ganduri obsesive

buna seara.Am intrat intamplator pe acest site si as dori sa fiu si eu indrumata de un specialist caruia tin sa ii multumesc anticipat.chinul a inceput in urma cu 9 ani cand trebuia sa sustin proba bacalaureatul.aveam senzatii stranii simteam ca nu e ceva in regula cu mine, cu gandirea mea.la un moment dat imi auzeam monologul interior in cap, aveam senzatia ca sunt gandita.alor mei nu le-am spus nimic.aveam atacuri de panica simteam ca ma sufoc.am apelat la niste amatori in psihologie nu am luat medicatie timp de vreo 4 luni.in cele din urma m-am dus cu prietenul meu la doctorita de familie si dansa m-a indrmat spre o specialista diletanta de la noi din oras.d-na psihiatra mi-a prescris tranxene si haloperidol.dupa o sapt eram ok monologul interior si-a revenit.am mers la d-na doctor despre care aveam sa aflu mai tarziu ca avea la activ 3 tentative de suicid si m-am lasat pe mana ei daca pot spune asa.parintii mei nu stiau nimic.dupa vreo 2 luni le-am spus si lor mentionand ca ma simt ok de fapt incepeam sa ma simt ca o leguma, d-na doctor incepand sa ma infunde de pastile fie ele si expirate care le scoatea din sertar sustinand ca chiar daca sunt expirate sunt straine si mai au valabilitate 6 luni.in cele din urma am spus ca nu sunt cobai nu aveam chef s afac nimic, prietenul meu m-a sfatuit s aintrerup medicatia si am intreriupt-o dar ma simteam ciudat d-na doctor mi-a prescris zyprexa ma simteam si mai ciudat aveam tot felul de episoade ciudate cu tigara de ex imi era greu sa o arunc jos trebuia sa ma uit la ea si sa o, , sting" de vreo 10 ori cu piciorul fiindu-mi frica s anu ia foc vreo cladire.acel episod mui-a trecut insa din anul 3 de facultate adica de vreo 6 ani mi-a aparut o altaciudatenie si anume imi venea sa imping oamenii in fata masinilor ma gandeam ca vor sa-mi faca rau si imi venea sa-i imping de pe trotuar.d-na doctor mi-a administrat de toate rispolept, zoloft, carbamazepina, haloperidol etccam toata gama existenta pe piata si compensata anii au trecut dorinta mea de a impinge oamenii pe strada persista ma simteam chinuitao o mai am si acum.imi cer scuze daca sunt incoerenta momentan imi e greu s ama concentrez exact si sa va rezum 9 ani din viata.
tot in facultate credeam ca am hiv mi-am facut analize, obinuiam sa ma spal pe maini de zeci de ori dar nu mai tin minte motivatia.si am mai avut si altele pe care nu le tin minte
in 2004 am avut o tentativa de suicid nu mai suportam ideea sa imping oamenii in fata masinii.
in 2004 dupa tentativa am luat seroxat si eram energica d-na doctor mi-a spus ca sunt maniacala dar nu mi-a mai administrat niciun antipsihotic.
l-am intrerupt de la mine putere si m-am decompensat de tot, pe vremea aceea deja imi profesam meseria.mi-au aparut ciudatenii ma gandeam ca ai mei vor sa-mi faca rau si mi-a venit ideea sa deschid butoanele de la argaz si sa le las deschise sa sara blocul in aer.pe langa aceasta psihoza o mai aveam si pe cea cu impinsul oamenilor pe strada in fata masinii.
eu nu vroiam sa deschid butoanele de la argaz dar ma gandeam ca asta era o rezolvare a lucrurilor pe care mi le imaginam ca se pot intampla.inainte de pasti nu am mai putut i-am spus mamei ca nu ma simt bine si m-am internat in spital.am semnat eu cu man mea internarea.am stat sub sedative doua saptamni era prima mea internare si cand am vazut ce oameni sunt acolo m-am speriat..dar m-am internat pt ca nu vroiam sa-mi arunc casa in aer si sa-i omor pe ai mei.dupa 2 sapt m-am externat.ajungand acasa am dat din nou ochii cu aragazul si m-am panicat din nou mi-au venit gandurile psihotice si dorinta de a deschide butoanele aragazului.i-am spus mamei sa ma interneze urgent in alt oras.nu i-am spus ce ma framnta, ce era in capul meu.asa ca din nou mi-am dat semnatura am stat intr-un alt spital inca trei saptamni.medcii din orasul meu mi-au pus diagnosticul de tulburare schizoafectiva de tip depresiv.d-nul doctor din orasul universitar m-a diagnosticat custare procesuala discordanta in cadrul careia am suferit un episod depresiv/medicatia prescrisa a fost fluanxol1 data la 3 sapt, anafranil, levomepromazin, romparkin.cand m-am externat dupa trei sapt si am ajuns acasa iar am inceput sa fiu impulsionata de propria-mi gandire sa deschid aragazul asa ca i-am spus mamei si vreo 6 luni nu am mai intrat in bucatarie pe urma mi-a trecut.dar am inceput uneori sa beau nu ma simteam fericita asa ca problema a reaparut.momentan obisnuiesc sa numar ca un ritual butoanele aragazului de la distanta asigurandu-ma ca sunt inchise, de fapt totdeauna am facut asta chiar si cand mi-a debutat boala.continui sa merg pe strada si sa intorc capul cand vad un om pe trotuar care ar putea sa-mi cada victima gandindu-ma ca pt asta pot ajunge inchis pe viata intr-o inchisoare spital.
in prezent sunbt sub tratament cu fluanxol, stimuloton 50 de mg si uneori xanax la nevoie.
imi cer scuze daca nu m-am exprimat tocmai relevant in unele pasje.
va cer un sfat.multumesc

as dori sa intreb specilistul dvs daca vor mai aparea episoade in viitor.daca voi scapa de cele actuale.
acum sunt maniacala, uneori efurica uneori deprimata cu ganduri de suicid.nu sunt implinita nici pe plan sentimental nici pe plan profesional.am tendinte gay de fapt sunt gay de la 14 ani si asta ma chinuie mult deoarece nu imi gasesc asa usor partenera.imi vad viitorul in culori sumbre ca si franz kafka.
oare trebuie schimbata medicatia?in ultimii ani am tot consumat alcool ocazional doar dar am consumat, fumez un pachet de marlboro pe zi si beau nes.cer sfatul unui specialist.
d-na doctor mi-a spus sa scot aragazul din casa si sa-mi instalez o soba, ma rog daca esti nebun oamenii iti raspund pe masura:)

Cu siguranta ca medicul iti va fi de mare folos, dar inainte de toate, mergi cat mai urgent la Biserica, la preot. Este singurul care te poate ajuta cu adevarat. Nu zabovi, ca nu e gluma ce se intampla cu tine. Cineva trebuie sa-ti limpezeasca gandirea, sa-ti arate "CALEA IMPARATIEI" catre Iisus Hristos si nimeni altcineva n-o va putea face afara de un preot iscusit. Mergi la o manastire de exemplu si cauta un preot batran, vorbeste cu el, spune-i ce te framanta, vei vedea, vei simti si te vei convinge ca ORTODOXIA nu e nici pe de parte ce cred cei necunoscatori. Este chiar credinta pentru oameni cu un coeficient ridicat de inteligenta. Este ADEVARUL si VIATA. Cheama-l pe HRISTOS in ajutor cu sinceritate si sa fii sigura ca va veni negresit. Iti doresc sa reusesti

e buna si biserica dar ai grija sa mergi la un preot care sa aiba habar de psihologie si boli psihice.
eu am si eu probleme si am nimerit la un preot de la care aveam pretentii dar care m-a certat aiurea neavand habar de bolile nervoase si psihice.
Din proprie experienta stiu ca tot medicii sunt mai avizati.
Si eu am avut probleme si intr-o vreme am mers la mai multi medici pentru ca nu imi reveneam, ( aveam pseudohalucinatii auditive) dar pana la urma, incercand mai multe neuroleptice si dupa mai multe internari, mi-au disparut fara urma acele ganduri-vorbe din cap.
acum sunt duar sensibila si nu pot merge la serviciu dar in general ma simt bine.
Nu dispera, draga mea, oricat de spectaculoase ar fi simptomele tale, vor disparea dar ai nevoie si de tratament.
acesta nu are efect imediat, la mine a durat 3 ani dar a meritat.
sanatate multa!

rectific, cam 2 ani jumatate a durat pana sa imi revin.

Haggard,

Nici nu stiu cum sa incep... Eu am tulburare obsesiv compulsiva, adica TOC... TOC se manifesta prin ganduri ingrozitoare, lucruri pe care credem ca noi chiar le vom face. Si gandurile acestea ne creeaza stari cumplite de anxietate. Gandurile revin obsesiv, iar noi gasim actiuni/alte ganduri pentru a indeparta "pericolul". Asta face sa intretina intreaga anxietate... De fapt, aceste ganduri sunt rezultatul unui dezechilibru chimic, organismul nostru nu metabolizeaza cum trebuie o anumita substanta numita serotonina. Nu sunt ganduri adevarate, nu reflecta ceea ce vrem noi sa facem... Sunt multe de povestit. Pe scurt, TOC este o tulburare chinuitoare, dar nu e nici manie, nici schizofrenie. Se trateaza cu medicamente pentru scaderea anxietatii si cu terapie cognitiv comportamentala, terapie unde inveti cum sa faci fata gandurilor si cel mai important, ca nu vei face rau nimanui.

Haggard, eu nu sunt medic, dar cred ca ai TOC si ai fost tratata gresit. Cauta pe google in romana ce inseamna TOC sau in engleza, OCD. Te invit cu drag sa intri pe subiectul Tulburare Obsesiv Compulsiva deschis de Prozac si sa povestesti acolo tot ce-ai povestit aici. Vei da de gagici care traim cu ganduri la fel de ingrozitoare ca ale tale, dar care ne sustinem una pe alta.

Nu in ultimul rand, schimba medicul! Poate ti se par sfaturi aiurea toate astea, ignora-le daca asa e. Vin din suflet de la o femeie care a trait un cosmar cumplit ani de zile pana sa-si dea seama ce are. Bafta!

draga if multumesc pt sfat dar nu vreau sa se repetete istoria de la tanacu:)fatza de ortodoxism am retineri fff mari.e una din cele mai nocive religii infiintata, parerea mea.o religie care imi place ar fi cea catolica.cat despre calugaritele si calugarii nostrii eu cred ca sunt niste oamneni sensbili, schizo care nu au mai facut fatza presiunilor cotidiene si s-au retras in munti lasand societatea in urma si imbuibandu-se cu fasole si ideologie pana au ajuns niste fanatici.m-am amuzat alaltaieri seara vazand niste specimene la tv care sustineam ca nu e bine sa avem insemnul fiarei adica cifra 666 in cifrul de la pasaport.poate coboara acum fiara in romania, ce ziceti, scarry huh?:)

draga anastasia iti multumesc de incurajari stiu ca va trece dar uneori sunt deranjante si gandurile mele obsesive si ritualire obsesive ma storc de energie in rest sunt oki doky:)sper sa dipara totusi intr-o vreme si sa nu mai apara alte.. frumuseti".te admir esti o luptatoare daca as fi auzit voci straine in cap m-as fi urcat pe pereti.:(te pup si hope i'll talk to u again:)

sophie, multumesc ca mi-ai scris:)am intrat si eu pe prozac dar inca nu mi-a urat nimeni bun venit pe acolo, stau prost cu rabdarea:)nu primesc o pizza si o cola pt ca m-am alturat comunitatii voastre:)ar trebui sa impartiti stimulente noilor membri:)in rest eu sunt ok uneori bine latley te pup si take care.ne vedem pe prozac
sa ai vant la pupa cum zici tu si o dimineatza infloritoare:)

Voi chiar mi-ati intarit convingerea pe care o aveam: CREDINTA CEA ADEVARATA este numai pt. oameni inteligenti. Cata vreme cultura gay, alcoolul, tutunul si alte nebunii va patroneaza existenta, sunteti greu de recuperat. Veti merge mult si bine la cluburi de intrajutorare, veti purta dialoguri pline de "motivatii", veti gasi sustinatori, va veti consola intre voi si ve-ti lua in continuare medicamente care sa va ajute sa mergeti pe drum, sa existati - toate sunt seci si fara sens. Lipseste esenta, lipseste HRISTOS CEL ADEVARAT din viata voastra. Cand cineva este interesat de o problema cauta un specialist care sa-l lamureasca, cauta carti de specialitate daca este un autodidact si oricum nu ramane in ignoranta (daca vorbim despre un standard de cultura, care oricum nu se capata la tv. asa cum observ). CU CREDINTA de ce nu se intampla la fel? Cititi dragele mele, cititi si va imbogatiti sufletul.

if hai jet daca e.dispari.ma enerveaza fanaticii religiosi si pocaitzii:)

haggard, exista si fanatici religiosi, sunt de compatimit, si eu am trecut printr-un delir mistic, mi se parea ca nu mai am alta scapare decat biserica, stateam ore in sir in biserica si ma rugam.
si acum mai cred in Dumnezeu dar mult diferit. Am chiar o problema cu credinta.
dar sunt unii oameni pe care aceasta credinta ii sustine, asa sunt ei.
Numai bine tuturor!

Si cum vrei tu sfaturi daca vorbesti in halul asta?

Am trecut si eu prin cosmarul medicilor incompetenti; chiar am depasit situatia, eu aveam obsesia mortii propriu zise, de care nu scapam; orice faceam mi se parea inutil eram deprimata si plangeam luni la rand pana am incercat sa ma sinucid din cauza terorii exercitate de aceasta idee fixa m am gandit ca asta e toti murim si cum nu mai suportam am incercat sa o termin din proprie initiativa. Din fericire nu a avut succes efortul meu; la un an dupa aceasta intamplare am avut niste vise in urma carora am inceput din nou sa fiu obsedata de moarte dar de aceasta data nu de a mea proprie ci ma simteam "bantuita"; nu erau fenomene poltergeist ci doar simteam in jurul meu campuri de energie, prezente fizice, mirosuri ale unor persoane foarte dragi mie care au disparut; in visul despre care vorbeam aparuse bunicul meu, care este mort si de care eu am fost foarte atasata in copilarie si care venise in vizita; iar cand a afirmat ca o sa plece eu m am agatat de haina lui si ceea ce am simtit a fost de nedescris; m am trezit si am continuat sa simt fizic greutatea lui peste corpul meu cateva minute in care am fost perfect constienta si spun asta pentru ca ulterior am avut dubii dar parintii mei discutau ceva intr o camera alaturata si apoi i am intrebat daca am auzit eu bine. este interesant ca in acel moment mama mea s a trezit si ea din somn si tata si visasera amandoi ca am murit eu. aceasta problema cu simtitul campurilor bunicilor mei tot timpul cu mine a durat 6 luni in permanenta. era doar ciudat si nu imi afecta prea mult activitatea dar nu ma simteam niciun moment in intimitate si era innebunitor din acest punct de vedere. am incercat sa spun ca totul e un produs al creierului meu obosit si ca totul nu se petrece decat in mintea mea si ca sunt eu nebuna dar aveam presimtirea ca va muri cineva drag si cand s-a intamplat asta in realitate am innebunit de tot. aveam vise de genul mortul imi dadea ceva sa i dau de ex tatalui meu si a doua zi aflam ca tata a primit cu adevarat acel obiect din mana fiului persoanei decedate si, ca si multi altii de pe aici, am incercat sa beau ca sa nu mai gandesc nimic dar desigur ca nu m a ajutat cu nimic. chestiile astea cred ca au depasit o simpla problema medicala si fara sa ma mai duc la semidoctori mi am muncit mintea sa pricep ce se intampla cu mine. si la un moment dat am inteles ca episodul 2 a fost pedeapsa pentru tentativa mea de suicid un semnal din alte zone ca nu se sfarseste totul o data cu moartea, ca se continua existenta sub o alta forma, ceva de genul asta; mi e greu sa explic in cuvinte. si asa s au rezolvat toate. acum am o viata absolut normala, sanatoasa, fara alcool si fara pastile; si daca am momente mai intunecate stiu ca nu voi mai cadea in partea cealalta a normalitatii pentru ca este o chestiune de vointa si de optiune. de aceea dragele mele v am povestit aceasta situatie, ca sa intelegeti ca totul dar totul sta in puterea mintii noastre in care Dumnezeu (care chiar exista viu si real in fiecare din noi) a pus tot ce trebuie ca sa ne dregem singuri fara a apela la oameni fie ei preoti sau medici. chiar daca nu sunteti fanatice religioase va sugerez o carte interesanta care se numeste jurnalul fericirii si este scrisa de un evreu, nicolae steihardt. exista acolo foarte multe raspunsuri pentru problemele spirituale ale omului contemporan si chiar cred ca este un retetar pentru un anumit soi de fericire :) multa sanatate si sa auzim de bine

ăăăă.. pana acum am zis "sa inchid ochii".. poate "trece".. dar.. nu trece.. si pe zi ce trece simt ca disper. Am 19 ani.. si cred ca am TOC.. de pe la vreo 7 ani.. prefer sa nu enumar motivele care, cred eu, ca mi-au "cauzat" aceasta boala, copilaria mea a fost cu bune si cu rele.. iar rele au fost cat de cat traumatizante pentru mintea mea de copil, pe care o aveam atunci.. iar cu timpul.. acele "amintiri" mi-au "indus" niste ganduri si cateodata intram intr-o stare de meditatie, sa zic.. ca mai apoi, acele ganduri sa fie atat de inspaimantatoare incat ma speriam, si inca ma mai sperii de ele.. pt ca apar.. fara niciun motiv in capul meu..incat am atacuri de panica.. Am avut ganduri sinucigase.. am stat cu cutitul pe vene dar totusi nu am dus-o pana la capat.. slava Domnului.. insa.. tot am TOC.. nu stiu cum sa fac sa scap de aceste ganduri obsesive, numar de cateva ori.. respectiv de patru ori, asta dandu-mi impresia ca va fi totul bine, insa dupa cateva minute, , iara apar acele ganduri care ma innebunesc, iar trebuie sa numar.. pana "simt".. ca e totul bine, ca nu se va intampla nimic.. ma incomodeaza atat de mult aceste ganduri incat nici nu pot sa stau un minut fara sa nu apara.. doar anumite actiuni ma ajuta.. pe termen scurt sa scap de aceste ganduri.. Ajutati-ma.. nu stiu sa apelez, am citit despre TOC mult.. inca nu am recurs la un psiholog sau doctor.. tot am sperat ca pot sa "ma vindec" singura.. cu propria mea minte. Asa este, cum a zis si sophie13, gandurile care sunt in cap involutnar aparute intotdeauna le "gonesc" cu altele care ma fac sa ma simt bine si imi dau senzatia de siguranta.
Ajutor.. doar.. atat pot spune.

apelati la Medicul Suprem prin credinciosii care v-ar putea ajuta; El e Stapan si peste gandurile omului - este datator de pace absoluta; nu doar promite, ci implineste; nu va lasati coplesiti de obsesii, s-ar putea sa ajungeti sa nu mai puteti nici atta crede; nu lasati sa se agraveze starea voastra; Doamne ajuta !

bleuciel
da, am recurs demult la El, inca recurg, cred in el si cad la picioarele Lui.. sper sa ma ajute ma rog sa nu ma fi uitat.
Il iubesc sper ca inca ma iubeste pentru ca in ultimii ani nu prea.. sa zic.. am mai calcat pe la biserica, desi credinta nu se masoara in cate icoane ai inc asa, sau cate rugaciuni zici, sau de cate ori te duci la biserica, crdinta inseamna lumina, caderea la picioarele lui fara a avea curaj sa iti ridic capul ca te stii vinovat dar stiind ca El se uita urat la tine ca stie ce prostioare ai facut dar totusi te ia in bratele Lui, asta am simtit cand am atins o icoana dupa mult timp, sper sa ma ajute. Nu sunt fanatica, mai.. doar ca e imposibil sa nu "crezi" sa zic in ceva mai presus de tine, de tot ce te inconjoara, cum ziceau si marii filosofi, Dumnezeu a creat omul pentru ca el sa poata sa descopere frumusetilede El, sa poata sa evolueze, sa cugete.. dar totodata.. sa nu Il uite.
Pana la urma obsesiile sunt ceva mental, posibil, nimeni nu poate sa explice concret nimic, pana la urma, doar "am explorat" in legatura cu tot, obsesiile le gonim cu alte ganduri pozitive Dumnezeu ne poate da acele ganduri, hmm, da, mai ales daca te gandesti la tot ce e bun, ca doar asta facem cand vrem sa le alungam, nu?! deci :-? :-??
Hai, va salut:p!
Rementionez faptul ca nu sunt nicio fanatica:)) insa, dupa ce ies din biserica ma simt reincarcata, iar asta nu se poate explica. Toate gandurile negative dispar iar totul revine cum trebuie sa fie. Full stop.