histerectomie totala cu anexectomie bilaterala

Mamaaaa ce frumoase suntem toate!!!

Inainte citeam mesaje, acum, vorbesc cu voi!

Si ma bucur foarte mult ca pe fata niciuneia, aceasta afectiune ( cum spunea Laura) nu a lasat urme. De fapt, in asta sta "victoria" noastra. BRAVO fetelor! de 30 de mii de ori.bravo!

Exact ca o familie: de la bunici la nepoate :)))).

Viorica...esti tare! Ce mi-ar fi placut o bunica asa ca tine. Dar nu mi-ai putea fi decat mama...ca aveti aceasi varsta :)

COTI - ghiocei si laba gastii...toate avem...:))))..dar asta ne face asa de speciale ;)

Laura...ma bucur ca in mesajele noastre ai gasit puterea sa treci mai departe. Sa dea Dumnezeu ca sa mergi de placere la control, pentru a primi numai vesti bune.

Cand am fost la medicul meu ginecolog, la prima vizita dupa operatie, i-am dus si rezultatul biopsiei primit in urma histerectomiei.S-a uitat pe el si apoi m-a privit, spunand: "Doamna Ion, o sa murim de batranete!".acelasi mesaj vreau sa-l intipariti si in mintea voastra: Fetelor dragi...o sa murim de batranete!. dar pentru asta, trebuie sa avem grija de noi, mai ales ca acum, avem mai multe cunostinte in domeniu decat alte femei.

Steluta...de ce sa pui o fotografie de cand faceai chimio?? Perioada aceea a trecut! Acum este Steluta cea frumoasa. Elibereaza-te de trecut. nu-l tine prizonier ca sa nu te acapareze. :)

Abia astept sa stam toate in jurul unei mese.O sa fim cea mai galagioasa masa! O sa radem si-o sa plangem...la liber! :)..va previn ca o sa fie emotionant...deci, cele care va stiti cu inima...sa nu uitati sa va luati tratamentul :)))))

gata cu gluma. va pup.

Rasarit de Soare - blanosu'.pe el nu l-ai dat cu oja??? ca de ingrijit...e mai bine si decat mine :)))

Claudia, daca as fi fost bunica ta as fi vrut sa ma duci in club, asa cum ii cer nepoatei mele si ea se face ca n-aude...
Eu ma consider o bunica moderna, ascult muzica, stau pe mess, pe internet, imi plac tinerii, sunt destepti, informati, nu ca mine pe vremea lor...nu stiam nimic, stiam ca trebuie sa ne maritam, , fete mari", sa facem copii, sa gatim, etc...
Cand se face cald sper sa ne intalnim...seara buna..

Buna seara, fetelor! asteptam cu nerabdare sa se elibereze locul la calculator pt ca la mine este bataie pe el(intre mine si fiica mea care bineinteles are prioritate).pot spune ca si Laura ca aici, alaturi de voi si nu in ultimul rind alaturi de familie si in special de minunata mea fiica pe care eu o credeam o copila si care mi-a dat dovada de o putere fantastica si de o maturitate in gindire extraordinara, aici alaturi de voi mi-am gasit puterea de a trece mai departe pt ca in acele momente de grea incercare prietenii au disparut sau poate nu au stiut cum sa se poarte cu mine ? in fine, indiferent cum au stat lucrurile aici am descoperit fete minunate care au stiut in momentele mele grele sa stea sa-mi asculte durerea sa-mi impartaseasca din experientele lor nefericite si similare cu a mea si nu voi uita ca la postarea mea prima care mi-a raspuns a fost Vasi-Viorica care m-a incurajat si mi-a ridicat moralul indrumindu-ma catre acest topic unde am intrat si cand am vazut cate fete si chiar mai tinere decit mine sunt in aceeasi situatie mi-am zis ca trebuie sa ma mobilizez si sa incep dinou sa urc panta vietii.Aici alaturi de voi am gasit cel mai bun psiholog, aici alaturi de voi am ris dar am si plins.Sunteti una din bucuriile mele !!.

dar hai daca mai continui mult asa cad in borcanul cu melancolie si nu vreau.

Corangel ai dreptate cel mai bine este sa uit de aceea perioada si nu este asa ca parca aceasta boala, aceasta operatie ne-a facut mai frumoase? mie una asa mi se pare.Trebuie sa fim mindre ca luptam cu asa o boala de crunta si ca reusim sa ne tinem pe linia de plutire iar in legatura cu copii, Vasi-Viorica are mare dreptate.:

rasarit de soare ai un catel superb si eu am unul si vreau sa-ti spun ca este sufletul meu, spune-mi tu cine te pupa intruna cand te trezesti sau cine se bucura asa tare cand te intorci acasa chiar daca ai fost sa duci gunoiul si nu ai lipsit decat 3 minute? sunt singurele animale care te iubesc neconditionat !

Hai sa vina odata vremea frumoasa sa ne vedem si noi !

Va pup pe toate si va urez noapte buna!!

Dragelor,


Ma bucur mult ca sunteti de acord cu mine, legat de cei mai buni psihologi, si da, aveti cu toate, un merit aparte!
Ca tot vorbeati de animalute, nu cred ca ati vrea sa stiti ce mult il iubesc eu pe Pufy al meu... diferenta este, ca desi este foarte drag de inima mea, este un catelus de plus. hahahha, pe care mi l-a adus mama si la spital (stiind ca il iubesc mult de tot ), si pe boticul caruia imi sprijineam barba, cand imi inghiteam lacrimile de durere..si de cate ori m-au trezit asistentele zambind dimineata, iar eu il tineam la piept, ca o fetita de 6 ani... si nu vreti sa stiti, ca dorm cu iubitul meu, si cu Pufy, deci suntem deja 3 intrun pat :)) - radeti cat puteti de tare, sunteti indreptatite ! Imaginati-va, dragelor, reactia fiului unei colege de salon, in varsta de 19 ani... mi-a povetit doamna respectiva ca s-a amuzat copios fiul, pentru ca stia varsta mea, si probabil aratam caraghios. Inca imi conserv cat pot de bine latura de copil, si chiar nu vreau sa o pierd inca, desi stiu ca sunt exagerat de mare, pentru a dormi cu o jucarie de plus, dar este sufletul meu, si saracul, i-am cojit si nasucul de la atatia pupici. hahahhaa!
Sper ca v-am smuls cateva zambete de pe buze, desi sunt alte cateva maestre ale zambetelor, pe aici, printre noi.
Da, cred ca vom fi cea mai galagioasa masa, si cea mai deosebita, si mi-ar face placere si as avea o mie de emotii sa ies cu voi, toate, chiar mai mare placere decat cu asa zisele mele prietene.
Va urez tuturor sanatate, va multumesc pentru urari, si ma pregatesc pentru petrecerea mamei, peste cateva ore.sunt pusa pe petreceri anul asta :)
Toate cele bune, dragele mele!

bunaa fetelor...

...

Buna ziua tuturor!

Citind ce ati scris voi aici, m-am hotarat sa va scriu si eu. Sa va povestesc cum am gasit o pisicuta de 5 luni acum o saptamana..joi am dus-o la medic iar aseara am histerectomiat-o..ma gandeam la noi..doar ca ea nu avea nimic saracuta, doar ca deja incepusera caldurile. A sarit toata dimineata ca si inainte de operatie, azi-noapte si-a tras pansamentul si s-a lins cat a putut la operatie. Azi am fost cu ea la control, nu patise nimic, doar ca i-a pus doctorul un guler ca sa stea cuminte.
Constat cu bucurie ca multe dintre fete iubesc animalele. Asta inseamna ca au sufletelul bun si curat.
Daca aveti timp de citit pe net, va recomand 2 bloguri: Olivia Steer si Cristela Georgescu. Dati pe Google si veti vedea. Un nou mod de viata, sanatos.
Si inca ceva deosebit: Lara Fabian - Mama. Pe Youtube.
Tot ce va doriti sa se implineasca! Sanatate maxima!
Irina

Buna dragelor,
Cam putina activitate azi pe forum ce-i cu voi?
Mabel cred ca intelegi ca aceasta pisicuta va fi membru cu drepturi depline in familia ta pt. urmatorii 12-15 ani ?Asa se intampla de cele mai multe ori si sa stii ca nu intamplator ai gasit-o tu si nu altcineva. A fost la locul si la timpul potrivit peacolo pe unde trebuia sa treci tu.Sa iti traiasca si sa te bucuri de ea pt ca habar nu ai cate bucurii o sa iti facaCauta-i la pet shop-uri hrana Hills pt kitten este cea mai buna de pe piata, crede-ma lucrez in domeniu.
Cu histero sa nu iti faci mustrari de constiinta, la animale este mai bine asa.Altfel nu mai putem sa le controlam si sa ajutam.Pupici multi
Stati sa va mai spun ceva :
Azi am fost la Patriarhie la slujba -afost ceva inaltator, Cand am iesit de-acolo nu stiam pe ce lume sunt!!!!

Buna seara fetelor, buna Vasi, am pus poza acum, m-am descurcat cam greu...dar am reusit. Cred ca pozele se afiseaza numai cand administratorul site-ului hotarasete. Altfel nu-mi dau seama de ce nu se vad tot timpul...Eu mai am putin si fac 4 ani de la operatie. Va doresc snatate si sper sa ne vedem.

Hei, buna iubita mea GRIG...nu ne-am intalnit de mult, ce faci????sigur ca bine, ai 4 ani, multi inainte, sa faci 100 de ani.Si eu am un an, ma simt bine si astept sa ma duc la control, dar sa se incalzeasca, n-am chef acum.Eu n-am sesizat ca pozele nu se vad dar voi urmari.
De cand fetele au pus pozele, parca suntem si mai aproape, cel putin asa simt eu.
Cotiii eu am o PISU, are 18 ani si o CUTU, are 10 ani.Sunt batrane, sunt capricioase, dar fac parte din familie si asa de mult le iubesc ca:in momentul in care m-am trezit din anestezie, am intrebat-o pe fiica-mea, , ce face PISU si ROSU.
Asa ca Irina draga sa-ti traiasca si sa fie sanatos noul membru al familiei.Vei vedea cate prostii face si cate bucurii iti va aduce acel ghemotoc.
Fetele mele dragi va doresc noapte buna si sa aveti o duminica plin de bucurii.

Vasi sunt bine, azi am recitit tot ce s-a scris, am plans cand mi-am dat seama cata putere ne-a trebuit ca sa trecem peste aceste incercari, cata durere se ascunde in aceste mesaje.Recitind mi-am amintit de veteranele acestui forum, fetele care mi-au raspuns la intrebarile mele, fetele alaturi de care am invins teama. Sunt convisa ca mai citesc si ele dar nu au mai scris. Eram atat de putine la inceput iar acum suntem atat de multe. dar puternice. Invatam una de la alta. Va pup pe toate, sa aveti somnic usor !

E trecut de miezul noptii, deci pot sa va spun Buna dimineata!
COTI..multumesc pentru informatii. Da, am gasit aceasta pisicuta pe strada, speriata, intre 2 catele care asteptau sa sara pe ea.. Am dus-o la birou, sperand s-o ia un coleg care sta la curte si care are pisici, mare iubitor. Din pacate, nu a vrut-o. Am dus-o la 9.30 dimineata in spatele cladirii unde lucrez. Cand am plecat acasa, la 17.30..era tot acolo..se uita dupa mine si mieuna. Am spus ca asta e un semn si ca trebuie s-o iau acasa. Si uite-asa a inceput aventura cumparaturilor, apoi cabinetul. Nu mai spun ca atunci cand am urcat cu ea in masina dimineata, sub scaunul pe care m-am asezat, era un martisor in forma de...pisicuta. Si m-am gandit ca se apropia si ziua cand tatal meu implinea 15 ani de cand nu mai este printre noi. Stiu ca nimic nu e intamplator. Mai ales ca eu am avut si o catelusa caniche, pe care am crescut-o de la 6 saptamani pana la 13 ani si 2 luni..si care a murit cand eu am iesit din spital, pe 13 iunie 2010. Era ca si fata mea..intelegea tot, era tare cuminte. Si acum mi-e dor de ea..
Eeee..si pisicuta asta are o problema..o infectie mare la gingii, in mare pericol sa-i cada dintii. Deci, daca ramanea pe strada - si daca nu o omorau cainii -, nu-i era prea bine. Asa ca ii fac tratament zilnic, acum e si operata..tot spre binele ei. Poate asa a vrut Dumnezeu.
Vasi-Viorica, sarut mana pentru urari..si D-voastra sa va traiasca Pisu si Rosu.
Sa aveti o Duminica frumoasa, linistita..si o saptamana minunata.
Aveti grija de voi!

Buna dimineata dragele mele...revin dupa un somn pana la ora 9 si dupa doua zile de national fm la maxim in boxe, am fost putin suparata ca nu gaseam o poza care sa imi placa, adica sa arate cat de frumoasa sunt(ha, ha, ha), asa ca i-am spus sotului meu sa imi faca una pe loc...nici asta nu e prea reusita dar e de vina aparatul.sau fotograful...in nici un caz subiectul.ma simt mai binisor dupa ocluzia intestinala dar tin regimul cu mare strictete numai ca mi-e atat de foameeee, in schimb nu imi ies din minte evenimentele petrecute..nu stiu cum sa va spun dar fac ce fac si asociez fiecare moment in care ma aflu cu evenimentele petrecute cu putin timp in urma.de ex.daca e marti imi spun:"in urma cu 3 saptamani la ora asta eram pe masa de operatie"..daca e miercuri..imi amintesc ca la o anumita ora eram la terapie intensiva...daca e sambata..."m-a luat salvarea"..etc..si uite asa nu imi gasesc linistea..ma apuca o spaima..si fac un atac de panica care ma sperie..nu reusesc sa uit..mai ales noaptea cand ma culc imi vin in minte toate noptile petrecute prin spitale..azi e frumos afara..am sa ies la o mica plimbarica..va pup dulce, dulce pe toate si abia astept caldura si poate ne intalnim la o inghetata...o duminica minunata va doresc!

Buna fetelor,
Bine ai revenit Claudia (Ploiesti).SA stii ca si eu la fel am patit, aproape o luna de la operatie toate gandurile mele erau legate de evenimentele din spital, ba mai mult in fiecare noapte numai asta visam :saloane, asistente, colege de salon, intr-o noapte am visat ca ma alergau doctorii sa ma duca la operatie si cand m-au prins, mi-am dat chilotii jos sa vada ca sunt deja operata.M-am trezit pt ca trageam de pijamale de=adevaratelea.Stai linistita ca va trece, impactul cu aceste evenimente a fost foarte puternic, dar nici noi nu trebuie sa ne lasam invinse.Incearca sa te detasezi, gaseste-ti preocupari, citeste orice iti pica la mana si nu in ultimul rand ROAGA_TE!
Te pup dulce si pe tine si pe toate fetele, si va urez o duminica frumoasa!
Mabel, sa fii convinsa ca daca ai invins boala ta, o sa invingi ci siguranta si cu boala pisicii, cu atat mai mult cu cat stii ca pisica are 7 vieti.Pisica mea se rasfata uneori pe burta mea doar ca acum nu am mai primit-o si sa vezi figuri pe ea si vaiete, iar acum il 'calareste ' pe barbatul meu...si-asa este cam grasut.

Clau_dia, sigur nu sunt prima care iti spune asta, dar ti-o spun cu toata convingerea: exista o cale sa depasesti starea asta. Partea proasta dupa o operatie este ca esti acasa, in refacere din punct de vedere medical, dar singura mare parte din zi.

Gandeste-te la viitor. Mai intai, la viitorul imediat. Cand am trecut prin ceva similar, ma pacaleam singura ca sa treaca orele zilei fara sa plang. De exemplu, ma gandeam ca peste o ora-doua urma un episod dintr-un serial care imi placea, sau ca urmeaza un capitol interesant din romanul pe care il citeam. Pe urma, ca trebuie sa gatesc si sa ma concentrez ca sa-mi iasa mancarea nemaipomenit de buna, experimentand rete noi care presupuneau documentare. Pe urma, ca vine peste o ora-doua sotul de la serviciu si e important sa fiu o companie buna, pentru ca si el sufera din cauza pierderii comune si n-are niciun sens sa il fac sa sufere si mai mult incarcandu-l cu tristetea mea. Pe urma, o plimbare, in care ne straduiam sa nu vorbim decat despre lucruri placute sau, in cel mai rau caz, neutre. Pe urma venea seara, cu rugaciunea dinainte de culcare sa ne ajute Dumnezeu sa trecem peste asta si sa fie bine. M-am mobilizat si cu gandul ca, daca eu nu revin la normal, parintii mei vor suferi mult, si asta nu trebuie sa se intample. Si uite-asa, ora cu ora si zi cu zi, a trecut timpul.

E foarte greu, dar cu cat lasi mai putin durerea, teama si tristetea sa te domine, cu atat mai putin grea va fi refacerea psihica.

Si-acum, cand scriu, imi dau lacrimile, pentru ca sunt amintiri foarte dureroase, dar in rest suntem o familie fericita. Dumnezeu ne-a ajutat, ne-am ajutat unul pe celalt, am perseverat singura si impreuna cu sotul si a trecut.

Ai incredere in tine si nu renunta niciodata la convingerea ca vei reusi. Cu cat iti e mai greu acum, cu atat mai fericita vei fi cand ti revii.

Iti tin pumnii. Sanatate multa! Sanatate multa si fericire tuturor.

...

Buna scumpele mele,
O sa incep cu Claudia de Ploiesti.pai esti frumoasa, dar constat ca nu vrei sa lupti, ca sa mergi inainte trebuie sa inchizi usa trecutului...gata, fa-ti de lucru, cauta alte dominante...este adevarat ca ai trecut prin multe intr-o perioada scurta de timp, dar Dumnezeu are grija sa ne dea cat putem duce.Nici uneia dintre noi nu i-a fost mai usor, eu mi-am zis incontinuu ca nu este adevarat si acum imi zic la fel...eu nu cred ca am cancer...asa ca trebuie sa te aduni.Nu inteleg de ce ai facut ocluzie intestinala, ce ti-au zis???In sfarsit, dac in vara asta vin la Ploiesti iti voi da de veste...am doua surori in zona.Cine te a operat l Medlife??Pupici si scrie pe forum cand iti vin ganduri urate, asa iti trec mai repede...ma voi ruga pentru tine..
@Nuti ce semnificatie au punctele tale ???vrei sa zici ca la noapte sa avem vre-o preocupare mai...??
@Irina, vreau sa fiu pentru toate VIORICA si TU.ce vrei sa ma simt babuta???afla ca eu sunt o adolescenta...daca Bunul Dumnezeu ne va ajuta sa ne intalnim, as vrea sa mergem undeva unde sa si dansam, sa stau si sa va privesc pana dimineata.
Va ador pe toate, va pup si pe curand.

Ce pacat ca nu pot sa vin si eu cu voi la un suc! Poate veniti voi in concediu sa vizitati Delta Dunarii.
Va pup, Doina.

care sunt simtomele ocluziei intestinale si de ce sunt sanse de a face asa ceva dupa operatia de histerectomie ?

Neatza!pffff iar e luni si iar o iau de la capat singura acasa..noroc ca existati voi..

Coti draga mea, groaznic cosmarul pe care il traim cu ochii deschisi..eu pana in urma cu 3 zile aveam parul lung dar pt.ca am visat intr-o noapte ca m-am tuns scurt din cauza caderii parului(din fericirie nu sa intamplat asa), m-am tuns pt ca imi placea atat de mult cum imi statea in vis cu noua frizura..indrazneata de altfel.

Daana cata dreptate ai..sunt singura cea mai mare parte a zilei..prietenele mele sunt la servici dim.cand eu ma simt trista..mai ales dupa ce ies baietii pe usa..parca inchizand usa in urma lor raman prizoniera in casa, cateva ore e putin mai greu, apoi incep sa fac "AMR'-ul, 2 ore pana vine cel mic de la scoala..3 ore pana incep stirile..etc.si ma mai pacalesc oarecum..apoi mi-e greu noaptea cand e liniste in casa..iti multumesc din suflet pentru curajul pe care vrei sa mi-l inspiri

Viorica..asa cearta-ma..merit..eu vreau sa inchid usa trecutului numai ca a trecut atat de putin timp..dar cu tine aici care sa ma mustre..cu fetele care imi spun zilnic ca nu sunt singura..o sa reusesc intr-o zi.ce bucurie mi-ai face cu venirea ta la Ploiesti..ar fii minunat.la medlife m-a operat dr.Pelinescu si dr.Mitroi(pe dr.Mitroi il ador, e atat de aproape de sufletul meu, mi-a salvat viata de 2 ori)

Doinag, e minunata zona in care stai..candva am sa merg iar la pescuit cu sotul meu, el sa pregateasca betele si eu sa ii fiu asistenta..sa-i cant si sa il chicalesc pana sperii pestii, cum am mai facut-o de atatea ori...

Steluta, sansele sunt destul de mari pt o ocluzile intestinala in urma intervenitiei chiarurgicale, practic au cazut matele in burta asa mi-a spus dr.Tanase de la Floreasca, eu in seara in care m-a luat salvarea am mancat foarte mult si f.repede si fierbinte si ghici ce?mi-e si rusine sa spun..o felie uriasa de lasagna..a fost prea grea pt intestinele mele care oricum nu isi gasisera locul la 2 saptamani de la opertie, apoi mai e si faptul ca nu dadeam gaze..desi toti medici mi-au spus ca e ffff sanatos, eu aveam o retinere fatza de sotul meu si fatza de fiul meu care are 14 ani..si pana ma dadeam jos din pat ca sa ajung la baie..se razgandea sa mai iasa, si inca un factor a fost lipsa de miscare..ma plimbam eu prin casa ziua dar era tare greu pt ca ma durea f tare..si apoi apartamentul e mic.ma saturasem de drumuri la bucatarie si inapoi, afara nu am iesit singura pt ca stau la et 4.si am avut o incercare de a pleca cu sotul meu cam la 2 sapt de la iesirea din spital..si m-am intors din fatza blocului inapoi plangand de durere si de ciuda.simtomele au fost voma si iar voma timp de 3 ore pana a chemat sotul meu salvarea.

Aseara pe la 19 am iesit la plimbare cu o prietena de-a mea..a fost prima oara cand ieseam neansotita din casa pana la locul de intalnire..a fost minunat si m-am descurcat bine si la intoarcere..4 et pe scari..

azi sunt aici in asteptarea voastra.Tiza mea(Corangel), oare unde esti?abia astept sa aflu ce ai facut in week-end, pupici la toate...azi sunt 8 grade la ploiesti..super

Buna dimineata,
Steluta, ocluzie intestinala se poate face dupa orice interventie chirurgicala in care se investigheaza cavitatea abdominala, nu numai la histero.Este de fapt, popular zis, o incurcatura de mate, chiar se pot innoda, strangula si necroza, ceea ce face ca aerul si mancarea sa nu mai circule prin ele si nici toxinele nu se mai elimina.Durerile sunt cumplite, iar solutia este numai chirurgicala.La SUUB nu te externeaza pana nu tragi vanturi si nu ai primul scaun.Am avut in salon o pacienta cu astfel de operatie si de aceea stiu, ne spunea ca durerile sunt groaznice si inainte si dupa operatie adica pana se aseaza matele la locul lor si se reia tranzitul gastro-intestinal.Eu am avut un medic irakian (foarte bun) si baga capul pe usa salonului si din gesturi ma intreba daca bate vantul prin burta, cand ii spuneam ca nu, pleca si trantea usa.Cand in sfarsit, a venit vantul mult asteptat, mai mai sa ne pupam de bucurie.Am zis, vai cata bucurie ne poate pricinui o amarata de basinuta, pa care de altfel o strangi acolo si te mai si superi daca o scapi cumva cand si unde nu trebuie, , , HA HA HA, ,
Acum plec pana spital sa imi prelungeasca C M pt ca colac peste pupaza am facut un granulom de fir,
Va pup si va mai scriu dupa amiaza,

Buna dimineata !

Ce activitate bogata ati avut aici pe forum !

clau_dia77, ma ingrozeste ce povestesti...vezi, de asta insista doctorul, a doua zi dupa operatie, miscare, miscare, miscare..Slava Domnului ca esti bine acum ! Slava Domnului ! Nu mai fi trista, multumeste adanc in sufletul tau ca esti bine. Stii...imi amintesc si eu, dupa operatia de tiroida, inainte de externare, intrai intr-un cabinet al unui medic, care iti facea asa, un fel de consiliere psihologica de o jumatate de ora, in cazurile grave, inaintea parasirii spitalului. Eu aveam o fata distrusa, plansa, nah, stiti cum e, cand te loveste diagnosticul asta, nimeni nu e pregatit in viata pentru asa ceva, oricate stii, orice iti spui, nu esti pregatit niciodata. Te loveste trenul cand ti se pune diagnosticul final. Dar, in sfarsit, deci intrand la medicul acela, care vazandu-mi fata devastata, imi spune ca e bine ca a fost asa, ca ce asi fi facut daca acolo s-ar fi descoperit un limfom Hodgkins?! Nu asi mai fi putut face absolut nimic, moartea ar fi survenit extrem de rapid.
Cand ma gandesc, nu pot sa nu ii multumesc lui Dumnezeu ca a fost sa fie asa. Actorul din Spartacus nu a avut norocul meu ! Si va tot spun de el, desi sunt multe alte cazuri ingrozitoare, datorita faptului ca trupul lui era ca o statuie a lui Michelangelo, nici nu ti-ai fi putut imagina ca acea persoana atletica, care facea atat de mult sport, care avea asa o viata sanatoasa..Si uite !
Asa incat, draga Claudel, gandeste-te la lucruri frumoase! Ocupa-te de tine, fa ceva placut, cumparati ceva nou, nu stiu.ceva sa iti ridice moralul !
Asa, ati scris atat de mult, incat nici nu mai stiu cine si ce a zis.
In legatura cu animalutele, cineva a scris undeva aici, ca iubeste tot ce misca. Si eu la fel. Iubesc tot ceea ce inseamna viata, animalele, plantele, copacii, tot ce e viu si am o imensa perocupare despre univers, planete, galaxii, tot ce inseamna cosmos.
Cand eram mica, ma gasea mama in creierul noptii, cu veioza aprinsa, cu caietele studentesti pe genunchi in pat, facand schite ale galaxiilor, ale quasarilor, ale gaurilor negre, dupa cartile pe care cu greu mi le procuram in vremea ceausista. Deci iubesc tot ce exista, iubesc creatia lui Dumnezeu !
Gata, la prima ora acum, am rugat-o pe colega mea sa imi faca poza, sa ma tin de promisiune. Poza, fara iubitul meu westie !
Fetelor, sa aveti o zi frumoasa, o saptamana plina de satisfactii si bucurii !

buna Mirela, dap din pacate nici azi nu ma simt prea bine, nu am energie deloc, m-am trezit foarte proaspata de dim chiar la 7 insa, in 2 ore am simtit ca nu mai am chef si nici energie sa fac nimik, acum stau in pat si incerc sa gasesc ceva interesant la tv.cat despre sansa pe care am avut-o si pt care multumesc in fiecare zi cerului, am mai vb.usor, usor am sa inteleg de ce imi spunea dl.doctor ca sunt una din femeile norocoase din aceasta lume..

Coti, ai dreptate cu ocluzia, din fericire eu am scapat fara interventie chirurgicala, la internare mi-a spus medicul ca am 60% sanse sa fentez interventia dar trebuie un tratament destul de agresiv..clisme, hidratatre numai si numai cu perfuzii, nici macar 5 ml de apa nu am avut voie sa beau, aveam buzele ca o scorta de copac.am fentat operatia, tin regimul destul de strict cu toate astea azi nu ma simt prea bine..astept sa te intorci din oras sa imi spui cum e afara.

Hei, fetelor...v-am urmarit din "umbra" in acest weekend. ( adica aveam timp sa citesc mesajele pe fuga, dar nu am prea avut timp de scris).

In fiecare an de 8 martie, noi, fetele din neam, obisnuim sa iesim la restaurant: fete, mame, matusi, soacre si nurori, verisoare...nu suntem foarte multe, dar...pastram traditia. Ieri am fost la un restaurant mexican. Frumos, bun...dar am incalcat putin dieta si la urmatoarea vizita la clinica...trebuie sa ma spovedesc. ;)

La 6 luni de la radioterapie, am avut o perioada de 3 saptamani in care a lipsit scaunul. Aveam dureri groaznice. Nu mancam decat 1 cana de ciorba foarte acra pe zi. Nu tu scaun, nu tu basini...m-am dus la urgente. Mi-au facut tot setul de analize si ma banuiau de ocluzie intestinala. Toate radiografiile aratau ca nu am nimic...eu eram din ce in ce mai rau. Am fost la 3 spitale ( Municipal. Floreasca, IOB) si in 4 zile am facut 3 seturi de analize la sange, 4 controale gineco, 8 ecografii, 8 radiografii, 1 CT, 1 endoscopie). Pana la urma mi-au facut, la IOB, o clisma cu apa calda ( ca sa nu spun fierbinte).si dupa inca 3 zile de chin...am reusit sa "ies afara".

Nu aveam ocluzie, dar era o reactie radica. Aceasta poate fi usor confundata cu ocluzia. Am scapat si sper sa nu ma mai intalnesc cu asa ceva.

In toata aceasta perioada postoperatorie, cand singurul indicator ca totul revine la normal este...banala basina...am luat tot felul de carbuni, supozitare, ulei de ricin, etc. Nu prea mai ajutat. Insa, ce mi-a calmat durerea, a fost ceaiul de colici pentru bebelusi: Babycalm ( cred ca de la Fares este). Extraordinar de bun.

Asa cum spunea si Coti, oricine sufera o interventie chirurgicala, poate face ocluzie intestinala. Aveti grija la alimentatie...pentru ca are rol important.

Referitor la ce spunea Claudia despre acele amintiri de care nu scapa.
Claudia, esti o fiinta perfect normala. A-ti aminti scene din trecutul apropiat este absolut normal pentru o persoana a carui creier functioneaza in parametrii normali ( nu suferi de amnezie doar). Mai mult decat atat, ceea ce ti s-a intamplat, este o realitate, o etapa din viata ta a carei protagonista ai fost. Uitarea, in cazul unui om cu minte sanatoasa, intervine treptat. Doar drogurile sau alte substante iti pot induce brusc fenomenul de uitare. dar sub forma de reprimare, pentru ca, la un moment dat, amintirire revin. Este important sa le acceptam ca parte din trecut si sa le lasam sa treaba ele treptat din sfera constientului, in subsconstient.

Fetelor, vreti - nu vreti sa acceptati, noi am trecut printr-o perioada de soc. Fiecare si-a gestionat aceasta perioada in functie de consctructia psiho-individuala, de credinte, de experienta vietii. Dar va asigur, ca toate am avut acele rememorari, retrairi, imagini repetativ obsesive.doar ca, probabil perioada a fluctuat in functie de persoana.
( trebuie sa ma credeti, doar n-am absolvit psihologia degeaba)..As fi vrut eu sa fie doar un basm. Dar nu este.
Ne aducem aminte de evenimente independente de noi ( moartea unui vecin, nunta unei pretene)...da'pai evenimentele prin care trecem noi insine.

Acum, sa va spun si eu de "javra" mea. Un ciobanesc german de 10 ani, Less. Este mai nebun decat mine. Nu l-am dresat...dar cu toate astea ne intelege cand vorbim cu el. Raspunde la comenzi, la tonul vocii, ne aduce ce ii cerem...este membru de familie, detasat prin curte ( nu are voie in casa) ;). Si are boala pe pisici.
Cum sotul meu este innebunit dupa pisici, vrea sa ne luam una, pe care sa o tinem in casa..+ un acvariu ( ca sa aiba "mitzili" televizor pana ajungem noi acasa de la serviciu. Ma gandesc ca, daca isi pune putin ambitia...o sa ajung in curand sa concurez cu ferma animalelor...

Ce? Va era dor de mine??? :)))))) Na, iar am scris un intreg capitol de roma.

va pup,
Claudia

Buna, fetelor!

Claudia, nu-mi place, nu esti deloc optimista! Cand am aflat rezultatul biopsiei(carcinom scuamos cu celule mari nekeratinizate), am fost socata(n-am avut probleme de sanatate in viata mea). M-am asezat pe bordura in fata spitalului, mi-am aprins o tigara si am inceput sa plang. Acela a fost singurul moment de slabiciune din partea mea.Dupa 10 minute am plecat spre casa si am inceput sa-mi fac planul de atac. N-am stat acasa decat 2 zile, cand am facut aplicatiile locale.In rest, la ora 11 faceam radioterapia si la 12 intram la serviciu.In timpul radioterapiei am ajuns la spital (IOB) intr-o noapte cu dureri cumplite de burta.Am stat cateva ore la perfuzii si a trecut.Am tratat boala ca pe ceva provizoriu, care trebuia sa treaca. La 2 luni de la operatie am inceput serviciul.Rezultatul histopatologic a fost bun, din 16 ganglioni, nici unul invadat. Sincer, acum ma uit la cicatrice si nu-mi vine sa cred ca am trecut eu prin toate cele. Au trecut 4 ani de la operatie. Capul sus, priverea inainte, zambetul pe buze: toate trec, draga mea.
Va pup pe toate!

aveam o banuiala ca a facut ceva interesant zilele astea...restaurant mexican zici?..iam, iam..suna bine..lasa ca ma vindec eu si am sa ma rasfat maxim cu tot felul de alimente interzise..imi lipseste ciocolata acum, pe lista de alimente interzise se afla si cacaoa pt 1 luna de zile...sigur ca ne era dor de tine..!

Nico ce frumosa esti!si diagnosticul meu a fost asemanator"carcinom scoamocelular microinvaziv", pt mine socul a venit odata cu aflarea rez de la PAP pe net.(iti dau ei un cod de bare prin tel si tu intri si iti citesti sing.rez).la fel 2 zile am murit si am inviat..apoi am acceptat tot ce mii se intampla, fara lacrimi, fara spaima in aparenta, doar eu si sotul meu stiam cu adevarat prin ce trec, i-am protejat cat am putut pe socrii, pe mama..pe toti ceilalti..dar nu inteleg de ce acum sunt mai trista decat inainte..nu reusesc sa ma bucur aproape de nimic..adica sunt fericita doar pe moment si imediat ceva imi intuneca bucuria..desi pericolul a trecut..din 8 ganglioni nu a fost afectat niciunul..inca am o frica de spital...frica ca voi ajunge acolo iar la urgente..a fost un cosmar noaptea de sambata acum o saptamana..te pup si multumesc ca ti-a facut timp sa imi scrii cateva cuvinte

Aoleu, dupa ce am citit ce ati scris imi vine sa spun asa: "Traiasca basina" !
Cata importanta are !

Clau_dia77 menopauza este o perioada a vietii destul de grea mai ales cind aceasta a intervenit brusc pt ca organismul nu a avut timp sa se pregateasca pt asa ceva.este ca si cum ar fi suferit un scurt circuit
imi amintesc ca si eu am avut acele stari de nefericire le mai am si acum uneori dar caut tot timpul sa fac ceva placut sufletului meu uneori ma simt inutila pt ca toti pleaca la serviciu ba la soala iar eu raman ca si tine singura dar ca sa ies din aceasta stare ma imbrac si plec la plimbare si iau magazinele la pas sau cand este frumos ma plimb prin parc este greu la inceput imediat dupa operatie pt ca organismul este slabit dar ai sa vezi ca pe zi ce trece o sa prinzi puteri si ai sa poti iesi si singura din casa la inceput distante mici dar apoi treptat o sa ajungi la normal
O sa vina si primavara si o sa iesim mai mult din casa ca prea am stat la hibernat pina acum.
mai am si eu o intrebare pt voi, stiti daca sunt sanse sa mai faci ocluzie intestinala la un an de la operatie ?nu ca as avea probleme doar asa pt a stii.

Fetelor va doresc o zi buna si plina de impliniri!!.


Pup pe toate !

Heiiii, activitate nu joaca...ce frumoase sunteti toate...v-am pus de papa...SPAGHETTI CU FRUCTE DE MARE...pofta buna...va pup si va imbratisez.
Am uitat, ce frumoasa esti si tu NICO...mama si ce tinere.