholog Otvos Monika
Psihologie, Brasov
Psiholog Otvos Monika
Pentru luare unei astfel de decizii este important sa cunoasteti de unde provine cu adevarat aceasta dorinta: poate fi in realitate teama dv. proprie de a ramane singura sau este de fapt credinta ca poate astfel veti reface relatia afectiva cu sotul dv. etc.
Este nevoie sa stiti de unde provine dorinta pentru a preveni viitoare dezamagiri si neintelegeri in cuplu.
0
23-01-2013, ora 11:53
amailia
Nu este medic/terapeut
amailia
va multumesc de raspuns...sincer nu o sa cred niciodata ca un copil poate reface ceva ce s-a rupt am crescut intr-o famile dezbinata si sunt sigura ca odata ce nu merge ceva intr-o relatie poti sa faci 10 copii ca rezultatul e acelasi...eu cu sotul meu ma inteleg bine desi stiu ca ceva s-a rupt dar niciunul nu recunoastem jucam rolul unei familii extraordinare care s-au hotarat sa mai faca un copil.sa aibe copilul nostru inca un frate/surioara...dar exista o nemultumire in relatia noastra din partea amandurora desi nu recunoastem...dar oare sa mai astept sau sa mai fac un bebe...singura mea frica e ca daca intr-o zii se sparge balonul de cristal al unei familii fericite eu nu o sa mai am curaj de alta relatie iar eu vreau 2 copii ai mei :P...sunt sigura ca daca nici eu nu ma inteleg nu o sa o faca nimeni...multumesc inca o data
0
23-01-2013, ora 20:50
maria 123
Nu este medic/terapeut
maria 123
draga mea,
mergand pe varianta (ce nu ti-o doresc) ca vei ajunge la divort
iar
tu vrei inca un copil sa aiba un frate/surioara
te-ai gandit ca ar putea ca UNUL din copii sa ramana cu tatal?!?
cum ti-ar fii atunci?

mai gandeste-te
mai asteapta
sa fii iubita!
0
24-01-2013, ora 10:33
Psiholog Otvos Monika
Psihologie, Brasov
Psiholog Otvos Monika
Nu e greu de inteles nedumerirea ta ta... poate ca tocmai faptul ca nu te poti decide acum este un semn...un raspuns...
De asemenea cred ca este important sa stii ca incepand cu momentul conceperii, mamicile transmit viitorului copilas chiar si emotiile. Este de dorit ca, pentru sanatatea si fericirea copilasului, parintii sa aleaga cel mai bun moment din viata lor pentru concepere.
Crezi ca odata luata decizia voastra, te-ai putea detasa de aceast teama ca s-ar putea sparge 'balonul de cristale al familiei fericite'? (metafora ta este foarte sugestiva)
0
24-01-2013, ora 16:53
amailia
Nu este medic/terapeut
amailia
multumesc foarte mult pentru raspunsuri...la ce mi-ai scris maria 123 nu m-am gandit deloc.decat sa se intample asta prefer sa imi joc rolul pana la capat..

nu stiu cum sa explic ce simt..sunt 2 femei in una care vor lucruri diferite:EUmama vrea inca un copil pentru ca imi doresc sa fie 2 cred ca e momentul si pentru ca mi-e frica ca EUfemeia(a 2 femeie) sa nu capat aripi si sa sparg balonul de cristal si sa recunosc deschis ca nu mai merge si cum curaj pentru o alta relatie simt ca nu mai am deloc dorinta mea de a avea 2 copii nu se va implinii.EUfemeia nu ma simt implinita si mereu am impresia ca joc un rol..mi-as dorii sa dispara senzatia asta de rol, rolul unei sotii cu capul pe umeri intelegatoare(cat se poate)...mi-e atat de greu sa iau o decizie..stiu ca emotiile se transmit de la mama la copil nici primul copil nu a avut parte de emotii mai bune decat ar avea al doilea :(..poate mai astept un pic...o seara placuta!!
0
25-01-2013, ora 10:51
Psiholog Otvos Monika
Psihologie, Brasov
Psiholog Otvos Monika
poate ca ar trebui sa discuti asta deschis cu sotul tau. Incercati impreuna sa aflati de unde vine acest sentiment al tau ca joci doar niste roluri.
0
31-01-2013, ora 14:14
amailia
Nu este medic/terapeut
amailia
cu sotul meu nu poti vorbi asa ceva el nu intelege si in plus MEREU sunt eu de vina pentru orice !!!ce e mai ciudat este ca aseara mi-am facut testul de sarcina a iesit negativ si dupa atatea saptamani kiar mai mult de o luna in care sotul meu a fost cel mai bun sot a devenit acelasi EL nu-i mai convine nimik iar ma demoralizeaza dupa ce ca simt ca mi-as dorii macar o zii in care sa uit de tot de casa mancare el si doamne iarta-ma imi iubesc copilul dar ma simt atat de obosita desi nu se vede...e dorinta mea sa am 2 copii dar oare o sa o scot la capat ???am devenit foarte nervoasa am luat o saptamana si calmante dar nu au nici un efect...
0
31-01-2013, ora 16:38
Psiholog Otvos Monika
Psihologie, Brasov
Psiholog Otvos Monika
poate ar fi indicat sa apelezi la un specialist, sa te ajute sa iti clarifici situatia.
Daca te simti obosita cu un copil, cum crezi ca ti-ar fi cu doi?
0
04-02-2013, ora 12:53
amailia
Nu este medic/terapeut
amailia
nu stiu...poate si mai obosita...oricum e o dorinta care stiu ca vreau sa mi-0 indeplinesc dar nu stiu cand...acum mi se pare momentul potrivit si pentru diferenta intre frati dar daca acum ma simt obosita pentru al doilea copil o sa mai am vreodata nervi sa mai am unul???
0
05-02-2013, ora 10:03
Psiholog Otvos Monika
Psihologie, Brasov
Psiholog Otvos Monika
asta te intrebam si eu. Tu ce crezi?
0
09-02-2013, ora 13:05
amailia
Nu este medic/terapeut
amailia
buna ziua!
m-am tot gandit si e groaznic de greu sa nu stii ce sa faci...eu sunt obosita dar mereu ma voi simtii asa pentru ca nu ma simt bine sufleteste...dar eu vreau sa aibe copilul meu un frate un ajutor in viata(si eu am o sora si ii multumim mereu mamei k ne avem una pe cealalta la greu) nu am de gand sa raman cu sotul meu e greu sa joci mereu un rol dar nici nu ma vad capabila sa mai dau vreo sansa iubirii pentru mine, alt barbat, capitolul ala s-a incheiat(desi mama mea imi zice ca sunt prea tanara sa gandesc asa dar asa simt)...ma gandesc sa ma implic total in cresterea copiilor mei si asta ar insemna sa mai fac un copil sa mai rezist 2-3 ani alaturi de sotul meu si apoi sa imi dedic toata viata copiilor...momentan singura mea bucurie e copilul meu...cred ca ce imi doresc eu ar fii o motivatie sa merg mai departe sa rezist !va doresc un week-end placut si va multumesc de raspunsuri :*
0
12-02-2013, ora 23:30
Psiholog Cristian Andrei Nica
Psihologie, Cluj-Napoca
Psiholog Cristian Andrei Nica
Pentru fiecare decizie exista anumite costuri si beneficii. Acum nu doresti sa renunti la relatie, chiar ai vrea sa te foloseşti de ea pentru următorul copil. Aventura cu un alt bărbat este o fantezie iar copilul este o dorinţă. Ambele lucruri se pot întâmpla, dar pe parcurs vei constata că totul se pot realiza şi într-un alt mod, fără a-ţi înşela soţul. La un moment dat cuplurile au nevoie de ceva nou, probabil şi soţul tău va dori să încerce alţi parteneri. La momentul potrivit, printr-o discuţie deschisă, veţi lua decizia potrivită împreună. Acum abordează relaţia în funcţie de priorităţi.

Numai bine.
0
19-02-2013, ora 17:15
Psiholog Cristian Andrei Nica
Psihologie, Cluj-Napoca
Psiholog Cristian Andrei Nica
spuneam: "La momentul potrivit, printr-o discuţie deschisă, veţi lua decizia potrivită împreună." Fiecare partener are dreptul să exprime liber ceea ce simte. Acest lucru nu face decât ca relaţia să capete un plus de autenticitate. Dacă pentru ea ar fi cu adevărat important să încerce ceva nou alături de alte persoane, atunci acest lucru ar putea fi aprobat, sau utilizat ca şi oportunitate pentru dezvăluirea dorinţelor. Până la urmă, dorinţa de a obţine mai mult din partea altor persoane reflectă decât imposibilitatea de a obţine satisfacţia necesară în relaţia actuală.
Curaj, făasta când simţi că soţul tău este pregătit să te asculte, dar nu formula sub formă de reproş, ci ca dorinţă personală pentru nou. Este un lucru pe care îl doreşti, iar dorinţa nu face decât să menţină suferinţa.

Numai bine.
0
20-02-2013, ora 13:53
amailia
Nu este medic/terapeut
amailia
va multumesc mult de raspunsuri...deci eu de inselat desi as vrea nu ma vad in stare nu stiu sa mint si m-ar descoperii inainte sa ajung sa il insel...ideea e ca am obosit sa ma prefac dar in acelasi timp as vrea inca un bebe.cred ca o sa mai astept sunt prea obosita pentru inca unul...prietena mea imi spune ca in nici o famile nu e totul roz asa o fii...de discutii libere de relatii deschise nu se pune vorba pentru ca nu ai cu cine discuta, cu sotul meu daca discut o problema minora legata de relatia noastra imi zice ca sunt prostii de ale mele kiar zilelel astea mi-am facut curaj si i-am scris tot ce ma deranjeaza mi-a ras in fata si nici nu a citit...toata viata mi-am dorit sa am o famile frumoasa, cum parintii mei au divortat cand aveam 7 ani, era visul meu sa fiu inteleasa si mereu luata in brate cand ma doare ceva sau sunt trista dar...macar nu e violent cu mine si sunt si zile bune ca familie suntem ok.oricum o sa mai astept cu copilul.inca o data va multumesc
1
11-04-2013, ora 16:04
Roxana Copae
Identitate neconfirmată
Roxana Copae
Buna ziua Amalia,
Intuitia ta in privinta celor doua parti: EU mama si EU femeia, este admirabila! Imi imaginez pe baza a ceea ce descrii despre sentimentele si gandurile tale ca cele DOUA nu prea au stat de "vorba" in ultimul timp, ba chiar mai mult MAMA a ferecat FEMEIA intr-o cutiuta de unde abia daca razbate glasul aproape stins al acesteia. In FEMEIA din tine mai exista si FETITA dornica de atentie si dragoste pe care MAMA nici macar nu o aude. FEMEIA este cea care striga dupa ajutor, iar MAMA ca s-o reduca la tacere se gandeste ca i-ar ajuta venirea pe lume a inca unui copil. In timp, FEMEIA va obosi sa mai strige si va ramane ferecata in tacere, singuratate si nefericire pentru cine stie cat timp. Ceea ce ma duce cu gandul la SOTIA din tine, care cel mai probabil se bazeaza pe FEMEIE mai mult decat pe MAMA. Asa ca te intreb, cum te poti astepta de la partenerul tau de viata, sa-si cunoasca SOTIA, daca tu nu-ti cunosti FEMEIA sau ti-e frica de ce poate face ea si preferi s-o tii legata?
Ceea ce-ti propun este sa dai voie FEMEII din tine sa-ti vorbeasca, asa cum MAMA iti vorbeste tot timpul, s-o asculti, sa incerci s-o cunosti mai bine, sa-i dai voie sa iasa la suprafata din cand in cand pentru a te face sa zambesti atunci cand te privesti in oglinda si, in final, sa le pui pe cele DOUA sa negocieze un pact, o alianta de cooperare si prietenie!
Cand FEMEIA va gusta din placerea de a trai, atunci si FETITA va putea sa-si implineasca visele, iar SOTIA va beneficia de o relatie de cuplu deschisa, bazata pe incredere, siguranta si respect.
Pana una-alta, eu iti recomand sa citesti cartea "ÎNDRĂGOSTEŞTE-TE DE TINE" scrisa de Cristina Miculete in care poate vei gasi niste raspunsuri la framantarile tale. Informatii despre carte gasesti la urmatorul link: http://artafeminina.ro/indragosteste-te-de-tine/
0
13-04-2013, ora 21:56
utilizator_24568
Nu este medic/terapeut
utilizator_24568
Excelent mesajul lui PsihoPrim. Din pacate, insa, nu stiu cat vei putea sa intelegi, dar nu pentru ca nu ai fi in stare, ci pentru ca tu esti o persoana care, emotional, a ramas la stadiul unui copil.

A face inca un copil doar ca primul sa nu fie singur, insa a-l face cu un sot dintr-o relatie disfunctionala, inseamna a-ti condamna ambii copii la multe pericole (psihice). Nu fratele garanteaza o viata mai usoara pentru cineva, ci educatia data de parinti in toata copilaria si adolescenta lui, care sa ii intareasca psihicul, increderea in sine, personalitatea.

Un copil trebuie invatat ca in primul si-n primul rand trebuie sa se ajute singur, sa apeleze la resursele proprii, sa reuseasca sa-si rezolve singur problemele, in sensul ca numai in el trebuie sa gaseasca sprijin si incredere, ca daca fortele lui ar fi pe mana altuia, iar acela ii intoarce intr-o zi spatele, ce se intampla cu el? Un dezastru! De ce? Pentru ca el nu se poate ridica singur de jos, are nevoie de un altul, asa cum l-au invatat mama si tata.
Cati frati nu ajung sa se deteste, sa nu-si mai vorbeasca, ba chiar si mai rau, sa-si dea in cap sau sa se judece prin tribunal? O groaza! Asta nu inseamna ca a avea un frate este rau, depinde de parinti ca ei ori sa fie buni prieteni si sprijin real, ori niste straini.

Daca mai faci un copil doar de dragul de a avea doi, e o greseala imensa, dupa parerea mea.

Iar sotul tau de fapt e nefericit cu tine (iar tu si mai nefericita cu el) si posibil sa stea in continuare cu tine pentru copil. Cum crezi ca il va privi pe cel de-al doilea, adica pe cel care va reprezenta lantul lui pe vecie?!? Cu ura, cu furie, iar toata frustrarea asta, adaugata la cea care provine din relatia voastra urata si grea, se va revarsa pe copii.

Cum crezi tu ca vor creste doi copii in capul carora se vor refula toate nemultumirile si nefericirile cuplului?
Crezi ca vor mai avea repere solide si corecte, astfel incat sa-si construiasca o relatie buna, cu adevarat frateasca? Sunt sanse infime pentru ca ei vor creste stramb inclusiv individual.


Cum adica sa mai faci inca un copil, apoi sa-ti dedici viata numai lor?!???

Pai, asta arata cat de slaba esti tu, cat de neimplinita esti, ce mari probleme sufletesti si de alta natura ai, si mai ales cat de mult o sa-ti incolacesti si sufoci copiii, pentru ca, nu-i asa?, tu trebuie sa le traiesti si viata lor, doar te vei "sacrifica" pentru ei!

Iti spun eu ce-o sa fii, si e doar parerea mea: vei fi o mama autoritara, debusolata, o mama critica, o mama egoista, o mama care va respira doar prin acesti copii, o mama care la un moment dat isi va cere inapoi "sacrificul" si le va impune copiilor sa ii dea viata si tineretea inapoi, sperantele, totul ... Si cum acest lucru va fi imposibil, pentru ca nu mai poti intoarce timpul, copiii tai, adulti fiind, se vor simti obligati (a se citi vor avea creierele spalate de mici de catre tine) sa te intretina, sa nu-ti iasa din cuvant, sa te faca parte din viata lor (desi la un moment dat corect si firesc ar fi sa aiba familia lor ca reper principal, nu pe tine).

Ce inseamna asta? Inseamna niste vieti distruse, si ale lor, dar si a ta. Pentru ca tu te vei trezi la un moment dat ca vei vrea sa fii din nou FEMEIE, asa cum excelent spunea PsihoPrim, sa iubesti din nou un barbat, sa fii iubita, respectata si apreciata, insa ti se va deschide apetitul tarziu, cand vei constata ca nu mai esti tanara, ca barbatii nu te mai complimenteaza, ca nu mai ai sanatate sa faci fata oricarei situatii, ca nu mai ai nici macar putere sa iti refaci viata.

Iar in momentul in care vei descoperi ca esti SI femeie, dar ca viata a trecut pe langa tine pentru ca tu te-ai "sacrificat" doar pentru copii, atunci vei simti furie, frustrare si vei intra in depresii.

Cine va primi din plin furia ta?
Cei pe care ii vei fi crescut cu creierele spalate sa-ti fie datori pentru acest "sacrificiu", adica tocmai copiii pe care doar credeai ca ii iubesti neconditionat. In realitate, iubirea ta va fi una conditionata, una care va cere ceva la schimb, si asta va fi viata si existenta lor.

Parerea mea:

1) Clarifica-ti casnicia cu sotul tau si ia o decizie. Cred ca cea mai buna solutie e divortul. Totul e atat de degradat intre voi incat de-acum o puteti lua lejer pe panta urii si a nefericirii.

2) Nu mai fa un al doilea copil, nu acum si nu cu sotul tau care nu mai doreste inca unul. Daca treci peste dorinta lui, singura vinovata pentru nefericirea tuturor vei fi tu!

3) Porneste lungul si greul drum al cunoasterii si intelegerii de sine si al recuperarii increderii si stimei de sine, care la tine sunt la cote alarmant de mici. Nu poti singura, prin citit, informat etc? Apeleaza la un psiholog bun.

O femeie, un om in general, NU trebuie sa-si traiasca viata printr-un copil, pentru ca il nenoroceste si pe el si se distruge si pe sine!

Copilul este o incununare a iubirii neconditionate si al unei relatii superbe si pline de respect, intelegere, iubire, acceptare intre cei doi parteneri. Copilul trebuie sa vina pe lume din dorinta ambilor si mai ales CU ACORDUL AMBILOR!! Altfel, daca decizia e doar a unuia, e clar ca la mijloc sunt interese (de cele mai multe ori meschine: "sa nu-l pierd", "sa-l tin legat de mine pentru totdeauna", "sa aiba cine sa ma intretina prin copil", "sa ma intretina copilul la batranete" etc), iar cei care pierd sunt toti, dar cel mai mult acel copil. De ce? Pentru ca el NU ARE POSIBILITATEA DE ALEGERE, lui nu i se cere parerea, sfatul, el vine pe lume din dorintele egocentriste sau diabolice ale unuia sau altuia, atunci cand e vorba de relatii sau familii disfunctionale.

Ce se va intampla cu acel copil? Pentru ca a primit in suflet si in psihic toata agresiunea de orice fel din partea parintilor care nu se iubesc cu adevarat, cand va fi adult, va vizita spitalele de psihiatrie, va avea orice boala psihica sau se va sinucide, atunci cand puterea lui va ajunge la final si nu se va mai putea lupta cu tot ce a primit gresit de la parinti.

Maturizeaza-te emotional si traieste-ti viata TA, nu pe cea a copiilor tai!
Ei trebuie sa-si apartina lor, nu tie, intereselor, neimplinirilor sau problemelor tale de orice fel!

Tu trebuie sa fii langa ei mereu, dar nu trebuie sa le ceri existenta lor in schimbul "investitiei" tale de-o viata!
Daca nu-ti rezolvi problemele, fix asta vei face, le vei confisca viata si-i vei obliga mai tarziu la despagubiri pe care tu nu ai dreptul sa le ceri, iar ei nu stiu ca au dreptul sa le refuze, de-aceea si vor ajunge cel mai probabil niste fiinte cu grave probleme!

Ce se spune in popor in astfel de situatii?
'Soarta!..soarta cea cruda, destinul.'

NU! Nu e nici o soarta, sunt deciziile GRESITE ale unor oameni si mai ales relatiile cumplit de disfunctionale, cu urmarile de rigoare, care creeaza urmasilor orice boala psihica. Ce fac ei cu copiii lor apoi? Ii dau pe mana psihiatriei, sa-i repare, de parca niste pastile pot corecta deficiente de gandire si comportamente ale adultilor fata de copii care duc la ruptura de identitate!

Tu esti o potentiala viitoare mama-agresor, asa cum sotul tau deja a devenit agresorul tau ('tu esti de vina mereu, pentru orice'). In relatia cu el, tu esti acum o victima. Din pacate, daca nu-ti clarifici casnicia, copilul va deveni victima VOASTRA.
0
14-04-2013, ora 14:34
stevens
Nu este medic/terapeut
stevens
Sfaturile psihologice de pe acest subiect sunt mai mult o apologie a diavolului care urmareste sa distruga familia crestina ! Deci cei care cereti sfaturi aici fiti foarte atenti ce va insusiti din ele !

Fiecare femeie trebuie sa faca un numar predeterminat de copii, deci pt o femeie casatorita nu exista absolut nici o opreliste de a concepe un copil cu atat mai mult cu cat simte interior acest lucru ! Daca nu isi urmeaza aceasta chemare interioara care este de la Dumnezeu, atunci regretele ulterioare vor fi cu mult mai mari decat faptul ca nu a " gustat " dintr-o relatie extraconjugala !
0
15-04-2013, ora 00:24
utilizator_24568
Nu este medic/terapeut
utilizator_24568
Ce inseamna mai exact 'familia crestina'?







P.S..nu ca as banui eu, doamne-fereste, ca in Romania, in peste 99% din cazuri, e 'familia cre(s)tina'...
0
15-04-2013, ora 14:15
stevens
Nu este medic/terapeut
stevens
A, nu stiam ca lucrurile stau chiar asa de rau in tara noastra ! In cazul asta te rog sa spui lumii ceea ce tu consideri ca este necesar pt a scoate romanii din bezna necunoasterii ! Pare a fi mult mai important decat ce inseamna familia crestina care oricum a devenit ceva invechit si fara prea mare valoare !

P.S. Banuiesc ca este vorba despre instituirea in Romania a societatii matriarhale in care femeile sa aiba dreptul de a divorta oricand fara sa motiveze prea mult, sa beneficieze de locuinta si cel putin jumatate din resursele barbatului si in general sa aiba toate drepturile posibile sau imaginabile ! Nu ?! :)
0
15-04-2013, ora 15:28
utilizator_24568
Nu este medic/terapeut
utilizator_24568
Repet,


Ce inseamna familia crestina?
0
15-04-2013, ora 18:45
stevens
Nu este medic/terapeut
stevens
La modul general familie crestina este orice familie care si-au unit destinele in fata lui Dumnezeu, prin ritualul consacrat numit Taina Sfintei Cununii - una din cele 7 taine ale Bisericii, trecand prin etapele premergatoare adica spovedanie si impartsanie ! In plus prezenta nasilor de cununie are un rol PUR SPIRITUAL, anume de a veghea ca tinerii casatoriti sa fie niste buni crestini dar si sa-i consilieze cand apar greutati de orice fel in familie ! La starea civila nu e nevoie decat de doi martori !

La modul particular familie crestina este acea familie in care unul sau ambii parteneri (ideal) participa la toate slujbele bisericii sub ascultarea unui duhovnic - este foarte important acest aspect, pt ca pot fi oameni care merg la biserica fara sa se spovedeasca, ca sa nu mai vorbim de impartasanie care necesita urmarea unui canon de indreptare dat de preotul care te spovedeste, in functie de pacatele si neputintele fiecaruia !
In plus familia crestina practicanta respecta juramantul din slujba sfintei cununii de a fi " impreuna la bine si la greu pana cand moartea ii va desparti" ! Asta este doar la suprafata pt ca sunt f multe de spus despre cum trebuie sa-si priveasca fiecare partenerul, respectul si grija pentru binele celuilalt ! Sunt o multime de carti acuma care au drept subiect familia crestin-ortodoxa ! Cautati pe la librariile de profil sau la cele virtuale !

Chiar daca ritualul cununiei la biserica pentru cei mai multi este doar un "obicei" sau ca "asa trebuie", faptul ca multe romance tin cu tot dinadinsul sa poarte rochia alba ( chiar si la a doua sau a treia casatorie :) si sa fie binecuvantate de preot mie imi spune ca romanii au acea "samanta de mustar " ca sa fie considerati drept un popor crestin chiar daca nu (foarte) practicant ! :)
0
17-04-2013, ora 00:33
amailia
Nu este medic/terapeut
amailia
ciorapel un pic exagerezi...nu doar eu vreau inca un copil ci si sotul meu poate kiar mai mult decat mine...si nu sunt de parere ca daca imi cresc copilul el imi va fii dator..nu...eu sper sa devina independent si unde crede el ca e fericit sa isi urmeze drumul iar eu voi ramane cu frustrarile mele desi sunt sigura ca incet ma voi vindeca si de aceste frustrari..dar din pacate sunt o lasa si mi-e frica sa ies din casatoria asta si nu din cauza banilor nu mi-e frica sa muncesc (si in nici un caz nu imi folosesc copilul pt a fii intretinu-ta)ci pentru ca ma simt vinovata k nu stiu ce sa fac sa fie bine am impresia ca mereu eu gresesc si tot sper ca voi reusii intr-o zii sa indrept totul...si eu am crescut intr-o familie dezbinata si toata viata mi-am dorit sa am familia mea si acum mi-e frica sa pierd totul...oricum va multumesc pentru sfaturi
0
21-04-2013, ora 19:37
utilizator_24568
Nu este medic/terapeut
utilizator_24568
Care familie crestina?!

Aia in care iti bati sotia sau copiii daca nu te "asculta"? Ca doar ce-ai scris pe alt topic despre asta!

Realitatea familiilor crestine e asta: in cea mai mare parte sunt familii nebune si disfunctionale, unde copiii sunt doar proprietatea celor doi, nicidecum suflete cu personalitati distincte! Foarte putine sunt cele in care respectul si iubirea adevarata sunt baza. La nivel declarativ, daaaa, cum sa nu, toata tara e plina de asa ceva.

In afara de asta, pe mine ma cam cuprinde un sentiment de repulsie numai cand ma gandesc ca un ditamai barbatul, crestin carevasazica, se duce la biserica regulat, ingenuncheaza, face matanii, aprinde lumanari si candele, se roaga cu ochii pana la cer, scormonind dupa dumnezeu prin icoanele pe care le pupa cu piosenie...iar cand se ridica de la facut cruci (cat mai mari, sa vada poporul credinta lui), ajunge acasa si-si maltrateaza familia, ori cu vorba, ori cu violenta fizica. Uita de dumnezeu si crestinism in secunda in care incepe sa bea sau copiii nu-l "asculta". Imaginea mea despre un barbat puternic, care sa fie capabil sa-si sustina familia asa cum trebuie, nu corespunde cu cel care pupa moaste si cadelniteaza aerul.

O familie adevarata (nu neaparat crestina, ca nu religia ofera ADEVARUL) este cea in care adultii au drepturi si libertati, au constiinta, au iubire unul fata de celalalt, respect si intelegere reciproca, si in care copiii acelei familii vin din iubire si sunt crescuti tot cu iubire, fara sa le fie calcate in picioare demnitatea, personalitatea si dorintele. Asta e familia adevarata, in care totul se face prin cuvant si iubire, nu prin curele la fund (cum ai scris dincolo) si alte nemernicii.

In Romania, familia crestina e asa cum ti-am zis, una cretina, pentru ca, mai ales la tara, femeia e considerata proprietatea barbatului (de obicei unul alcoolic, dereglat psihic si fara nici un dumnezeu de fapt!), si unde copiii devin de cele mai multe ori victimele celor doi parinti (unde sa refuleze si mama ceea ce primeste de la sot, daca nu in capul lor? Cine e mai slab si fara putere de decizie, cine poate "compensa" suferinta provocata de sot sotiei? Un copil.)

Hai sa nu vorbim frumos despre lucruri urate care se intampla in Romania, sa nu impachetam frumos o mare mizerie care se perpetueaza si in zilele noastre, mai ales in mediul rural. E plina mass-media despre crime conjugale, copii care-si ucid parintii, tati care isi violeaza fiicele, barbati care isi omoara sotiile din gelozie... Si culmea, astia toti isi zic credinciosi ortodocsi, daca faci un recensamant.

Eu provin din doi parinti care s-au casatorit din iubire si m-au facut pe mine si m-au crescut din cea mai mare iubire (aia adevarata, profunda si neconditionata), deci pot vedea cu ochii limpezi diferenta dintre un copil crescut si educat liber, independent, cu demnitatea, stima de sine si psihicul intacte, si unul provenit din familia unde rolul lui este doar sa asculte orbeste de parintele de cele mai multe ori violent, care ii scindeaza psihicul cu fiecare vorba si fapta. De-aceea cand am citit ce-ai scris pe celalalt topic, unde il indemnai pe un barbat sa-si bata sotia, pur si simplu ai confirmat ce am scris mai sus.

In aproape toate situatiile, in Romania exista familia cretina, nicidecum aia zugravita de tine.
Dar sunt de acord ca exista si familii normale, armonioase, unde se traieste superb, iar fiecare zi e inca o bucurie.



Amailia, nu stiu de ce am avut senzatia ca am citit ca sotul tau nu e de acord. Dar imi mentin parerea de mai sus.
0
23-04-2013, ora 18:46
Psiholog Popa Anca
Psihologie, Bucuresti
Psiholog Popa Anca
Amalia, din ce spui reiese (si te rog sa ma corectezi daca am inteles gresit) ca tanjesti dupa fericire si ca iti doresti, pe ascuns, sa fii o femeie implinita si iubita pe de o parte, si pe de alta parte ca iti mai doresti un copil, in principal pentru ca vrei sa nu fie singur copilul pe care-l ai deja, si pentru vrei ca el sa aiba in viata lui sprijinul pe care-l ai si tu in sora ta; mai inteleg si ca iti este teama sa admiti ca ceva-ul ala nu mai exista in casnicia ta. Din cauza lipsei de curaj pe care o traiesti in prezent, iti este teama sa iei o decizie care ar putea sa iti schimbe viata intr-un mod radical. Sotul tau pare se evite rezolvarea problemelor, ba mai mult, se poarta defensiv.
In viata, lucrurile bune vin prin efort sustinut si intentie, si, de cele mai multe ori, pentru a ajunge unde acum numai in vise iti permiti sa ajungi este necesar sa iesi din zona ta de confort. Frica despre care vorbesti este ceva ce se poate rezolva, curajul se invata. Teama si vinovatia asta pe care o simti, poate ajunge si la copiii tai; tu ca mama esti cel mai puternic exemplu pentru ei.
0
26-04-2013, ora 23:00
amailia
Nu este medic/terapeut
amailia
e exact cum ati descris...mi-e frica sa ies din zona de comfort desi nu sunt fericita...tot aud ca niciunde nu e roz ma gandesc ca asa o fii intr-o casnicie niste roluri jucate prost de 2 actori excelenti care in momentul in care nu mai pot cauta forum-uri ca acesta sa se descarce...inca mai am aceasta dilema cu copilul...sotul meu a reinceput sa se comporte ca un tata un sot extraordinar (exceptie face bautura la care nu poate renunta si care ma deranjeaza din copilarie desi el nu e violent nu ma pot abtine )am devenit foarte nervoasa parca nu imi mai pot stapanii nervii...in afara de cuplu noi doi in rest suntem o familie ok sau macar ne jucam rolurile bine !va mul;tumesc de raspunsuri
0
01-12-2013, ora 11:13
amailia
Nu este medic/terapeut
amailia
am revenit.am ramas gravida fara sa vreau cand hotarasem sa il parasesc indiferent de orice de faptul ca e un om bun familist un tata bun care are grija de noi de familia lui...dar cum sa sterg anii din urma in care m-a injosit atata?am ajuns sa il urasc urasc pana si cum respira si o sa am un copil cu el.vreau sa il iubesc chiar vreau asta familia mea.erita asta, fiul nostru viitorul bebe...dar cum?nu suport sa ma sarute nu suport sa fac dragoste cu el...am vrut sa fac avort dar nu pot intr-un fel imi doresc bebele asta pt fiul meu care e incantat dar e greu sa ma prefac ca suntem o familie minunata..aici am simtit nevoia sa revin sa ma descarc...ca si cuplu noi am murit de mult dar ca mama si tata e bine...nici el nu cred ca e fericit..dar el a insistat atat sa fac si al 2 copil care e o minune nu stiu cum am ramas gravida iar el s-a jurat si treaz si beat ca nu m-a lasat intentionat (am facut de 2 ori fara prezervativ m-a protejat el).va rog dati-mi un sfat cu sa rezist doar atat am nevoie sa stiu ca pot...
0
18-12-2013, ora 02:09
kenana
Nu este medic/terapeut
kenana
Buna, am citit toate mesajele si vreau sa - ti spun ca sunt in aceeasi situatie. Nu ma inteleg cu sotul decand am nascut baietelul in mai 2012 dar cu toate astea imi mai doresc un copil.sunt tare curioasa sa aflu ce ai facut pana la urma cu sarcina si cum decurge casatoria. Sotul meu e in somaj si tot ce am economisit pana acum a cheltuit tot.mentionez ca suntem intr - o tara straina unde cica ar trebui sa avem bani ca doar de aia pleci in strainatate. Vreau sa divortez dar el imi spune ca baietelul va ramane la el stie ca asta ma doare cel mai mult.si mai stie(sotul) ca nu ma descurc cu limba de aic si asa este el bazatca nu-l voi parasi. Mie imi este rusine sa vb despre problema mea si de aia plang ffffoarte mult si ma stresez deja simt ca nu mai am putere ma simp foarte bolnava. Eu stiu raspunsul deja, este sa il parasesc dar vreau ca baietelul meu sa creasca cu ambii parinti.desi decat o viata numai cu cearta mai bine doae cu unul din parinti. E usor sa spui unei persoane sa se desparta dar e foarte greu sa iei aceasta decizie cand esti chiar tu implicat si mai este si un copil o minune nevinovata pe care o iubesti enorm. Multumesc mult..
0
18-12-2013, ora 11:50
Sofia24
Nu este medic/terapeut
Sofia24
Din lac in put.
0
01-01-2014, ora 03:32
amailia
Nu este medic/terapeut
amailia
Kenana, un singur lucru iti spun daca vrei sa divortezi fa-o daca nu esti fericita nici copilul tau nu va fii si va traii toate dramele tale nu e corect eu iti spun din experienta pe mine de multe ori vine copilul meu si ma ia in brate si imi sterge lacrimile...copii raman la mama mai ales daca el e in somaj iar tu poti dovedi ca ai un acoperis asupra casei chiar si daca e la parintii tai sa te intorci...faptul ca am crezut ca va fii mai bine am gresit nu e...sunt la fel de nefericita ca si pana acum si totul ca mi-e frica sa plec sunt comoda si mereu am impresia ca sunt de vina si ca toti sunt la fel...am ajuns sa am probleme cu nervii probleme destul de grave nu ma mai pot controla...nu e bine mail ales ca vine inca un copil am gresit dar nu mai e cale de intoarcere la mine.sfatul meu e ca toti meritam macar sa incercam sa fim fericiti sa pasim inainte cu toata frica care e in noi sa fim puternici.copilul mai bine creste in familii separate decat in stres si in cearta mai mult il va afecta pe viitor(stima de sine scazuta, violenta, socializare dificila) faptul ca vede certurile voastre...fa ce simti nu te lasa influentata de nimeni.succes
0
13-03-2014, ora 13:55
Psiholog Ana Cristina Badita
Psihologie, Sibiu
Psiholog Ana Cristina Badita
Buna, Amalia!

Care mai este situatia ta acum?

Ana Badita
Adaugă un comentariu / răspuns

Programari cabinete medicale, clinici Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
15-04-2016, ora 10:25
Publicitate ROmedic
Administrator forum
Psihologi, psihiatri, psihoterapeuti
Recomandă un Psihoterapeut sau caută unul!
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care vă prezintă peste 3900 de terapeuți din România. Avantajul acestui site este că pune mare preț pe recomandările pacienților. Găsiți prezentări detaliate ale serviciilor psihologice, citiți recomandări, vă puteți programa online. În plus, există o secțiune cu o mulțime de articole interesante și teste psihologice. Accesați site-ul
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Pregătirea pentru sarcină
  •