episod psihotic acut... rog sfatul unui psihiatru

Pentru Remus Simion:
Apropo de intrebarea cu copiii: Singurele date disponibile sint cele statistice. Ele arata ca persoanele avind un parinte cu o tulburare psihotica au o probabilitate mai mare decit celelalte sa dezvolte si ele aceasta tulburare. In lumina acestei informatii, sint pacienti care aleg sa nu aiba copii, altii care aleg sa isi asume riscul. Va fi o decizie pe care sa o luati impreuna cu partenera dv., dupa ce o sa puneti in balanta lucruri importante pro si contra. Din punctul de vedere al informatiei medicale, asta este ceea ce avem noi. Nu stiu nimic in legatura cu cei 10 ani; cine v-a spus asta de fapt cred ca s-a referit la faptul ca cu cit a trecut o perioada libera mai lunga, cu atit este o forma mai usoara de boala, si atunci e mai bine. Eu nu am auzit de asta, nu va bateti capul cu asta. Cind va fi cazul, o sa aveti aceasta discutie si o sa hotariti daca si cind veti avea copii. O singura precizare: dumneavoastra inca nu vi s-a stabilit nici un diagnostic cronic, ati facut doar episodul acela psihotic. e posibil sa ramina la atit. Din ce cauza l-ati facut? Nu exista o cauza, asa cum nici nu ati fi putut sa il evitati in nici un fel. De obicei este o combinatie intre o oarecare predispozitie genetica complexa+ factorii de mediu. Stresul de la Academie ar fi putut favoriza, da, dar si alte stresuri pot avea acelasi efect. In privinta celor doua pierderi pe care le considerati importante, cel cu prietena si cu academia de politie, sfatul meu este sa nu le priviti ca pe niste frustari. Uneori impotriva vointei noastre viata urmeaza un alt curs decit cel pe care il planuisem. E posibil ca in felul asta, sa vi se fi deschis in cale variante mai bune, cine stie. Este important pentru fiecare dintre noi sa gasim mecanisme de adaptare eficient, functionale, cu care sa ne descurcam in situatii stresante, si de pierdere. In felul asta nu "caram" cu noi mai departe in viata un bagaj negativ, care la un moment dat se dovedeste prea greu de purtat pentru psihicul nostru.

Multa sanatate,
Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatrie

Pentru mica79:

Da, din pacate cu serviciul sotului asa stau lucrurile, este foarte periculos sa conduca cu aceasta medicatie. Zyprexa este sedativ, dar sa zicem ca il ia seara; dar ia Frontin 5 pastile pe zi, nu stiu ce doza, dar oricum e mult, si asta este extrem de sedativ. Depakinul si el de asemenea. Este o combinatie potrivita pentru dinsul, avind in vedere consumul de alcool si iritabiliatea. DIn pacate insa, cu volanul, ar fi un iminent pericol de accident. De fapt, chiar nu stiu cum ar putea cineva sa conduca cu combinatia asta, mai ales printr-un oras ca asta...O sa trebuiasca sa se gindeasca la un alt job care i s-ar potrivi. Parerea mea este ca atunci cind s-a produs schimbarea asta, cind a descoperit ca ii place acest serviciu avea legatura si cu starea sa psihica, probabil incepeau sa se mai remita din simptomele acelea de retragere, izolare, nu stiu poate si depresia. Asa ca as banui ca de fapt sint sanse sa gaseasca si altceva, un alt loc de munca unde sa se simta bine. Tratamentul se face intr-adevar pe perioada lunga, uneori chiar pentru restul vietii.
O problema majora la dinsul este consumul de alcool. Dar este asa de greu de convins cineva sa nu mai bea...In orice caz, asta complica evolutia tulburarii lui de baza. Si sint sigura ca ati mai auzit si asta, dar daca l-ati convinge sa isi ia neaparat si tratamentul ar ajuta mult. Riscul de recadere este ff mare dupa intrerupere.
Multa sanatate,
Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatrie

Va multumesc pentru sfaturi.
Dupa cum v-am spus eu sunt optimist in ceea ce priveste evolutia bolii. Incerc pe cat posibil sa ma feresc de stres si de alte lucruri care ar putea declansa un nou episod.
Va multumesc inca o data.
Cu stima,
R. Simion

Pt. d-na dr. Constantin,
Va multumesc pentru sfaturile pe care mi le-ati dat. Eu sunt constienta ca nu poate conduce acum cand ia acest tratament, dar daca l-ar lua doar seara, ar mai fi probleme asa de mari. nu vreau sa credeti ca insist sa conduca, dar el mi-a spus si aseara, daca nu se duce la locul asta de munca sa nu cred eu ca el va merge in alta parte unde va sta inchis toata ziua. Eu nu ma gandesc sa se intoarca acum la servici, dar poate in timp. Imi zice tot timpul ca nu trebuia sa intrerupa tratamentul, ceea ce denotata, cred eu ca este constient de ceea ce i se intampla.
Va multumesc inca odata.

Stimata doamna doctor,

Va multumesc si eu pentru sfaturi, imi sunt de mare ajutor. Se vede ca aveti un suflet bun raspunzand oamenilor care sunt in situatii disperante. Dumnezeu sa va dea sanatate si tot ce este mai bun in viata, stiu sigur ca el va va rasplati pentru bunatatea dumneavoastra.
Astazi sunt putin mai optimista si sper sa fie asa in continuare. Sotul si-a gasit de lucru si se pare ca ii place foarte mult, lucrurile incep sa se mai aseze si parca ma simt si eu mai bine.
Am vazut ca o doamna v-a intrebat daca sotul dansei poate conduce cu acel tratament. Sotul meu conduce, chiar nu m-am gandit daca are voie, el face tratament cu zyprexa si depakine pe care le ia seara. Intr-adevar este mai molesit dupa ce le ia si se trezeste mai greu dar ziua este totul in regula si se simte bine. M-am uitat pe prospectul medicamentelor si nu specifica daca afecteaza capacitatea de a conduce.
Mii de multumiri!

Pt. andrusca 13
Buna seara, am o mare rugaminte la dvs, bineinteles daca vreti eu as dori sa vb cu dvs pe mes. Va las adresa mea: cris79fcs. Poate impreuna vom putea sa deslusim aceste boli pe care le au sotii nostri.
O seara placuta

D-na doctor Constantin,

Va deranjez din nou, de data aceasta cu o intrebare putin mai delicata pentru ca nu stiu daca ma puteti lamuri.
Sotul meu in urma episodului psihotic a fost pensionat pe caz de boala gradul 2 de invaliditate cu revizuire de grad dupa un an de zile, specific ca a fost cadru militar, deci a fost scos in rezerva. Comisia de expertiza medico-militara la declarat inapt pentru serviciul militar. Intrebarea mea este urmatoarea> daca este posibil ca la revizuirea dupa un an se poate inceta calitatea de pensionar de invaliditate ca urmare a redobandirii capacitatii de munca, in conditiile diagnosticului pus si bineinteles daca el va fi bine.
M-ar ajuta enorm sa aflu daca acest lucru va mai fi posibil vreodata. Sper din suflet sa aveti aceste informatii.
Va multumesc din suflet si astept cu nerabdare raspunsul dumneavoastra!

Buna ziua,
As vrea sa va spun ca mi se pare neobisnuit ceea ce imi spuneti. Daca am inteles bine din corespondenta anterioara sotul a facut in urma cu 6 luni un episod psihotic acut si atit. Pe ce diagnostic a fost pensionat?! Pentru ca la noi de ex, un singur episod psihotic nu e diagnostic de pensionare; trebuie ceva mai solid gen schizofrenie, tulburare bipolara, schizoafectiva, in orice caz un diagnostic clar, stabil in timp. Un sigur episod nu spune aproape nimic. Sinteti sigura ca asta e diagnosticul de pensionare, sau ce scrie exact pe hirtiile de atunci? Daca intr-adevar asta a fost doar, iar ei l-au declarat inapt pentru serviciul medical, inseamna ca armata are reguli mai stricte decit in alte locuri, ceea ce nu ar fi exclus. In cazul asta ma indoiesc ca s-ar putea revizui hotarirea daca e intr-adevar de pensionare. Dar, un raspuns trebuie sa obtineti de la un psihiatru militar.
Numai bine,
Ileana Constantin

Doamna doctor,

Diagnosticul care i-a fost pus pe certificatul de decizie medicala care este si documentul de pensionare este Tulburare psihotica acuta cu simptome de schizofrenie. Acesta este diagnosticul pus si tot pentru acest diagnostic a fost pensionat si declarat inapt pentru serviciul militar. Asta vroiam sa stiu daca vreodata se poate reincadra in munca.
Multumesc pentru raspuns, poate reusesc sa vorbesc si cu un medic militar, poate intr-adevar ei au reguli mai stricte.
Sa aveti o zi buna!

Buna ziua,
As avea si eu o intrebare pentru dna doctor. Am OCD de 8 ani-declansat post-partum cu una din obsesiile cele mai severe.
Dupa ani de tratamente nereusite mi s-a prescris Prozac cu rezultate foarte bune:)
Iau Prozac din septembrie 2003 si pentru ca in anumite perioade ale lunii obsesiile revin, dar cu o intensitate redusa mi s-a spus ca ar fi bine sa-l iau life-long!
Nu ma deranjeaza atata timp cat nu mai traiesc iadul cumplit al acestei boli, insa, ma deranjeaza cumplit aceste "reveniri" ale obsesiei, de intensitate mai mica repet , dar care ma fac mai putin functionala, cumva nesigura pe mine, "pierduta" cum zice sotul meu.
Atunci la recomandarea dr iau Rivotril de 0.5mg la nevoie pentru a contracara starile de anxietate.
Problema este ca in ultimul ani am dezvoltat o alta obsesie ce apare tot spontan, aceea a mortii mamei mele.
Mama, desi este inca tanara, are o gramada de probleme de sanatate, diabet, probleme cu circulatia, obezitate samd.
Ne intelegem foarte bine, mai ales in ultimii ani si...nu as vrea s-o pierd. Gandul asta ma paralizeaza de durere.
Ce sa fac dna doctor?
Cum sa ma impac cu ideea aceasta, pentru cand va fi sa fie?
Va multumesc pentru support!

Buna ziua,
Daca am inteles bine intrebarea, vreti sa stiti cum o sa reusiti sa va descurcati cu moartea mamei, atunci cind aceasta se va intimpla. Raspunsul pe care vi l-as putea da ar fi ca atunci cind va fi nevoie, resursele vor aparea; pentru oricine sa piarda un parinte este un eveniment traumatizant major, cu atit mai mult cu cit relatia respectiva este una buna. Deci, raspunsul, aparent simplu este ca va veti descurca asa cum o face fiecare dintre noi. Ce va pot eu garanta este ca nu va fi nici pe departe atit de ingrozitor pe cit va imaginati dv acum. Pentru un pacient cu OCD, lumea sa interioara este intotdeauna mai dificila decit realitatea. Trebuie sa intelegeti ca asa functioneaza mintea dv: ia un fapt normal, care ni se intimpla noua tuturor, si prin transformarea intr-o obsesie careia nu i se poate rezista, ii da semnificatie mult mai mare decit are intr-adevar.De fapt insa, dv cautati acest raspuns referitor la moartea mamei pentru ca daca il obtineti si il "metabolizati" sperati ca aceasta obsesie sa dispara. Si aici din pacate intervine natura acestei tulburari. OCD este o problema foarte rezistenta in timp, si foarte bulversanta pentru pacient. Este dificil de tratat, dupa cum ati observat si singura. Prozacul este un medicament excelent in cazul acesta, iar sedativul pentru perioadele de anxietate este foarte bun. De fapt, intreaga schema de tratament este excelent aleasa dupa parerea mea. Este posibil insa ca aici sa se opreasca beneficiul medicamentelor. Este foarte bine ca puteti functiona, este bine ca perioadele de acutizari sint de intensitate mai mica, deci de fapt tratamentul merge asa cum se presupune sa mearga. Ce puteti face ca lucrurile sa fie mai bine de atit? Sa adaugati la tratamentul dv. si o forma de psihoterapie, catre ce va simtiti dv. mai inclinata, iar daca nu cunoasteti f bine domeniul o recomandare ar fi sa incercati terapie cognitiv comportamentala. Este eficienta in astfel de cazuri.
Felicitari pentru progresele facute. Este greu pentru pacienti sa se descurce cu o astfel de problema; dv ati reusit pina la un punct important, si pe viitor o sa reusiti si mai mult.
Multa sanatate si numai bine,
Dr.Ileana Constantin
Medic rezident psihiatrie

Multumesc cu multa sinceritate pentru raspunsul promt!
Stiu ca ar trebui adaugata o psihoterapie de tip cognitiv-comportamental, din pacate stau pentru moment intr-un oras mic cu posibilitati reduse in acest domeniu. Sper ca la intoarcerea in Bucuresti sa pot relua sedintele de psihoterapie.
Va multumesc inca o data, cu precizarea ca ceea ce faceti este un lucru extraordinar atat pentru pacienti cat si pentru familiile acestora!

Buna seara!
Ma adresez doamnei doctor Ileana Constantin cu o problema similara celor expuse mai sus.Sotul meu are 25 de ani si la inceputul lunii Aprilie a inceput sa aiba impresia ca este urmarit de politie, ca il insel cu prietenul lui, ca m-am prostituat, devenise extrem de suspicios in toate privintele, avand deasemenea si probleme cu somnul(in 72 de ore a reusit sa doarma doar 8).Dupa 3 zile de asemenea idei delirante ne-am prezentat impreuna la sectia de urgente a spitalului de psihiatrie unde a si fost internat cu acordul lui.Atunci am aflat ca avea si halucinatii auditive(auzea reprosurile unei persoane importante din firma la care lucreaza, discutii intre colegii lui).I s-a pus diagnosticul de tulburare psihotica acuta iar dupa 3 zile mi s-a pus in vedere si debutul schizofrenic.In timpul internarii i s-a administrat haloperidol si diazepam, ambele injectabile si dupa 10 zile a inceput sa-si revina, in sensul ca puteam tine o conversatie coerenta si logica cu el, amuzandu-se in acelasi timp de ceea ce-a putut sa gandeasca la momentul internarii.Dupa 16 zile de spitalizare, am solicitat externarea lui, bazandu-ma pe evolutia starii lui psihice.Desi doctorul si-a exprimat dezacordul asupra deciziei mele, am reusit totusi sa-l iau acasa.La externare i s-a administrat fluanxol injectabil.Tratamentul prescris de doctor a constat in 1 fiola fluanxol/luna si 20 mg de diazepam seara.Ulterior, s-a prescris si romparkin si gerodorm contra efectelor extrapiramidale.Din pacate, dupa 2 saptamani, simptomele au reaparut si a fost necesara o reinternare;de data aceasta am ales alta sectie de psihiatrie unde i s-a inceput tratamentul cu leponex pastile si are o evolutie lent favorabila.Dupa parerea dvs, este vorba despre o forma mai severa a episodului psihotic sau fluanxolul trebuia administrat la 2 saptamani si nu la 1 luna asa cum i s-a prescris initial?Mentionez faptul ca mama lui a avut la 40 de ani(acum 6 ani) o depresie polimorfa declansata de pierderea in instanta a locuintei.Este posibil sa fie vorba despre o predispozitie genetica?Noi suntem casatoriti de 4 ani si nu am avut situatii traumatizante de vreo natura.In ultima vreme, sotul meu devenise extrem de stresat de anumite tensiuni de la serviciu;de 7 luni lucra de la 5 dimineata pana la ora 14:00 si dormea in medie pe zi 5-6 ore.Daca ar putea fi vorba despre o predispozitie genetica, exista anumite teste care ar putea-o demonstra sau ne bazam doar pe statistici?Asteptam sa se refaca complet pentru a putea sa-i facem o tomografie si niste teste la glanda tiroida.I-a iesit TSH-ul de 0.6 si mentionez faptul ca are 116 kg.In speranta ca am fost concisa, sper sa primesc o parere din partea dvs.Va multumesc si doresc multa sanatate celor de pe forum si putere de a infrunta asemenea probleme.

Buna ziua,
Dupa parerea mea a fost o idee buna sa se renunte la Fluanxol; in general are multe efecte adverse, si sint optiuni mai bune decit el. Exista medicamente mai noi, nu inteleg de ce nu se folosesc mai mult. Deci, mai bine fara el. De obicei, se incearca si o alta varianta inainte de leponex, obligatoriu una dintre acestea de a doua generatie. Dar, iarasi, asta a fost optiunea medicului. E bine mereu daca aveti acces si la o a doua opinie medicala. Dar leponexul e un medicament bun, eficient.
In privinta predispozitiei genetice- da, exista asa ceva. Studiile genetice insa au gasit rezultate foarte complexe, transmiterea nu este una simplu, ci depinde de foarte multi factori, nu e o gena pur si simplu. Nu se testeaza asa ceva, nu exista metode si nu se face nicaieri in lume decit in scopuri de cercetare.
In privinta TSH- e o idee buna sa dozam hormonii tiroidieni la pacienti psihiatrici pentru ca multa simptomatologie poate fi produsa de dereglari hormonale (sau favorizata). In alte parti ex SUA, acest lucru se face de rutina la toti pacientii.
Pentru alte intrebari nu ezitati sa ma mai contactati,
Multa sanatate,
Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatrie

Buna ziua!
Doamna doctor, va multumesc pentru lamuririle ce mi le-ati oferit.Mai am o intrebare...ce anume determina un doctor psihiatru sa se pronunte asupra debutului schizofrenic de la primul episod psihotic?Exista anumite elemente din simptomatologia tulburarii psihotice acute ce poate determina un asemenea diagnostic "verbal"?Este posibil sa se fi axat pe varsta sotului meu(din cate stiu schizofrenia ar debuta in tinerete) sau sa fi gandit la o legatura cu depresia mamei lui?
In alta ordine de idei, as dori sa va intreb daca tratamentul este tinut "cu sfintenie", este posibila reaparatia simptomelor?Daca da, ce anume ar putea determina acest lucru?Ar fi un semnal ca se pune problema deja de o boala propriu-zisa sau de tratament incorect sau intolerabil?Toleranta la un medicament sa remarca la inceputul instituirii tratamentului in functie de evolutia psihica a pacientului sau pe o perioada mai mare de timp?
Tin sa mentionez ca apreciez disponibilitatea dumneavoastra pentru a ne raspunde intrebarilor, cu promptitudine si transparenta, in ciuda faptului ca aveti o viata personala si mai ales lucrati intr-un domeniu ce va solicita, cu siguranta, psihic si fizic.Va multumesc pentru ceea ce faceti, mai ales ca in psihiatrie chiar conteaza parerea mai multor specialisti.

Buna ziua,
Nu e corect sa se diagnosticheze nici o tulburare psihotica de la primul episod. Este o greseala de diagnostic, iar manualele consacrate de coduri diagnostice nu permit acest lucru. Se pune doar episod psihotic acut, asteptindu-se evolutia ulterioara. Totusi, statistic se stie ca intre 33-50 % din acesti pacienti vor evolua ulterior spre altceva: schizofrenie, tulburare bipolara, schizoafectiva, etc, ceva cu simptomatologie psihotica. Nu exista insa alte indicii care sa spuna clar ca evolutia unui pacient va fi mai probabil sa mearga spre ceva mai sever. Totusi, persoanele cu mai multa experienta pretind ca din multimea cazurilor vazute, isi pot da seama dupa tipul de delir, aspectul pacientului, etc, daca e mai probabil sa fie un debut de tulburare psihica decit un episod unic de sine statator. Nu m-as preocupa de asta: trebuie sa stiti ca deocamdata sotul dv nu poate fi diagnosticat cu o tulburare psihica clara, si ca e posibil sa evolueze spre ceva si e la fel de posibil sa ramina doar la atit. Ce determina un nou episod sa apara? Din pacate, nimic- asta inseamna ca daca e sa apara, nu prea poate fi evitat. Chiar tratamentul bine facut nu impiedica total acest lucru. Dar, ce este foarte sigur- fara tratament, recaderile sint ff frecvente. Este deci esential sa isi urmeze tratamentul; e o oarecare probabilitate insa sa mai faca recaderi fiind sub tratament. Dar mult mai putin probabil. E corect sa spunem ca tratamentul previne toate recaderile la unii dintre pacienti. Cum sotul dv. poate fi dintre acestia, insistati va rog sa isi urmeze schema prescrisa.
Cum ne putem da seama daca o sa mai faca? Acum, nu putem. Daca insa il vedeti ca devine un pic suspicios, anxios, nu se mai odihneste noaptea, e mai agitat, nu se mai simte chiar la fel, e asa o senzatie subiectiva de "altfel" pe care o traiesc pacientii- toate astea sint semne ca e posibil sa apara un nou episod. E posibil sa le sesizam pe acestea inainte de aparitia halucinatiilor si a delirului, si atunci trebuie ajustat tratamentul pentur a preveni simptome mai grave.
Toleranta - nu stiu daca chiar asta vreti sa spuneti, sau vreti sa spuneti eficienta- dar toleranta se refera la cit de bine suportam efectele adverse ale medicatiei. Astea sint atit imediate cit si pe termen lung. Leponexul este un medicament bun, din punctul acesta de vedere, are mai putine efecte pe termen lung decit altele. O sa vedeti daca il tolereaza peste citeva saptamini. La inceput o sa i se faca formula leucocitara (analizele de singe) mai des, ulterior mai rar. Daca medicamentul este tolerat la inceput in primele luni, ulterior in general nu mai sint probleme.

Multa sanatate,
Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatrie

Buna ziua
catre d-na Dr Ileana Constantin

Sotul meu a fost internat in spital in vara anului 2006, unde s-a dat diagnosticul "debut sindrom discordant".A primit tratament cu ziprexa(olanzapina), dar dupa 6 luni medicul a intrerupt tratamentul. In cursul tratamentului el se simtea bine, totul era in regula in afara de faptul ca a luat in greutate.Dupa 2-3 luni de la incetarea tratamentului am observat ca nu mai e in regula totul, apareau din nou simptomele(insomnie, halucinatii, etc).Dupa 2 zile de insomie am dus iar la spital unde au internat pe 10 zile si la externare a primit tratament cu rispen tablete 1 mg de 2 ori pe zi, si rivotril.Acum continua tratamentul, sper sa nu intrerupa medicul iar, ptr ca a intrerupt odata si la cateva luni iar la spital am ajuns cu el.Sotul meu are 34 de ani si am dori un copil foarte mult.As cere sfatul d-vs daca aceste medicamente prezinta un risc sau efecte secundare asupra fatului? Pot sa raman gravida daca sotul ia aceste medicamente? sau trebuie sa intrerupa pentru o perioada ?
va multumesc anticipat!!!

Buna ziua,
Daca sotul face tratamentul, asta nu are nici o influenta asupra fatului. Nu va faceti probleme din acest motiv.
Multa sanatate,
Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatrie

Multumesc foarte mult d-nei Dr.Ileana pentru raspuns, ne sunteti tuturor un mare ajutor, D_zeu sa va dea sanatate si tot ce e mai bun in viata. Nu in ultimul rand le doresc tuturor celor bolnavi si celor ce-i sunt alaturi multa sanatate si rabdare.

"Evrei 12:11 Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.
Evrei 12:12 Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;
Evrei 12:13 croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.
Evrei 12:14 Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. "

O zi cat se poate de frumoasa ptr toti!!!
Sa ne auzim cu bine, multa sanatate!!!!

Buna ziua!
Revin cu o intrebare:care sunt riscurile consumului minor de alcool in timpul tratamentului cu leponex sau in general in timpul tratamentului cu antipsihotice?Va multumesc!

buna ziua!am si eu o problema si cateva rugaminti insotite de intrebari pentru doamna doctor!mai inainte de toate sa vorbesc despre problema mea:in 2004 dupa ce m am despartit de prietena mea am suferit un episod depresiv major cu simptome psihotice;am fost internat timp de 3 saptamani intr un spital si externat la cerere pe raspunderea parintilor!de mentionat ar fi ca in anul 2000 si mama a avut astfel de probleme ce au necesitat mai multe internari!din anul 2004 in coace urmez tratament cu zyprexa, au fost 2 momente cand am intrerupt tratamentul o data pentru 3 saptamani iar a doua oara pentru 3 luni;de fiecare data m am simtit rau a doua oara pierzandu mi si serviciul, un servici bun la vremea aia!greseala care am facut o nu a fost doar intreruperea tratamentului dar in aceeasi perioada consumam si alcool cam mult ce i drept!alte internari in spital nu au mai fost si sper din tot sufletul sa nu se mai ajunga acolo pentru ca raman sechele, traume si greu uiti cam ce vezi pe acolo!in prezent pe langa tratamentul cu zyprexa mai iau si convulex dar cu acordul medicului pe care il consult aproape lunar o sa renunt la convulex!ce as dori eu sa stiu este daca pe langa tratamentul medicamentos as putea incerca si ceva pe baza de plante, ceva pentru tonifierea sistemului nervos, ma simt cam lipsit de energie si initiativa, cam trebuie sa fiu impins de la spate si asta nu prea imi place!cam ce as putea sa iau?doctora care ma trateaza este foarte multumita de cum am evoulat in aceasta perioada, dar ce este mai grav ar fi faptul ca mi a zis ca trebuie sa nu renunt la antidepresive toata viata! :(( gandul acesta ma nelinisteste si mi ai placea tare mult sa nu fie asa! Dumneavoastra ce credeti? Va multumesc anticipat!

Buna ziua,
Dv, daca am inteles bine, ati avut doua recaderi, pe linga episodul initial. Conform protocoalelor international acceptate, intr-adevar, ar trebui sa urmati tratamentul pentru restul vietii. Tratamentul pe care il faceti, Zyprexa, este un medicament care previne recaderile psihotice. Va inteleg cind spuneti ca va sperie gindul de a fi pe tratament tot restul vietii...este dificil intr-adevar. Dv. sinteti cel care luati hotariri in viata dv; medicul va recomanda doar tratamentul, conform cunostintelor sale. Si, din nou, in acest caz, opinia exeprtilor aceasta este...Mai e un lucru: din 2004 pina in 2008, 2 recaderi si acelea dupa intreruperea tratamentului, este intr-adevar o evolutie foarte buna. Asta inseamna ca acel antipsihotic a fost bine ales si va impacati bine cu el. Este un mare noroc, multi pacienti incerca multe tratamente pina gasesc unul nimerit. Asa ca daca punem in balanta beneficiul tratamentului...Dar, desigur, lucrurile ramin deschise. Continuati macar citiva ani, discutati cu medicul efectele secundare daca apar, atentie la dieta, faceti miscare (cu Zyprexa puteti avea tendinta sa luati citeva kg in greutate). Lipsa de energie si de initiativa e posibil sa faca parte din tabloul bolii, sa nu se datoreze tratamentului. Discutati cu medicul dv. Despre tratamentele cu plante: putini dintre noi au formare in fitoterapie; in general insa nu se cunosc interactiuni semnificative cu substante din plante, cel putin pentru Zyprexa. Asa ca daca doriti o consultatie la un specialist in medicina naturista, e o idee buna. Oricum, inainte de asta, aveti grija sa aveti vitamine suficiente (Eurovita 1 cp/zi, 1 luna de zile ); uneori oboseala si lipsa de energie au legatura si cu asta.
Multa sanatate,
Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatrie

Va multumesc mult pentru raspuns!

Buna ziua.
Va deranjez din nou... Dupa cum am precizat in ultimele mele aparitii pe acest site am avut un episod psihotic acut in luna octombrie 2007 si de atunci fac tratament cu Rispolept consta. Pana acum 2 luni am facut de 50 de mg iar de atunci si pana acum am facut de 37.5mg. Cred ca este un semn bun ca mi s-a redus doza. De atunci si pana in prezent nu am mai avut nici o recadere. Dimpotriva m-am refacut zic eu aproape in totalitate. Doar ca uneori nu foarte des imi piere pofta de a mai face asa cate ceva. In ultima perioada m-am simtit foarte bine. Chiar am foarte multa energie, am inceput sa uit si de problema cu Academia de Politie si de problema cu prietena mea. Lucrurile incep sa reintre in normal. Bineinteles ca am urmat tratamentul cu sfintenie asta insemnand si regimul pe care mi l-a prescris dna doctor (fara cafea, alcool, dulciuri etc). Cred ca de asta ma simt si foarte bine.
Ceea ce ma nelinisteste este faptul ca am auzit ca aceasta boala poate revenii oricand si in forme mult mai severe. Din ce am discutat cu doamna doctor mi-a zis ca o sa urmez tratamentul acesta 2 ani de zile incepand cu prima injectie. Asta nu ar fi o problema dar faptul ca ar putea sa mai revina imi da fiori. Ceea ce mi-au spus si alti medici psihiatrici de la Bucuresti este faptul ca dupa acesti doi ani daca nu mai revine boala.cu greu ar putea sa mai revina. As vrea sa stiu si parerea dvs.
Inca un lucru cu care ma lupt este faptul ca iau in greutate pe zi ce trece si mi s-a spus de la Bucuresti si am citit si pe prospectul injectiilor ca este un efect advers al injectiilor. Ce ma sfatuiti in acest sens.
Si nu in ultimul rand as vrea sa va spun ca m-am inscris la facultate (Contabilitate si Informatica de Gestiune) asta dupa ce m-am consultat cu dna doctor. Ce parere aveti...? Este un lucru pozitiv sau mi-ar grabi revenirea bolii?
Va multumesc anticipat pentru raspuns. Sunteti o draguta!

Buna ziua,
Ma bucur sa aud ca lucrurile merg atit de bine, felicitari. In legatura cu ingrijorarea dv. ca boala ar putea reveni: un asemenea episod este o experienta ingrozitor de traumatizanta pentru oricine trece prin ea. Fara nici o indoiala este firesc sa va temeti sa nu se mai intimple. Intr-adevar, cu cit trece mai mult timp, cu atit este mai putin probabil sa se mai repete. Un prognostic bun este sugerat si de raspunsul rapid si semnificativ la tratament, si de faptul ca aveti o critica foarte buna a bolii, aveti o insertie sociala f. buna, aveti planuri de viitor, aveti un medic cu care colaborati, se pare, foarte bine. Deci, in concluzie, aveti cam toti factorii de prognostic bun de partea dv. Deci, curaj. O lectie importanta pentru fiecare dintre noi, nu numai pentru dv., este sa nu ne facem griji degeaba pentru lucruri care nu sint sub controlul nostru, si pe care nu le putem prevedea. Sa facem ce tine de noi, lasind ingrijorarile fara nici o finalitate la o parte. Va ajuta la ceva sa va faceti griji? Ginditi-va la asta; daca iese ceva bun din dialogul asta interior al dv, atunci continuati-l. Daca nu, atunci opriti-l; lasati lucrurile sa decurga in mold natural. Mai ales in probleme care tin de psihic, o atitudine pozitiva, optimista aduce multe lucruri bune cu sine. Mi se pare o idee buna cu facultatea. Atentie la nopti nedormite, la party-uri cu bautura, etc; asta nu v-ar ajuta deloc. In rest, nu ar trebui sa fie nici o problema speciala.
Pentru cresterea in greutate:da, e o problema mare pentru unele antipsihotice. Unele sint mai "rele" din punctul asta de vedere, altele mai putin rele. Rispoleptul este pe undeva pe la mijoc. Dar, avind in vedere ca raspundeti asa de bine la el, nu se prea schimba cu altceva decit daca sint probleme majore gen glicemie crescuta, colesterol mare etc. Nici in alte parti, pe unde astfel de lucruri sint tratate foarte serios, nu se prea stie o solutie clara pentru aceasta crestere in greutate. Se recomanda dieta si exercitii fizice. Avind in vedere antecedentele dv. cu Academia de Politie, probabil ca aveti o conditie fizica foarte buna. Un exercitiu fizic regulat si dieta fara carbohidrati in exces ar trebui sa tina problema sub control. De altfel, la un moment dat in general fenomenul asta se mai opreste si de la sine. Daca devine insa foarte important (de ex. o crestere masiva in greutate) atunci vorbiti cu medicul sa va schimbe rispoleptul.
Multa sanatate,
Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatrie

Multumesc din suflet pentru raspuns si pentru incurajare.
O sa incerc sa gandesc pozitiv de acum inainte, desi eu am o gandire pozitiva. Din aceasta cauza nici nu stiu din ce cauza s-a declansat acest episod, dar nimeni nu stie de ce. Asta este! Eu gandesc ca ce nu ma omoara ma intareste. Mai ales ca acum lucrez cu niste oameni foarte de treaba si intr-un mediu foarte bun... Cat despre party-uri nici nu ma gandesc la asa ceva... Si la bautura nu se pune problema, oricum nu imi placea nici inainte. Sa speram la mai bine.
Multumesc inca o data pentru raspuns. Numai bine si speranta.
Cu multa stima si respect,
Remus Simion

D-na Dr. Ileana_Cons

In anul 2002 la inceputul lui august am inceput sa am primele simptome ale bolii.
Ma credeam urmarit de sri, vedeam mesaje pe televizor, oameni care nu existau.Voci nu auzeam.
Aveam o preocupare : numerele de la masini...le interpretam.Numaram orice. Ma imbracam in diverse culori ca sa fiu in ton cu ceea ce gandeam la un moment dat.Credeam ca am de indeplinit misiuni, Purtam ochelari cu lentile negre intocmai ca agentii secreti.Insa ce era cel mai important -si de aceste simptom n-am scapat nici in prezent-era ca vedeam Culorile Innegrite si stralucitoare.Dupa 1 luna jumatate parintii m-au internat in spital. Am stat internat 5 saptamani timp in care am fost diagnosticat cu psihoza discordanta si mi s-a prescris tratament cu olanzapina 30mg/zi(20 seara si 10 dimineata) in spital si 20mg/zi(seara) in ambulatoriu.Dupa 6 luni de ambulatoriu am inceput sa iau 15mg/zi seara.Dupa alte 6 luni doza a fost micsorata la 10 mg/zi seara.In mai 2004 m-am internat din nou in spital si am inceput tratament cu clozapina.De atunci urmez tratament cu clozapina, in prezent iau 350 mg/zi 100 dimineata 50 la pranz si 200 seara insa simptomele cu halucinatiile cromatice(vazutul pe negru) nu au disparut. Pe scurt, "vad negru in fata ochilor"! Celelalte simptome ale bolii n-au mai aparut in schimb am inceput sa am stari de anxietate si atacuri de panica si nu de putine ori ma simt chiar urmarit.Toate aceste simptome ma impiedica sa duc o viata normala.Nu ma duc la scoala la cursuri si m-am izolat de prieteni.Singurele momente mai bune sunt de obicei seara cand pot intra pe internet si sa conversez cu fostii mei colegi.In timpul zilei nu intru pe calculator de frica sa nu-mi apara acele halucinatii cu culoarea negru.Cu greu pot sa desfasor unele activitati casnice(fac cumparaturi, platesc facturile) si asta numai in prima parte a zilei pana in jur de ora 13, dupa-amiaza de obicei -mai ales cand sunt singur in casa- ma simt foarte rau.Eu nu sunt deloc multumit de situatia mea actuala, as vrea s-o schimb dar nu am puterea sa o fac.In plus in ultimul timp a inceput sa ma obsedeze ideea ca toate acestea mi se intampla deoarece medicamentul de baza pe care il iau(clozapina) nu-si face efectul decar 6 ore.M-am rugat foarte mult de medicul meu curant sa-mi introduca clozapina si la pranz pentru ca as fi innebunit din cauza atacurilor de panica, anxietatii anticipatorii, si a starilor psihotice.
Anxietate anticipatorie am si va dau 2 exemple : daca trebuie sa vina cineva la mine in casa dupa-amiaza si daca trebuie sa-l astept pe tatal meu stiin ca vine beat acasa.

In casa nu prea am liniste deoarece tatal meu le mai bea chiar daca face un tratament pentru dezalcoolizare.Numai cand il vad beat fac atac de panica.
In prezent mai iau si 10 mg propranolol de 2, 3 ori /zi si clonazepam.
Alta problema: la mine rivotrilul are efect numai jumatate de ora can ar trebui sa aiba vreo 8 ore.
Medicul meu curant nu mi-a mai prescris alte anxiolitice pe motiv ca nu sunt compatibile cu clozapina.
Dimineata dorm foarte mult dupa ce iau pastila de 100mg.

Contiunui...

O sun des pe mama la servici.
Sufar de singuratate.
Dupa-amiaza nu pot face nimic, nu ies dupa orele 15, nu ma uit la tv, nu intru pe calculator, nu citesc o carte.
Nu am avut niciodata recaderi.
Sunt dependent de clozapina ca narcomanii de heroina.
Am 27 de ani si nu am o prietena.As vrea sa am da am retineri din cauza bolii.
La facultate sunt in ultimul an si-mi doresc foarte mult sa o pot termina.Sunt student la frecventa redusa.Am ales frecventa redusa pentru ca nu e obligatoriu sa ma duc zilnic la cursuri.
Problema mea cea mai mare este ca starea psihotica apare si sub clozapina desi medicul meu curant a zis ca leponexul astupa 9 canale.
Dupa amiaza nu ma pot duce la scoala la laboratoare si in general nu prea fac activitati.
Mentionez ca m-am lasat de fumat in 2004 si alcool, cafea si excitante cum ar fi cola nu consum.Eu inainte de a ma imbolnavi eram foarte activ ma intalneam cu prietenii, faceam sport.

D-na Doctor, va rog sa-mi spuneti daca ar putea exista si alte forme de tratament cum ar fi acupunctura, medicamente homeopate, bioenergia, rezonanta magnetica etc care ar fi de recomandat in cazul meu.
Mai cunoasteti cazuri de persoane care vad negru in fata ochilor? Daca da, puteti sa-mi spuneti daca au reusit sa se recupereze?

Va multumesc din suflet ca ne ajutati cu sfaturile dvs de specialist
Cu deosebit respect valentin

Buna tuturor utilizatorilor si d-nei doctor care observ ca intretine acest topic. Desigur ca este bine ca putem vorbi intre noi utilizatorii, dar ceea ce isi doreste orice om in suferinta, este opinia unui medic care are rabdare sa te asculte. Si asta.dezinteresat!
Si eu sunt intr-o dilema.Nu stiu cit sa mai continui tratamentul.
Am avut primul episod psihotic acut acum 12 ani(cu tratament de 2-3 luni), si al doilea acum 5 ani. Dupa al doilea am luat tratament 3 ani. Dg a fost de tulburare afectiva cu elemente psihotice.Dupa intrerupere, am avut o usoara recadere si am mai continuat cu Zyprexa si Orfiril inca un an. In acest ultim an am facut si psihoterapie, ceea ce m-a ajutat f. mult, si recomand tuturor celor care au posibilitatea.Este un efort care merita! Dar bineinteles sa fie cineva care "sa se priceapa".
Nu stiu cit sa mai continui tratamentul. Gindul ca s-ar putea sa fie pe viata ma sperie si pe mine (efectele secundare).
Cu bine.
Yin

Pentru valentin81
Da, din pacate eu nu prea am incredere in metodele alternative de medicina- dintre toate cele mentionate de dv, poate cele homeopate. In alte specialitati, am vazut rezultate; in psihiatrie este mai dificil.
"Vazutul negru"in fata ochilor este doar un simptom; acestea sint foarte diferite de la o persoana la alta, si nu trebuie neaparat ca cineva sa aiba exact acelasi simptom ca dv ca sa sufere de aceeasi boala. Dr. dv ar putea intr-adevar sa va imparta doza de Leponex si sa v-o dea si mai pe seara, daca simtiti ca asta va ajuta. Cit despre anxietatea anticipatorie...imi pare extrem de rau de situatia in care va aflati cu tatal dv. E normal sa reactionati asa, iar la tulburarea dv. o astfel de problema numai bine nu face. Incercati sa puneti pe linga tratamentul psihiatric si psihoterapie. Sigur o sa va mai diminueze din stress.
Multa sanatate,
Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatrie