internare bolnav psihic

Buna ziua.
Sotul meu sufera de mai multi ani de tulburare obsesiv-compulsiva.
Boala s-a agravat si el nu vrea sa mearga la medic.
Alaltaieri am aflat ca se crede trimisul lui Dumnezeu pe Pamant, ca vorbeste zilnic cu Dumnezeu si ca a salvat din iad sufletul Madalinei Manole.
Mi-este foarte frica, acum, pentru ca ii stiu secretul, este posibil ca "dumezeul" lui imaginar sa-i ceara sa ma ucida.
Cum sa procedez? Ma ajuta vreo lege sa-l oblig sa se interneze?

Multumesc,
April

Internarea involuntara se face

a. fie ducandu-l fara sa stie cu o masina direct la un spital unde se face asa ceva (in Bucuresti singurul spital unde poate fi internat involuntar este Spitalul Obregia). Asta fara ca el sa stie. Il duceti direct la camera de garda si de acolo se ocupa ei.

b. fie cu salvarea si cu politia.

Este o drama ca ati ajuns sa traiti asa ceva, trebuie gasita o solutie.

Insa apropo de internari obligatorii si de binele cu forta, iata o schita umoristica geniala
MISTER PSIHIATRIC:

http://forum.romedic.ro/prod/Mister_psihiatric_-_Jaroslav_Ha%C5%A1ek_046297.html

as avea si eu o intrebare daca imi poate cineva da un sfat sau recomanda un tratament, de citeva saptamini incep sa am probleme cu toti oamenii nu in sensul ca ma cert cu ei, ci am ajuns la concluzia ca toti din preajma mea sunt bolnavi psihic (sau oricum au probleme psihice) iar mie mie f greu sa traiesc intr-un astfel de mediu.ma simt f obosit psihic, epuizat, fara viziune, desi in citeva zile ma voi intoarce la serviciu dupa 1 luna de concediu.ar trebui sa ma simt odihnit, relaxat, insa sunt f agitat si epuizat.ce ma sfatuiti sa fac ? Arfi cazul sa consult un medic, si daca da atunci in ce domeniu ?(a nu se intelege ca ma gindesc la suicid, Doamne fereste )multumesc ptr posibilele sfaturi.

glutamina 5 g/zi + alcalinizante, omega 3 + E, ceai verde eco
Astea sunt arhicunoscute ca utile in depresie, boli psihice etc.

Aveti vreo jena in a deschide un topic nou?
-
Vedeti si in profilul meu, topicurile despre axa HPA si dieta.

Vorbiti engleza ?

April01 : " Alaltaieri am aflat ca se crede trimisul lui Dumnezeu pe Pamant, ca vorbeste zilnic cu Dumnezeu "
Alta victima a lui Dumnezeu.

sebymihai70, de ce crezi ca toti oamenii din jurul tau sint bolnavi psihic ?
Apropo, nu-l lua in seama pe Germont, e si el tot... bolnav.

draga Daniel N.iti raspund la intrebarea pe care mi-ai adresat-o.cred ca toti din jurul meu au probleme psihice, aceastae concluzia la care am ajuns eu dupa ce am stat de vorba cu multe persoane si cu multi din jurul meu, insa mie mie f greu sa traiesc intr-un astfel de mediu, ma simt f epuizat sa vb tot timpul cu oameni bolnavi, acuma incerc o cura de ceai verde, poate ma mai relaxeaza.

@ sebymihai70

Scrieti pe o hartie toate simptomele dumneavoastra si mergeti la medicul de familie.

El va va indruma cu siguranta catre specialistul de care aveti nevoie.

Cu pace,

Clara

@ April01

Nu minimalizati simptomele sotului dumneavoastra. Prin ceea ce trece el acum nu se mai numeste TOC ci episod psihotic acut cu consecinte majore asupra sanatatii pacientului mai ales daca se manifesta pe o perioada mai mare de 6 luni pentru ca se poate transforma in schizofrenie.

El nu mai este constient de boala lui, de altfel aceasta constituind o trasatura a bolii. Luati hotarirea pentru el si internati-l cat mai degraba. Daca este la primul episod are sanse mari de recuperare.

sebymihai70,
Da, asa e, daca nu esti in mediul tau vei suferi foarte mult. Nici pestele nu rezista prea mult pe uscat.
Totusi poate poti sa-mi descrii un pic cum ii vezi pe acesti oameni bolnavi.
Deci vorbesti cu ei si... cum ti se par ? Sint oameni care nu au nici o logica in ce spun ? Sau cum... ?
Nu de alta, dar si eu am ajuns cam la aceeasi concluzie.

ok Daniel N. sunt nou pe acest forum, nici macar nu stiu despre tine ce profesie ai, insa pot sa-ti spun cateva lucruri vis-a-vis de concluzia la care am ajuns ;Am incercat sa analizez comportamentul multor oameni din societate in special a celor apropiati mie(prieteni, vecini, rude)Ei bine am gasit ca toti au cate ceva lipsa, ca sa folosesc o expresie populara.Spre exemplul vecinul din stanga casei mele ziua doarme iar noaptea taie lemne sau lucreaza in gradina, vecinul din dreapta imi reproseaza permanent ca el e proprietarul casei mele lucru total fals.As putea continua cu astfel de exemple dar consider ca sunt suficiente iar problema mea este ca eu m-am saturat sa suport comportamentul acestor oameni, ma simt epuizat, obosit psihic si imi pun adesea aceeasi intrebare ;Oare toti din preajma mea sunt bolnavi psihic sau eu am o problema de genul acesta ?Am crezut ca odata ce voi pleca in concediu si ma voi separa de acest mediu citeva zile voi scapa dar m-am inselat.Oamenii sunt la fel si culmea ma deranjeaza enorm de tare, poate si datorita mediului stresant in care lucrez (lucrez in sist bugetar).Multumesc ca mi-ai citit postarile si astept recomandari.

Deci ai plecat in concediu crezind ca esti tu de vina si ca o sa-ti revii dupa ce faci o pauza. N-a fost asa. Cind te-ai intors te asteptau aceeasi oameni cu aceleasi probleme. Dar cit timp ai fost plecat cum te-ai simtit ? Banuiesc ca ai fost in alta localitate. Cum erau oamenii acolo ?

am fost plecat in alta localitate, acolo nu am reusit sa cunosc asa de bine oamenii incat sa-mi dau seama daca au o problema de acest gen(am stat cateva zile doar )

Stresul, asta e problema noastra. Dar nu ai ce sa-i faci. Pt ca stresul e creat de oameni, de oameni prosti din jurul nostru in special, care sint peste tot in lumea asta. Dar tu ai avut ghinionul sa-ti asezi locuinta intr-un focar. Ar fi simplu sa-ti zic : ignora-i, dar stiu ca nu se poate. Daca ii ignori te vei izola, iar omul e o fiinta sociala, nu poate trai izolat. Avem nevoie unii de altii atit fizic cit si psihic. Deci trebuie sa pleci de acolo. Dar nici asta nu-i usor de facut. Probabil ai casa, ai familie acolo... Dar daca n-ai, du-te, nu mai sta ! Eu nu cred ca e ceva in neregula cu tine.
Uite daca ne-am mai gasi citiva normali la cap, ne-am stringe toti intr-un sat, ne-am face case unul linga altul si am scapa de vecinii timpiti.
Asa ca. sa tinem legatura :)

Daniel N.iti multumesc pentru aceste sfaturi.Vreau sa-ti spun ca m-am gandit si la aceasta varianta de a-mi parasi mediul acesta in care convietuiesc si de a ma muta intr-o alta localitate, insa acest pas e f greu ptr mine din mai multe considerente;1)locuiesc aici de cand ma stiu 2)am investit de-a lungul vietii niste bani pentru a-mi creea un oarecare confort 3) am un serviciu deloc de neglijat care e la o distanta de 200 de metri de casa (ce-i drept prost platit dupa 2 facultati absolvite )insa imi place ceea ce fac si probabil nu as sti sa fac altceva.4)locuiesc intr-o localitate foarte frumoasa ca relief, pacat ar fi sa o parasesc pentru niste oameni bolnavi psihic care ma streseaza mereu.Oricum iti multumesc ptr sfaturi, si probabil dc lucrurile vor continua asa, in timp, voi lua o decizie.

buna Seby si eu sunt de acord cu ce a spus Daniel, daca nu poti sa ignori aceste probleme, ar trebui sa te gandesti serios sa te muti, asta pentru sanatatea ta mintala care este mult mai importanta decat orice. Mai intai, incearca sa te opresti in a mai analiza oamenii, asta este pur si simplu un exercitiu de vointa, de ex. cand iti vine gandul in minte sa categorisesti pe cineva, sa-ti spui: -gata, nu vreau sa ma mai gandesc la asta, mai bine imi fac o cafea, sau ma uit la televizor sau...orice altceva care sa-ti capteze atentia in alta parte si in timp o sa te dezobijnuiesti. Practic, noi toti categorisim lumea numai ca tu te-ai axat doar pe o singura latura si i-ai bagat pe toti la un loc. Dar mai exista si alte categorii in afara de nebuni, daca te uiti cu atentie !!! Mai diversifica si tu si tu ca sa gasesti si latura amuzanta a situatiei.. de-a rasu plansu. Din moment ce ti-ai dat seama ca faci asta, mi-e greu sa cred ca intotdeauna, cum vedeai pe cineva spuneai ca e nebun... chestia asta banuiesc ca a venit pe masura ce te-ai confruntat cu tot felul de necazuri si asta ti-a atras atentia asupra persoanelor respective. Si chiar daca ar fi nebuni, ce-ti pasa.? Cu atat mai mult trebuie sa te inveti sa-i ignori si sa-ti vezi de ale tale, caci altfel, daca nu te controlezi acum, vei ajunge sa faci tot felul de tratamente...doar ca sa-i suporti. Totul tine de autocontrol. Parerea mea si nu numai, este ca foarte multi oameni au inceput sa aiba o atitudine deplasata, irascibila, chiar necontrolata, asta in functie bineinteles si de nivelul de educatie. Cauta sa-i ocolesti pe cei cu care ai cu adevarat probleme sau sa ai cat mai putin de aface cu acestia. Nu te pune la mintea tuturor ! Daca totusi cu reusesti, vorbeste cu un psiholog, eu as zice unul privat, sau mai descatusaza-te pe forumuri. Sa vorbesti despre ceea ce simti este foarte bine, astfel poti sa ajungi singur sa tragi unele concluzii.

asa este, multumesc pentru sfaturi, incerc sa-mi pastrez echilibrul psihic, sa ignor pe cat posibil aceste persoane, iar decizia de a ma muta intr-un alt loc o las deocamdata pe un plan secund.Oricum ceea ce gasesc aici mi se par lucruri interesante, utile iar faptul ca pana acuma nimeni nu m-a catalogat pe mine a fi un bolnav psihic imi da curaj sa merg inainte.multumesc tuturor.

Si daca te cataloga cineva nebun ce se intimpla, te transformai intr-unul ? De ce trebuie mereu sa ne raportam la ceea ce cred altii despre noi ? Nu putem sa fiim ceea ce sintem, si atit ? Voi nu va dati seama ca nu e nimeni in masura sa spuna daca cineva e nebun sau nu ? Toti sintem o apa si-un pamint. Cind nu mai stii ce sa mai crezi, cind nu mai ai nici o referinta, urmeaza-ti inima si nu iti mai pune problema daca esti nebun sau nu. Tu crezi ca un nebun adevarat isi pune intrebarea "Oare sint nebun ?"
Dar iar intru in teorii pe care nu le intelege nimeni...

Frumos, Daniel, sunt alaturi de tine in aceasta argumentatie si mai cred ca sunt destui nebuni urati:hoti, talhari, politicieni, violatori, din nou politicieni etc

In privinta intrnarii nevoluntare am postat pe un topic toata procedura, asa cum e descrisa de un ONG, Centrul de Resurse Juridice, iar topicul se numeste Pledoarie pentru Demnitate...In toate trebuie sa fie demnitate, chiar in grija fata de un om aflat in situatia cea mai grea, si acsta trebuie sa conserve demnitate...

ptr Daniel N. draga Daniel, referitor la ce spuneai tu cu privire la faptul ca nimeni nu m-a catalogat a fi bolnav psihic pentru mine inseamna ceva.Consider ca din multitudinea de persoane care viziteaza acest forum exista si specialisti, iar eu iau faptul ca nu am fost catalogat a fi suferind de boli psihice aproape ca de la un specialisti, avand in vedere faptul ca nu am timpul necesar sa consult unul, si nici nu simt nevoia sa merg ma departe de aceste sfaturi.

Doamna Clara,
Am citit pe forum ca ati elaborat o carticica cu invataturi. Va rog frumos, daca puteti, sa mi-o trimiteti prin e-mail. Vreau sa o pot printa. Am pe sora mea internata cu tulburare bipolara (ii este foarte rau, vomita, are stare de agitatie, ganduri suicidale, si-a pierdut increderea in ea si in Dumnezeu, nu mai vrea sa citesaca acatiste, plange din orice, a slabit foarte mult in ultimul timp). Imi cere scuze pentru indrazneala dar nu mai stiu efectiv ce sa mai fac. Sper sa pot adauga rugamintea mea (am incercat si aseara, dar nu cred ca am reusit, am 66 ani si nu prea ma decurc cu tehnologia).-Multumesc mult

lalea 36, dupa simtome, sora dumneavoastra are acele manifestari si din cauza medicatiei. Dar de ce " nu mai vrea " sa citeasca acatiste? O obliga cineva sa faca asta? daca da, atunci e foarte rau. Religia si Credinta nu se introduc asa cu forta in sufletul omului, iar in situatia in care se afla sora, asta o va determina si mai mult sa le respinga. Daca vreti sa o ajutai prin credinta, rugati-va dumneavoastra pentru ea. In nici un caz nu trebuie sa asocieze starea de rau in care se afla ea acuma cu faptul ca.. cine stie.. poate ca ea, acum, considera ca nu o ajuta nimeni chiar daca se roaga ! Este foarte important !
Luati in considerare ca poate si tratamentul nu este potrivit. In general antidepresivele dau ca efect advers tocmai depresie si ganduri suicidare !!! Daca aveti posibilitatea mai cereti parerea unui alt medic de la o alta clinica, eventual transferati-o. Ascultati-o si vedeti, poate se intampla ceva acolo de a ajuns in starea asta. Vorbiti cu ea sa vada ca va preocupa insanatosirea ei. Pe omul bolnav si preotul il scuteste de la multe, cred ca stiti asta ! Daca nu vrea, nu trebuie sa citeasca acatiste chiar si in starea asta.
Dumnezeu ajuta si intervine si direct, atunci cand ii cereti cu credinta, dar si prin oameni. Cautati acei oameni care sa o ajute si sa ii gaseasca un tratament mai bun. Sigur astea sunt efecte adverse de la medicatia actuala. Nu trebuie lasata asa !
Lasati invataturile sa le citeasca ea cand se face mai bine, nu acum. Rugati-va dumneavoastra pentru ea !

Daca o asemenea demnitate ar exista domnule Pulberedestele, conform legii, cum afirmati dumneavoastra... Mai ales in cazul internarilor involuntare... Ce bine ar fi.

Se vede ca nu ati trecut niciodata prin asta... Sunteti un fericit.

De la Sitalul Obregia iesi de cele mai multe ori scapat de episodul psihotic dar cu traume pe viata din cauza modului in care se comporta aproximativ tot personalul fata de oameni in general... Indiferent de lege si de ce afirma ea. Iar cei care au ajuns acolo nu se pot apara. Ca sunt doar ei si acel personal de cele mai multe ori dezumanizat. E grea si profesia lor, recunosc... Pe de alta parte trebuie sa ii intelegem.

Dar la alte spitale, si aici va dau iar exemplul Sfantului Stelian, te faci bine mai mult datorita modului in care toata lumea relationeaza cu bolnavii. Au o umanitate pe care rar o intalnesti in vreo institutie medicala din Romania si nu am auzit vreodata ca trebuie sa dai bani ca sa te internezi sau sa platesti pe x sau pe y...

Cu pace, domnule Pulberedestele. Sa incercam sa privim si sa ne alegem intotdeauna in viata partea buna a lucrurilor.

Clara

Tema,
mecanismul pentru care antidepresivele ar putea da reactii adverse de genul inclinatiei spre suicid nu este cel pe care il banuiti Dumneavoastra.In fapt, nu sunt reactii adverse, e vorba de altceva, care difera de la individ la individ.Mai precis, un individ care ia antidepresive, si mai ales o persoana tanara, in urma tratamentului dobandeste ceva energie psihica si fizica, si aceasta energie nu este in echilibru cu starea depresiva, care are nevoie de un timp mai lung pentru a se remite.De aici poate aparea agitatia psiho-motorie si raptusul suicidar, dar nu ca efect advers stricto-sensu, ci din cauza bolii.Fiti mai cu bagare de seama in supravegherea bolnavului si atata.Lasati antidepresivul in pace, acesta doar isi face treaba.Eu sper ca v-am ajutat.

Pulberedestele revin cu o explicatie, mai mult pentru ca am impresia ca am fost gresit inteleasa poate si de lalea 36. Nu am nimic impotriva antidepresivelor si a medicamentelor in general. Ma refeream la faptul ca, atunci cand omul este foarte bolnav, mai ales cand e vorba de astfel de dereglari nu trebuie sa se insiste cu ceva ce i-ar aduce mai multa agitatie, e destul prin ce trece, ca doar nu ajunge sa se interneze asa degeaba.
Si totusi, raman la parerea mea iar lalea 36 o sa decida ce face. Creierul este un organ destul de putin cunoscut pentru a se afirma cu siguranta ca un anumit tratament este perfect. Medicatia ar trebui sa determine o imbunatatire a starii de sanatate si nu o inrautatire a ei ! Bineinteles, daca nu e vorba de dezintoxicare - acolo e altceva. Asa ca, pana se gaseste o formula de tratament potrivita, trebuie incercate mai multe variante, eventual reglarea dozelor, avand in vedere faptul ca lalea 36 a observat acea inrautatire a starii de sanatatea a sorei sale.
De fapt, lalea36 vroia o carticica pentru sora sa gandindu-se ca i-ar aduce alinare acesteia. Problema sta de fapt exact pe dos si anume : in starea in care se afla sora, nu e indicat a se exagera cu partea religioasa pentru ca va ajunge sa o respinga total si asta nu e bine.
In concluzie, draga lalea 36, nici nu stiu daca mai citesti ce scriem noi pe aici, ar fi bine daca te-ai putea interesa si la un alt medic, sa ceri o a doua parere in legatura cu tratamentul sorei. Exista mai multe variante de tratament care poate o vor face sa se simta macar un pic mai bine, pentru ca sufera mult.
Imi pare tare rau de situatie. Roaga-te tu pentru ea. Daca deja a respins cartile religioase, nu ii aduce tu altele ca sa se infurie mai rau. In situatia in care este ea acum, are mai miulta nevoiede liniste sufleteasca si intelegere. Stiu ca in astfel de situatii pacientii sunt incurajati sa scrie ceea ce simt ca sa se descarce. Mai bine intreaba doctorul ei despre asta.

Va rog sa nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa o fortez pe sora mea sa faca citeasca acatiste sau alteceva. Nu stiu efectiv cum sa ii alin suferinta. Ea in urma cu un an a fost diagnosticata cu psihoza si a luat xanax si levomepromazin. In iulie i s-a scos levomepromazinul cu seroqel pentru ca avea stari de voma (de fapt icnea inainte sa manance desi ii era foame), cu acest medicament nu s-a rezolvat problema ci a inceput sa aiba si tulburari de somn si apoi agitatie, tremuraturi. Medicul a spus ca trebuie sa urmeze tratamentul 3 luni ca efectele se vad dupa cel putin 1 luna de zile. Vazand ca nu apar imbunatatiri, sora mea a intrat si in panica, a inceput sa-si doreasca sa nu mai existe, sa spuna ca Dumnezeu nu o ajuta si astfel nu si-a mai dorit nici la biserica sa se duca, ea, a aruncat acatistul Maicii Domnului cat colo. Stare buna avea dupa ce atipea putin (nu mai mult de 2 ore), in timpul acesta se ruga ca sa nu-i revina starea de agitatie, voma, tremor si vazand ca acestea reapar pur si simpu nu voia sa mai auda de Dumnezeu. Saptamana trecuta i s-a scos definitiv xanaxul si i s-a dat numai zyprexa, insa i se parut ca e o greseala ca i s-a scos xanaxul (are impresia ca cesta o ajuta sa-i fie mai bine dat fiind ca anul trecut s-a simtit bine luandu-l D, P, S) si a avut o saptamana foarte agitata pentru ca efectiv tipa dupa acest medicament (pe fondul starii de voma, treor, agitatie), s-a tavalit pe jos, a zis ca gaseste o modalitate sa scape de viata, ca e mai bine sa itre in iad si sa scape o data de chin. Oare sa fie sevraj? Si cat dureaza pana se elimina? Azi -noapte a dormit, pe parcursul zilei de astazi a avut stari alternative liniste/agitatie. I-am spus de carticica de la domnisoara Clara si i-am promis ca i-o voi printa (pe aceasta cale ii multumesc mult de tot), cat a fost linistita a zis ca o va citi, apoi cand a inceput agitatia a zis ca nu-i impun eu ce sa faca (cat este egitata nu sta locului, se plimba de la un capat la altul al camerei, la fel ca un animal in cusca). Daca stiti ceva mai multe despre sevraj (ma rog la mintea mea asta cred ca este) va rog daca puteti spuneti-mi si mie, Va multumesc pentru sfaturi, pareri, opinii. Indiferent ca sunteti duri sau nu va rog sa le exprimati pentru ca numai asa putem face ceva constructiv

Lalea, o intrebare am, cum i s-a scos Xanaxul, asa dintr-o data sau a fost scazut progresiv pina la completa eliminare?
Daca i-a fost scos dintr-o data ESTE NORMAL sa aiba simptome de sevraj.

Rugati-va dvs si familia pentru ea. Ea nu poate acum si Dumnezeu stie lucrul asta.
Cat este vreme frumoasa, daca doreste, scoateti-o la plimbari scurte prin locuri cu verdeata.

Alte analize i-au fost facute, de tiroida in special?

Aveti muuuulta rabdare, vindecarea/ameliorarea va veni cu siguranta. Inca o data, sora dvs nu are nici-o vina.

Da, xanaxul i-a fost scos tot de-o data. Medicul a zis ca a facut anxietate la gandul ca nu mai ia pastilele.A fost externata din spital, mai face injectii o zi da si una nu (4 intepaturi i zona anchiorului/baza gatului si una in vena, nu stiu ce sunt). La plecarea din spital medicul a zis ca face doar tevatura pentru ca practic xanaxul oricum nu-si mai face efectul si ca daca chiar nu ma inteleg cu ea sa-i dau dimineata si la pranz).Chiar daca doctorul i-a dat voie sa ia o parte din doza (de marti) ea a luptat ca sa nu ia, nu stiu ce o mai fi facut ieri dupa 2 (atunci am plecat de la ea, sper ca nu l-a luat), am vorbit cu ea la telefon asearea dar imi e si frica sa o intreb de teama sa nu ii dau ideea sa le ia din nou. Este putin mai bine in sensul ca are si momente cand se simte binisor, desi starile (agitatie, tremor) ii revin.Starea de voma mai are dimineata imediat ce deschide ochii (pe la 5), doarme de la 10 la 5 nu mai mult. Ma gandesc ca isi va face zyprexa efectul, dar abia il ia de 10 zile. Ma rog pentru ea, am uns-o cu mir de la Sfantul Nectarie impotiva vointei ei (v-am spus ca pe fondul starii de rau nici macar rugagiunea Tatal Nostru nu vrea sa o mai zica - zice ca o spune degeaba). Va multumesc pentru incurajare, sfaturi si daca gresesc cu ceva certati-ma ca sa ma inderpt

@ lalea 36

O sa revina sa "il iubeasca" in masura in care isi manifesta dansa iubirea de Dumnezeu la timpul stabilit de ea. Nu de dumneavoastra.

In resti, nu va impacientati cu tratamentul. Oricum nu va ajuta limic. Lasati doctorii sa isi urmeze profesia.

Cu pace,

Clara

lalea36 xanaxul da dependenta daca este luat o perioada mai lunga de timp, de aceea a spus doctorul ca oricum nu mai functioneaza. Nu trebuia eliminat asa brusc ci treptat, de aceea are unele dintre acele simtome. Urat din patrea doctorului sa spuna ca face. tevatura...El este doctor tocmai pentru oameni cu astfel de manifestari si ar fi trebuit sa ii inteleaga si sa fie mai controlat in afirmatii.
M-am uitat acum la interactiuni intre xanax si zyprexa si acestea nu ar trebui luate impreuna. Am inteles ca sora lupta sa se faca bine Trebuie sa inteleaga sa nu mai amestece aceste medicamente.
Totusi, nu se poate sa mearga si la alt doctor? Mai ales ca acesta nu a stiut nici ca nu trebuie intrerupt brusc xanaxul si nici ca pot interactiona aceste doua medicamente si..daca vrea, poate sa mai ia xanax...pai, e dupa cum vrea bolnavul ?

din putina mea experienta de 3 ani, medicamentele din acest segment de boala se dau sub supraveghere, se incepe cu o doza mica, care se mareste treptat pina la eficienta iar daca e nevoie sa se intrerupa, tot treptat se face acest lucru.poate e graba, poate e gresala medicului, poate ar trebui sa mai cere-ti si alta opinie.V-ar trebui multa rabdare si de asemenea multa grija fata de pers.bolnava.Sa auzim de bine!