iubesc cu adevarat sau sunt bolnava?

Banuiesc ca pe aici sunt numai prieteni care incearca sa te ajute, de aceea imi fac curaj sa va cer un raspuns la intrebare, care poate imi va fi de ajutor.
Povestea mea incepe cu 18 ani in urma cand m-am indragostit si am inceput o relatie "nepermisa" sa-i spun.
Eu divortata, el casatorit si cu trei ani mai tanar, eu doar cu studii medii, el cu studii superioare.
In aceasta conjunctura, am fost impreuna intr-o frumoasa poveste, timp de 15 ani, pana acum trei (aproape 4) ani, cand el a primit o functie foarte importanta, a intrat in alt mediu si am aflat ca are o relatie cu o colega (din alt oras si mult mai tanara) cu care se intalnea in numeroasele delegatii. Am aflat, ne-am certat rau si ne-am despartit. Eu avem dovezile si el tot nega.
Ne-am despartit si totusi nu de tot. Ne mai vedeam cand si cand (el venea la mine), dar de fiecare data sfarseam prin a ne certa din nou. Concediile in acesti 3 ani le-am facut tot impreuna (cum le facem de 9 ani), dar nimic nu mai era ca altadata. "Se straduia" sa arate, ca desi suntem acolo impreuna, asta nu mai inseamna nimic.
Probabil ca atat a fost sa fie, dar aici intervine "problema" mea.
M-am suparat rau atunci, am fost furioasa, l-am urat si cu toate astea, dupa un timp, am incercat sa gasesc si vina mea in tot ce s-a intamplat, am incercat sa-i dau circumstante (e si el la varsta cand trece prin "criza" barbatului matur si e normal sa incerce sa-si dovedeasca niste lucruri "ca mai are trecere la femei, ca mai poate avea alte relatii, mai ales cu femei mult mai tinere - si disponibile sunt pe toate drumurile-, etc) si l-am iertat. Cu toate astea, el nu s-a intors, traim doar intr-o incertitudine, din care eu supravietuiesc doar iubindu-l si sperand sa-si dea seama de realitate si sa se intoarca.
Dar nu e numai atat.
Lucrul care ma sperie cel mai tare este ca de trei ani (aproape 4 chiar), nu a trecut zi din viata mea in care sa nu sufar si sa plang ore in sir. Ba am zile in care, atunci cand conjunctura imi permite (week-end), ma inchid in casa si plang zi si noapte, incat mi-e frica sa ma uit in oglinda sa vad cum arat. Plang pentru ca il iubesc, plang pentru ca mi-e atat de dor de el si il vreau inapoi asa cum eram pe vremea cand ne era atat de bine impreuna si ma rog ca Dumnezeu sa-i lumineze mintea si sa se intoarca inapoi, sa ne vedem de viata noastra, asa cum am fost 15 ani si ne-a fost atat de bine.
Realizez ca nu este normal ceea ce mi se intampla, dar ce as putea sa fac? De atunci tot incerc sa-mi spun ca asa a fost sa fie, ca daca lui ii este mai bine asa, trebuie sa traiasca asa cum crede si cu toate astea? Nu pot sa mi-l scot din minte, nu pot sa nu-l mai iubesc, nu pot sa nu-mi mai fie atat de dor de el si ca urmare, la fiecare pas PLANG?
Ce pot sa fac? Acesti ultimi ani m-au epuizat fizic si psihic. Ma simt lipsita de viata.
Dar pot sa va mai spun ceva, daca ma suna, sau daca intr-o conjunctura oarecare se intampla sa ne vedem si sa scbimbam cateva vorbe, chiar daca aceste vorbe sunt unele banale si nu promit nimic, toata viata mea se schimba, devin alt om, am pofta de viata incat as muta si muntii din loc cum spune o vorba veche. Intr-un cuvant, prezenta lui "imi ia cu mana" orice durere si suferinta.
Oare intr-adevar sunt bolnava? Ce as putea sa fac?
Multumesc!

Daca ai ajuns sa postezi asa ceva pe un forum medical, clar esti dezorientata, daca nu bolnava.

Ce inseamna "asa ceva"? Te rog explica-mi, ca sa inteleg. Tocmai pentru ca este un forum medical iar eu sunt constienta ca am o problema, am cerut un sfat. E ceva rau in faptul ca am fost sincera vizavi de relatia mea si ca am nevoie de ajutor? Expune-ti punctul de vedere mai concret, te rog.

buna!parerea mea este ca trebuie sa mergi la un psihiatru sau la un psiholog.nu te simti jignita.si eu am fost la psihiatru...e greu sa accepti dar in timp, cu ajutorul medicamentelor, se rezolva totul si, chiar daca nu se sterge tot, inveti sa te controlezi, indiferent de problema pe care o ai.cred ca ai facut o depresie si fara ajutor cred ca nu te poti redresa, parerea mea.iti doresc numai bine si multa sanatate.

este o problema emotionala dupa parerea mea. ati ajuns sa va traiti viata prin acest om si sa uitati ca aveti si dvs. una. e greu sa uitati o persoana cu care v-ati petrecut atatia ani dar macar trebuie sa incercati. de exemplu in weekend poate ar fi mai bine sa nu va mai izolati si sa plangeti, ci sa aveti o viata sociala activa. plimbari, iesiri cu persoane cunoscute cu care sa aveti discutii si despre altceva, daca nu va place sa iesiti puteti sa incercati diferite retete culinare, eventual invitand cateva prietene.
si mai este ceva spuneti ca el este casatorit, daca nu a renuntat pana acum la sotie nici nu o va mai face, pentru nimeni. cand aveti ocazia sa iesiti in grupuri mai mari sa nu stati pe ganduri poate o sa va gasiti si dvs. persoana care sa va fie tot timpul alaturi si sa va dea afectiunea de care aveti nevoie si stabilitate. eu cred ca puteti sa-l uitati, dar trebuie sa vreti cu adevarat!
toate cele bune!

elois, nu lua in seama mesajele rautacioase!!
Dupa parerea mea, tu ai facut o obsesie pt acest barbat!!Asa cum spunea si cristina bz, ai intrat intr-o depresie in urma acestei despartiri si cel mai bun lucru este sa mergi la un psiholog, care cu siguranta iti va recomanda un tratament eficient!Este cam complicata povestea ta...Dupa parerea mea el este un fustangiu si cu usurinta te-a inlocuit cu altcineva, probabil datorita faptului ca nu avea sentimente sincere fata de tine!!Unde mai pui ca este si casatorit...
Numai bine

Psihologul nu este medic, iar psihologia nu se studiaza la medicina. Daca ajungi sa postezi o problema de genul acesta poti primi doar niste pareri neavizate, pe care le poti asculta si vorbind cu vecinele de la bloc. Desigur ca in toti acesti ani ai mai discutat cu apropiatii tai care te cunosc mai bine si au putut sa te sfatuiasca. Restul e telenovela. Iar pana la psihiatru si medicamente e cale lunga !!! Sunt sigura ca o sa gasesti in tine puterea de a-ti rezolva singura dilema !
Numai Fericire !

Ridica capul si uita-te in jur.vei vedea ca soarele apune si rasare.copii rad fericiti in fata blocului.doi indragositi trec de mana pe strada.[ca maine sa se desparta poate dar astazi sunt fericiti] in spitale e plin de cei care se nasc si aduc fericire.sau cei ce mor si aduc suferinta.astazi a nins...iar maine vor rasari ghioceiii apoi vor cadea frunzele.si incredibil dar pot sa se intample toate astea.fara EL.Nu stiu cat te vor ajuta toate cuvintele spuse aici...poate vor trece pe langa tine dar eu sper sa fie bobul care va urni multele.Accepta schimbarea.accepta ca oamenii se schimba.ca iubirea nu dureaza o vesnicie.in schimb dependenta da.numai accceptand ca viata ta nu va mai fi niciodata cum a fost cel putin alaturi de el vei putea sa o iei de la capat.multa vointa.si e timpul sa ai grija de tine si sa traiesti pentru tine...

morgan, tratamentul nu trebuie sa fie medicamentos neaparat!!
Faci cumva parte din administratorii forumului Romedic??Cred ca nu!!Asa ca lasa oamenii sa posteze ce vor, ca altcineva trebuie sa ia masuri in legatura cu subiectele deschise!!
Si daca te simti o persoana AVIZATA, posteaza asta si in vazul lumii!!Cei mai avizati sunt medicii si nu asistentele!!
elois, in speranta ca unii dintre noi te-au ajutat, eu iti doresc numai bine!!

da, jaquelinne, ai perfecta dreptate. Te rog frumos sa ma ierti ! Iarta-ma !
...stiu ca limba romana are subtilitati dar incearca sa mai citesti odata ce am scris.data viitoare o sa-ti cer voie inainte de a posta ceva !

Iarta-ne elois ca scriem tampenii pe postarea ta, dar poate e un prilej sa te mai amuzi si tu putin !

morgan nu mai face o tragedie!!Tu te-ai luat de biata fata ca subiectul deschis nu este potrivit pt acest forum si multe altele!!Administratorii forumului sunt in masura sa accepte sau nu subiectele deschise de utilizatori!!
Am citit destul de bine mesajul tau si chestia cu "psihologul nu este medic" banuiesc ca ai scris-o atunci cand am spus ca psihologul ii va recomanda un tratament eficient!!
Din punctul meu de vedere nu cred ca am postat tampenii!!Probabil te referi la tine!!

Elois,
As vrea sa te ajute mesajul meu, sunt impresionata de numarul de ani in care ai trait asa...ma gandesc ca fiecare dintre noi merita un om alaturi, poate nu neaparat in forma legalizata, dar un suflet care sa isi doreasca sa se bucure de viata alaturi de tine si numai de tine fara sa te imparta cu nimeni.
Cruzimea iubitului tau pleaca de aici, de la acest status pe care ti l-a oferit, el casatorit, tu a doua vioara.
Lacrimile tale si durerea in care ai trait in toti acesti ani iti dau dreptul sa alegi TU!
HOTARASTE TU, draga mea, ca vrei mai mult pentru tine...viata e scurta, ridica-te, iubeste-te, ofera-ti alta sansa!
Toata durerea zbuciumului tau iti spune ca esti o femeie PUTERNICA care sufera si se revolta pentru ca stie CA MERITA MULT MAI MULT!
Daca poti sa faci un pas cat de mic in acest sens, te rog sa imi scrii...m-as bucura sa stiu ca lupti...
FII PUTERNICA!

Da, interesant subiect si interesante raspunsuri, fac exceptie cele mai putin binevoitoare, care nu trebuie bagate in seama cand omul spune aici ce are pe suflet.
Draga mea Elois, eu una te inteleg din toate punctele de vedere. Tu iubesti cu adevarat si nu esti iubita. A fost o perioada mare din viata ta pe care ai trait-o cu acest barbat, ani din viata ta i-ai daruit, pana in momentul in care a aparut cealalta. Inteleg tot ce spui si te cred prin ce treci. Oarecum am trait si eu printr-o experienta nefericita si chiar si acele telefoane banale care nu spuneau sau nu promiteau nimic ma faceau sa ma simt vie si cu pofta de viata, ca si tine.
Numai k tu traiesti deja o tragedie. Nu duc la nimic bun pentru tine lacrimile varsate sau inchiderea in casa si izolarea de restul lumii. Aici printre noi ai adevarati prieteni care te vor face sa iti revii.
Nimeni nu stie prin ce treci tu, nimeni nu stie cat suferi dar viata merge inainte cu el sau fara.
E greu sa depasesti deceptia, tu nu esti bolnava, esti o femeie nefericita care sufera pentru un barbat indiferent si insensibil la tot ce ati trait impreuna.
Esti tanara, frumoasa, desteapta, ai servici, casa, gandeste-te ca ai tot ce iti trebuie sa mergi mai departe.
Lasa-l in plata domnului pt ca e timpul sa-ti continui viata.
Fii femeie, ai incredere in tine, tu singura esti psihologul de care ai nevoie.
Si nu uita ca femeile dintotdeauna au fost mai destepte decat barbatii, aici sa ma scuze barbatii dar ei, nu generalizez, mai intai gandesc cu ce au in pantaloni.
Eu te rog sa stai o zi sa te gandesti, pune pe hartie ce a fost rau si frumos in toti acesti ani. Vei vedea lista la ce-a fost rau in aceasta relatie va fi cea mai lunga.
Si atunci te intreb, merita sa suferi dupa asa om?
Cum spuneau si fetele mai sus, ofera-ti o a doua sansa. Vei reusi !
Te pup si ai incredere in tine si in Dumnezeu!

Alisia

Elois, da un semn !

Alisuk, elois mi-a dat un mesaj privat, in care imi spunea ca nu vrea sa intre in polemici cu morgan si probabil ca nu mai posteaza...Ca asa se trezesc unii vorbind aiurea!!Off..

OK.

Sa ne oprim, vb in particular !