histerectomie totala cu anexectomie bilaterala

Buna ziua fetelor!!!
Pt.Cristina.Aceeasi "nestare"o aveam si eu dupa operatie, ma enerva faptul ca eram ingradita fizic si dependenta de ceilalti ma deprima, dar toate au trecut.Si mie mi se parea nefiresc sa stau toata ziua, inainte aveam momente cand imi doream sa am momente numai pt mine, iar acum cand le aveam nu stiam ce sa fac cu ele, parca nu gaseam nimic sa imi umplu timpul.Dar asa cum am mai spus a trecut, aproape ca duc dorul acelor zile.
In privinta vietii sexuale nu cred ca e cazul sa iti faci griji pentru ca tie ti-au lasat uterul, implicit si colul deci durerile aferente unei cicatrici in plus nu vei avea.S-ar putea sa te confrunti cu jena produsa de uscaciunea vaginala datorita lipsei hormonilor produsi de ovare, dar existe si aici solutii.Nu uita sa il intrebi pe medicul tau ce este de facut atunci cand iti va da "unda verde".
Pt Mihaella.Ma bucur nespus ca ti-a venit un raspuns favorabil.Sunt convinsa ca va fi totul bine, trebuie sa fii optimista, nu uita ca dupa noapte vine intotdeauna zi.
Pt Denisa.Multumesc pt indrumari.Am intrat si eu in acel grup.Chiar daca nu voi deveni vegana niciodata(nu ca nu mi-as dori, dar e ff dificil cand trebuie sa gatesc normal pt cei trei baieti ai mei) asa cum ai spus sunt lucruri interesante de citit pe acel grup.
Va imbratisez pe toate cu drag si va doresc sanatate voua si celor dragi voua!!!!

Din anumite motive, s-a postat mesajul de mai sus de trei ori asa ca incerc sa modific.Scuze!

Am reusit!!!

Pt.Vio. Ti-am trimis mesaj privat.
Pt. Cristina. Analiza pentru determinarea nivelului de estrogen se numeste estradiol.Eu mi-o fac la Synevo in Constanta.Mai stiu cate ceva si despre celelalte analize ale glandelor, dar acum nu-mi permite timpul sa-ti scriu.Sper sa pot reveni curand, daca esti interesata.

Da. As vrea sa le fac si sa merg cu rezultatele la endocrinolog.

Inca doua saptamani de asteptare. Atat de greu vine rezultatul la biopsie?

Buna, fetelor! Pentru Denisa. Sigur ca mă interesează analizele pentru glandă. Cand ai timp poti sa-mi scrii ce analize ai făcut in afara de estradiol. Eu momentan nu am facut niciuna.Pentru Mihaella 77. Să înţeleg ca nu ai primit încă rezultatul la biopsie. Eu merg pe 23 la control si atunci îmi da si rezultatul la biopsie.Sper sa fie ok. Cum stati cu durerile si cu ce va mai ocupati timpul?Va pup si multa sănătate tuturor.

Nu l-am primit. Operatia a fost pe 13 octombrie. La control sunt programata pt ianuarie, adica la 3 luni de la operatie.
. Dureri eu una nu am, doar amorteala pe ambele picioare asociata cu o senzatie de arsura. Nu am inceput serviciul dar am activitate normala: casa, facturi, usoare cumparaturi si...catelul la tratament ca s-a izbit intr-o masina. Incerc sa nu exagerez pt ca mi-e frica de complicatii dar am destula energie. Noaptea am bufeuri, uneori ma schimb pt ca transpir foarte tare dar asta nu-mi strica somnul momentan. Incerc sa si citesc cate ceva dar nu prea mai am cand. Timpul liber il ocup cautand tot felul de informatii pe net. Eu cam asta fac...

Buna ziua fetelor!!!
Pt Mihaella.Rezultatele ar trebui sa iasa in 30-40 de zile, nu pentru ca atat dureaza lucrarea lor ci pentru ca volumul de munca e ff mare pt un numar limitat de oameni, caci altfel ar trebui sa fie gata in 2 saptamani.
Ma bucur ca te simti bine, faptul ca esti activa, ca iti umpli mereu timpul cu ceva e fff bine, iti tine mintea ocupata si treci mai usor peste aceasta perioada de asteptare.
Voi celelalte fete, Ella, Gabitza ce mai faceti, cum va mai simtiti?
Cristina tu cum te mai simti, mai ai dureri?
Va imbratisez pe toate!!!

Buna, Mihaella si Mikaella. Eu am fost operata pe 7 Octombrie si sper sa fie gata si rezultatul la biopsie pana pe 23 cand sunt chemată la control. Nu înţeleg de ce m-a chemat atât de repede pentru ca Mihaella tu spui ca abia dupa 3 luni mergi pentru verificare.Durerile s-au rarit insa de 2 zile am o senzaţie de usturime, arsura in locurile unde au fost ovarele daca stau mai mult in picioare sau merg mai mult, iar uneori cand mă dau jos din pat am senzatia ca mi se întăreşte burta.Bufeurile sunt mai dese noaptea dar m-a schimb si încerc sa adorm.Timpul mi- l ocup si eu cu treburi prin casa, cumpăraturi uşoare, mai experimentez câte ceva nou prin bucătărie deoare îmi place sa gătesc dar asa cum spunea si Mihaella nu fac abuz deoarece îmi este frica de complicatii.Mai si citesc dar nu mult pentru ca nu am reuşit sa-mi fac consultul la ochi pentru a-mi schimba ochelarii si imi obosesc ochii. Aştept cu nerăbdare sa ninga si sa vina Craciunul.Va pup.

Cristina, probabil ca perioada pt control difera in fct de operatie. Eu am fost operata pt cancer, am histerectomie rradicala cu anexectomie bilaterala. Repausul fizic si sexual recomandat e de 3 luni. Probabil ca la tine e mai scurt. Nu ai uterul scos, nu?
Si eu am arsuri in zona operatiei si a ovarelor de vreo doua zile dar am pus-o pe seama vremii.

Buna, Mihaela. Eu am facut doar anexectomie bilaterala deoarece dr. a constatat ca uterul nu era afectat. Ai folosit vreo crema pentru cicatricea lăsată de operaţie ? Pe mine ma cam mănâncă si ma mai ustura. Va pup pe toate.

Pentru Cris...CONTRACTUBEX GEL..
VA PUP PE TOATE...

Buna fetelor!!!!
Pt.Mihaela si Cristina.Eu am fost la control la 6 saptamani, pentru ca in general asa se procedeaza:cand este gata biopsia te programezi la control si pt a discuta rezultatul biopsiei si in functie de acesta, ce mai este de facut mai departe.Daca voua vi s-a recomandat altfel, nu trebuie sa fiti ingrijorate, probabil medicul asa a considerat ca e bine.Atata timp cat te simti bine, Mihaela nu cred ca e o problema daca vei merge la medic la trei luni, oricum daca este un stadiu incipient nu cred ca va recomanda decat urmarire clinica.Si apoi cand va fi gata biopsia nu cred ca se va supara medicul daca vei merge la el mai devreme.
Nu exagerati cu activitatile daca aveti arsuri, dureri sau vi se intareste burta.Limitati-va doar la plimbari usoare.Pt cicatrice nu am folosit nimic asa ca nu va pot sfatui.Va imbratisez cu drag!!!!

Of. E greu sa te simti putin bine si sa nu-ti vina sa prinzi aripi. Asa am facut eu in ultima vreme si ma cam doare operatia in interior.

Da, Mihaella, of, of. Stiu cum e. Si mie mi se întâmpla acelaşi lucru si ca sa fie complet am început sa am si o scurgere albicioasă de ieri si nu stiu din ce cauza. O sa/l sun pe dr.sa vad ce spune. Multa sănătate si ia/o mai uşor.

Am inteles ca la un moment dat e o scurgere de la firele care se topesc in interior. Oricum, cred ca e mai bine sa suni. Multa sanatate si..rabdare!

Cristina, ce-ai facut la control?

Buna, Mihaella.Totul e ok deocamdată. Nu mi-a venit rezultatul la biopsie nici mie. Poate la sfârşitul săptămânii.Trebuie sa iau in continuare Remifemin cu toate ca eu nu prea sunt de acord dar o sa vad ce spune săptămana viitoare ginecologul meu. Cât despre scurgerea albicioasă ce o am doctorul a spus sa nu imi fac griji deoarece este din cauza faptului ca nu mai am ovarele care produceau hormoni.Viata sexuală o pot începe abia peste 2 luni pentru ca organismul sa se vindece încet.Oricum nu sunt.nerăbdătoare.Daca vrei sa povestim mai mult lăsa-mi un nr.de tel. In privat. Va pup pe toate si va doresc multa sănătate.

Buna seara fetelor!!!!
Ce mai faceti???Vreau sa cred ca sunteti bine cu toate, acesta fiind motivul tacerii voastre.Va rog totusi sa mai dati cate un semn, sa mai spuneti cum va mai simtiti.Va astept pe toate, pe tine Ella sa ne spui daca iti mai cade parul, daca probremele urinare s-au rezolvat, pe tine Ylla sa ne spui cum te simti dupa operatie, si pe tine Denisa sa ne spui cum stapanesti durerile osoase dar sa ne si impartasesti din cunostintele tale, dar si pe voi celelalte fete mai noi sau mai vechi:Gabitza, Mimi, Mihaela si Cristina.
Va imbratisez pe toate si va doresc tot ceea ce imi doresc si mie!!!

Buna!
Motivul tacerii mele este ca parca vreau sa-mi iau o pauza de la "boala"
In general ma simt bine, putine dureri de oase mai ales dimineata sunt intepenita, usoare disconforturi in zona abdominala.
Cred ca trebuie sa ma verific din nou pentru helicobacter deoarece sim o durere usoara de stomac care seamana cu crizele ce le-am avut dupa operatie. Pentru cele care nu stiu am contactat un pui de helicobacter imediat dupa operatie.
In rest cu psihicul e greu, am momente in care imi fac meaculpa ca am revenit la obiceiurile nesanatoase de dinainte de alimentatie si trai.
Parca nu am puterea sa schimb ceva in viata mea cu toate ca imediat dupa operatie sub influenta durerilor eram convinsa ca o sa- mi schimb modul de viata in bine.
Nu am reusit sa ma programez la eco mamara si nici nu stiu unde sa merg pentru eco abdominala.
In dec treb sa merg la control de 6 luni.
Viata sexuala sa zic ca am reluat-o dar nu e OK, am avut mici sangerari si senzatia e ca am vaginul inflamat.
Sa vad ce va zice dr. ca oricum la control imi va face si examen citologic.
Vremea ma deprima si mai rau, parca nu ma bucura nimic. Am senzatia ca-mi fac singura un scut care nu ma lasa sa simt nimic.
Parca incerc sa-i indepartez pe toti de langa mine in perspectiva unor noi probleme de sanatate.
Ma gandesc ca poate ar treb sa cer ajutor de specialitate dar boneinteles ca nu am timp nici pentru asta.
O sa va mai scriu dar sa stiti ca urmaresc tot timpul forumul. Am alerta pe tel:))

Buna dimineata!!!
Draga Gabitza ceea ce spui ma intristeaza tocmai pentru ca imi suna atat de cunoscut.In mare am aceleasi trairi ca si tine, poate nu atat de intense dar ele exista, si citind rand pe rand paginile forumului am vazut ca fiecare fata a trecut prin aceleasi stari.As vrea sa zavorasc intr-un ungher al mintii mele toata aceasta experienta dar nu reusesc inca, incerc sa nu asociez orice durere cu cancerul dar fara sa vreau mintea tot acolo fuge.Luna viitoare si eu trebuie sa fac echo si analize, traiesc parca asteptand acea zi.Am momente cand ma simt invinsa sau vinovata ca m-am imbolnavit si ca cei din jur trebuie sa suporte consecintele.Stiu ca e gresita aceasta atitudine, dar uneori chiar nu mai am forta sa lupt cu gandurile.Dar vine o noua zi si apoi totul e bine, si incerc sa ma bucur de cei dragi, ai multumesc lui Dumnezeu ca mi-a mai dat o zi in care ma pot bucura de viata si asa incet incet totul va intra pe un fagas cat de cat normal.Trebuie sa fim puternice Gabitza, pentru copiii nostri, pentru noi pentru ca suntem tinere si mai avem atatea de facut in viata asta.Nu trebuie sa te simti vinovata pt ca nu reusesti sa te tii de regimul pe care ti l-ai propus, sunt atatea sentimente care te macina, nu mai ai nevoie si de cel de vina, daca iti este bine asa e ok, incearca sa schimbi cate putin, asa iti va fi mai usor.Eu reusesc sa ma incadrez intr-un regim de viata cat de cat sanatos, dar eu in general mananc putin, nu sunt o persoana pofticioasa, mereu am mers pe ideea ca mancam ca sa traim, nu traim ca sa mancam.Marea mea problema erau dulciurile la care am renuntat neasteptat de usor.Eu imi iau o zi pe saptamana in care mananc fara sa ma gandesc la regim sau cat de sanatos este.Fac toate acestea pt nu vreau sa ma ingras, nu am fost niciodata grasa, am slabit vreo 5 kg dupa operatiei (am 176cm si 63kg) si asa am ramas si asa vreau sa raman.Mie si oncoloaga mi-a zis sa am grija sa nu ma ingas, in special pt ca grasimea de pe burta produce estrogeni iar eu nu am nevoie de ei(adenocarcinomul datorita lor s-a produs).Despre viata sexuala pot sa iti spun ca este ok, nu e ca inainte dar sunt sigura ca va fi din ce in ce mai bine, si eu eram cam descurajata la inceput, dar vorba unei fete de aici de pe forum:activitatea mentine forma...
Nici mie medicul nu mi-a recomandat nimic pr combaterea atrofiei vaginale dar tot citind ce au folosit fetele, am folosit si au Cicatridina ovule si Feminelle Hyalosoft.Pentru ca urmeaza sa mergi la medic sunt sigura ca iti va recomanda ceva.
Nu trebuie sa te izolezi de cei dragi, bucura-te de prezenta lor, fa cel putin un lucru pe zi care iti face tie placere, ceva doar pt tine, incearca sa vezi frumosul chiar si in vremea asta urata, stiu ca suna a cliseu, dar vreau sa zic ca sta in puterea noastra sa schimbam cate ceva.Cu multa credinta si vointa vom reusi si de aceasta data.Te imbratisez cu drag pe tine si pe voi celelalte fete!!!

Buna Gabitza. Cred ca problema cu psihicul va ramane atata timp cat ramane amenintarea cancerului in viata noastra. Frica, nesiguranta, neincrederea sunt sentimente cu care vom invata sa convietuim. Daca incercam sa le respingem ele nu vor fugi ci se vor instala mai tare ssi ne vor coplesi. Totul e sa le consumam ca atare atunci cand vin dar sa nu le lasam sa puna stapanire pe mintea noastra si sa ne conduca viata. Ai teama ca a recidivat microbul, nu lasa teama sa-si faca mendrele cu tine, du-te si fa o analiza. Nu e simplu si nici nu va fi oodata cu trecerea timpului, totul e sa fim constiente ca viata noastra nu mai e la fel dar daca vrem sa avem oo viata trebuie sa invatam sa ne bucuram de ea in acest nou mediu de teama, nesiguranta, necunoscut. Si eu din mai incoace imi tot analizez gandurile. M-am gandit si la psiholog si la tratament psihiatric si am ajuns la o concluzie: daca simti ca ai resurse cauta singura solutiile dde a depasi momentele grele. Cand simti ca nu mai exista resurse si doar cineva din exterior te poate ajuta atunci mergi la specialist. Dar sa stii, noi insine ne cunoastem cel mai bine si mai bine ca noi nu ne poate ajuta nimeni. Cand ai sufletul incarcat intra aici si scrie ce ai pe suflet. Cineva va citi si vei primi un raspuns care te va ajuta nu neaparat pt ca-ti va spune ce trebuie sa faci ci pt ca vei vedea ca e normal sa te simti depasit de situatie, sa ai indoieli, sa fii satul de nesiguranta, dar dincolo de toate astea esti tu.

Mikaella 74...ma bucur ca iti amintesti de noi chiar daca in ultimul timp nu am mai intrat aici...noi toate incecam sa depasim fiecare in felul ei perioada asta in care sufletul nostru este la fel de gri ca cerul de azi...si cu toate astea trebuie sa ne bucuram si sa multumim domnului ca pentru noi cu siguranta exista si maine...si maine pe care numai de noi depinde cum il vom primi.putem sa ne plangem de mila si sa ii distrugem psihic pe cei de-acasa sau putem sa privim in urma si sa realizam ca putea fi mult mai rau.si sa traim cu zambetul pe buze ziua de maine...de poimaine...si toate cate ne-o fi dat dumnezeu.eu cel putin dupa asta ma ghidez...anul acesta am fost la un pas de moarte de 3 ori...si atunci cum sa nu ma bucur ca inca traiesc...chiar ma simt o luptatoare si o invingatoare...si ma comport ca atare...incerc sa imi rasfat familia cu tot felul de noi inventii culinare, sa ma bucur de dragostea lor...i-au lucrurile asa cum sunt si traiesc prezentul...viitorul inseamna maine...maine...sper sa fiu la fel de bine...si atat. Fetelor.ce am incercat sa va spun este ca trebuie sa traiti prezentul...din cancer se moare si foarte repede...dar se poate trai si foarte multi ani.este alegerea voastra cum vreti sa-i traiti.stiu...usor de spus, greu de facut...dar daca nu ne imbarbatam una pe alta si doar ne plangem de mila una alteia atunci doamne fereste facem toate o depresie de ne sinucidem in grup.este bine sa avem un umar pe care sa plangem...dar la fel de bine este sa avem si pe cineva mai puternic ca noi care sa nu ne lase de capul nostru intr-o perioada asa de...gri...si sa ne scuture bine, sa ne aminteasca ca inca traim. Va imbratisez cu mare drag pe toate si va doresc din tot sufletul numai zile... senine !!!!

Buna seara.Multumesc Mikaella74 ca ti-ai amintit si de mine.V-am citit comentariile dar nu am mai postat pentru ca nu sunt bine si nu am vrut sa va intristez.Situatia mea nu este una tocmai buna.Pe 13 noiembrie am fost la IOB la chimioterapie si sunt terminata.Nici acum nu mi-am revenit.Va doresc multa sanatate si numai bucurii sa aveti de sarbatori.

Ylla iti doresc multa putere.
Nu am facut chimio dar din experienta cuiva cunoscut care a suportat bine chimio te sfatuiesc doua lucruri: sa bei foarte multa apa ( pers in cauza a ajuns pana la 4 litri de apa pe zi) si sa mananci cat de mult poti atunci cand poti sa mananci.
Persoana de care iti zic a facut asa si a trecut mult mai usor peste sedintele de chimio.

Ylla nici eu nu am facut chimioterapie dar mama mea a facut. E ingrozitoare. Cred insa in efectul benefic al consumului de apa, in special dimineata pe stomacul gol, cat de multa poti. Si, cu riscul de a parea ridicola de acum, incearca totusi sucul proaspat de sfecla, telina, morcov in care poti stoarce lamaie sau consuma afine(cred ca sunt congelate acum. Sper din tot sufletul sa te pui pe picioare si sa lasi in urma experienta asta urata. Nu intristezi pe nimeni daca scrii aici. Cred ca asta e rostul forumului. Si poate cineva are un sfat bun sau macar o vorba potrivita de alinare care te ajuta macar stiind ca cineva se gandeste la tine si-i pasa.

Mikaella, ce faci? Nu am inca rezultatul. Am sunat la IRO si m-au amanat pt sf saptamanii viitoare. Ma gandesc ca e de bine. Daca vine atat de greu poate nu e ceva grav. Oricum, de miercuri ma intorc la scoala si am mari emotii. Am vb cu copiii. Ma asteapta nerabdatori, sper ca asta ma va ajuta sa trec peste teama ce ma stapaneste acum ca nu voi face fata. Doamne ajuta!

Buna, fetelor. Vei face fata Mihaela, deoarece esti o luptătoare la fel ca si Ylla, iar întâlnirea cu copiii, te va, , energiza" si îţi va da un motiv in plus sa îţi revii.Nu ne intristezi Ylla, pentru asta e facut forumul ca sa împărtăşim experienţa noastră si celorlalte si asa sa ne găsim un sprijin sau un sfat. Nu te poate înţelege decât cineva care a suferit la fel ca si tine, iar mie personal operatia mi-a lăsat un gust amar. Va doresc multa sănătate, curaj si sa va dea Dumnezeu putere sa treceti cu bine peste aceasta perioada. Va pup.

Buna, fetelor! Ma bucur ca Mikaella s-a gandit sa ne mai adune pe aici. Eu am mai intrat cand am primit alertele pe email, dar n-am mai scris pentru ca mi-e greu sa scriu de pe telefon. La fel ca Gabitza, incerc sa uit de boala, si sa ma comport ca si cum sunt cea dinainte. Uneori sar calul si fac lucruri pe care nu ar trebui, si corpul ma avertizeaza. Asa m-am trezit cu o sangerare vaginala, de la un fir care nu s-a resorbit. Iar n-am voie nici un efort, cat mai mult repaus la pat, si pauza totala in viata sexuala, care oricum nu exista din cauza problemelor urinare. Pe care intre timp le-am rezolvat numai cu antiinflamatoare. Dupa ce tinusera o luna si jumatate.
Spre deosebire de tine, Gabitza, nu mi-am propus o schimbare radicala a modului de viata, ci doar sa ma bucur mai mult de viata. Mananc mai putine dulciuri rafinate ca sa nu ma ingras mai tare (oricum sunt un pufulete), dupa carne nu ma omoram nici inainte, iar miscare n-am voie sa fac. Dar nici nu imi creez sentimente de vinovatie, pentru ca vreau sa ma bucur de orice in limitele normalului.
Mikaella, nici eu nu reusesc sa izolez gandul la boala. Ziua mai e cum mai e, dar in unele nopti e rau. Nu pot dormi, daca prind 3-4 ore. si pana adorm imi revin amintirile. Imi amintesc perioada de dupa operatie, cu toate problemele de adaptare ale organismului, si plang. Sau fac treaba prin casa si dintr-o data am un flash-back cu aplicatiile locale si incep sa plang instantaneu. Am ramas cu frica asta, de masa ginecologica. Cand am fost la control, din cauza sangerarii, inainte sa intru la consultatie am facut un atac de panica pe hol. Bine ca a fost inainte, si nu pe masa.
Mimi, ai mare dreptate cu familia. Ei incearca sa ne protejeze, si noi trebuie sa fim tari ca sa nu le dam motive mai mari de ingrijorare. Pentru cele care au o perioada de timp de la operatie, e mai usor. Ne-am obisnuit cu ideea si viata cu boala. Reintram in normal, atat cat ne permite organismul fiecareia. Trebuie sa revenim la normal si sa nu lasam boala sa ne controleze viata. Dar, adevarul e ca mai avem scapari, fizice sau psihice. Intre aceste momente neplacute, putem fi iar noi insine, sa luam fiecare zi asa cum e. Azi e bine, asa ca nu ma gandesc cum va fi maine. Daca maine va fi rau, o sa-mi fac griji atunci, nu are rost sa imi fac griji mai devreme.
Ma mai ajuta si psihologul, si grupul de suport din orasul meu. Dar ma ingrijoreaza ca in acest grup sunt femei care au fost diagnosticate cu multi ani in urma si totusi nu au reusit sa depaseasca in totalitate boala. Tot stau cu frica zilei de maine, nesiguranta data de posibilitatea de recidiva. Pe cand eu, fiind acum intr-o perioada in care ma simt bine, adica nu ma doare nimic, in afara de articulatii (dar le suport) si sangerare, ma duc acolo ca un fluturas. Insa mi-e jena sa glumesc si sa rad cu ele, pentru ca ele inca sunt afectate. Eu sunt cea mai proaspata, ele au si 10 ani de trai cu boala, dar ele nu pot vorbi decat despre partile negative ale vietii.