Greutatea si depresia

Buna! in ultima perioada sora mea are o problema de greutate. a tinut diete, dar nimic. de vreo doua saptamani este foarte trista si nu mai vrea sa faca nimic. nu se mai duce la munca, nu vrea sa mai manance nimic si nu vorbeste cu nimeni. spune ca nu are nimic. am citit cate ceva despre depresie pe -*. credeti ca poate sa fi cazut in depresie? ma gandesc tot mai serios sa o duc la psihiatru

(*modificat de admin)

A luat pilule care sa o ajute sa slabeasca ?

am si eu o problema.in ianuarie am avut un atac de panica in urma unei dureri de stomac.am luat o luna xanax si urma sa iau si zoloft cand am avut iar o durere de stomac.cei de la urgente mi-au dat reteta penru stomac si mi-au zis ca ar fi bine sa renunt la trat psihiatric pentru ca este foarte puternic si imi afecteaza stomacul.de cand am avut atacul de panica simt ca nu mai sunt eu, ma tem mereu sa nu ma imbolnavesc, sa nu ma doara ceva, mi se pare totul plictisitor, numa vad cu un servici, cu familie, nu ma mai bucur de viata si nu mai traiesc aceleasi sentimente ca inainte.aceste idei imi apar pasager pe timpul zilei, cand dispar imi revin si sunt iar optimista, dar nu dureaza mult si iar ajung sa ma gandesc la viitor.in rest am o viata normala, am un loc de munca part-time, ma ocup de casa, comunic cu familia, prietenii (nu chiar cu aceeasi bucurie ca iniante), imi place sa ma uit la tv, sa stau la calculator, problema e ca tot timpul ma gandesc ca nu mai sunt normala, ca nu mai sunt cea dinainte si nu stiu cum o sa traiesc asa.merg la un psiholog unde fac terapie bowen si o sa fac si psihoterapie.problema e ca nu stiu cu ce ma confrunt si din ce cauza.

Poti sa-ti iei medicamentul cu un pic de iaurt sau lapte acru, eventual poti lua si un varf de lingurita de bicarbonat ca sa tamponezi aciditatea daca asta e problema ! Insasi problemele de ulcer au la baza un stres psihologic dincolo de cel alimentar, deci un tratament calmant te poate ajuta inclusiv in problema cu stomacul !

@ ronicolle

Medicamentele de la psihiatru au ele alte efecte secundare, dar nu ataca stomacul. Stai linistita.

Ce ai ? Ai anxietate, care este o afectiune psihica. Documenteaza-te despre ea pe net, ingrijeste-te, trateaz-o cu medicatie, mergi la psiholog si incearca sa iti schimbi viziunea asupra vietii si mergi mai departe.

Nu ai de ce sa te panichezi. Sunt 400 de milioane persoane cu afectiuni psihice in intreaga lume. Datoria noastra este sa ne ingrijim organismul. Iar daca nu stim ceva despre ceva ne documentam.

Citeste aici primele 4 postari ca sa intelegi ce inseeamna anxietatea si de ce trebuie sa o tratezi si cu medicamente:

http://forum.romedic.ro/prod/Depresia_si_anxietatea_-_simptome_si_mecanisme_de_boala_047244.html

eu am gastrita de mai multi ani, si am mai avut crize nocturne care s-au finalizat cu "vizita" la urgente dar nu faceam atacuri de panica.luam tratamentul recomandat si dupa 2 zile eram ca noua, ma mai gandeam la faptul ca iar am probleme cu stomacul dar treceam usor peste.dar acum nu reusesc sa-mi revin si in plus mi-au aparut aceste temeri, ganduri negativiste.am oprit tratamentul atunci si m-am axat pe tratamentul recomandat pentru afectiunea gastrica.nu stiu ce sa fac...sa nu iau medicamente si sa continui sedintele la psiholog sau sa merg la psihiatru sa reiau tratamentul?

Ambele impreuna si efectuate paralel ! :)

In afara de tratamentul si dieta pentru gastrita care e permanenta !

imi este teama de efectele secundare ale medicamentelor si in special mi-e teama sa nu devin dependente de ele sau sa nu-si mai faca efectul dupa o perioada si sa fiu nevoita sa incerc tot felul de medicamente, mai ales ca mi-as dori in urmatorii 2 ani sa am un copil si nu vreau ca afectiunea mea sau medicamentele pe care le iau sa-l afecteze.si din cate am vazut sunt oameni care au luat ani de zile medicamente.pai este clar ca daca iei multi ani medicamente devii dependent si ai sa iei toata viata.nu as vrea sa ajung la asa cv.asta nu e viata!

Care dintre parinti a suferit de anxietate sau depresie ?

@ ronicolle

- trebuie sa faceti 6-12 luni dezintoxicare de orice fel de medicament inainte de a concepe
- copiii vor avea predispozitia la boala mostenita de la dv.
- nu exista dependenta de medicamente; va puteti lasa oricand (cu respectarea prospectului: benzodiazepinele se iau doar 2 luni); asta e o poveste; dar exista boala care e cronica si care tratata corespunzator poate avea perioade de remisie cuprinse intre cateva luni si cativa ani, fara sa trebuiasca sa luati medicamente
- fiecare organism reactioneaza diferit sau nu la fiecare medicament pe care il ia. De ce efect secundar anume v-ati speriat asa de tare ? Daca vedeti ca nu suportati un efect secundar, se schimba medicamentul. Nu vad unde ar fi cea mai mica problema.
- acceptarea bolii si a faptului ca veti fi ajutata sa purtati aceasta boala si de catre familie si de catre Dumnezeu, este cel mai bun lucru pe care il puteti face; si neacceptarea e un motiv cauzator de anxietate, suparare, depresie.

Clara cred ca ai gresit unitatea de masura ! E vorba de 6 -7 saptamani, nu luni ! La nevroze se fac cure terapeutice de maxim 6 luni nu are cum sa dureze detoxifierea tot atata sau mai mult ! Punctul unu !

Iar punctul doi, copiii vor avea predispozitia la boala parintilor daca acestia nu se trateaza !

nu am avut probleme in familie.nimeni nu a avut nici depresie nici anxietate.bunicii mei din partea mamei au murit la 92 respectiv 94 de ani(de batranete).parintii nu au probleme de sanatate, multumesc lui Dumnezeu.eu nu am avut probleme de sanatate decat acum cativa ani cand eram la liceu cand am inceput cu gastrita.in rest am fost si sunt o persoana vesela de felul meu, imi placea sa merg in calatorii, sa ies in oras, sa fie lume in jurul meu, sa fiu activa.nu am avut probleme cu scoala, in fiecare an am fost premianta si la facultate am luat licenta cu nota mare.singurele lucruri care cred ca m-au afectat au fost schimbarile din viata mea(mutatul din casa parintilor, singuratatea si apoi cand am terminat facultatea am stat o perioada acasa, fara ocupatie pentru ca nu am reusit sa ma angajez nicaieri).

@ stevens

O femeie trebuie sa faca 6-12 luni dezintoxicare de orice fel de medicament inainte de a concepe.

Copiii proveniti din parinti cu astfel de afectiuni psihice, indiferent daca acestia se trateaza sau nu se trateaza, indiferent daca mama e bolnava sau tatal e bolnav, vor mosteni predispozitia de a face boala respectiva sau alta boala psihica, mai usoara sau mai grava decat boala parintelui, bunicului etc. Pentru ca este o predispozitie ge-ne-ti-ca. Intelegi domnule Stevens ?
Te rog eu nu iti mai da cu parerea inchipuindu-ti lucruri si scriindu-le din imaginatia proprie.

Dupa ce m-am casatorit am fost la doctorita care era medic primar psihiatru, cu studii in strainatate si la alti doctori psihiatri de-a lungul timpului care mi-au furnizat aceste amanunte. Nu ma apuc eu sa scriu pe Forum inventii si supozitii.

In momentul in care apare un copil in viata unei persoane cu anxietate, la acea mama care are anxietate boala se va agrava. Pentru ca nu isi va mai apartine si va fi tot timpul ingrijorata in legatura cu copilul.

Tu ce boala ai ?

Iti permiti sa ai un copil la aceasta varsta ? Cu ce il cresti ? Iti permiti sa ai un serviciu care sa acopere si cheltuielile tale si ale copilului ?

Hai sa fim baieti seriosi. Parintele mi-a zis la biserica ca o pasare trebuie sa isi faca cuib (casa, serviciu, masina eventual) si daca e sanatoasa sa se gandeasca sa faca si puisori. La cei care nu sunt sanatosi parintele Arsenie Boca spunea ca le ies copiii bolnavi si lipsiti de vlaga.

Ce ti-a spus tie doctorita respectiva se referea la tine punctual Clara nu la toata lumea ! Trebuie sa faci o luna de dezintoxicare pt fiecare an in care ai luat medicamente neintrerupt de aici vin cele 6-12 luni de care ti-a zis tie !
Daca iei medicamente cu lunile faci tot atatea saptamani de dezintoxicare ( regim vegetarian, hidratare, miscare ) ! Compris ? La droguri, alcool, anticonceptionale la fel, se pastreaza o perioada proportionala cu consumul ! La fumat trebuie sa treaca 40 de zile !

Iar referitor la genetica nu incurca nevrozele cu psihozele, chiar si astea din urma mai intra in remisie darmite nevrozele ! Insa trebuie tratament, asta am vrut sa subliniez si eu !

Eu am boala pe basescu si basisti, in rest nu ma supara multe lucruri !

@ stevens

Delirezi !

Este regula generala sa faci 6-12 ani de dezintoxicare pentru ca sunt ramasite de medicament care raman in organims.
Pentru cultura ta generala, eu atunci nu facusem decat o luna de tratament si doctorita imi sugera 6 luni - 1 an pauza pentru dezintoxicare, in conditiile in care inaintea acelei luni de tratament avusesem 8 ani de remisie a bolii si nu luasem nici o pastila.

Nu inteleg ce faci in afara de incurca lucrurile pe acest topic ?

Propovaduiesti ca persoanele cu afectiuni psihice sa aiba copii ?

Te rog sa fii barbat si sa scrii aici exemplul tau de viata, ca sa inteleleaga si @ ronicolle cum e cu "nevrozele" astea. Esti cel mai bun exemplu.

@ ronicolle

Nu te mai gandi la viitor ca s-ar putea sa te copleseasca.
Atunci cand vei accepta tratament si te vei simti bine, incearca sa iti gasesti un serviciu si sa vezi daca rezisti.

Apoi te mai gandesti la casa, casatorie, copii, ia-le pe rand.
Serviciul e baza.

momentan am un job part-time.m-am acomodat mai greu dar acum e bine.in curand ma casatoresc(acum cateva zile mi-am cumparat rochita).la copiii nu m-am gandit sa fac prea curand pentru ca mi-e teama, nu ma simt in stare acum, dar mi-as dori sa revin cea dinainte pentru ca mie dintotdeauna mi-au placut copii, ai iubesc si imi place sa am grija de ei.chiar am fost si "dadaca" pentru o perioada de cateva luni si m-am descurcat chiar bine.momentan ma simt mai bine si fara tratament psihiatric.mai am de facut o sedinta bowen la psiholog si o sa incep psihoterapia.acasa beau ceai de sunatoare si am inceput sa iau complex de vit b, calciu si magneziu.nu am mai avut atacuri de panica, dorm chiar foarte bine(acum sunt treaza pentru ca am avut musafiri ca de altfel dormeam dusa la ora asta) si sunt momente in timpul zilei in care gandurile mele se mai limpezesc si sunt mai optimista, plina de viata si scap de starea de plictiseala continua.

clara_p..dvs nu aveti copii?trebuie sa facem si diferenta intre bolile psihice.un pacient cu schizofrenie e clar ca nu se poate ocupa de un copil dar un pacient cu anxietate se ocupa si de copil si de casa si de familie.nu trebuie sa ne gandim ca gata, sunt nebun, am o boala psihica si nu am dreptul sa fac copii pentru ca risc sa-i fac bolnavi.si dupa cum am spus..cred ca nici strabunicii mei nu au avut probleme psihice din cate mi-au povestit parintii deci clar nu e o boala mostenita genetic.e doar modul meu de a gandi gresit, mi-am implantat singura in gandurile mele niste idei de viata gresite, sunt si o persoana careia ai place sa analizeze orice, sa ma gandesc foarte mult la orice si probabil nu iau viata asa cum e ea si mi-e greu sa accept unele lucruri.

Clara, ai nevoie să fii trasă de mânecă pentru a reveni cu picioarele pe pământ. Da, este adevărat ce ai scris: 'La cei care nu sunt sanatosi parintele Arsenie Boca spunea ca le ies copiii bolnavi si lipsiti de vlaga'

DAR CÂND I-A ÎNDEMNAT Părintele Arsenie Boca PE CEI BETEGI LA MINTE SĂ COPULEZE FRAUDULOS sub acoperământul Tainei Nunţii, lepădând responsabilitatea conceperii şi creşterii de copii ??? Părintele Arsenie Boca a fost tranşant: 'ori copii ori traiti ca fratii, in curatenie. Alta cale nu este". Adică, pentru cei căsătoriţi nu există o altă cale bineplăcută lui Dumnezeu.

Că boala psihică impune o altă igienă a vieţii de cuplu, este adevărat. Dar Dumnezeu nu a dat dezlegare la tehnici şi metode abortive pentru bolnavii cu afecţiuni mintale. Desigur, omul este liber să aleagă ceea ce consideră că este mai bine pentru el. Dar măcar să nu amestecăm - într-un talmeş-balmeş - alegerile omului cu VOIA Domnului.



Scuzaţi-mă, doamnă ronicolle, în nici un caz nu aş vrea să sugerez că dumneavoastră aţi fi 'beteagă la minte'. Altul este motivul pentru care am intervenit pe acest topic. Şi anume: dacă tot se străduieşte Clara să inspire precepte creştine tinerei generaţii, măcar să o facă în spiritul adevăratei credinţe creştine.

Ronicolle, viitorul tău soţ şi familia soţului tău CUNOSC situaţia ta fragilă ?
Sunt alături de tine ? Îţi oferă suportul emoţional de care ai nevoie ?

da.socrii mei m-au ajutat foarte mult.in serile in care nu puteam dormi o sunam pe soacra mea si vorbeam cu ea la tel cate 2 ore.viitorul meu sot ma sprijina in orice si incearca mereu sa ma binedispuna, sa ma incurajeze, sa-mi explice logic ce se intampla cu mine si mi-a spus ca o sa facem orice numai sa imi fie bine.


in legatura cu credinta..mai bine sa nu vorbim despre asta.fiecare percepe religia si credinta in Dumnezeu in mod diferit.mai bine sa vorbim despre problema reala...adica afectiunea psihica care afecteaza din ce in ce mai multe persoane si cu greu scapam de ea.

Mom, dar mânioasă este Clara.
clara_p către stevens:
'Propovaduiesti ca persoanele cu afectiuni psihice sa aiba copii' ?



Nu ştiu dacă Stevens propăvăduieşte ceva.
Un lucru este clar oamenilor educaţi; că habotnicilor nu le va fi niciodată clar...
Cărţile sfinte nu au reuşit (nici pe departe) să reglementeze într-un cod moral (aplicabil în viaţa de zi cu zi) toate aspectele mizere şi dureroase ale vieţii omeneşti.

În Scripturi (Noul Testament) bolnavii cu afecţiuni mintale erau numiţi 'demonizaţi'. Şi vagabondau la marginea cetăţii, rătăcind printre morminte, mutilându-se, hrănindu-se cu gunoaie. Preceptele religioase (învăţăturile Scripturilor) nu instituiseră nici un cod de reguli morale pentru poporul din cetate... Astfel, contemporanii lui Iisus nu aveau nici vagă idee de îngrijirile social-sanitare minime, pe care le reclama situaţia acelor nenorociţi.

Şi nici astăzi omenirea nu a evoluat prea mult.
Aşa că de ce să ne mai dăm după corcoduş, întrebând cutare sau cutare popă cum reglementează Dumnezeu naşterea copiilor - în situaţia în care unul dintre părinţi are o boală mintală. Că Dumnezeu NU A REUŞIT SĂ REGLEMENTEZE. Dumnezeu NU A REUŞIT SĂ LEGIFEREZE MORAL (în nici una dintre Cărţile Sfinte lăsate omenirii) această dilemă.



Ronicolle: 'mai bine sa vorbim despre problema reala...adica afectiunea psihica care afecteaza din ce in ce mai multe persoane si cu greu scapam de ea'.

Într-un anume fel am răspuns problemei dumneavoastră, doamnă Ronicolle. Nu există nici o 'reţetă' universal valabilă de a ieşi din capcana bolii psihice. Fiecare trebuie să fie propriul său vindecător. Înclusiv în religie există mângâiere pentru bolnavul mintal. Dar să nu absolutizeze acele concepte morale, încercând să le transpună rigid în propria sa viaţă. Fiindcă atunci riscă a se adânci în contradicţii interioare, care îl vor tortura, înrăutăţindu-i boala. Sper să vă folosiţi de rândurile mele - fiindcă focarul suferinţei psihice se hrăneşte tocmai DIN FIREA DUMNEAVOASTRĂ IDEALISTĂ şi neîmpăcată cu societatea aceasta imorală:

'mi-am implantat singura in gandurile mele niste idei de viata gresite, sunt si o persoana careia ai place sa analizeze orice, sa ma gandesc foarte mult la orice si probabil nu iau viata asa cum e ea si mi-e greu sa accept unele lucruri'.

Dragii mei,

Nu au nici o legatura cartile sfinte si credinta cu sanatatea mamei si a viitorului copil.

* iar daca ar fi sa ne luam dupa Dumnezeu sau dupa sfaturile parintelui Arsenie Boca ca cei bolnavi nu trebuie sa faca copii, aceste legi nu ne-au fost transmise ca sa ne faca rau, ci sunt spre binele omenirii.

Eu personal nu sunt de acord ca persoane cu orice afectiune psihica sa se casatoreasca si sa nasca copii din cauza experientei de viata pe care o am si din cauza efectelor negative pe care le produc astfel de casatorii. Si o sa va dau cateva exemplu.

Mama unei cunostinta care a avut anxietate (si atat) inca din tinerete a nascut doi copii. Unul care are anxietate si unul care are o tulburare mai grava decat schizofrenia: tulburarea schizoida (nu poate comunica, nu poate iesi din casa nici la paine, este vesnic nemultumit si suparat si alte manifestari).

@ ronicolle

Daca ai rabdare intr-o zi sa frunzaresti Forumul Romedicc (eu fac asta de 7 ani si am citit cam toate povestile relae de viata), vei vedea ca cei care se plang in principal, sunt cei care sufera de anxietate si depresie. Cei cu psihoze isi iau bine-mersi tratamentul in spital in psihoza di dupa o luna doua se echilibreaza, putand merge in acest echilibru chiar cativa ani. Avem si cazuri care nu au facut episod de 8 ani sau chiar mai mult. Eu vobesc de capacitatea bolii de a afecta organismul. Cei psihotici merg pe neuroleptice foarte bine ani intregi, deci, si duc o viata linistita. La cei cu depresie si anxietate lucrurile se schimba. Ia-ti un catelus si vezi daca poti sa ai grija si sa il scoti afara de 3 ori pe zi. Cu un copil va fi de n ori mai rau. Ce analizezi tu acum si despici firul in 4, stai sa vezi cand vine copilul si vei avea 1.000 de griji, cum va fi.

@ verbina

Nu sunt de acord ca persoanele cu afectiuni psihice sa aiba copii din cauza ca vor fi afectate ele si din cauza ca va afectata chiar sanatatea parintilor.
Si subscriu ca nu sunt de acord nici cu casatoriile intre persoanele in care una are o tulburare psihica si in care sa se foloseasca mijloace anticonceptionale. Eu insami am trecut printr-o astfel de casatorie care s-a finalizat cu agravarea starii mele de sanatate.

O alta persoana cu depresie severa, casatorita, atat de mult si-a dorit un copil, incat a renuntat la medicamente si fara sa faca acea dezintoxicare, a ramas insarcinata. S-a agravat depresia pentru ca asa se intampla in timpul sarcinii si fata a fost internata. De comun acord cu doctorul, nu a luat medicamente, dar a facut sedinte de electrosocuri. Dupa o perioada in care doctorii au constatat ca se simtea mai bine, a fost externata si a mers la mama ei acasa. Doctorul care mi-a povestit aceasta istorie a dat telefon mamei ei, ulterior, pentru a afla cum se simte fata si cum merge cu sarcina. I s-a raspuns: fiica mea a alunecat de la balcon. :(

Aici nu mai e vorba de religie, nu va suparati. E vroba ca fiecare sa isi vada cat de mult duc puterile lui.

Toata lumea vrea familie, copii. Dar daca acele lucruri nu ii fac bine ?

@ ronicolle

Spuneti sincer. Ati locuit cu viitorul sot, faceti fata tuturor responsabilitatilor casei (gatit, spalat, calcat, cumparaturi), faceti fata si serviciului (unuia de 8 ore ar trebui; nu stiu cat e indemnizatia pt copil daca munciti 4 ore) si va vedeti in stare sa cresteti un copil ?

o sa incerc de acum inainte sa ma bucur mai mult de micile bucurii ale vietii si sa o accept asa cum este, cu bune, cu rele, sa fiu mai puternica si sa am mai multa incredere in mine

@ ronicolle

Puteti face si altceva: discutati cu persoanele de pe Forum care au boala dv. sa vedeti care e reactia lor la ideea de a avea un copil. Puteti discuta cu persoane de varsta dv. sau mai mari, care va pot povesti din experienta lor de viata.

eu locuiesc cu viitorul meu sot.acum stau singura pentru ca el este plecat dar va veni in cateva saptamani.si da, eu ma ocup de casa, spal, fac mancare, platesc facturi, merg la banca, merg la cumparaturi, ies in oras cu prietenii mei, imi vizitez rudele, fac tot ce face orice femeie in gospodaria ei.am si o gradina in spatele blocului de care ma ocup, am si o pisica si un acvariu cu pesti de care tot eu ma ocup, lucrez foarte bine la calculator, urmeaza sa ma inscriu si la scoala de soferi si fiindca facem si nunta eu ma ocup de organizarea ei.la locul de munca pe care il am momentan ma descurc bine, nu am avut nici o plangere la adresa mea pana acum.nu e un loc stabil dar nu am ce face, e greu chiar si cu facultate sa-ti gasesti de lucru pentru ca toata lumea cere experienta.in legatura cu copilul...cred ca m-as descurca, stiu cum se creste un copil, mai ales ca as avea si ajutorul sotului meu.pe mine ma ingrijoreaza perioada de graviditate.nu as vrea sa am un atac de panica sau o durere de stomac pe timpul sarcinii pentru ca nu as putea sa iau nici un medicament.

Ronicolle, stai linistita, nu e nimic grav! Gandurile vin din nesiguranta, teama...in vremurile astea exista putini oameni puternici si care nu se lasa afectati de griji.

Ca fapt divers, cand cineva cunoscut a avut un atac de panica in fata mea, am intervenit imediat si am vazut ca o vorba buna si o incurajare fac mai mult decat un pumn de medicamente. Desigur, discutand dupa aceea mai pe larg, au iesit la iveala neintelegerile din familie si de aici... ar fi mult de discutat, dar nu vad rostul.

Ideea principala este ca un om care a fost educat de parinti de mic sa fie puternic (cu tot ce decurge de aici) si sa aiba personalitate, PERSONALITATEA SA, nu va avea niciodata anxietate, atacuri de panica si altele, tocmai pentru ca a fost invatat cum sa faca fata oricarei situatii. Eu ma numar printre acesti norocosi.

Elimina factorii de stres din viata ta si o sa vezi ce bine o sa-ti fie! Sa stii ca cineva poate parea bine intentionat, dar in realitate sa-ti recreeze lumea ta, universul tau, sa umble la personalitatea ta, totul in numele iubirii sau al unui asa-zis atasament.

Cineva ti-a sapat increderea in tine ori in trecut, ori o face acum, fara ca macar tu sa realizezi.

Un om cu personalitate adevarata nu da voie NICIODATA sa i se umble la ea si simte imediat impostorul din viata lui, fie sub forma sotului/sotiei, socrilor, prietenilor etc...

Repet, tu ori ai fost pornita pe un drum gresit, ori ti se intampla grozavia acum, cu cei pe care ii consideri aproape.

Citeste si informeaza-te cat mai mult, dar mai ales priveste in adancul sufletului tau si intreaba-te daca tu existi asa cum vrei tu sau ASA CUM VOR ALTII. Singura vei depista buba si tot singura o vei si remedia!

Anxietatea pe care o ai este un raspuns la ceva ce s-a intamplat deja si de obicei e vorba de o anumita agresiune (de orice fel), pe termen lung. Un om puternic nu are atacuri de panica sau anxietate peste noapte, inseamna ca cineva i-a sapat constant in increderea de sine si mai ales in STIMA DE SINE.

Posibil sa-mi raspunzi ca totul a fost si este minunat in viata ta, asa cum citesc de multe ori pe forumul asta cum bolnavii multumesc tocmai celor care.... i-au imbolnavit. Ei nici nu-si mai dau seama ca de fapt sindromul Stockholm isi face pe deplin datoria, ca sa ma exprim asa.

Deci, sfatul meu este sa faci niste incursiuni fine de tot in sufletul tau si sa afli de unde porneste izvorul care iti alimenteaza tie simptomele.

Dupa parerea mea, ce ai tu nu se trateaza cu pastile, ci cu schimbarea vietii sau a acelora care fac parte din ea si care-ti fura drepturile de orice fel.

Undeva, cumva, tu nu ai fost sau nu esti lasata sa traiesti asa cum iti dicteaza sufletul, constiinta si mintea ta.

Eu zic sa te linistesti si sa te gandesti ca mai inainte de a te arunca la medicamente, in cazul in care n-ai ajuns deja la limita de jos a suferintei psihice, sa repari cu mintea si cu ratiunea.

Iti doresc un copil frumos, sanatos si cu noroc de doi parinti care sa-l iubeasca cu adevarat!

P.S. Stai linistita, esti intreaga la minte, nu-i nimic in neregula cu tine! Lasa religia, ca nu asta iti ofera raspunsurile la framantari si dureri sufletesti; ia-o rational, numai asa vei reusi sa devii din ce in ce mai puternica. Asta trebuie sa ajungi tu, un om puternic, si-o sa vezi ca nici picior de anxietate nu te va mai deranja!

multumesc pentru incurajare.viata mea nu a fost si nici nu este perfecta.intradevar, am incercat mereu sa arat ca sunt puternica dar uneori am cedat pentru ca nu am avut un sprijin.nu am avut o viata grea, am fost un copil normal, am invatat foarte bine, numai ca de mica a trebuit sa iau hotarari importante pentru mine de aceea cand urmeaza sa fac un pas important ma gandesc de n ori cum sa fac, cum ar fi cel mai bine, incerc sa multumesc pe toata lumea, iau in calcul toate posibilitatile si dupa atata gandit ajung sa iau tot o decizie gresita si am devenit nesigura in hotararile mele.

Una dintre cele mai mari greseli din viata cuiva este sa incerce sa multumeasca pe toata lumea!

Asta inseamna ca nu numai ca vei gasi vesnic oameni morocanosi si care-ti vor cere permanent alte si alte eforturi, dar mai inseamna ca viata ta se va desfasura dupa dorintele si coordonatele altora, nu dupa cum iti dicteaza tie sufletul si mintea.

Da, cand e vorba de sot/sotie, de familie, e altceva, dar si acolo sunt rezerve, in sensul ca tot ce depaseste normalul TAU, dauneaza grav sanatatii psihice. Insa, daca ai langa tine un partener compatibil si care te iubeste cu adevarat, vor veni toate de la sine, fara mari eforturi. In antiteza, un terorist psihic te toaca de dimineata pana seara, oricat ai incerca sa-i fii pe plac.

Deci, traieste-ti viata in cea mai mare armonie si concordanta cu sufletul tau, cu dorintele, sperantele si idealurile tale, iar cand e vorba de lucruri comune cu sotul tau (familie, copil), care cer decizii importante, sigur veti gasi calea corecta. Cu iubire si intelegere ies toate!

Capul sus, nu ai nevoie de pastile, ai nevoie sa te schimbi si sa incerci sa traiesti fara sa-ti pagubesti sufletul, alergand dupa coordonatele altora.

Daca esti curioasa, intra putin pe topicurile despre anxietate si depresie sa vezi in fel au ales unii sa traiasca. Daca intri si spui o parere, sar in sus si se simt amenintati de parca le iei pastilele din mana. Au apucat-o pe calea asta si nu-i mai intoarce nimeni, pentru ca in timp apar si distrugerile de la efectele asa-zis secundare (care de fapt sunt cat se poate de principale). Ei vor sa ia pastiluta si pana a doua zi sa li se limpezeasca viata, sa devina fericiti si sa fie totul frumos. Or, asta nu se poate, pentru ca o gandire incorecta, o viata inceputa gresit si traita gresit nu o poti indrepta cu chimicale! In sfarsit, e alegerea lor sa devina legume peste ani si cu viata facuta zob.

Eu iti doresc puterea de a simti fortele din interiorul tau si mai ales sa incepi sa-ti traiesti viata lejer si fara sa-ti mai pese de ce doresc unii sau altii. Vor ceva ce te depaseste si-ti incalca constant limitele? Emit pretentii? Foarte bine, sa-si puna singuri in aplicare parerile, nu sa o faca prin viata si efortul altcuiva!

Curaj, ia-ti viata in maini si bucura-te de ea asa cum iti spune SUFLETUL TAU, caci viata este extraordinar de frumoasa!

Inca un post-scriptum -)):

In pseudostiinta numita psihiatrie, SUFLETUL e parte nula, nu exista, nu se ia in considerare!
Iti dai seama cat de miraculoase ar fi vindecarile produse de chimicale fara sa ia in calcul ESENTA fiintei umane?!? De fapt, nici nu s-ar putea realiza vreodata.

@clara_p

Sunt socata de cazul relatat de tine, al fetei insarcinate care s-a aruncat de la balcon in urma internarii. Sincer, nu cred ca numai depresia a fost de vina, ci mai degraba electrosocurile care i-au fost aplicate in spital. Stiu ca tu le consideri o metoda practica de tratament psihiatric, dar chiar nu-ti dai seama ca sunt o barbarie, chiar o metoda de tortura?

Eu sunt mai degraba de acord cu Ciorapel, toate depresiile, anxietatea, tulburarile si bolile psihice au legatura cu sufletul, iar asa-zisa 'stiinta' numita psihiatrie ar trebui, dupa mine, sa fie desfiintata, pentru ca e facuta mai mult sa tampeasca si sa indobitoceasca oamenii decat sa-i faca bine, si inca pentru toata viata. Adevarul adevarat nu ti-l zice societatea in fata, din pacate.

As mai vrea sa adaug ca ne nastem cu un suflet si cu o conexiune cu Dumnezeu care trebuie sa ne ghideze intreaga viata. In momentul cand pierdem aceasta conexiune incep problemele.