histerectomie totala cu anexectomie bilaterala

Buna Camelia,
Refacerea o sa dureze o perioada mai lunga.
Si mie mi s-au recomandat proteine, chiar supliment de proteine dar nu am gasit in nicio farmacie la vremea respectiva. Nu din acelea pentru culturisti.
Sa poarte braul cand se ridica si sa aiba grija la regimul alimentar.
Alt tratament nu i s-a recomandat?

Nu, ne-a recomandat doctorul sa manance mult, somon, vita, curcan...proteina animala o poate ajuta sa se formeze ascita in cantitati din ce in ce mai mici.
E greu sa se ridice, nu o doare burta, nimci - doar ameteste.
Ne-am ridicat de 2 ori azi, am facut cativa pasi dar cat plec eu la munca nu i-am dat voie sa se miste sa nu stau cu teama :)

In 21 de zile merg dupa rezultatul biopsiei si vedem ce facem mai departe.
Ce oncolog recomandati?...stiu ca protocolul e acelasi dar ca si relatie pacient - medic unde e mai buna?

Buna seara. Am citit tot ce am gasit despre cancerul de endometru si am gasit 2 variante pe care le-as incerca, una este cu sterilet cu danazol si orgametril, iar cealalta cu megesin. Saptamana viitoare ma duc la un alt medic ginecolog sa cer a 2 a opinie, dc si el se pronunta tot pt operatie atunci nu o sa mai stau pe ganduri si o sa aleg interventia chirurgicala. Este cineva care a incercat aceste variante de tratament si a avut rezultate?

Pt Roxana. Eu am avut cancer de endometru. Am facut o histeroscopie, adica a fost curatata toata mucoasa/arsa. Nu mi s-a oferit niciuna din variantele de care vorbesti. De fapt, cu histeroscopia am insistat eu. Cea mai sigura, singura varianta sigura este cea chirurgicala. Sub celelalte cancerul poate avansa iar asta de endometru e foarte pacatos pentru ca nu e vizibil. In mucoasa se pot dezvolta oriunde celulele canceroase.

Roxana, eu te inteleg ca nu poti accepta situatia, dar spre binele tau te sfatuiesc sa te operezi.
Eu am o varsta si am adunat atata informatie despre cancer...esti foarte tanara si poti scapa de sub control evolutia cancerului, ai mare grija, eu nu vreau sa te speri si nici sa te conving, este decizia ta...
Cere si o alta opinie si cautati un ginecolog chirurg.
Dumnezeu sa ti lumineze mintea si sa iei decizia cea mai buna.

Eu stiu ca la operatie trbuie sa participe si un chirurg oncolog. Eu m-am operat la un dr chirurg din IOB si bine am facut. In timpul operatiei a gasit si altceva pe acolo in neregula, daca era chirurg ginecolog nu ar fi avut dreptul sa intervina. Asa ca am avut o operatie 2 in 1 altfel ar fi trebuit sa ma operez din nou.

Am trecut pe la medicul de familie, era o doamna acolo care mi-a recomandat sa incerc si tratamentul de la Favisan. Ce parere aveti, ati auzit de el?

Roxana, in cele din urma alegerea iti apartine. Discuta insa cu specialistul si ia foarte in serios riscurile la care te expui. Eu am avut celule canceroase doar pe varfurile polipilor endometriali si mi sa parut ca nu e un motiv serios sa scot uterul cu ovare cu tot doar pt cateva celule. Cateva luni am umblat din doctor in doctor fiind sigura ca se exagereaza problema mea dar fiecare imi spunea acelasi lucru: operatia e singura varianta sigura, toate celelalte sunt variante de moment dar riscante. Am gasit intr-un tratat de specialitate o schema de tratament si am fost cu ea la ginecolog: Timp de 2 ani trebuia sa fac histeroscopie( adica curatarea endometrului), urmat de tratament hormonal, urmat de histeroscopie( pt prelevare de biopsie) si tot asa pana mucoasa se formeaza normala. Apoi puteam ramane insarcinata si dupa ce nasteam as fi recurs la operatie. Insa la mine dupa prima histeroscopie mucoasa s-a format cu probleme, biopsia a prezentat iarasi cateva celule si m-am operat. De ce spun ca e un cancer extrem, extrem de periculos? Pt ca, desi la rmn si ecografii totul parea in regula, la biopsia facuta dupa operatie nimic nu era bun. Celule canceroase nu au mai gasit dar totul, adica uterul, ovarele, colul, anexele erau hemoragice si pline de chisuri. Probabil ca era doar o chestiune de timp ca totul sa explodeze pe acolo. Repet: toate procedurile dinainte, ecografii, rmn scoteau in evidenta un uter curat, fara modificari, ovare perfecte, colul suplu, fara modificari.
Roxana, consulta medicii, nu asa zisii vindecatori. Peste un an cand vei fi mai grav nu o vei gasi pe femeia aceia de la Favisan sa o intrebi de ce te-a amagit. Uite, la Iro mi-am facut o prietena de varsta mea. Cand eu m-am operat, ei nu-i puteau opri hemoragia. Mi-a zis ca a fost convinsa de cineva sa se trateze naturist. Dupa un an a ajuns cu o hemoragie pe care i-au oprit-o pana la urma cu o operatie. Inainte de sarbatori a facut chimio, radio si brahiterapie. Acum asteapta un semn ca poate fi operata.
Esti foarte tanara. Imi imaginez ca ti-e imposibil sa accepti diagnosticul si mai ales urmarile lui. Nu-ti ascund. E greu. Poate vei avea nevoie de psiholog sa accepti realitatea si sa poti trece peste faptul ca nu vei avea copii nascuti de tine. Nu te lasa insa amagita. Citeste pe net. E un cancer pervers care actioneaza pe ascuns dar, crede-ma, cand va deveni vizibil va fi foarte greu de vindecat.
Vorbeste cu doctori. Cere pareri? Ai o biopsie? Pe ce baza ti s-a pus diagnosticul?

Da, Mihaela, am rezultatul unei biopsii, hiperplazie cu atipii/neoplazie intraepiteliala endometriala, p53 e 45%. Medicul ginecolog mi-a spus ca deja sunt arii de cancer si sa ma operez cat mai repede, m-a trimis la un chirurg de la IOB, iar el mi-a spus ca sunt doar leziuni precanceroase, nu mai stiu ce sa cred si ce sa fac, tot caut variante sa aman operatie, cu speranta ca poate o sa raman gravida.

Buna fetelor. Va scriu acum pentru ca asa imi permite timpul.
Cristina 80 multumesc pentru incurajari.
Gabitza, da, ai dreptate lipsesc niste date. Se pare ca adevarul spus cu delicatete(din dorinta de a nu-i "balacari" prea mult pe medici, este mai greu de inteles.
In primul rand vreau sa-ti spun parerea mea sincera in cazul tau:fara urma de indoiala ai facut exact ce trebuia (avand in vedere diagnosticul, si gradul de gravitate al bolii.Am inteles ca ai vrea sa-ti schimbi putin stilul de viata si iti este greu. Eu de exemplu imi fac salatele de legume pentru 2, 3 zile (fara sare, ulei) si le pastrez in frigider. Cand vin de la serviciu, nu ma "infig" in mancarea altuia ci mananc intai salata mea, si apoi restul. Magandesc ca ar putea fi si pentru tine un inceput.
Si acum revin la povestea mea. Eu nu am avut cancer.

Revin pentru ca am trimis din greseala. Eu nu am avut cancer, ci endometrioza. Endometrioza este o boala benigna care nu ameninta viata pacientului. Poti sa traiesti cu ea linistit, medicul nu iti indica nici macar tratament. Tesutul endometrial nu are capacitatea de a se maligniza. Este de mai multe grade 1, 2, 3, 4 (ca si cancerul, dar nu are nimic in comun cu cancerul). Spre deosebire de cancer insa, poate provoca dureri atroce invalidante (sau nu, uneori pacientul poate avea endometrioza de grad 4, si este asimtomatic, si atunci nu se indica nici un tratament). Eu bineinteles ca aveam dureri foarte mari. Dupa ce am stat 10 ani cu astfel de dureri(eu am refuzat operatia), m-am hotarat totusi sa o fac.As mai vrea sa subliniez ca la menopauza, boala trece singura. Eu am asteptat menopauza.Am mers la medicul chirurg ginecolog si i-am spus ca am dureri foarte mari. Dupa consultatie, mi-a spus ca endometrioza este de gradul 4, ca este afectat tot intestinul si ca cea mai buna solutie este operatia. In momentul in care m-a deschis, a constatat ca nu am nici o endometrioza de grad 4, intestinul fiid ok.Erau insa niste puncte pe ovare (pe mine ovarele nu ma dureau, nu m-am plans de dureri de ovare, ci doar de dureri rectale. (pe rect eu insa nu aveam endometrioza). Mai exact, aveam o endometrioza ovariana de grad 1, total asimptomatica, care nu necesita nici macar tratament. Durerile rectale aveau alta cauza. Endometrioza de grad 1 asimptomatica, in literatura de specialitate, si opinia oricarui medic, nu necesita tratament nici macar medicamentos. (nu se pune problema de chirurgie, si nicidecum de chirurgie mutilanta).Uterul trebuia scos, pentru ca el presa rectul (era retovers), si de aici erau durerile. Si totusi mi s-au scos si ovarele. Pentru aceasta operatie fara ovare scoase as fi platit 1000 de euro. Cu ovare scoase, costa 1600. Deci un plus de 600 de euro pentru medic.Nu este o suma mare si o sa-mi spuneti ca un OM, nu poate face asta pentru atat de putini bani. Ei bine avand in vedere ca medicul avea cam 4 operatii de acest gen pe saptamana, ar fi un plus de 2400 de euro pe saptamana, 9.600 pe luna, si 96.000 de euro pe an.Oare pentru 96.000 de euro pe an ar putea. Va spun eu, ca da, cu siguranta. Si asa se explica cel de-al doilea corp de cladire achizitionat intr-un timp relativ scurt. Si da, se zice ca n-am avut noroc. Adica, dupa ce am platit 1600 de euro pentru operatie, tot eu ar fi trebuit sa am noroc. Intr-o tara civilizata ar fi trebuit sa aiba noroc medicul, pentru ca la ce porcarie mi-a facut, ar fi trebuit sa munceasca toata viata sa plateasca daune.(tin sa reamintesc, pentru participantii pasivi care nu mi-au citit postarile anterioare, ca eu am suprarenalele blocate, si organismul meu practic este total lipsit de hormoni. Suprarenalele sunt glandele care preiau productia hormonala a organismului in menopauza si mai ales in menopauza chirurgicala.Lipsa hormonilor este practic devastatoare pentru sistemul osos, si pentru cine nu stie, la varste inaintate, rata deceselor cauzate de osteoporoza concureaza cu succes rata decesului cauzat de cancer. Mai exact, oasele se rup, nu se mai sudeaza, si apar infectii in locul fracturii, care nu se mai vindeca. Infectiile sunt cauza decesului. In ceea ce ma priveste, eu am reusit sa stopez singura degradarea osoasa, in pofida acestei operatii, insa continui sa am o problema cu cartilagiile.
Avand in vedere ca noi traim in Romania, mi-as dori ca toate fetele care urmeaza sa se opereze sa nu astepte sa dea norocul peste ele si sa-si aleaga medicul cu foarte multa grija, si spitalul de asemenea.


Avand in vedere ca noi traim

O sa mai adaug inca o poveste pentru a fi sigura ca am fost inteleasa. De data acesta este vorba tot de "lipsa de noroc", a colegei mele de suferinta de la spital. Din pacate trebuie sa spun ca am avut si eu o legatura cu asta.
In ziua in care ar fi trebuit sa plecam acasa, eu am decis sa mai stau o zi. (urma sa stau singura, in urmatoarele 4 luni, sotul meu lipsind din tara, si eu ma simteam fragila fizic si psihic.La spital, "locuiam " la camera 2. In ziua plecarii asistenta a trecut intai pe la colega mea, i-a luat temperatura, si totul era ok.M. a inceput sa-si faca bagajele. Apoi au venit la mine. Le-am spus ca mai vreau sa mai stau o zi. Au fost incantati (o suta de euro in plus, se pare ca erau bineveniti).
Am mers la M. in rezerva sa vad ce face. Era OK.Peste 5 minute a aparut si medicul care a intrebat-o in gluma daca este o "femeie fierbinte".I-a spus ca are temperatura si va trebui sa mai stea 1 zi. Apoi a plecat. Am pus mana pe obrazul lui M. Era rece, in pofida faptului ca era foarte speriata. I -am spus ca eu nu cred ca are febra, si am cautat un termometru.Avea 36 de grade. (l-am dus repede pe masa de unde il luasem, ca sa nu se prinda nimeni).Tot pe masa respeciva erau si fisele noastre. M-am uitat pe fisa lui M.Avea trecut 36 de grade la temperatura, apoi era taiat si trecusera 38. Ca sa justifice de ce o mai tineau o zi. Se pare ca cei 100 de euro pe care urma sa-i platesc eu nu li s-au parut suficienti si s-au gandit ca, daca tot tin etajul deschis inca o zi, e mai rentabil sa aiba 2 paciente. (M cotractase un credit ca sa-si permita operatia si pentru ea inca o suta de euro insemna enorm. Chestia asta nu a interesat pe nimeni).
O sa inchei spunand inca o data ca in privat, se intampla si lucruri bune. Despre ele a vorbit Mimi si eu sunt de acord si cu tot ce a spus ea. Mi se pare corect sa atrag atentia si asupra reversului medaliei, si fiecare sa hotarasca pentru el.Aveti grija in special la spitalele la care cu fiecare lucru scos pretul creste.Totodata, daca va operati in privat, fiti sigure ca aveti nevoie de acea operatie si nu ca medicul are nevoie de bani. (eu nu ma refer la fetele cu cancer, unde se stie ca operatia este necesara). Asigurati-va, chiar si fetele cu cancer, ca acesta este diagnosticul.(pentru bani, da, se mai exagereaza unele diagnostice).O sa inchei aici, pentru ca sper ca am reusit sa transmit ceea ce am vrut. Din pacate, mai am si alte povesti, si pentru cele care se indoiesc de veridicitatea spuselor mele, as putea continua.
Am scris toate aceste cearsafuri, pentru ca vreau, ca fetele care urmeaza sa se opereze sa nu pateasca ce am patit euj. (chiar daca traim in Romania). Fiecare hotaraste pentru el, intelege cat vrea si cat poate. Faceti in asa fel incat norocul sa fie de partea voastra. Informati-va si nu mergeti la medic ca la vetrinar. Daca aveti intrebari, intrebati, pentru ca sunteti fiinte umane.
Multa sanatate tuturor si o noapte cat mai linistita.

Buna dimineata tuturor.
Roxana, iti voi scrie ce am facut eu de la primirea diagnosticului pana la operatie(mai-octombrie).
Biopsia a indicat un adenocarcinom endometroid moderat diferentiat. Am cerut piesele de biopsie si le-am trimis la Synevo pt. imunohistochimie(ihc). Rezultatul a fost de hiperplazie complexa cu atipii( adica ultimul stadiu inainte de cancer) si focare microscopice de adenocarcinom endometroid bine diferentiat. Gradul de proliferare scazut. Am fost la Cluj, la chirurg, mi-a indicat operatia. M-am programat la operatie. Intre timp am gasit pe net, pe un tratat de specialitate din strainatate tratamentul de care ti-am vorbit, acela cu histeroscopia si tratamentul hormonal cu progestive. M-am internat pt operatie dar i-am spus dr de varianta de tratament. A scos-o de pe net, am studiat-o impreuna si mi-a zis ca pot incerca. Nu e o varianta omologata si are multe riscuri dar se poate folosi o perioada pana poti obtine o sarcina. Asa ca, dr m-a externat in ziua operatiei si m-a trimis la ginecolog. Am facut histeroscopia. Biopsia a scos in evidenta acelasi diagnostic. Urma tratamentul hormonal dar am avut semne evidente(nu vizibile insa, pt ca la ecograf totul parea in regula) ca nu e in regula in sensul ca au reaparut sangerarile intre cicluri, debitul mare la ciclu si durerile mari de burta.
Atunci am trimis toata documentatia in Germania la o cercetatoare a acestui tip de cancer. Mi-a zis ca stau foarte bine in sensul ca in viitor va exista un risc minim de metastaze dar ca operatia e singura optiune. Mi-a explicat ca din cauza hiperplaziei mucoasa nu va permite instalarea embrionului si daca se va intampla ori va fi expulzat ori nu se va dezvolta normal. Si daca totusi se va putea fixa pe mucoasa, sub sarcina cancerul poate evolua si nu stopa asa cum se zice.
Nu m-am resemnat si am trimis documentele si in Franta unde cumnatul meu e urolog. Am primit acelasi raspuns. Sanse mari de vindecare daca ma operez cat mai repede. Mi-au zis ca nici nu era nevoie sa am celulele canceroase, ca hiperplazia cu atipii e suficienta pt a justifica operatia.
Sunt doua cazuri in tara de femei care au nascut cu cancer. E vorba insa de cancer la colul uterin. Am inteles ca e alta treaba. La noi e vorba de insasi mucoasa uterului adica cea pe care se aseaza embrionul si se dezvolta sarcina.
Asta e varianta mea. Tu mergi si cauta varianta care ti se potriveste tie. Cauta totusi un ginecolog oncolog. Acesta e cel mai in masura sa-ti preleveze o noua biopsie si sa-ti prezinte situatia si variantele de care dispui.
Cu naturistii insist. Nu te lasa amagita. Nu trateaza niciunul cancerul. Cu naturiste poti ajuta organismul sa lupte, il poti intari, poate poti reduce dimensiunile unei tumori benigne dar nu tratezi cancerul.
In schimb, consulta cat mai multi medici care iti pot da variante in cazul tau si cand vei simti ca ai destule date vei lua o decizie.
Pe mine dr de la Cluj m-a externat cu o jumatate de ora inainte de operatie pt ca a vazut ca nu ma pot impaca cu ideea. Mi-a zis ca nu sunt o urgenta chirurgicala, cancerul asta trece la o noua etapa cam o data la 6 luni, asa ca mi-am luat cele 6 luni sa caut o variant. Daca aveam copii nu ezitam deloc cu operatia. Ce nu m-a lasat sa ma impac cu ideea a fost tocmai lipsa lor.
Cauta Roxana si ai incredere in Dumnezeu ca vei lua cu ajutorul Lui decizia cea buna. Curaj si-ti tin pumnii.
Vizavi de partea psihologica. Nu te inchide in tine. E mult prea mult de dus singura. Vezi, lovitura nu vine doar de la diagnostic ci iti ia si sansa de a naste. Imi pare rau, imi imaginez prin ce treci pt ca am trait pe pielea mea si probabil durerea va ramane. Dar, tu esti tanara si daca ai un sot pe care te poti baza vei vedea ca viata nu se termina aici si nici sansele la a avea o familie nu se inchid. Fii tare! Am incredere ca va fi bine!

Mihaella sunt tare mandra de tine !!!

Multumesc mult, Mimi! Cred ca ne mobilizam mult mai bine atunci cand vedem ca cineva sufera si reusim sa trecem peste propria suferinta pt a intinde o mana de ajutor.

Ma bucur mult ca reusesti sa gandesti asa...tot timpul in viata trebuie sa privim inainte...dar si in urma noastra.numai asa ne gasim un echilibru si putem fi multumite cu ce avem...si daca din postura noastra mai putem fi si de ajutor...atunci deja suferinta noastra se micsoreaza...
Astept vesti de la tine cand iti vine rezultatul analizelor...chiar daca am toata convingerea ca vor fi bune.

Sunt tare mandra de tine !!!

Pentru "rox29", sfatul meu este daca ai fost la dr.Voinea din IOB sa ii urmezi indicatiile.Este un chirurg oncolog bun si colaboreaza chiar si cu doctora mea oncologa de acolo.Viata ta e mai de pret decat orice.Daca diagnosticul indica cancer nu mai amana operatia.Dr Voinea ti-a indicat sa faci tomograf si marker pt a vedea starea in care esti, sa vada daca boala nu a evoluat.Nu pierde timp ca e foarte pretios.Nu te lasa coplesita de faptul ca nu mai poti avea un copil al tau, daca te faci bine si iti doresti exista si alta solutie(adoptia).Iti dau acest sfat pt ca eu acum sunt intr-o stare grava.Nu am facut ce trebuia de la inceput si acum suport consecintele.Sanatate multa si sa hotarasti ce e mai bine.

Referitor la discutiile despre spital de stat si cel privat.Eu am 6 nterventii chirurgicale.In 2005 si 2013 m-am operat la mine in oras.In 2007, 2009 si 2011 m-am operat la Colentina unde conditiile de cazare si de tratament au fost superioare fata de cele din spitalul judetean de la mine.In 2015 situatia fiind mai grava nici cei de la IOB si nici dr de la Colentina nu au dorit sa ma opereze.Asa ca am ajuns intr-un spital privat.Aici mi s-a explicat ca exista 2 variante: una sa ma deschida si sa fie metastaze generalizate si sa ma inchida, iar cea de a doua sa imi poata scoate ce este acolo.Fiecare procedura este taxata, cazare, tratamentul aplicat.Mi s-a facut un calcul prezumtiv.In momentul deschiderii am avut norocul ca nu s-a gasit tot ce evidentia tomograful si RMN-ul.Am fost operata marti si sambata am plecat.Tratamentul si conditiile au fost mult superioare fata de celelalte unitati unde m-am operat.Eu am fost foarte multumita.Datorita doctoritei de acolo eu acum pot sa va impartasesc din experienta traita de mine.Spitalul este SANADOR.Lucreaza cu Casa da Asigurari care suporta ceva din costul interventiei.Asa ca parerile sunt diferite in functie de experienta traita de fiecare.

Ylla ce ma bucur pentru interventia ta, sper ca Roxana sa inteleaga si sa se opereze cat se poate de repede, de fapt sa accepte colaborarea cu DR.Voinea...
Se pare ca la ea ar fi un stadiu incipient...Dunmnezeu sa i lumineze mintea...eu am incercat sa o fac sa si accepte situatia si ca exista viata si dupa operatie, daca nu tergiferezi.

Cu siguranta Roxana va lua decizia cea buna in timp util in asa fel incat viata sa nu-i fie pusa in pericol si inainte de a aparea vreo complicatie. In acelasi timp, din ce-am trait eu, e mai usor de suportat diagnosticul de cancer decat faptul ca nu vei avea copii. Cand nu ti-i doresti, e simplu, dar cand ti-i doresti nu exista o lovitura mai mare ca asta. E bine ca Roxana sa inteleaga ca operatia e necesara si ca e singura cale de a se vindeca de cancer.

Mihaela77 eu consider ca diagnosticul de cancer este cel mai greu de suportat, e cea mai grea lovitura pe care o poti primii.Eu nu am putut avea copii din alte cauze.Sapte ani de tratament fara rezultatul dorit.Se pare ca tocmai acest tratament este una din cauzele cancerului meu.Dorinta de a avea un copil mi s-a indeplinit.Eu am adoptat o fetita de 3 saptamani iar in toamna a facut 18 ani.Daca chiar iti doresti cu adevarat exista aceasta solutie.Dar in cazul Roxanei, in momentul asta primordial este rezolvarea problemei de sanatate.

Roxana, stiu ca este greu de suportat ideea de a nu avea un copil nascut de tine, dar si eu ma alatur celor care sunt in favoarea rezolvarii cu prioritate a bolii. Daca traiesti, poti avea apoi un copil. Dar intai trebuie sa traiesti. Esti tanara, foarte tanara, si tineretea complica boala ta, pentru ca si diviziunea celulara, inclusiv a celulelor cu belele, este mai rapida. Stiu foarte bine, pentru ca m-am confruntat si eu cu aceeasi problema. Si daca la mine, la 37 ani, a fost un semn de avertizare, la tine e si mai stringent sa iei cat mai repede o hotarare.
Exista atatea femei care, fara a avea boala noastra, nu pot concepe un copil. Fina mea este la menopauza de la 18 ani, si a cheltuit sute de mii de euro pe tratamente de fertilitate. Pe langa lipsa ovulatiei, mai exista si pericolul ca uterul sa se fisureze in timpul sarcinii, pentru ca nu are elasticitate si sa moara din cauza hemoragiei masive. Anul acesta a depus dosarul pentru adoptie, fara a o deranja gandul ca nu va naste ea copilul pe care il va creste. Considera ca ea isi doreste un copil, si sunt atatia copii care au nevoie de parinti, asa ca este o situatie win-win.
Mai cunosc pe cineva care a pierdut 6 sarcini in preajma lunii a 5a. E foarte dureros, e ca o nastere, doar ca la sfarsitul durerilor nu ai un copil. In timpul ultimelor 2 sarcini a stat in spital, cu tratamente si supraveghere non-stop, inca de la inceput, si tot nu a reusit sa duca sarcina la bun sfarsit.
Se poate trai si fara sa nasti copilul tau. Dar trebuie sa traiesti intai. Gandeste-te bine, dar gandeste-te repede, te rog! Boala mea a evoluat cu viteza luminii, de la un papanicolau 3-4 la stadiul 3b in numai o luna si jumatate. Nu cred ca vrei sa iti asumi un asemenea risc. Ma rog sa iti dea Dumnezeu ganduri bune. Sa iei decizia care iti va permite sa traiesti, ca apoi sa iti poti indeplini dorinta aceasta arzatoare.

Ylla iti doresc din tot sufletul sanatate muuuuuulta. sa iti traiasca domnisoara... si putere sa lupti sa-i fii alaturi si sa iti cresti nepotii...
Ai spus un adevar, fiecare se raporteaza la experienta traita individual...de aceea fiecare dintre noi trebuie sa filtram informatia si sa alegem ce este mai bun pentru noi.
Sper ca si voi ca Roxana sa gaseasca un medic capabil care sa o ajute sa depaseasca situatia asta grea.

Satatate multa tuturor.

Ela si Ylla era bine daca citeati mesajele mele cu atentie. Nu cred ca ati facut-o.
Am gresit intr-adevar ca am amestecat probleme personale in sfaturile date Roxanei.
. Ylla, o intrebare strict personala, daca nu ai avea copii, ce curaj ai avea in situatia de acum sa adopti?
. Roxana se va opera, sunt sigura, si o va face in timp util, dar e bine sa o faca dupa ce va intelege ca intr-adevar e singura, unica varianta ce-i va asigura vindecarea. Imi mentin ideea si o mai scriu o data, in speranta ca veti citi cu atentie. E bine ca Roxana sa se opereze dupa ce va intelege de ce aceasta operatie e necesara si-i doresc sa dea peste un doctor care sa fie capabil sa-i explice asta.

Roxana si eu la fel ca si ellabunea aceasi parere o am, eu am cancer de col St 3A si nu am putut face operatia de la inceput pt ca tumoarea era mare dupa 10 sed de chimio si 25 de radioterapie a scazut la jum si am primit vestea ca luna aceasta voi fi operata de histerectomie radicala, Imi era frica ca nu o sa pot fi operata si atunci nu prea mai aveam multe optiuni pt tratament inafara de chimioterapie.Sunt atatea cazuri care nu se pot opera si nu ar rata sansa aceasta. Dar nu te descuraja cere parerea la mai multi Medici si nu te speria pt ca exista viata si dupa operatie.

Si nu imi mai este frica de operatie pt ca am gasit acest forum si fetele de aici mi-au DAT mult curaj si sustinere.

Mihaella nu te supara.Eu am citit afirmatia ta ca e mai usor de suportat vestea ca ai cancer decat cea ca nu poti avea un copil.Pentru mine a fost invers.Daca la vremea cand ne-am hotarat sa adoptam as fii fost bolnava nu mai faceam pasul asta.Sa adopti un copil e o hotarare importanta luata in doi.Prima conditie care se cere la intocmirea dosarului pt a obtine atestatul in vederea adoptiei este ca sa fii sanatos.La vremea aceea eram.La mine situatia a fost foarte speciala.Copilului la 11 luni vaccinul antirujeolic i-a declansat o boala autoimuna destul de grava si rara(dermatomiozita).A fost diagnosticata la 3 ani cand boala evoluase.Corpul ei produce niste anticorpi care ii distruge fibra musculara striata si colagenul din piele.La 6 ani nu mai putea merge, efectele sunt ca la distrofia musculara plus modificarile cutanate.Am plecat in strainatate cu ea.Zece ani am tratat-o in Italia.In 2005 cand a inceput problema mea aveam un copil destul de bolnav de opt ani.In 2009 cand situatia mea a fost mai grava, faceam chimioterapie si naveta din trei in trei luni in strainatate la controale.Si tot asa.Poti creste un copil si bolnav de cancer.Ma rog sa ma tina Dumnezeu cat mai mult, chiar daca viata mea acum e un chin continuu.Fiecare isi ia propriile hotarari in viata asa cum considera ca este bine pt familia sa.Va doresc multa sanatate si putere.

Pentru Roxana.
Iti voi povesti in cele ce urmeaza cate ceva iar tu vei folosi ce crezi ca ti se potriveste.In luna iulie a anului trecut, in urma extirparii unui polip endometrial mi s-a pus diagnosticul de adenocarcinom endometrial bine diferentiat G1.Vestea m-a socat astfel incat mintea mea s-a blocat si nu puteam sa ai pun doctorului nici o intrebare.Ajunsa acasa cumnata mea mi-a povestit despre sora ei care in urma cu un an primise acelasi diagnostic in urma caruia alti 3 doctori i-au spus ca singura solutie e histerectomia totala.Ea este o persoana tanara ca tine care urma sa se casatoreasca, deci nu avea nici copiii.In cele din urma a ajuns la prof.Bogdan Marinescu de la sp.Panait Sarbu, iar el in urma consultului i-a recomandat PET-CT si astfel a hotarat ca nu trebuie sa o opereze.A urmat o interventie prin care s-a scos, banuiesc endometrul afectat(nu stiu exact in ce a constat interventia, nu am putut insista asupra subiectului pt ca unele persoane doresc a lasa totul in urma si nu doresc sa aprofundeze subiectul)si la 4-5 luni la insistentele medicului a si ramas insarcinata, iar acum are o fetita de 6 luni.
Binenteles ca imediat am sunat la Regina Maria unde dl profesor da consultatii si m-am programat, dar dupa consult mi-a zis ca se mentine diagnosticul si ca trebuie sa ma operez.Eu nu am nici varsta ta, am copii, aveam trompele legate deci oricum nu mai faceam copii si probabil asta era solutia cea mai buna pt toti.In urma IHC si la mine diagnosticul a fost de hiperplazie atipica si neoplazie intraepiteliala ceea ce m-a facut sa simt ca m-am nascut inca o data, caci de la stadiul 1a(dupa biopsie) am ajuns la stadiul 0.Am scos totul inclusiv ovarele si 3 ganglioni.Cei drept oncoalaga mea a zis ca a scos cu generozitate doctorul, referindu-se ca putea sa imi lase ovarele dar in momentele acelea m-am lasat pe mana lui, eram atat de disperata incat putea sa imi scoata orice singura conditie era sa traiesc.Eu m-am operat la stat, la sp Panait Sarbu si am numai cuvinte de lauda si nu am simtit ca totul ar fi conditionat de eventualele "atentii".Ti-am povestit toate acestea in ideea ca iti vor folosi.Multa putere si tarie sa alegi ce este mai bine pt tine !

Roxana, interventia de care vorbeste Mikaella se numeste endometrectomie, eu stiu ca se face in Italia, in Romania eu nu stiu, dar, din cate ne spune Mikaella se pare ca se face si in Romania.Eu stiu ca este o varianta la histerectomie, se indeparteaza mucoasa bolnassva a uterului. Nu stiu daca ti se potriveste si tie, dar in locul tau as intreba.
In ceea ce priveste tratamentul naturist al cancerului, cam 90% din naturisti sunt cam sarlatani. Exista si unii despre care se spune ca au rezultate, ei fiind in opinia mea, Doru Laza, Calin Marginean, Petre Anca. Si ei u insa o rata a esecului demna de luat in calcul.In ceea ce priveste limitele unui astfel de tratament, eu m-as gandi in primul rand, la faptul ca legume biologice sunt greu de gasit. (se poate si din celelalte cu riscurile aferente). Un alt aspect este ca un astfel de tratament dureaza intre 2 si 7 ani si presupune o alimentatie crudivora fara sare. Nu ai voie sa gresesti nici macar o data, pentru ca altfel, boala se va intoarce cu mai multa rautate.Eu personal, as merge intai pe la doctor si apoi pe la naturist, dar, pentru tine trebuie sa hotarasti tu.Intreaba de analize pentru suprarenale, tiroida, osteodensitometrie, pentru a vedea si ce riscuri implica o asemenea operatie.

Buna dimineata, fete dragi! Mihaela, nu cred ca am inteles mesajul tau. Am citit mesajele tale anterioare cu atentie si am vazut ca si tu ai sfatuit-o acelasi lucru pe Roxana. Cand ne-a cerut parerea pe forum, Roxana stia ca nu suntem medici, ci persoane care vorbesc prin prisma experientelor personale. Eu am sfatuit-o sa se gandeasca bine, sa se gandeasca intai la viata ei. Nu inteleg cu ce am gresit prin asta. Nu suntem specialisti, si nici macar medicii nu sunt mereu de acord in privinta aceluiasi caz. Dar boala noastra ne-a determinat sa invatam cateva notiuni de medicina, macar cat sa intelegem ce se intampla cu noi. Nimeni nu I-a impus Roxanei o cale de urmat, ci doar sa se gandeasca bine la ceea ce e necesar pentru a-I fi bine. Credeam ca acesta este scopul acestui forum, sa ne spunem parerea, bazata pe experienta si cunostintele nou acumulate, atunci cand cineva are nevoie de sfaturi, asa cum si noi mai avem inca nevoie de sfaturi. Asta este parerea mea si imi pare rau daca in mesajul anterior m-am exprimat gresit. Acestea fiind spuse, va doresc tuturor o saptamana cat mai buna si numai ganduri frumoase!