dragoste sau ura

Sunt casatorita de 10 ani. Am plecat din tara alaturi de el, am renuntat la service aici si acolo am mai facut o facultate in plus fata de facultatea pe care o facusem deja aici. Am mai urmat si un master, si in present fac si doctorat la distanta, fiind deja intoarsa in Romania unde muncesc. Sotul meu a ramas acolo cu jobul, doar de weekend fiind acesta, respectiv este preot. In restul sapatamanii este in tara cu mine. A spus mergi tu prima, acum 3 ani, spunand ca poate sa se intorca si el, dar nu a reusit nici pana acum. In strainatate am dus o viata, numai cu cartea in fata, nu m-a mai interesat prea tare ce crede despre mine, dupa ce m-am simtit nesustinuta de acesta. Practic se bucura ca eu nu lucrez si fac ceva contrar voinetei mele, si nefiresc pentru varsta mea. Acolo nu mi-a oferit un camin, am stat cu chirie iar apoi in caminul studentesc primit de mine de la facultate, Nu a dorit sa ne luam o casa acolo iar toti banii i-am investit in tara. Am ramas insarcinata in primul an de facultate in strainatate si am pierdut sarcina avand uterul malformat si nestiind.
A fost o experienta ingrozitoare datorita faptului ca a trebuit sa stau in spital 3 saptamani, ca in final sa avortez si sa fiu si la un pas de septicemia. Am zis ulterior ca mai incerca dar nu am facut-o. Am si o malformatie a rinichilor, acestia fiind situati in abdomen, pentru ca asa m-am nascut iar mergand la doctori acestia nu mi-au insuflat increderea ca pot duce cu bine la termen o sarcina fara complicatii.
Recent am intrat pe diverse site-uri sa ma documentez in legatura cu aceste malformatii, intrucat sotul meu nu a mai rezistat si a venit acasa si m-a conditionat ca in 6 luni sa ii fac un copil, altfel acesta nu se mai culca cu mine. M-am traumatizat la propriu. Este disperat si il inteleg pana intr-un punct, dar nu pot sa-mi risc viata pentru un copil desi mi-l doresc, iar cand vad pe strada copii mai am un pic si plang. Am invatat insa sa ma stapanesc si sa-mi asum acest lucru ca unii oameni sunt destinati sa aibe iar altii nu. M-am concentrate f mult pe munca.

Am o relatie cu sotul meu numai de indiferneta din partea acestuia. Lucrurile stau in felul urmator..Dintr-un inceput a dorit schimbarea mea si chiar dupa 10 ani imi face reprosuri la cum ma imbrac. Este foarte influnetat de parintii si sora lui care are o problema la degete(s-a nascut fara cateva). Aceasta dupa nunta noastra a dorit sa mearga cu noi in strainatate, dar noi am considerat ca trebuie sa fim singuri. Revoltata fiind, cand a auzit ca noi vrem san e luam casa si parintilor lui le-am cerut ajutorul, i-a manipulat si iau luat ei fara sa ne spuna nimic noua. Noi am trecut cu vedere acest lucru, am cautat-o tot noi pe ea. Asta a fost in 2003. Ne-am luat casa singuri si am mai facut inca una, din ambitia mea, care tot asa nu am avut casa nici mostenita de la parinti si m-am simtit traumatizata de fapt, sora mea luand totul de la parintii mei. Sotul a renuntat la oeferta parintilor de a primii mostenire casa de la tara, tot in speranta ca ne vor lasa linistiti. Acum recent este prima data cand tatal lui a avut o problema si nu prea, sora fiind cea care a vrut sa il interneze si in loc sa reuseasca s ail convinga s amearaga aproape de casa, a apelat la fratele ei in Bucuresti. In momentul de fata acesta se justifica ca a facut un lucru crestinesc, cum ar fi facut cu orice strain..inteleg dar nu pot sa o accept pe sora-sa sa il manipuleze, cum facea si inainte ca acesta sa se insoare, din motiv doar ca pe mine nu ma inchite fiind mai desteapta ca ea si cu atatea studii plus ca eu provin din mediul de oras iar ea a fost complexata ca este de la tara. Acumintentioneaza sa il apropie din nou pe fratele ei de ea, doar pentru a benefici a d epozitia acestuia in Universitate si a s emuta cu serviciul la oras si intr-un centru universitar, fiind profesoara. Intodeauna i-am stiut intentiile si l-am avertizat ca el este tinut d eprost in casa alor lui...dar acesta nu a fost in stare si nu este sa le zica nici un cuvant..de teama sa nu ii jigneaca..spune el, in schimb ei pe mine m-au atacat chiar din ziua nuntii si fara un motiv, doar ca eram mai evoluata si de la oras. Nu are nici personalitatea, si l-am inteles in toti acesti ani, dand vina inclusive pe meseria care o are, ca nu e crestineste. Dar este numaio fatada ca sa fiu dominate de acesta si mi-au trebuit 10 ani ca sa inteleg ca eu las in permanenta in ceea ce ii priveste. Si orice om are o limita. Nu prea mai stiu daca pot gestiona relatia asta, sau daca sotulmeu se va schimba vreodata si va demonstra ca are atitudine. Probabil imi doresc sa-mi demonstreze ca ma iubeste in acest mod, desi e copilaresc ce spun, dar sunt convinsa ca pentru el sunt doar un pres la usa. El spune ca "nu incurca relatiile" de fiecare data cand incerc sa ii arat ca greseste. Mai nou este gelos pe faptul ca mi-am facut un rost intara, am un service bun, si incerc sa traiesc impacata cu mine dupa toate atatea experiente. Incerc sa ma bucur de cel mai simplu lucru din viata mea.Este gelos pe felul meu de a fi, si am imresia p ezi ce trece ca traiesc cu dusmanul in casa. Ce ma sfatuiti sa fac cu viata mea? Am o fire destul de romantica, am sperat ca relatia va evolua intr-o prietenie adevarata, ca va fii omul meu si sprijimul meu dar m-am inselat. Sora lui este confidenta lui, nu eu. Am oferit dargoste dar am primit dispret si ura. Ce mai pot face?

Buna ziua,

Sotul dvs. este preot ortodox? Daca da, ar trebui sa aveti un duhovnic caruia sa ii comuncati aceste aspecte, si care sa va inteleaga, sprijine si sfatuiasca mai mult decat poate oricine altcineva. Daca nu aveti duhovnic, cautati urgent unul.Va poate ajuta mai mult decat va puteti imagina! Doamne-ajuta!

Buna seara,
felicitari ca ti-ai luat "inima-n dinti" si iata ai scris aceste randuri..putine..zic eu-pt. 10 ani.
Cu ce sa incep?!?
CAUTA pana nu-i prea tarziu si chiar TREBUIA inca de la inceputul casatoriei sa te apropii de parintii si sora lui.
Nu trebuia niciodata sa-i, sa le vezi "problemele"sau/si "influentele.."
DE CE ?
..pentru ca asa-i NORMAL..
pentru ca mama mea, asa m-a invatat:

"CUM vrei mama ca sotul tau sa-ti respecte parintii, ASA sa te porti si tu cu familia lui".
.
si eu, ASA am facut si iata au trecut ani de casatorie frumoasa (cu mici incidente la care, intotdeauna, imi aduceam aminte CE sfat mi-a data mama mea)..
Poti sa raspunzi: CUM s-a purtat el cu familia ta??.

...stii, draga mea??..SE SPUNE ca: "fiecare se comporta in familia lui, ASA cum a vazut in familia de UNDE provine"..
..iertare, NU fac referire la tine..vb. in general..

OARE? de ce? voi tinerele, NU mai IUBITI atat de mult sotii, ??? incat,
"orbite " de dragostea lor, SA NU MAI VEDETI..chiar "influentele"...DACA ar fi-chiar..din partea celor din familia largita, fie a fetei, fie a baiatului.
Stiu ca viata NU se traieste prin comparatie, DAR,
CE as fi facut eu??..sau CE as face eu-acum-.??...(asta fiindca ai cerut sfaturi)...

Uneori oricat de mult ne-am dori ca lucrurile sa fie altfel si cei dragi ai nostri sa nu sufere, nu se poate.
Parintele Teofil - Dumnezeu sa-l odihneasca - zicea ca suferinta e o taina si oricate sfaturi ai primi de la altii,
ele raman tot in exteriorul tau si inima continua sa te doara.
Numai Dumnezeu poate sa vindece ranile astea, DACA considera.
Asa ca nu putem face altceva decat sa ne rugam pentru ceilalti...si eu, asta voi face pentru tine si sotul tau.!.
Important e ca sa nu se ajunga la divort.
Crize sunt in toate relatiile.
Important e sa faci orice numai sa nu renunti, trebuie sa treci cu orice pret peste obstacol,
pentru ca daca renunti si schimbi omul,
acelasi obstacol va reveni sub alta forma, indiferent de cine e celalalt om.
Si numai asa, trecand prin greutatile astea cu orice pret,
ajungi sa te depasesti si ajungi la o mai mare profunzime a relatiei.

Esti o fata inteligenta, "se vede"...fie si virtual..
Intrebare:
IL MAI iubesti?? si daca NU...
Intrebare:
din cauza familiei lui??
iertate sa-mi fie cuvintele...dar, atunci...inseamna ca ti-a placut..DAR, NU l-ai iubit..
..daca DA...
mai reciteste sfatul meu...roagate si vei vedea ca-ti va fi bine!

Toate cele bune si sa auzim de bine.

da il iubesc si am nevoie de iubirea lui, dar inegalitatea din cuplu este problema mea si faptul ca nu ma respecta. Parintii mei nu iau spus nimic niciodata, iar el a benefiat de sprijin afectiv din partea lor in comparatie cu mine caruia tatal lui il sfatuie "sa ma bata" iar sora si dup a10 ani cu expresii de genul "ai grija nu fi prost". Asta e prea mult...nu i-am jignit in fata cu nimic doar m-am aparat de jignirile lor. Mltumesc pentru sfaturi, imi sunt de mare ajutor, o seara buna

Te lauzi cu 2 facultati, un master si un doctorat ?! Asa agramat se exprima tinerii intelectuali de azi ?!
Nu se intelege mare lucru din postarea ta decat ca de 10 ani nu reusesti sa te intelegi deloc cu familia sotului, ba chiar ii desconsideri. Cumnata ta daca e profesoara cu ce e mai prejos ca tine? Ca nu e "dim mediul oras" ?!
Respecta-i si iubeste-i pe cei dragi sotului, schimba-ti atitudinea de toapa snoaba si poate mai ai o sansa.

pentru ilona67, buna draga...mi se pare nesimtire ce ai scris acolo.Nu e treaba ta daca emita are doua facultati si un masterat.Si tu nu stiu ce ai la activ dar sigur experienta vietii nu o ai.Si cu faptul sa respecti..,.. sa iubesti... adica sa devii presul familiei lui, unde iti este respectul pentru propria ta persoana????Si mai este un lucru... in legatura cu agramarea... tot de experienta tine,...nu stau sa-ti explic.. dar te va invata viata in viitor..unii nu pricep oricat le-ai spune, doar atunci cand vor da de prag vor apleca capul...

Sunt Mihaela!Am 25ani! Am fost casatorita si am divortat.Dupa divort am cuoscut un barbat casatorit si am fost impreuna, insa el umbla cu mai multe femei. ulterior a divortat si acum umbla mai mult k inainte! nu stiu daca il iubesc sau am devenit obsedata de el, de modul lui de a fi, de a ma kuta knd are nevoie de me! intotdeauna ma kuta doar knd are nevoie de ceva sau knd e beat! ce sa fac? cum sa-l uit? mereu se intoarce la me k si cum nimic nu s-a intamplat.

Buna Emita,
Complicata povestea ta ca si caile Domnului. Din mesajul tau nu am reusit sa imi dau seama care sunt sentimentele tale fata de sotul tau si invers... am inteles ca ai studii, ca sunt pb cu sora si mama sotului s.a.m.d?
Incerc sa iti inteleg frustrarea si nemultumirea si atunci o singura intrebare imi vine in minte de ce ati ajuns in acest punct al relatiei? Nu cumva aceasta relatie era sortita esecului inca de la inceput fiindca exista o usoara indiferenta intre voi si sentimentele voastre? Nu cumva ambitia ta te-a impins sa faci si sa induri lucruri pe care nu ti le doreai? Acum, eu daca as fi in locul tau maine i-as spune pa: pai cum si gelos, si posesiv, si cu ura si cu dispret vine in casatorie, plus familia. Pozitiv ce ofera? Insa, nu te lasa influentata de vorbele mele, eu nu iti cunosc relatie, poate ca nu sunt nici la fel de desteapta ca tine ca nu am facut facultati in strainatate si asa ca iti recomand cu caldura si incredere sa iti discuti problema cu un psiholog. Vorbesti cu o persoana care nu te critica si te ajuta sa te intelegi, sa iti intelegi asteptarile de la viata, de la relatia de cuplu. In plus, impreuna cu psihologul gasesti raspunsuri la intrebari si solutii la probleme. Daca nu ai timpul necesar sa mergi la psiholog intra pe topexperti.ro este un site care ofera consiliere psihologica online. Si de acasa vorbesti, analizezi, identifici problemele cu psihologul si in acelasi timp vei lua si cele mai bune decizii si nu vei mai sta cu frica in san ca timpul trece si tu ce te faci... Multa sanatate, succes si minte limpede:)