lipsa vietii sexuale in viata de cuplu
As avea cred nevoie de sfatul unui specialist. Am 32 de ani si o viata sexuala aproape inexistenta generata de abstinenta reala si nejustificata pe perioade destul de lungi a sotului meu. Motivele invocate de el sunt diverse, dar nu adevarate. As fi bucuroasa sa aiba alte relatii, caci incercarea de a consulta un psihoterapeut a esuat in cateva randuri. Avem doua fetite, suntem de 7 ani impreuna, aratam foarte bine amandoi, avem cariere conturate, prieteni care ne "invidiaza"... avem de toate... mai putin viata sexuala! E o problema care dureaza de ani!
Fara a fi specialistul solicitat, va pot informa ca anumiti suplimenti nutritivi , mai multa odihna si o anume terapie mentala pe care o puteti incerca acasa (mai ales ca sotul evita psihoterapeutul) pot fi benefice.
-
-
Multumesc din suflet, va voi cauta! Cred ca sunt solutii, altele de cat psihoterapia care iese din discutie atunci cand oamenii refuza sa creada ca au realmente o problema.
Nici eu nu sunt specialist dar inteleg foarte bine, cred, prin ce treci pentru ca la 29 de ani sunt in aceeasi situatie. Casatorita de 4 ani, viata sexuala normala in primul an..apoi in scadere drastica. Cu multa multa durere pot spune ca anul trecut s-a intamplat de 3 ORI, anul acesta O DATA!!! Am discutat cu el, si-a facut analize, e fizic in regula (nivel testosteron normal), m-am invinovatit prea mult..dar nici nu ma neglijez, nici nu a intervenit monotonia. SI eu am ajuns sa zic, Doamne iarta-ma, ca as fi bucuroasa sa aiba alte relatii, pentru ca asa poate poate i se trezeste "interesul'' si pentru mine. SI noi avem de toate si un copil bijuterie si de aceea nu vreau sa ajung sa il parasesc...pentru ca acolo voi aunge pana la urma daca situatia continua asa..Poate sunt egoista dar nu vreau sa ma ingrop la varsta asta si nici nu vreau sa insel. N-am mai vorbit cu nimeni caci nu credeam ca mai sunt si altii/altele in aceasta situatie. Mentionez ca lucreaza mult, in conditii de super stress si ca ma iubeste.
Este intr-adevar rusinos si chiar se aseamana situatiile caci anul acesta tot O DATA!!! ni s-a intamplat si noua. Am crezut mult timp ca nu-l mai atrag, ca am eu o problema de ordin fizic, apoi cand am vazut ca de la fetitele mele pana la pustii de 18 ani pe strada - primesc tot felul de complimente, am inceput sa caut tot la mine probleme de alta natura. Emotionale, psihice, de personalitate... nici eu nu mai stiu. Toata lumea il tachineaza admirativ cu frumusetea sotiei lui, prietenii ii spun ca nici ei n-ar mai iesi atat de des daca ar avea asa sotii acasa, insa nimeni nu stie ca acasa in afara de armonie si confort nu avem nimic! Dupa primul an s-a dus viata noastra sexuala si atunci am facut tot felul de eforturi, sa fiu mereu eleganta acasa, mereu aranjata, sa nu depasesc 55 de Kg, caci am doar 1.71m iar lui nu-i plac sub nici o forma femeile plinute, si fiind inalt(1.92) nici nu ne-am mai fi potivit. Imi dau efectiv lacrimile cand vad in diverse emisiuni femei de peste 50 de ani care si arata intr-un anume fel spunand ca vor sa-si paraseasca sotii care s-au cam "racit" si cum ele nu inteleg sa faca dragoste de doua ori pe saptamana. Cred ca e prima oara cand regret toti acesti ani care au trecut. De la 26 de ani pana acum... si parca nici acum nu am puterea sa-l parasesc. E adevarat ca nici eu nu ma mai pot apropia de el. Nici nu ne mai sarutam. Suntem doi straini.
.. sunt interesata de ce raspunsuri-comentarii vei primi de la specialisti si nespecialisti
Si de ai sti ce bine te inteleg..si eu arat bine si cred ca pot atrage orice barbat mi-as dori...in afara de al meu. Atata m-am invinovatit si m-am simtit de umilita la fiecare respingere sau amanare de-a lui..desi n-am cazut in extrema de a-i parea prea accesibila..stiu ce inseamna implinirea fizica-emotionala si cum zbor pe strazi si pot trece parca peste orice..si cum doare ca tinem unul la altul sincer dar..trebuie sa ne despartim pentru ca nu m-am casatorit cu fratele meu, nu??
Exista deja opinia ca barbatii ar fi pe cale de disparitie. Cititi la :
http://www.formula-as.ro/reviste_642__66__barbatii, -pe-cale-de-disparitie-.html
http://www.formula-as.ro/reviste_642__66__barbatii, -pe-cale-de-disparitie-.html
Bine ca nu mi-am pierdut si simtul umorului! Interesant...insa aici mi-e teama ca problema e putin mai serioasa. Pentru destindere... OK
Lipsa dorinţei sexuale este o boală care se tratează ca oricare alta, este chiar o boală cu mare frecvenţă in zilele noastre, cu condiţia ca cel bolnav să realizeze că există o problemă care necesită tratament.
Ca metode de tratament, in afară de psihoterapie (care este de primă alegere in acest caz) mai există medicina naturistă, in special acupunctura e eficientă in astfel de cazuri.
Ca metode de tratament, in afară de psihoterapie (care este de primă alegere in acest caz) mai există medicina naturistă, in special acupunctura e eficientă in astfel de cazuri.
Problema principala este cum bine s-a subliniat constientizarea situatiei. Sotul meu nu reclma o lipsa a dorintei sexuale. In putinele discutii deschise pe care le-am avut a gasit tot felul de argumente mai mult sau mai putin pertinente, de exemplu nu a dorit primul nostru copil si a vrut "sa-mi dea o lectie" de doi ani si opt luni. In perioada respectiva ma insela, deci nu era abstinent. S-au reglat lucrurile ulterior, a dorit -paradoxal- enorm al doilea copil iar acum acuza o oarecare raceala din partea mea. Are dreptate. Nici eu dupa atat de mult timp nu mai gasesc drumul catre el si sunt constienta ca acum o mare parte din vina o port si eu. Nu ma mai simt atrasa de el, nu mai simt nevoia sa facem dragoste, suntem buni prieteni si... atat! Exista momente cand nu mai vreau sa salvez nici o casnicie, si motivele pe care le vad in a nu lasa ruptura sa se produca definitiv sunt fetitele, frica de singuratate si poate nu in cele din urma obisnuinta, care riscand sa folosesc un cliseu, e a doua natura umana.
Nu stiu daca e important, insa imaginea lui despre relatia noastra e foarte bine conturata si anume considera ca indiferent de crizele prin care trecem suntem sortiti sa fim impreuna, spune ca nu-si imagineaza viata fara mine si ca oricum vom imbatrani si vom muri impreuna.
M-am pus in locul lui si am inteles ca lipsa dorintei sexuale pentru el de fapt nu e o lipsa, deci e doar problema mea. Problema lui e nemultumirea mea. SI fiindca era satul de acuzatii ca m-ar insela nu a avut decat sa recunoasca ca are o problema..Vad ca si voi aveti rani dureroase (dar aveti si mai multi ai impreuna)..Sincer, ma asteptam din partea celor ce ti-au raspuns, la discutii si comentarii mai putin superficiale si nu doar de tipul celor care te trimit imediat pe la cabinete. E clar ca pana nu ajungi intr-o situatie asemanatoare CHIAR NU POTI sa o intelegi. Daca ai apelat la discutii pe acest forum pe un site medical inseamna ca astepti discutii..daca nu, cred ca te duceai chiar tu direct la un cabinet. Nu sunt reticenta la psihologi / psihoterapeuti dar sunt cazuri in care nu poti ajunge acolo sau ai nevoie sa intelegi de ce trebuie sa aungi acolo. Prin discutiile astea cred ca intr-un fel te descarci si tu, protejata de anonimat, cu conditia sa fii inteleasa.
Una din cauze pentru lipsa libidoului (la modul general) poate fi influenta nefasta a calculatorului (exista parerea ca "fura energia").
Sotii dv. folosesc citeva ore pe zi si zi de zi calculatorul personal ?
In timp, e vorba de ani, efectele se pot simti si in felul acesta.
Daca suspectati aceasta cauza o puteti elimina prin folosirea unor dispozitive anti-radiatie; costa cam 60 de euro parca la producator sau mai mult ( fizicianul Ancu Dinca sau www.aimgroup.ro)
Polenul si aloe vera sunt cunoscute ca fiind eficiente contra radiatiilor.
Nu neaparat in Romania. De exemplu in Gemania.
Sotii dv. folosesc citeva ore pe zi si zi de zi calculatorul personal ?
In timp, e vorba de ani, efectele se pot simti si in felul acesta.
Daca suspectati aceasta cauza o puteti elimina prin folosirea unor dispozitive anti-radiatie; costa cam 60 de euro parca la producator sau mai mult ( fizicianul Ancu Dinca sau www.aimgroup.ro)
Polenul si aloe vera sunt cunoscute ca fiind eficiente contra radiatiilor.
Nu neaparat in Romania. De exemplu in Gemania.
In ceea ce priveste calculatorul - cateva zeci de minute, pentru ca nici unul din noi nu are timpul necesar. Printre picaturi as spune! Cat despre anonimat si descarcare... e adevarat. Mi-e tare greu uneori cand discut destul de animat orice problema cu el sa-l privesc cu ochii unei colege si sa inteleg de ce nu e senzual, de ce nu e sugestiv intr-un anume fel, de ce nu crede ca trebuie sa-si curteze sotia, sau sa curteze pe... cineva, de ce e atat de "profesional' si pasional cand e vorba de utilaje, de productivitate, de pescuit chiar si cum poate crede despre el ca nu are nimic in neregula. E o chestiune de autosugestie, de insusire sau de transfer a imaginarului in real. El chiar crede cand spune ca asteptarile femeilor sunt mereu exagerate si ca foatre multe cupluri trec prin situatii similare, mascand ca si noi destul de bine realitatea.
Pot avea imaginea unei femei nebune si nesatisfacute care isi posteaza pe un forum insatisfactia ca neajuns si asteapta parerile necunoscutilor care nu pot fi decat superficiale - problema in sine fiind prezentata superficial. E clar ca nu se pot expune in cateva randuri trairi de ani, insa as spune ca tocmai obiectivismul celor ce nu te cunosc poate ajuta. Putinii foarte apropiati imi spun ca trebuie sa renunt, insa decizii care sa se repercuteze si asupra altora cum ar fi copiii, trebuie foarte bine cantarite!
Daca va doriti amandoi indreptarea situatiei, apelati la un specialist.Daca el nu considera necesar, inseamna ca e nepotrivire de caracter si nu stiu ce sanse ar fi sa aveti o viata normala impreuna.Pacat pentru copii, ca neintelegerile parintilor se rasfrang asupra lor.
"Pot avea imaginea unei femei nebune si nesatisfacute care isi posteaza pe un forum insatisfactia ca neajuns si asteapta parerile necunoscutilor.." NU E ASA!!!!!!!!! Esti o femeie inteligenta dupa cum scrii, o femeie care are si drepturi, dar care mai inainte de fericirea ei se gandeste la cei din jur. Ai nevoie de pareri obiective dar cu ori cati ai vorbi, oricat de bine ti-ar cunoaste situatia (desi nici cel mai bun-vechi prieten adevarat nu se poate pune in locul tau) raspunsul il ai doar tu, in sufletul si in mintea ta. Acolo doar tu stii sa cantaresti si sa intelegi totul, si mai mult, esti singura responsabila pentru ce vei alege. Stiu, stiu.. amintiri, vina pentru a seapara copiii de parinti, obisnuinta, frica, cum bine ai zis, societatea, si intrebarea: chiar merita pentru sex sa las o familie, un om bun, cu care am construit ceva, in care am pus suflet zi de zi atatia ani??? Apoi te trezesti dimineata la o alta zi morocanoasa, mai ursuza ca ieri si fara energie sufleteasca, dar cu gandul ca ai facut o "fapta buna".. renuntand la tine.Doar tu ai raspunsul
Multumesc de fapt tuturor celor care...au avut o clipa de ragaz!
Am citit aceasta lunga "discutie"! Interesant si trist! Cat de singure va simtiti alaturi de copiii vostri?! Va inteleg! De ce un strain citind asa ceva simte nevoia sa ajute cu ceva, chiar si-atunci cand nu stie exact cum...?! De ce un sot care se lauda...probabil...in sufletul lui ca-i ofera sotiei tot ceea ce poate, mai ales iubire, intoarce spatele in fata unei astfel de probleme?! Eu zic ca acesti indivizi sunt in viata voastra doar pentru ca voi, ca femei, sunteti puse la incercare!... Nu-i parasiti, ca sa nu gresiti voi!... Va pup!
Buna,
mi s-a atras atentia ca exista pe acest topic incarcaturi emotionale dureros de mari...
As observa ca lipsa dorintei sexuale (in ambele cazurii) a disparut treptat, insidios si cred ca sub o forma sau alta AMBII parteneri au contribuit la asta.
Cea mai superficiala fraza afirmata aici (care contine si o distorsiune cognitiva) este ca "aratati bine". Foarte bine (noroc cu mama natura), si mai ales felicitari pentru ca va si intretineti acest aratat bine. Dar nu are mare legatura cu relatia de cuplu.
Exista cupluri cu femei "grase si urate" care fac sex in disperare.
Si invers.
Cu alte cuvinte, nu exista un ghid despre "cum sa ajungem la lipsa relatiilor sexuale in cuplu". Fiecare cuplu ajunge in felul propriu la o astfel de situatie.
Vestea buna este ca fiecare cuplu poate ajunge IN FELUL propriu si la o solutie !
Ca atare, rolul discutiilor de pe acest site este numai unul de suport (nu de rezolvare): aflam ca mai exista si altii cu probleme similare, deci nu suntem singurii in prapastie, apare o solidaritate (parerea mea e ca solidaritatea asta e foarte nociva - deoarece nu promoveaza o solutie ci ii centreaza pe participanti si mai mult pe problema, acuze, plangeri).
Rolul unei psihoterapii bune este acela ca faciliteaza un cadru in care fiecare cuplu isi gaseste singur SOLUTIA CARE IL CARACTERIZEAZA. (odata ajunsi acasa, se activeaza un pattern disfunctional propriu cuplului -priviri, remarci, gesturi, lipsa gesturi- care face aproape imposibila aparitia unei solutii). Pentru ca e imposibil sa stai cu cineva in aceeasi corabie si sa suflati in panze pentru a si porni din loc. E nevoie de cineva din exterior. Un psihoterapeut cu experienta.
Nu este (foarte) usor, fiindca probabil in timp au mai aparut si frustrari colaterale nemultumirii legate de sex (exprimate printr-o 'atentie' fata de partener - cea invidiata de cei din exterior, uneori). Ca atare, trebuie facuta putina curatenie in cuplu, ca sa obtinem o solutie viabila pe termen lung. Ceea ce necesita profesionalism, nu 'sfaturi' sau 'gandire pozitiva' sau exemple din vietile altora.
Altfel pe termen scurt, exista atatea stimulente nutritionale, sexuale, hormonale care pot da iluzia unui cuplu activ dpdv sexual...
Andrei
P.S. nu in ultimul rand poate fi utila si o vizita -separata- a celor doi parteneri la un psihoterapeut cu experienta, sau cel putin a partenerului care are plangerile - tocmai datorita delicatetii subiectului abordat si a complexitatii situatiei.
mi s-a atras atentia ca exista pe acest topic incarcaturi emotionale dureros de mari...
As observa ca lipsa dorintei sexuale (in ambele cazurii) a disparut treptat, insidios si cred ca sub o forma sau alta AMBII parteneri au contribuit la asta.
Cea mai superficiala fraza afirmata aici (care contine si o distorsiune cognitiva) este ca "aratati bine". Foarte bine (noroc cu mama natura), si mai ales felicitari pentru ca va si intretineti acest aratat bine. Dar nu are mare legatura cu relatia de cuplu.
Exista cupluri cu femei "grase si urate" care fac sex in disperare.
Si invers.
Cu alte cuvinte, nu exista un ghid despre "cum sa ajungem la lipsa relatiilor sexuale in cuplu". Fiecare cuplu ajunge in felul propriu la o astfel de situatie.
Vestea buna este ca fiecare cuplu poate ajunge IN FELUL propriu si la o solutie !
Ca atare, rolul discutiilor de pe acest site este numai unul de suport (nu de rezolvare): aflam ca mai exista si altii cu probleme similare, deci nu suntem singurii in prapastie, apare o solidaritate (parerea mea e ca solidaritatea asta e foarte nociva - deoarece nu promoveaza o solutie ci ii centreaza pe participanti si mai mult pe problema, acuze, plangeri).
Rolul unei psihoterapii bune este acela ca faciliteaza un cadru in care fiecare cuplu isi gaseste singur SOLUTIA CARE IL CARACTERIZEAZA. (odata ajunsi acasa, se activeaza un pattern disfunctional propriu cuplului -priviri, remarci, gesturi, lipsa gesturi- care face aproape imposibila aparitia unei solutii). Pentru ca e imposibil sa stai cu cineva in aceeasi corabie si sa suflati in panze pentru a si porni din loc. E nevoie de cineva din exterior. Un psihoterapeut cu experienta.
Nu este (foarte) usor, fiindca probabil in timp au mai aparut si frustrari colaterale nemultumirii legate de sex (exprimate printr-o 'atentie' fata de partener - cea invidiata de cei din exterior, uneori). Ca atare, trebuie facuta putina curatenie in cuplu, ca sa obtinem o solutie viabila pe termen lung. Ceea ce necesita profesionalism, nu 'sfaturi' sau 'gandire pozitiva' sau exemple din vietile altora.
Altfel pe termen scurt, exista atatea stimulente nutritionale, sexuale, hormonale care pot da iluzia unui cuplu activ dpdv sexual...
Andrei
P.S. nu in ultimul rand poate fi utila si o vizita -separata- a celor doi parteneri la un psihoterapeut cu experienta, sau cel putin a partenerului care are plangerile - tocmai datorita delicatetii subiectului abordat si a complexitatii situatiei.
E limpede ca ambii parteneri sunt vinovati si solutia, daca ea exista, este specifica fiecarui cuplu... tocmai pentru ca nu s-a urmat "nici un ghid"!
Aspectul fizic placut e consolarea, e amagirea... caci stim cu totii povestile cu femei "grase si urate". Intrebarea nu e "cum de mi se intampla tocmai mie, care arat nu stiu cum!!!", ci cum si unde am gresit in tot acest timp, ce nu am oferit, ce nu am stiut sa primesc si in cele din urma cum sa reusesc sa rup acest lant al slabiciunilor pana la urma.
Ar fi neadevarat sa spun ca nu ma incanta complimentele, remarcile admirative, dar nu e nimic superficial in a spune ca gustul care ramane e deosebit de amar caci ce se vede nu e decat poleiala!
!
Aspectul fizic placut e consolarea, e amagirea... caci stim cu totii povestile cu femei "grase si urate". Intrebarea nu e "cum de mi se intampla tocmai mie, care arat nu stiu cum!!!", ci cum si unde am gresit in tot acest timp, ce nu am oferit, ce nu am stiut sa primesc si in cele din urma cum sa reusesc sa rup acest lant al slabiciunilor pana la urma.
Ar fi neadevarat sa spun ca nu ma incanta complimentele, remarcile admirative, dar nu e nimic superficial in a spune ca gustul care ramane e deosebit de amar caci ce se vede nu e decat poleiala!
!
Dl Andrei a raspuns ca un doctor, lucid, obiectiv..si rece. Cred ca a dat cel mai de ajutor raspuns explicand fff clar de ce ar fi necesara psihoterapia ca singura rezolvare. Si atunci nu-mi explicam de ce am fost atat de dezamagita la ce a scris incat am zis ca nu mai are rost sa revin cu alte explicatii..Dar Ayala se vede ca a pus in cuvinte ceea ce simteam si eu...da, d-le doctor iar apare solidaritatea aia "nociva" :) dar cred ca nu are importanta.
De cand au aparut problemele discutand cu sotul meu si vazand ca el este "ok", in toate gandurile mele nu am facut decat sa ma invinovatesc, sa ma tot intreb unde gresesc. Am inceput de la aspectul fizic, apoi comportament, sentimente..Din afara nu se vede nimic neinregula, sotul meu chiar face bancuri "dezbracate" cu prietenii iar eu rad ca si cum tocmai am facut o partida buna; am observat si ca urmareste cu placere TOT ce poate fi vazut la o femeie indiferent ca e vorba de reviste, tv, club, plaja..etc. In acest timp atat am incercat sa rezolv, atata m-am consumat, m-am umilit pana la urma cu fiecare esec incat.. chiar nu stiu daca macar il mai vreau. Stiti ca i-am aratat si site-ul asta?? A citit oarecum plictisit dar am discutat pana la urma ce s-a scris aici. Iar apoi, in concluzie, mi-a zis, draga mea, putem merge la specialist, indiferent ce ne spune eu cred ca intr-o relatie important e respectul si daca doi oameni pot convietui..si desigur copilul. Am zambit amar.. si m-am gandit la d-l doctor..."incarcaturi emotionale dureros de mari... "
De cand au aparut problemele discutand cu sotul meu si vazand ca el este "ok", in toate gandurile mele nu am facut decat sa ma invinovatesc, sa ma tot intreb unde gresesc. Am inceput de la aspectul fizic, apoi comportament, sentimente..Din afara nu se vede nimic neinregula, sotul meu chiar face bancuri "dezbracate" cu prietenii iar eu rad ca si cum tocmai am facut o partida buna; am observat si ca urmareste cu placere TOT ce poate fi vazut la o femeie indiferent ca e vorba de reviste, tv, club, plaja..etc. In acest timp atat am incercat sa rezolv, atata m-am consumat, m-am umilit pana la urma cu fiecare esec incat.. chiar nu stiu daca macar il mai vreau. Stiti ca i-am aratat si site-ul asta?? A citit oarecum plictisit dar am discutat pana la urma ce s-a scris aici. Iar apoi, in concluzie, mi-a zis, draga mea, putem merge la specialist, indiferent ce ne spune eu cred ca intr-o relatie important e respectul si daca doi oameni pot convietui..si desigur copilul. Am zambit amar.. si m-am gandit la d-l doctor..."incarcaturi emotionale dureros de mari... "
draga Ayala, daca pot sa iti "spun" asa, nu stiu sa rad sau sa plang, pt ca cred ca pana la urma o sa ne alegem amandoua cu niste mesaje de la unii "doritori" care-mi trimit adresa lor de e-mail pentru ca au impresia ca sunt atat de disperata incat am scris aici ca intr-un anunt ca am nevoie de la ei de o "mana" de ajutor. si chiar nu e cazul!!
Buna Alexia,
Pe scurt, cateva aspecte care mi-au atras atentia, si cateva posibile directii de explorat:
1. Modul in care te raportezi la sexualitatea ta: cum te manifesti tu, ca fiinta sexuala?
Care este rolul sexualitatii in viata ta? Cum se reflecta in viata ta lipsa satisfacerii acestei nevoi?
2. Rolurile pe care le aveti in casnicie: indiferent care sunt motivele sotului tau, se pare ca el este cel care a dictat regulile in dormitor: daca vrea, se intampla, daca nu, tie nu-ti ramane decat sa te conformezi. El pare sa aiba un rol dominator, iar tu unul submisiv. In ce alte laturi ale vietii tale mai exista aceasta configuratie de roluri? Aminteai la un moment dat si ceva legat de preferintele lui fata de aspectul tau fizic sau convingerea lui ca „orice ar fi, voi veti ramane impreuna!”
3. Cum afli daca vrei sa continue casnicia voastra sau vrei sa pui punct: imagineaza-ti viata fara el, poate vrei chiar sa faci un experiment. Stai doua saptamani departe de el, sau cat ai nevoie, vezi cum te face asta sa simti, sa gandesti si sa te comporti. Odata ce reusesti sa reiei legatura cu ceea ce vrei tu si ai nevoie, cu inteligenta si determinarea ta, vei sti si cum sa procedezi!
4. Copiii absorb ca un burete orice comunicare dintre voi doi, o interiorizeaza si se formeaza repere prin care, mai tarziu filtreaza realitatea si isi dezvolta comportamente asemanatoare cu cele percepute initial. Care sunt valorile si principiile pe care doresti ca fetitele tale sa le primeasca de la tine, pentru ca la maturitate sa devina femei implinite si fericite?
Sper sa-ti foloseasca unele dintre aceste idei, sau cel putin sa-ti stimuleze capacitatea de a gasi si alte solutii decat cele incercate pana in prezent!
Mult succes!
Pe scurt, cateva aspecte care mi-au atras atentia, si cateva posibile directii de explorat:
1. Modul in care te raportezi la sexualitatea ta: cum te manifesti tu, ca fiinta sexuala?
Care este rolul sexualitatii in viata ta? Cum se reflecta in viata ta lipsa satisfacerii acestei nevoi?
2. Rolurile pe care le aveti in casnicie: indiferent care sunt motivele sotului tau, se pare ca el este cel care a dictat regulile in dormitor: daca vrea, se intampla, daca nu, tie nu-ti ramane decat sa te conformezi. El pare sa aiba un rol dominator, iar tu unul submisiv. In ce alte laturi ale vietii tale mai exista aceasta configuratie de roluri? Aminteai la un moment dat si ceva legat de preferintele lui fata de aspectul tau fizic sau convingerea lui ca „orice ar fi, voi veti ramane impreuna!”
3. Cum afli daca vrei sa continue casnicia voastra sau vrei sa pui punct: imagineaza-ti viata fara el, poate vrei chiar sa faci un experiment. Stai doua saptamani departe de el, sau cat ai nevoie, vezi cum te face asta sa simti, sa gandesti si sa te comporti. Odata ce reusesti sa reiei legatura cu ceea ce vrei tu si ai nevoie, cu inteligenta si determinarea ta, vei sti si cum sa procedezi!
4. Copiii absorb ca un burete orice comunicare dintre voi doi, o interiorizeaza si se formeaza repere prin care, mai tarziu filtreaza realitatea si isi dezvolta comportamente asemanatoare cu cele percepute initial. Care sunt valorile si principiile pe care doresti ca fetitele tale sa le primeasca de la tine, pentru ca la maturitate sa devina femei implinite si fericite?
Sper sa-ti foloseasca unele dintre aceste idei, sau cel putin sa-ti stimuleze capacitatea de a gasi si alte solutii decat cele incercate pana in prezent!
Mult succes!
Multumesc din suflet!
Am evitat sa-mi pun aceste intrebari caci regasesc probleme serioase si in ceea ce ma priveste, chiar daca sunt legate de devenire si pot asadar fi si rezolvate.
In ce priveste experimentarea vietii fara el, am recurs cu ceva timp in urma la a vedea ce simtim amandoi separati fiind, si pentru mine a fost foarte bine. Am simtit mult mai grea singuratatea in doi.
Cat despre fetitele mele, intr-adevar doresc sa fie, sa devina femei intregi si ma straduiesc sa asigur un cadru ambiental pe masura! E unul artificial insa pentru moment e tot ce pot!
Am evitat sa-mi pun aceste intrebari caci regasesc probleme serioase si in ceea ce ma priveste, chiar daca sunt legate de devenire si pot asadar fi si rezolvate.
In ce priveste experimentarea vietii fara el, am recurs cu ceva timp in urma la a vedea ce simtim amandoi separati fiind, si pentru mine a fost foarte bine. Am simtit mult mai grea singuratatea in doi.
Cat despre fetitele mele, intr-adevar doresc sa fie, sa devina femei intregi si ma straduiesc sa asigur un cadru ambiental pe masura! E unul artificial insa pentru moment e tot ce pot!
Draga Ariane,
Imi pare rau ca existi intr-o poveste asemanatoare, iar "nocivitatea"solidaritatii chiar daca e rerala nu cred ca ne va determina sa deschidem un club al femeilor nefericite! Uite ca nu ne-am ales cu "maini de ajutor" slava Domnului ci cu cateva idei prietenesti si chiar cu intrbari pertinente si de specialitate. Esti o scumpa si iti doresc din toata inima sa-ti fie bine!
Personal cred ca voi renunta si voi incerca sa traiesc in prezent ca si cum trecutul nu a fost decat o lectie!
Imi pare rau ca existi intr-o poveste asemanatoare, iar "nocivitatea"solidaritatii chiar daca e rerala nu cred ca ne va determina sa deschidem un club al femeilor nefericite! Uite ca nu ne-am ales cu "maini de ajutor" slava Domnului ci cu cateva idei prietenesti si chiar cu intrbari pertinente si de specialitate. Esti o scumpa si iti doresc din toata inima sa-ti fie bine!
Personal cred ca voi renunta si voi incerca sa traiesc in prezent ca si cum trecutul nu a fost decat o lectie!
:)
cel mai important lucru mi se pare sa FACETI CEVA.
Pentru ca maximul de nocivitate il atingi atunci cand nu faci nimic... metaforic vorbind e ca si cum vezi o fructa stricata in cos, si nu o iei de acolo.
Iar maximul de placere, apare atunci cand faci ceva, si obtii un rezultat super-ok pentru tine.
Unii asteapta atat de mult sa faca acea miscare "perfect move" incat viata trece pe langa ei...
Altii trec direct la ACTION - fie cauta solutii in interiorul cuplului (cu / fara ajutorul unui specialist) fie in afara lui...
Dar important este ca facand ceva, cresc sansele de a afla raspunsuri...
(si asta e o invatatura care se poate transfera si copiilor, implicit)
Succes,
Andrei
cel mai important lucru mi se pare sa FACETI CEVA.
Pentru ca maximul de nocivitate il atingi atunci cand nu faci nimic... metaforic vorbind e ca si cum vezi o fructa stricata in cos, si nu o iei de acolo.
Iar maximul de placere, apare atunci cand faci ceva, si obtii un rezultat super-ok pentru tine.
Unii asteapta atat de mult sa faca acea miscare "perfect move" incat viata trece pe langa ei...
Altii trec direct la ACTION - fie cauta solutii in interiorul cuplului (cu / fara ajutorul unui specialist) fie in afara lui...
Dar important este ca facand ceva, cresc sansele de a afla raspunsuri...
(si asta e o invatatura care se poate transfera si copiilor, implicit)
Succes,
Andrei
Poate suna brutal dar ar fii necesar sa faci o vizita la sex shop.
Ariane, Ayala, sunt sigur ca sunteti femei frumoasa, eu sunt de parere ca ar trebui sa va intalniti si sa va cunaosteti mai bine :)
Sper sa-mi multumiti pentru idee.
Sper sa-mi multumiti pentru idee.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 4e posibil sa se multumeasca din an in pasti cu o partida de amor?
- 26Inapt la actul sexual
- 50Exista pastile care sa taie pofta de sex ?
- 6gelozia - sotul meu face videochat
- 10am nevoie de un psiholog?
- 81Dragostea ca pedeapsa
- 20dupa 12 ani nu mai vrea sex, de ce?
- 7Casatorita de 25 ani, dar relatia noastra sexuala nu a mers niciodata
- 3fara chef de sex...help
- 23lipsa apetit sexual. ce e de facut?
- 22Ce as putea sa mai fac, pentru a avea o a doua sansa?
- 5cum sa fac sa-mi inteleg sotul
- 11Stresul, dusmanul tandretei si a sexului ?
- 13Cea mai grea decizie
- 7sot rece si indiferent
- 5iubitul meu nu ma mai doreste...
- 8sentiment de 'sfarsit'
- 2Suprimare dorinta sexuala
- 3Curiozitate dorinta sexuala
Mai multe informații despre: Apetitul sexual Importanta sexului in cuplu Viata de cuplu lipsa vietii sexuale
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: