iau antidepresive de 3 ani

am intrat pe aceasta adresa cu speranta de a ma ajuta, va rog frumos sa ma ajutati ca sunt disperat! am citit poblma unuia din cei care au scris si ma regasesc si eu cu aceleasi simptome cum ar fi.:ameteli puternice, contractari ale muschilor, jena in piept, gaze de la stomac, si o senzatie care pleaca din stomac pana in cap (este cea mai mare sperietura pe care o trag atunci ptr ca am impresia ca mor)si mai e ceva :daca vreau sa dorm mai mult dimineta nu pot ptr ca nu mai am aer si dupa-amiaza daca vreau sa ma odihnesc cand simt ca am adormit parca alunec undeva si ma sperii si ma trezesc.este ceva oribil, daca nu treci prin asa ceva ai impresia ca esti mincinos ca nimeni nu te crede, va rog sa ma credeti ca 2 ani am luat xanax si cate 4 pe zi cateodata si de un an iau rivotril dar mam saturat nu mai stiu ce sa ma fac.de o saptamana ma inteapa inima si ma apasa ceva pe piep.alerg in fiecare seara ca un turbat, pot sa alerg si 2 ore intruna dar dupa ce alerg ma simt bine 2 ore dupa care iar revin simptomele si vine si noapte care este cea mai urata pana adorm, am si un nod in gat si o flegma tot timpul in gat ca am. ajuns sa deranjez pe toata lumea cum fac, ca sa pot scoate din gat. tot timpul sunt parca stors de vlaga(numai cand alerg nu am nimic) va rog din suflet sa ma ajutati(am ajuns sa cred ca cineva imi face vraji sau tot felu de prostii de astea) nu mai stiu ce sa va zic v multumesc!

Buna seara si scuza-mi intarzierea raspunsului!

Ai pornit pe un drum gresit, iar acum banuiesc ca ai ramas fara indicatoare. Antidepresivele, mai ales xanaxul in dozele pe care le iei provoaca dependenta asemenea unui drog. Consider ca nu trebuia sa apelezi la ele pentru o perioada atat de lunga indiferent de situatie. Exista o vorba din batrani, care intre noi fie vorba, duceau o viata mult mai de calitate ca noi, ce spune asa : "Dumnezeu nu-i da omului mai mult decat poate duce!".

As putea, din experienta, sa-ti dau cateva sfaturi practice pentru a te restabili.
1.In primul rand incearca sa renunti treptat la "drogurile" pe care le consumi, apoi viata isi va intra incet in normal.
2.Tine-ti mintea ocupta.Implicate in proiecte care iti vor aduce satisfactie, ajuta alti oameni aflati in situatii ca tine discutand, depunde munca fizica din care poti trage foloase (curatenia in casa, alergatul etc.), ia-ti un suflet nou langa tine care are nevoie si ofera atentie, un animalut (de asemenea te va tine ocupat).
3.Activfitatea intelectuala : Citeste! Cartile din domeniul pe care il gasesti tu atragator te vor scoate din realitate si te vor purta intr-o lume pe placul tau!
4.Vizioneaza filme! E la fel, o modalitate de a evada din realitate si a invata sa privin viata din mai multe perspective.
5.Socializeaza: Aici pe forum, pe internet, in viata reala, la munca.
6.Fa bine! Pentru un bine intotdeauna suntem rasplatiti.
7.Scrie! E o modalitate foarte avantajoasa de a te elibera de tensiune. Impartaseste din experienta ta si altora, vorbeste de problemele tale atat cat iti poti permite. Pastreaza un jurnal al evolutiei! Investeste multa vointa in ceea ce iti propui sa faci.Tu esti stapan pe mintea si sufletul tau - poti face tot ceea ce vrei cu ele, daca iti doresti cu adevarat : "Cu vointa poti muta si muntii din loc!", "Cum poti face imposibilul? cu entuziasm".
8.Crede in tine, iubeste-te! De aici porneste totul, primul pas spre vindecare psihica.

In speranta ca ti-am fost de folos, iti doresc sanatate si ganduri pozitive!

Adrian,

O parte din simptomele pe care le-ai descris in primul tau mesaj sunt rezultatul anxietatii sau al prezentei atacurilor de panica. Acele alunecari atunci cand adormi sunt din cauza ca in mintea ta ai temeri, te culci cu frica in gand. Lasa-le de-o parte pentru ca nu sunt motive de ingrijorare. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa inveti sa te linistesti, sa privesti viata cu ochi mai luminosi.

Am trecut si eu prin multe din cele descrise de tine, inclusiv cresteri de tensiune, cresterea ingrijoratoare a pulsului, probleme respiratorii etc. Totul porneste din mintea noastra, pentru ea nu exista medicament mai bun ca autocontrolul, vointa si credinta.

Pana si acea flegma in gat am avut-o, traiam zi de zi cu impresia ca am un colt de paine in gat pe care nu-l pot inghiti. Toate au trecut atunci cand m-am eliberat de tensiunile si stresul acumulate. Nu ai probleme medicale, ocupa-te insa de mintea ta.

O sa fie bine.
Te asteptam cu gandul curat!

Xanax-ul si rivotril-ul sunt anxiolitice "de urgenta", un fel de simptomatice. Ele nu se folosesc pe durata lunga deoarece daau dependenta. Pentru tratamentul manifestarilor anxioase se recomanda alte clase de medicamente, utile in restabilirea echilibrului unor neurotransmitatori ce nu mai sunt/ functioneaza asa cum ar trebui. Recomandare: psihoterapie + consult psihiatric pt prescrierea unei medicatii corecte.

va multumesc din suflet ptr toate sfaturile dvs si va promit ca am sa incerc din tot sufletul sa iau aminte la ce mi-ati scris, dar poate sa imi spuna cineva ce este cu acele intepaturi in inima si jena din piept cat si cu ritmul cand scazut si slab, cand puternic si rapid al inimii? va multumesc inca odata!

Am sa raspund peste ceva timp, indata ce voi ajunge la serviciu!
In limita cunostiintelor mele si din experienta personala.
Numai bine si ma bucur sa aud ca o sa incerci!

Atacurile de panica sau simplul stress ne determina uneori cresteri ale pulsului, adica inima ne bate cu putere si atunci intampinam dificultati in respiratie. Apare o respiratie superficiala, simti ca desi tragi tare aer in piept nu primesti destul. De aici si intepaturi la inima sau dureri in pipt. Pentru linistea ta este bine sa faci un EKG si o radiografie la plamani, desi ma indoiesc sa fie vreo problema acolo. Pentru mine e clar ca simptomele descrise de tine sunt rezultatul stresului si al atacurilor de panica.

Referitor la psiholog, iti spun si sustin cu tarie ca cel mai bun psiholog disponibil oricand si gratis iti esti tu sau persoanele din jurul tau care te iubesc, adevaratii prieteni. Te sfatuiesc sa nu uiti de pix, la fel un prieten de nadejde. Pastreaza-ti un jurnal al descarcarilor, scrie-ti temerile, descarca-ti furiile si curata-ti astfel mintea. Ajuta!!!

Nu va cunoaste nici un psiholog mai bine ca tine ceea ce se ascunde in sufletul sau mintea ta. Solutia problemelor e undeva in tine! Autosugestioneaza-te, atrage gandurile positive, iar ele la randul lor vor atrage, asemenea unui magtnet fapte si intamplari pozitive, cu efecte bune asupra ta, a vietii tale.

Orice problema ai avea sa ti minte ca ea are solutie. Sunt oameni condamnati la moarte, parinti ce-si vad copiii stingandu-se langa ei. Astea sunt probleme! Lor nu li se mai da sansa de a lupta sa rezolve ceva, ei sunt pusi in fata unui verdict pe care trebuie sa-l accepte, resemnandu-se. Iti spun asta pentru a-ti dovedi ca esti norocos si ca viata ta poate fi suportabila, buna sau chiar plina de fericire atata vreme cat esti sanatos si poti lupta impotriva obstacolelor ce tuturor ne ies in cale.

Curaj, lasa-le naibii de pastile si traieste bine!
Asteptam sa ti si aici, cat se poate, un jurnal al evolutiei.
Nu ezita sa ceri ajutor atunci cand te afli in vreun impas. Iti faci un bine tie, dar si altora dandu-le ocazia sa ajute!

Optimism!

Ps:Pentru problema cu gatul iti recomand gargara cu tantum verde.

Toate sfaturile date de just_orl sunt foarte bune. Atata timp cat si functioneaza. Pentru ca vine un punct dincolo de care chiar simti ca singur nu te mai descurci.
Si e drept ca exista probleme care, pur obiectiv, pot fi considera "mai serioase" ca o stare de anxietate.DAR fiecare dintre noi traieste in propria lui lume, iar acolo lucrurile au alte dimensiuni si nu mai cuantificam gravitatea in functie de elemente clare, obiective ci strict in functie de experientele individuale. Altfel spus, daca eu simt ca innebunesc si imi plezneste inima, atunci PENTRU MINE asta e o realitate cruda, dureroasa si cumplita, imposibil de raportat la condamnari la moarte/ boli grave ale unor persoane pe care nu le cunosc.
Mi-a placut acel "nu ezita sa ceri ajutor", numai ca e putin nepotrivit in contextul de acum, pentru ca e un sfat de a face ceva ce deja Adryanino face.
Asadar, Adryanino, urmeaza povetele primite aici. Verifica acele intepaturi la inima (desi 99% sunt secundare anxietatii). Nu scapa nici o clipa din vedere ca orice atac de panica se termina pana la urma si rareori reprezinta un pericol vital. Si daca oricat ai lupta nu reusesti singur, apeleaza cu incredere la profesionisti (psiholog, psihiatru). E pacat sa pierzi timp pretios suferind, cand exista solutii pentru stoparea acestei suferinte!

Iti respect punctul de vedere, Loredana si sunt bine venite cat mai multe pareri din exterior, astfel Adrian va avea de unde alege ceea ce pentru el functioneaza si da roade.

Despre "nu ezita sa ceri ajutor" si contextul de fata: am de facut precizarea ca uite, Adrian, in momentul de fata primeste sfaturi si incurajari pentru a scapa de antidepresive si a trai frumos. Ajutorul la care ma refeream e pentru viitor, cand ii ies in cale obstacole gen : "astazi simt ca nu mai pot fara o pastila...", "astazi ma simt descurajat din cauza ca nu mi-a iesit ce mi-am propus... ".De aici sfatul meu de a nu ne parasi si a ne lasa sa-i fim alaturi de-a lungul evolutiei sale.

Referitor la psiholog si la psihiatru, fiecare are dreptul la o parere. Eu personal consider ca daca tu nu doresti sa-ti vii in ajutor si sa te vindeci, nimeni altul nu poate. Sunt persona, desi nu cazul de fata, care nu doresc sa iasa din depresie pana nu o poarta pana la capat, pana nu-i sacatuieste toata durerea pe care a acumulat-o de-a lungul timpului. Ce sa faca aici un psiholog? Eu mai spun, de asemenea, ca daca ai determinarea de a cere ajutorul unui doctor esti capabil sa te vindeci singuri. In fond, psihologul te determina sa te autosugestionezi, numai prin autosugestie te poti vindeca. Asa ca propun sa cauti sursele de putere singur in sufletul tau, iar restul vine de la sine.

Plus, imi place sa cred ca cei mai buni psihologi, asa cum am mai spus sunt persoanele care ne iubesc: parintii, frati, surori, soti etc. Aceia care plang de lacrimile noastre sau zambesc cand ne rad ochii. Aceia care te ajuta dezinteresat si din suflet, fara a cere nimic in schimb... Te sfatuiesc sa lasi persoanele astea aproape de sufletul tau.

Gand curat!

va multumesc din suflet! o sa va tin la curent despre evolutia recuperarii mele si ma bucur ptr ca mi-ati demonstrat ca pe lumea asta nu sunt singur si lumea nu ramane indiferenta la problemele altora!!! inca odata multumiri!!! DOAMNE AJUTA!

Am trecut si eu prin asa ceva in special faza cu alunecarea in somn cu teama aia simti ca numai poti ca nu mai rezisti acestui chin.Este oribil.La mine am observat ca se accentuau in momentul cand consumam alimente cu zahar, cafea, tutun alcool in special.Mare grija la alimentatie din ce am citit ultimele cercetari ar fi ca anxietatea precum si alte tulburari mintale se poate produce pe baza hipoglicemiei.Se face un test dupa consumarea unei cantitati de glucoza unde se observa variatiile glicemiei din jumatate in jumatate de ora timp de 4, 5 ore.atunci cand pancreasul secreta in exces insulina datorita consumului de zahar are loc o scadere a glucozei din sange brusca sub limita.Creierul fiind deprivat de energia pe care o ia din glucoza trimite semnal la glanda adrenala care va secreta un exces de adrenalina (responsabila de atacul de panica), pentru a readuce nivelul de zahar.
De fapt, orice variatie a glucozei din sange va afecta emotiile, sentimentele si personalitatea.Deci multi care sufera de simptomele depresiei, anxietatii este recomandat sa adopte o dieta hipoglicemica fara zahar, cafea, alcool, etc.
Multa sanatate

Nu confunda lucrurile, Alex! Cu alcoolul inteleg, cu cafeaua partial ( depinde de cantitate mai ales; e considerata excitant). Cu zaharul insa mai putin. Hiperglicemia e una, depresia si anxietatea alta. Ca exista patologie in care se intalnesc toate, e adevarat. Dar de la asta pana la a recomanda ca general valabila o dieta hipoglicemica in depresie/ anxietati e cale lunga.

va rog sa ma iertati, nu siu cata dreptate are alex sau nu dar ieri am baut mult ceai indulcit si vreau sa va spun ca azi noapte mam simtit ca naiba. imi place fotbalul si cum aseara a fost seara chmpions m-am uitat la tv pana mai spre ora unu.m consumat cam 5 cani cu ceai unele chiar f indulcit. poate m-am si enervat un pic dar nu puteam sa adorm, simteam cum vine chestia aia din stomac si se oprea(atacul de penicanu avea loc)intrun fel ma bucuram pt ca nu era stare completa dar si pe de alta parte nu imi placea ptr ca mereu dupa atacul de panica ma linistesc si adorm, deci nu stiu ce a fost dar am cam facut exes de zahar aseara. ii multumesc oricum si lui alex ptr sfaturi (oricum zaharul sau orice in exces nu face bine)

Eu cred ca esti pe drumul cel bun, Adrian si ma bucur foarte mult pentru tine.
Iti doresc numai bine in continuare, gandul senin si voie buna !

Ps: Excesele de orice fel nu fac bine. Poti folosi o lingurita de miere ca indulcitor pentru ceai, e mult mai bun.
Pps:Inainte de culcare bea ceai de musetel, are un efect linistitor si pe langa, e bun la gust.

Sa ne citim cu bine si de aici inainte!

Nu ar fi de mirare ca te-ai simtit rau dupa ce ai consumat o cantitate de zahar.Hipoglicemia( atentie a nu se confunda cu hiperglicemia sau diabetul) nu este o boala in sine ci mai degraba o reactie a organismului la diferitele substanta pe care le gasim in alimente.Creierul uman reprezinta 2 procente din greutatea totala a corpului si de aceea nu are energie depozitata in el.Energia si-o ia din nivelul de zahar si ii trebuie aproximativ 60 la suta din glucoza totala din organism.Hipoglicemia sau nivelul scazut al zaharului din sange poate cauza multe simptome fizice si psihologice cele mai importante fiind iritabilitatea, nervozitatea, depresia, anxietatea, insomnia, probleme digestive, dependenta de dulciuri, migrene, ameteli, oboseala, chiar si agresivitate sau violenta.Intr-o carte pe care am citit-o al unui doctor australian scria despre sindromul hipoglicemic unde se referea la cele mai importante simptome: Depresie sau probleme emotionale, oboseala, dificultati de concentrare si istoricul de dependenta de dulce.
Nivelul zaharului este controlat de catre pancreas cu ajutorul a doi hormoni:Insulina care impinge glucoza din sange in celule astfel ajuta la scaderea glicemiei, si glucagon care ajuta la cresterea glucozei daca nivelul este prea scazut.Alt hormon implicat este adrenalina care creste brusc nivelul glicemiei intr-o criza.
Cand productia de insulina va fi in exces( in cazul hipoglicemiei) creierul va fi deprivat de sursa lui de energie=glucoza.
Asociate cu sindromul hipoglicemic sunt si alergiile de multe ori si multi astmatici si-au imbunatatit starea adoptand o dieta corespunzatoare.Alergia la alimente interfereaza cu buna absorbtie a nutrientilor in intestine ceea ce duce la un deficit de minerale si vitamine in organism.Altele obstructioneaza sinteza neurotransmitatorilor din creier (de exemplu serotonina) ceea ce poate cauza probleme psihoemotionale.
Depinzand de severitatea alergiilor, acestea ar trebui tratate in consultatie nutritionisti.
Cafeaua, tutunul si alergenii stimuleaza secretia de adrenalina care va duce la cresterea glucozei din sange.
Alimentele necorespunzatoare, drogurile si medicamentele si hipoglicemia in timp va cauza extenuarea glandei adrenale in care organismul s-a obisnuit deja in superproducerea de adrenalina pentru a ridica nivelul glucozei.
Daca v-ati intrebat vreodata de ce atatia oameni sufera de depresie rezistenta la tratament este pentru ca se trateaza simptomele si nu cauza depresiei.Terapia cu medicamente poate doar ameliora simptomele depresiei dar nu are nimic de a face cu abnormalitatea biochimica din creier care este principala cauza.Dupa ce deja un pacient este sub influenta medicamentelor, este probabil ca va merge dintr-un drog in altul pentru tot restul vietii.
Similar psihologii sunt de parere ca psihoterapia poate elimina simptomele depresiei.Ei afirma ca gandurile noastre irationale, asociate cu experiente neplacute din copilarie, ascunse in subconstientul nostru au facut sa devenim depresivi iar prin schimbarea modului de a gandi si atitudinilor noastre putem depasi pragul depresiei.
Atunci cand experimentam o perioada stresanta in viata ca un divort, pierderea unei persoane dragi sau o trauma hormonii stresului interactioneaza cu neurotransmitatorii care ne faceau sa ne simtim bine si devenim depresivi.Dupa ce ne-am constientizat stresul si l-am eliminat incepem sa ne simtim din nou bine, cateodata dar din nefericire foarte multi nu se incadreaza in aceasta categorie pentru ca dupa ce au depasit trauma ei continua sa se simta deprimati fara sa stie de ce.Asa se intampla in tulburarea de stres post traumatic cand o persoana nu produce serotonina timp indelungat de la experienta traumatica.
Pentru ca creierul sa sintetizeze dintr-o molecula in alta - ca in conversia din tryptophan in serotonina, are nevoie de o cantitate de energie care deriva din zaharul care se gaseste in alimente sub forma de glucoza.
Daca creierul este deprivat de aceasta energie, nu mai poate sintetiza neurotransmitatorii care ne fac sa ne simtim bine cum ar fi serotonina, norepinephrina, dopamina etc..
Fara serotonina corpul nu poate produce melatonina- hormonul care ajuta la instalarea somnului.De aceea depresia este de multe ori asociata cu insomnia.Mai mult serotonina este asociata si cu apetitul de unde rezulta si probleme de greutate.
Daca energia noastra deriva din glucoza din alimentele noastre, se pune intrebarea de ce intr-o societate mare consumatoare de zahar oamenii sufera de deprivarea de energie?Poate fi aceasta responsabila de o importanta crestere a ratei depresiei si bolilor mentale?
Consumul excesiv de zahar cand este convertit in glucoza, poate expune organismul la influenta radicalilor liberi.Corpul are un mecanism de aparare si anume anuleaza receptorii pentru insulina care controleaza cantitatea de glucoza si alti nutrienti de unde rezulta rezistenta la insulina.Prin aceasta nivelul glicemiei tinde sa creasca tot mai mult de unde si secretia mai mare de insulina sau hiperinsulinism care va provoca hipoglicemia.Fara energie celule creierului ar muri in cateva minute, de aceea el va reactiona prin secretia hormonilor de stres ca adrenalina si cortisolul care ajuta la conversia zaharului depozitat in celulele organismului inapoi in glucoza pentru a realimenta creierul.
Dar acesti hormoni de stres sunt responsabili si de multimea de simptome ale tulburarilor mentale anxietate, depresie, fobii, insomnii, dependenta de alcool, droguri etc.
Tratamentul natural pentru hipoglicemie este adoptarea unei diete echilibrate bogate in proteine si carbohidrati complexi, fara zahar si adaugarea de complexe de vitamine B crom, zinc + vitamina c precum si ulei de peste omega 3, omega 6
Rezulta ca pe langa psihoterapie pentru a face mai usor fata stresului trebuie in primul rand adoptata o dieta corespunzatoare dupa cum se stie suntem ceea ce mancam iar depresia precum si alte tulburari mentale pot fi de natura nutrititionala.

iti multumesc alex ptr tot ce mi-ai scris. sa-ti dea DUMNEZEU sanatate, te rog fii mai explicit si zi-mi mai pe intelesul meu ce alimente trebuie sa consum si acele complexe de vitamine si uleiuri.

ma puteti ajuta ptr ca persista palpitatiile, in trecut pe la varsta de 23 de ani am avut aceleasi simptome si nestiind de anxietate mam dus la cardiolog care mia prescris propranolol.am urmat tratamentul dupa care mam simtit f bine.as putea sa incerc din nou cu acest medicament sa pot scapa de rivotril si sa ma simt si mai bine?

am uitat sa va spun ca totul incepe seara la culcare

Oameni buni, haideti sa" haidem" si sa o luam in mod gradat. Inainte de toate, trebuie sa intelegem ca suntem bolnavi si sa ne acceptam statutul. Trebuie sa cautam vindecare si mai ales intelegere in persoanele dragi noua. Este o boala care se instaleaza greu, pe parcursul a cativa ani.vreme in care ne credem zmei si invincibili.credem ca suntem speciali :ca noi putem sa facem asa de multe fata de altii si, mai ales, ca nu obosim ca altii...adica nu avem nevoie de mult somn si relaxare...Si credem gresit...si ajungem intr-o zi in care se produce inevitabilul: prabusirea noastra...atat de fantastica, aproape teatrala pentru unii. Dar ce conteaza ce cred aceia care oricum nu conteaza. pentru noi!?..Nu cred ca cei egoisti si lipsiti de sentimente fac atacuri de panica...nu au de ce. Ei isi traiesc mizeria de viata in mod relaxat...fara sa le pese de nimic. Pe cand noi, astia " atinsi de boala asta" ne lasam atinsi de toate alea atat de mult incat gandirea noastra se transforma intr-o suferinta globala, general valabila...si ne framantam pentru toate cacaturile care exista pe lumea asta.Suntem mari acum...deh, avem personalitate...am uitat cuvintele copilariei noastre: " cah" sau " caca".."nu-i bun"...cand daca auzeam nu ne mai trebuia.Uitam sa ne protejam sufletele...iar dracii acestei lumi profita. Propun ceva: Sa fim mai circumspecti...Avem o viata...Sa ne bucuram de ea!...Ai vazut si tu ca mine ca vine criza...si trece...si nu ni se intampla mare lucru...mai mult ramanem cu dezamagirea ca nu ne-am facut bine si nu vrem sa recunoastem ca am clacat iar. Ne trebuiesc vreo cativa ani sa ne facem bine?.Ce crezi?.Eu zic ca da.Vreo cativa ar trebui sa fie suficienti. Sa nu ne mai judecam asa de aspru si sa intelegem o data pentru totdeauna ca suntem oameni si nu superoameni, okay?? Si sa nu uitam sa ne luam doza de calciu+ magneziu+ zinc+fosfor( Favisan)...si fructe multe si legume proaspete.si de mers si la un cabinet psihiatric pentru a incepe un tratament medicamentos pe baza de antidepresive.ce nu ne va crea dependenta ca Xanax-ul sau ca cei asemanatori lui.pentru ca asta fac antidepresivele.fac ce fac si xanax-ul, numai ca starea de bine se instaleaza dupa vreo 2 saptamani.Nu e starea de bine de dinaintea " nefericitului eveniment"...dar va asigur ca e o stare buna...si de ce nu?...o stare din ce in ce mai buna.Si stiti de ce?...Pentru ca pur si simplu trebuie sa ne facem bine...Nu exista alta varianta...Nu exista cale de intoarcere...mergem inainte.si...ne facem bine...Si stiti de ce ? Pentru ca nu avem incotro.E singura alternativa...Suntem prieteni de suferinta pe forum, luptatori pentru o stare mai buna in viata de zi cu zi. Ne-am inteles???

multumesc Ralu si sa stii ca e o alternativa buna asta de a ne face bine si de a lupta sa ne facem bine

alex_andru. De 1 an umblu pe la medici din cauza caderilor de glicemie. Toate analizele bune dar eu ma simteam rau. Am fost la dr. pascu, diabet si boli de nutritie din bucuresti si mi-a dat regim pe baza de carbohidrati lenti si proteine, medicul homeopat mi-a dat remediu ptr. pshic. de 3 zile tin regimul si ma simt cum nu mai m-am simtit de 1 an. BINE. Ai mare dreptate, cel putin asa arata regimul meu. i-au si omega 3 de 2 ori pe zi cate una. As dori mai multe informatii.

si eu am luat anti depresive(5 ani) de 19 zile nu mai iau nici un antidepresiv, am ajuns la concluzia ca nu ma mai ajuta cu nimic.eu sufar de depresie dureroasa, am dureri de stomac ingrozitoare.abia daca le mai suport.primele zile fara antidepresive nu au fost deloc grele, dar acum par tot mai greu.pe langa dureri mai am si atacuri de panica si anxietate.un singur lucru e sigur nu voi mai lua niciodata antidepresive.as vrea un sfat cum sa trec mai repede peste aceste dureri insuportabile.toata lumea care tine la mine si ma sprijina ma indeamna sa rezist, sa gandesc pozitiv, sa am rabdare.as vrea sa stau acasa sa ma linistesc singura, sotul meu spuneca emai bine sa merg la servici, sa socializez.cred ca mas simti mai bine acasa.va rog ajutatima, datimi un sfat. Popey

Buna prieteni de suferinta...Nu v-am mai scris de mult...Si nu ca as fi avut nu stiu ce mare treaba, ci pur si simplu n-am avut...inspiratie, ca sa zic asa. Se implinesc aproape 6 luni de cand iau antidepresive cate 100 mg in repriza unica dimineata..si o pastiluta de Mentat+ Calciu, magneziu, zinc, fosfor + comprimate de Rozmarin. Cand am senzatii de slabiciune...cu cascat frecvent si profund...incerc sa beau cate un ceai de rozmarin+ ceai de iasomie( de la Kaufland super convenabil si bun)+ menta+ o feliuta de lamaie.Daca nu pot sa-mi fac un ceai iau un comprimat de Rozmarin.deoarece e un tonic nervos si mai creste si tensiunea...pe care o am mica( din cauza asta apar si senzatiile alea de slabiciune insotite de cascat ).
Iarna asta am mancat foarte multe portocale, si inca nu m-am dezobisnuit de obiceiul asta bun...Mirosul de portocale imi face foarte bine...Mi-am cumparat si ulei esential de portocale de la Plafar, pun cateva picaturi in apa dintr-un pulverizator si intretin ambientul cu miros " de Craciun". La mine merge, incercati si voi. poate aveti si voi norocul meu.. E drept ca m-am mai ingrasat...dar nu disper, nu inca.dar m-am ingrasat din cauza antidepresivelor...ca astea blocheaza mai multe pe acolo prin cerebel...si uita sa mai arda grasimile.Am gasit o solutie si pentru asta.mi-am luat o bicicleta medicinala si fac pe zi cate un kilometru la intensitatea maxima.as putea face si mai mult, dar daca nu ma trage.e bine si atat(decat deloc) Sunt cam comoda, recunosc...dar asta e felul meu... Pana ma apuca...
La sfarsitul lunii mi s-a prescris reducerea dozei de antidepresiv la jumatate pentru 15 zile...si dupa... o zi da, una nu (aceeasi doza injumatatita )...Adica...ma indrept spre vindecare.Ma simt vindecata..Nu total, dar aproape...De ce sa va mint, ma simt foarte bine...Si sper sa va faceti si voi bine...Pentru ca stiu cat de greu si rau mi-a fost si credeam ca n-o sa mai scap, aveam momente cand simteam ca imi pierd mintile si nu puteam sa stau linistita in pat...ma apucam si aspiram prin toata casa, cu toate ca ma deranja pana si cel mai mic zgomot.faceam ceva ce stiam, ca sa trisez mintea sa nu uite( asta era justificarea)...
Si cel mai rau imi era in masina.probabil din cauza ca prima criza am avut-o in masina...Mult timp am mers cu casti in urechi cu muzica la maximum...ca sa nu aud motorul masinii...care imi facea rau, stiti voi raul acela...cand ceva se intampla, dar nu stii ce...si iti vine sa te ridici...ca daca stai jos ai impresia ca te afunzi in abis, in neant...Adrenalina aia care creste si ne inunda nejustificat corpul..
Am noroc cu prietenul meu care m-a ajutat enorm si ma ajuta...si-i multumesc. Am noroc cu parintii mei care m-au ajutat enorm si ma ajuta.si le multumesc.
Si am noroc si cu mine...ca am realizat ca nu se moare din boala asta asa usor cum am crezut la inceput...si in criza...si multumesc lui Dumnezeu ca merg pe calea cea buna si dreapta...
Va scriu acum in Saptamana Mare ca sa va intaresc si pe voi...Si sa va urez sa va faceti si voi bine, macar cat m-am facut si eu...Si nu uitati: Fruntea sus! Mergem inainte.Drumul merge inainte...chiar si cand te intorci din drum, drumul tot inainte merge...nu unde tinteam prima data...dar sigur intr-un loc mai bun ne indreptam...
Sa ne reauzim cu bine...Si promit ca mai des...Bafta! Si Paste fericit si linistit!!!

imi pare rau sa spun ca sunt un pic cam suparata.Nu am primit nici un sfat pana acum de la colegi de suferinta.Nu vreau sa jignesc pe nimeni.Mam regasit foarte mult in povestea lui adrian, pe care il felicit.Iar tot ce a scris Just_Orl si toate sfaturile pe care le-a dat lui adrian sunt minunate.cum am scris mai sus am luat antidepresive timp de 5 ani iar abia acum am renuntat la ele, mentionez nu mai iau aceste medicamente de 27 zile, sunt foarte hotarata sa merg mai departe char daca va fi greu, in ultimele zile am avut stari de anxietate, panica, dureri de stomac, nu am putut sa mananc ca lumea din cauza asta.Doar paine goala, apa plata, ceaiuri, spre seara ma mai linisteam si puteam sa mananc ceva mai consistent, abia am stat in picioare la servici.Dar sau mai ameliorat de vreo 2 zile, sper sa merg pe drumul cel bun.Imi doresc cu adevarat sa nu mai iau aceste medicamente ma bucur pentru fiecare zi care trece fara sa iau aceste medicamente.Sunt casatorita de 7 ani cu un om minunat care ma intelege si a fost tot timpul alaturi de mine(el este de aceeas parere cu Just_Orl si o (te) admira foarte mult.Ne dorim foarte mult un bebelus. Vom mai astepta cam o luna iar apoi sper sa ne ajute Dumnezeu si sa ne binecuvanteze cu un copil sanatos.Cineva mia zis ceva odata, , ia toata suferinta, durerea cu tine, ridicate si mergi cu ia si vezi pana unde te poate duce, , Ma voi duce cu ea si ma voi lupta cu ea si cu ajutorul lui Dumnezeu o voi invinge si totul va fi bine.Voi un om fericit si fara medicamente.Curaj si putere tuturor.Noapte buna.Pe curand.

Mentionez ca am luat SEROXAT o tableta de 20mg pe zi

a trecut o luna si jumatate de cand nu mai iau medicamente, ma simt groaznic.am noroc cu sotul meu si cu familia care imi sunt alaturi. a trecut ceva timp de cand am scris ultimul mesaj, nimeni nici macar nu a comentat ceva in privinta mea.cred ca v-ati vindecat de nu mai scrieti nimic.spuneti-mi si mie cum.ma simt groaznic si m-am saturat.astazi e si ziua mea de nastere si nici nu ma pot bucura intotalitate de ea.

Draga popey, este normal sa te simti asa dupa ce ai luat seroxat atat timp.Sevrajul asta poate sa tina cateva luni bune si am auzit si chiar cativa ani in cazuri extreme.Ii trebuie timp creierului sa refaca sinapsele dintre neurotransmitatori dupa ce a lucrat artificial atata timp.Faptul ca ai renuntat la antidepresive este un lucru f bun dar treaba asta necesita multa rabdare din partea ta si incredere.Se zice ca anxietatea sau depresia care revine dupa ce renunti la antidepresive este mult mai puternica decat cea pentru care ai inceput sa le iei. vreau sa te intreb ai renuntat treptat sau brusc pt ca ai luat mult timp dar daca spui ca de o luna si jumatate nu le mai iei si rezisti, mergi inainte cu incredere ca simptomele vor disparea sigur.Eu am facut un sevraj de la xanax si dupa cateva luni au disparut simptomele.
Mult succes si La multi ani!

iti multumesc foarte mult pentru ca mi-ai raspuns.am impresia ca nu se mai gata.am impresia ca sunt pedepsita de trebuie sa trec prin toate astea.am citit foarte atenta toate sfaturile tale sunt foarte bune.am luat 20 mg pe zi. dupa aceea am luat jumatate din doza prescrisa vreo 2 saptamani iar dupa aceea le-am intrerup de tot. am ajuns la concluzia ca daca nu le las dintro data nu le voi lasa niciodata. toata lumea mai ales sotul meu ma incurajaza ma indeamna sa rezist sa am rabdare, toata lumea zice ca trebuie sa stau intre oameni sa merg la servici, sa comunic.In starea care sunt as vrea sa stau acasa sa fac treburile casei, sa ma plimb cu catelul meu, sa ma uit la filme.dar toata lumea ma trimite la lucru, lucrez ca coafeza, am un serviciu bun si usor si nu as vrea sa-l pierd, chestia e ca pe langa toata starile de panica, anxietate pe care le am cateodata de cand ma trezesc pana ma pun iar in pat, practic toata ziua, am si dureri de stomac, am fost diagnosticata cu depresie anxioasa dureroasa si am niste durerei cateodata de am impresia ca nu mai rezist, as vrea sa stau acasa cred ca o sa trec mai usor peste ele. tu ce parere ai, si te rog scriemi tu cum ai trecut de toate astea ce metode ai folosit. te rog scriemi cat mai repede. iti multumesc

am uitat sa-ti spun ca primele 2 saptamani fara medicamente nu au fost deloc grele, nu am avut nici o reactie, apoi vreo 3 zile m-am simtit rau. au trecut apoi iara mi-a fost bine, chiar ma bucuram, credeam ca am scapat nici nu ma mai gandeam ca o sa ma simt iarasi rau, e acum de vreo 5 zile ma simt rau, un pic mai rau ca prima data stari de panica, anxietate, ameteli, dureri de stomac.poate daca nar fi durerile de stomac care sunt groaznice, nu mi-ar fi fost asa greu

peste depresie se trece doar cu mult curaj.im niciun caz cu pastile.daca vreti sa stiti mai multe despremedicamentele ptr probl psihice intrati pe acest link http://www.cchr.org/#/home (daca stiti si engleza)