hipotiroidism la 21 de ani ?!

Buna ziua. In urma cu 2 luni am facut o criza de nu stiu ce, pur si simplu simteam ca nu am aer, m-am panicat, am devenit agitata si nerabdatoare ca nu mai ajunge salvarea odata. La spital mi s-a facut un ekg care a iesit bine si medicul mi-a prescris xanax 0.25 jumatate de pastila seara pentru sindrom anxios. Mi-am facut analize calciu, mg, tsh, dintre care tsh a iesit cam mare 5.68. Am luat acea jumatate de xanax vreo luna si nu prea m-a ajutat, fie ca era doza prea mica, sau nu stiu de ce. In schimb au continuat ganduri negre, senzatia ca pot sa mor in orice moment, o frica si o ingrijorare permanenta, care uneori era dusa la extrem, la fel, senzatie de sufocare, batai neregulate ale inimii, sa zic ca simt chiar si o extrasistola din cand in cand, senzatie de oboseala, zile la rand cand nu m-am simtit in stare sa ma ridic din pat. Traiesc cu senzatia ca am o boala incurabila si foarte grava. Acum vreo 2 saptamani mi-am facut radiografie pulmonara, pe al carei rezultat scria 'pulmon normal si cord cu arcul in plamanul stang usor convex' sau ceva in genul asta, medicul de familie mi-a zis ulterior ca nu e grav. Ieri am fost la endocrinolog, i-am explicat starile mele, m-a pus sa repet analizele si sa fac si altele in plus si mi-a prescris euthyrox 0.25 o tableta/zi si aspacardin 2 tablete/zi, urmand ca atunci cand imi vin rezultatele noilor analize sa modifice tratamentul. Ideea e ca m-a diagnosticat cu hipotiroidism si mi-a si prescris acest euthyrox doar in baza analizelor facute acum 2 luni. Intr-adevar, imi amortesc frecvent mainile si uneori picioarele. Sunt ingrijorata ca am inteles ca da niste stari aiurea medicamentul asta. Iar starea mea de frica, de panica mai bine zis, continua, cu ea ma trezesc, cu ea adorm, nu am liniste niciun moment, plang foarte usor, ma simt coplesita si singura, bolnava, neajutorata, imbatranita. Daca aveti vreo idee ce se intampla cu mine, dati-mi un sfat.

Imi pare rau pentru ca suferi si esti speriata, eu am 25 de ani si trec prin aceleasi lucruri ca si tine si nu ma pot obisnui cu starile acestea, medicamentele nu isi fac efectul mai la nimeni...o sa fie mai rau o sa te doara stomacul, ficatul, rinichii, o sa ai probleme cu inima iar gandurile negre nu o sa dispara, singurele lucruri care te pot ajuta sunt : o ruda intr-o tara civilizata cu medicamente performante nu depasite ca la noi si multa liniste..pace interioara (cand nu sunt stresata ma simt ca inainte..implinita, cu pofta de viata, activa, dar din nefericire traiesc intr-o tara in care stresul ne-a acaparat ). Din nou imi pare rau pentru toate persoanele care trec printr-o astfel de suferinta, treaba asta ne macina incet.Imi pare rau pentru pesimism dar asta e realitatea. Sanatate multa iti doresc si as vrea sa fii bine, fericita !