in cautarea sufletului pierdut

Buna ziua,
Ma numesc Ionut, am 39 ani, sunt inginer de profesie, Manager de Marketing.
Incep sa va scriu aceste randuri printre lacrimi si suspine, si incerc sa gasesc in raspunsul dvs. o solutie, o sansa in a avea din nou alaturi pe cea pe care in urma cu aprox. 3 luni am pierdut-o printr-un divort nemilos.
Povestea noastra de dragoste a inceput in 2011, cand am simtit reciproc ca traim o dragoste la prima vedere, ca traim apoi o poveste de dragoste pura si frumoasa si ca putem fi alaturi unul de celalalt pentru tot restul vietii.
In august 2012 ne-am casatorit civil, ne-am jurat credinta si dragostea si am plecat amandoi in viata de familie pe care ne-am dorit-o.
Din pacate aceasta casatorie, a fost umbrita de decesul mamei mele chiar cu o zi inainte de casatorie, deces survenit in urma celei mai crunte boli care exista cancenrul de san.
Pentru a nu amana totusi casatoria, am decis sa facem decat casatoria civila. Dupa acest trist deces, am continuat sa traim cea mai frumoasa poveste de dragoste, sa simtim amandoi ca suntem unul pentru calalalt, ca ne dorim amandoi acelasi lucru, o familie.
Pentru aceasta casatorie, toata familia mea materna, ne-a acuzat pe amandoi de orice, de lipsa de respect, de proasta atitudine fata de mama si familie.
Am incercat sa trecem peste aceste triste evenimente si sa ne vedem mai departe unul de calalalt.
In toata perioada de atunci si pana in prezent 2012-2014, totul pentru noi a fost un vis frumos, un vis din care nu am fi crezut ca ne vom mai trezi vreodata, ca traim cea mai frumoasa poveste de dragoste, ca nimeni si nimic nu mai poate ingenuchia dragostea noastra, si ca amnadoi vom ajunge sa traim multi ani fericiti pana la adanci batrineti noi, si copii nostrii.
A urmat sa vina si o sarcina, cand amandoi speram si ne bucuram ca in sfarsit vom avea si copilul, fetita mult dorita, insa din pacate aceasta sarcina la 3 luni jumatate nu a resistat sa traiasca, moment foarte dur pentru amandoi dar mai ales pentru sotia mea. Nu a putut accepta pierderea acestui copil, a devenit destul irascibila, neincrezatoare, suspicioasa la orice miscare a mea. A inceput sa dea vina pe mine pentru pierderea copilului, ca eu sunt de vina ca a ales aceea doctor ginecolog, pentru ca eu am vrut sa mearga la un doctor ginecolog - femeie si nu barbat, nu a inteles ca acest doctor ca nu astiut sa-i prescrie decat aspirina pe toata perioada sarcinii, este poate principalul vinovat pentru aceasta pierdere.
A inceput sa ma acuze ca stau in casa ei, ca eu nu am casa, ca nu am facut nimic pentru ea, pentru familia noastra,
Au urmat apoi o serie de probleme parca puse in cale de cineva:
Sora avea sa aibe grave probleme de sanatate si sa fie internata de urgenta la spital cu sanse minime de supravietuire: un fibrom uterin extrasize, avea sa-i pricinuiasca viata, internata de urgenta la spital la Buc, a trebuit sa intervin moral si financiar pentru salvarea ei. Toate aceastea urmau sa-mi reprosate apoi de sotie;
Inainte de decesul mamei, toate drumurile printre diversi doctori si spitale, eram epuizat moral si material a trebuit sa fac fata presiunilor financiare ale bolii si sa recurg la un imprumut in banca.
Parte din acesti bani in final si pe pregatirea inmormantarii mamei. Despre acest credit facut cei drept fara consimtamantul prietenei mele (sotiei mele ulterior), sotia mea avea sa afle ulterior casatoriei noastre, fapt pentru care am fost tot timpul pus la zid pentru faptul ca nu -iam spus.
A urmat apoi succesiunea dupa mama, pentru apartamentul in care stateam, fapt pentru care eu impreuna cu celelalte 3 surori ale mele, am decis sa inpartim apartamentul in mod egal.
Partea mea din acest apartament aveam sa o investesc in familia noastra, in dorintele noastre viitoare, in ceea ce ne doream noi. Initial, recunosc am vrut sa investesc acesti bani intr-un alt apartament tocmai pentru a nu mai fi pus in situatia ca eu stau in apartamentul sotiei, ca ea are si eu nu am.
Asa ama gandit, nu a fost de acord sa plece din casa ei, umrand ca in decembrie 2013 sa fiu data afara din casa ei cu lucruri aruncate, etc.
Am incercat sa o impac atunci si am zis ok, investim banii in orice doreste ea, in noi, in casa ei in familia noastra in viitorul nostru, sau pastram banii pentru nunta pe care ne-am promis-o sa o facem in momentul in care va aparea primul copil odata cu botezul acestuia.
Au urmat zile cumplite, in care incercam sa dialoghez cu ea pe toate caile, cu prieteni insa pentru ea numai un singur gand, prinse-se atata ura si razbunare pe tot ce insemna familia mea (surorile mele, prietenii mei) orice era legat de numele meu.

Numai ca de aici pana la a ajunge sa inainteze actiune de divort, este mult prea mult. Tot acest divort, a fost de fapt o trista razbunare a ei vis-a-vis de tot ce s-a intamplat.
Este adevarat ca si eu am gresit fata de ea, ca poate nu am stiut sa o protejez de familia mea, ca nu am stiut sa pun capat unor cheltuieli inutile indreptate tot catre familia mea materna, ca poate am acordat poate prea mult suport moral si material, sorei mele la spital, ca i-am sprijint pe fiecare ori de cate ori aveau nevoie.
Recunosc ca am gresit cu toate acestea, dar insa nu pot sa inteleg de ce atunci cand in sfarsit a stiut ca vand casa mamei si incheiem orice legatura cu familia mea materna, ca vreau doar liniste si pace si ca nu-mi doresc decat o familie alaturi de ea, cea pe care o iubesc si am iubit-o cu tot sufletul, careia m-am dedicat trup si sflet si cu care mi-am dorit copii, si ca accept casa ei asa cum isi doreste, casa in care am investit bani multi in renovare vara anului 2013...DE CE?
De ce, dupa acest trist divort, mi-a reprosat ca eu am vrut divortul si nu ea?? cand in fata notarului i-am spus clar ca nu vreau acest divort, ca il dau doar pentru ca ea vrea...
Cei drept dupa divort am mai incercat sa dau de ea de cateva ori, insa nu mai comunica cu mine in niciun fel.
Cu toate ca stiu ca ma iubeste si ca amnadoi suferim unul dupa celalalt enorm, nu stiu cum sa fac, cum as putea sa o recastig sa fim din ce am fost odata??

Poate ma invatati dvs. cum si va multumesc pentru sfat pe carem-il dati..
Daca cumva am scapat detalii din povestea mea, cusiguranta vi le voi da ulterior,
Multumesc.

Buna ziua,
din povestea dvs. se intelege ca nu stiti exact daca fosta sotie inca va iubeste sau daca isi doreste reconcilierea.Este destul de greu s-o recastigati daca nu reusiti sa comunicati.
Ceea ce simtit in prezent este un mod normal de a reactiona la pierderea persoanei iubite. Divortul aduce cu el o serie de stari negative, pierderea increderii in sine, dezorientare si sentimentul de vid interior.
De obicei pierderea sarcinii este un eveniment care poate traumatiza femeia.Este nevoie de timp si uneori de ajutor de specialitate ca aceasta sa depaseasca acest moment. Are nevoie de suport din partea familiei si a sotului. Dupa cum spuneti acest moment a coincis cu problemele de sanatate ale surorii care v-au impiedicat sa fiti alaturi de sotie. Posibil ca acest eveniment sa fi provocat ruptura emotionala intre dvs. si sotie.
Poate ca ar fi bine sa va adresati unui psiholog care va poate ajuta in ceea ce priveste efectele divortului asupra starii dvs.

Amice daca imi dai voie iti spun si parerea mea ! Ce ai trait tu nu a fost dragoste la prima vedere ci ea te-a sedus si te-a folosit, dar daca nu i-a iesit exact cum a vrut ea atunci a divortat !
Faptul ca n-ati putut face cununia religioasa si pierderea sarcinii trebuie sa le interpretezi ca protectia divina asupra ta si nu ca pe niste necazuri sau pierderi ale voastre ca si cuplu ! Iar familia ti-o uraste tocmai pentru ca ei au impiedicat-o sa te manipuleze cum a dorit ea !
Deci parerea mea este sa mergi la biserica si sa multumesti lui Dumnezeu ca te-a scapat de o asa nebuna ! Caci pare si putin psihotica fata ! :)

Sunt de acord cu toate raspunsurile dvs. si incerc sa va raspund la fiecare pe cat posibil incercand sa va spun ca: plecand de la sprijinul acordat atat familiei materne cat si noii mele familii (sotia mea) si incep cu: familia materna: decesul mamei, suportarea cheltuielilor de spitalizare si inmormantare, de intretinere la aparatamentul mamei (si inainte si dupa deces), cazul sorei mele in spital, s.m.a..
in cazul sotiei si a familiei sale: sprijinirea cu bani pentru tratament a mamei soacre, pentru ca pierduse pensia de de la stat din cauza unor probleme cu dosarul medical; trimiterea acesteia in statiune balneara la tratament; costuri cu reparatia masinii sotiei, costuri cu renovarea apartamentului; suportarea cheltuielilor de intretinere inclusiv la acel apartament (intr-un fel firesc pentru ca acolo stateam si eu), excursii si tot felul de placeri ale fiecaruia, ...Cand a pierdut sarcina, am plans amandoi unul pe umarul celuilalt de parca de cineva ar fi rupt ceva din fiecare..
Toate astea au fost gesturi facute de mine neconditionat, fara sa cer ceva inapoi cuiva, fara sa tin socoteala si fara cer un ban cuiva, ci doar pentru ca asa am fost eu crescut sa ajut pe fiecare, daca pot atunci cand are nevoie indiferent cine este mai ales pe cel care este al tau, familia - familie, sotia - familia sotiei, fiecare reprezenta ceva in suflet.
Pentru mine sotia mea a reprezentat acea jumatate care completa intregul, a insemnat increderea suprema si daruire totala acesteia, o iubire nemarginita si toate visele frumoase implinite, a reprezentat totul.

Cu toate ca avea alergiile si reactiile total nefiresti la orice insemna familia mea, cu toate ca ajunsesem sa nu mai pot discuta subiecte care puteau duce catre orice legat de familia mea, cu toate ca din cauza cuvintelor ei dure prin care isi arata autoritatea si proprietatea asupra locuintei ei, ajunsesem sa ma simt intr-o inferioritate care ma durea,
cu toatea ca in final am decis sa vand propria locuinta doar ca sa fie ea multumita si fericita asa cum isi doreste si sa o vad fericita si multumita alaturi de mine.cu toate atatea sacrificii cate am facut, am facut-o doar pentru o iubesc cum n-am crezut ca voi putea iubi vreodata.

Poate ca intradevar ca aceea sarcina pierduta a fost de fapt totul pentru ea, poate doar asta si-a dorit in fapt de la bun inceput, poate intradevar eu nu am fost decat un factor de procreere si atat, (asa cum spunea tot ea stai in casa asta doar pentru ca este copilul si atat...), poate am fost manipulat intradevar de ambele parti in felul lui, insa de ce trebuie sa distrugi bucruia unui om a unei familii intemeiate, fie si ca a fost din partea ei (a sotiei),
Dna Manuela: de ce a tebuit sa faca divortul, si aici va raspund dvs, de ce trebuie sa intentezi actiune de divort ca sa vezi daca celalalt te iubeste, dupa cate a facut pentru tine si mai ales prin cate a trecut?? in loc sa-l sprijini pt ca-l iubesti, il dobori??, mi se pare doar un joc de poker a-la cacealma (o fi sau nu o fi)??, nu am dat eu suficient cat sa fiu cunoscut pe de-a intregul?? nu stiu...insa asta a dovedit cat de mult m-a iubit ea pe mine (doar declarativ!).
Ce ma face sa cred ca va fi mai bine daca s-ar intoarce? nu stiu, poate faptul ca as rupe orice sprijin familiei mele, poate faptul ca vinderea locuintei mele ar face-o pe ea multumita stiindu-ma alaturi de ea fara rezerve si alte legaturi, si poate doar faptul ca as sti-o iar langa mine, m-ar face din nou fericit si poate fericiti pe amandoi..nu stiu e o vorba din batrani: dragostea e oarba, frumoasa dar te si omoara.

Dnei Psiho: Dupa o asemenea tragedie, psihoogic nu cad, a fost cea mai crunta lovitura pe care am putut sa o primesc, insa cu toatea astea cu voia domnului o sa ma ridic si sper ca va fi bine si pe strada mea.
Cu toate ca as da orice sa o am inapoi, ma supara un singur regret: ca atunci cand am ajutat pe oricine, am fost bun, ca atunci cand ti-a cerut un sfat i l-am dat; dar cand eu am avut nevoie de ajutor, ce am primit doar racire, parere de rau si palme de bucurie la final. Daca sotia mea nu mai vra sa duiscute cu mine, as fi preferat ca cineva oricine, sa-i explice ca solutia nu era asta, ca nu asta ne-am dorit, ca orice problema are si o finalitate ce se putea rezolva prin intelegere si vorba buna, prin calm si iubire, pentru ca doar asa poti ajunge acolo unde ti-ai propus: la o familie implinita, si asa se vedea si cat de declarative erau vorbele de iubire ale fiecaruia...Am cerut mult??

...doar atat as fi vrut!!??? insa niciunul din cei stiuti de dvs. nu a dispus sa ma ajute la nevoie,...


Poate Stevens: are dreptate in final, nu a fost pentru mine, cea menita sa fie,..poate a fost doar cum nu a vrut ea sa fie.

Multumesc, dragi prieteni...

Sa nu uiti sa-i ceri inapoi banii pe renovare ! Asta daca vrei sa te respecte si sa nu te considere fraierul total !

Buna ziua,

personal ma bucur daca raspunsurile noastre v-au ajutat. Sigur ca fiecare om are capacitatea de a face fata evenimentelor traumatizante. Cand am facut recomandarea de a apela la un specialist m-am ganit la ajutorul in ceea ce priveste "crunta lovitura" pe care ati primit-o. Poate o sa vi se para bizar, insa de cele mai multe ori cand oamenii trec prin experiente neplacute au si ei o contributie. Este foarte normal ceea ce ati facut dvs. pentru ambele familii de origine, ma refer la ajutorul oferit. Dar vreau sa va spun ca a fi foarte bun (salvator) cum se foloseste in psihologie nu este intotdeauna de bun augur. In relatii sunt necesare granite si limite. Si, nu este vorba de egoism. Sigur ca asteptati raspunsuri, sigur ca frustrarea este mare, nu intelegeti cum s-a ajuns la divort, ganduri si iar ganduri, de ce-uri fara feedback. Sunt etape normale ale doliului. Insa abordarea cu realism a situatiei actuale va va ajuta sa mergeti inainte, cu ajutor sau fara. Acesta este doar un moment din viata dvs.! Mult succes!