depresie - sa iau sau nu medicamente?

Buna,

Stiu ca s-a postat foarte mult despre depresie pe diferite subiecte dar totusi parca nu am gasit niciunul potrivit si am mai facut unul. Am vazut ca sunt multi oameni pe acest forum care se confrunta cu probleme asemanatoare cu ale mele si ma bucur ca am cu cine impartasi deoarece am nevoie si de experienta altora pentru a mi intelege si invinge propriile dificultati.

Problema cu care ma confrunt eu de o perioada este daca sa incep sau nu sa iau medicamente pentru depresie. Mentionez ca nu am fost niciodata la psihiatru dar am studii in psihologie si cunosc problemele cu care ma confrunt. Poate ca din aceasta cauza am facut si facultatea de psihologie, ca sa ma inteleg si sa reusesc cumva sa trec peste starile mele. Si poate tot din aceasta cauza am si evitat tratamentul medicamentos, am sperat sa imi rezolv altfel problemele.
Am 28 de ani. Problemele mele cu depresia au inceput in mod serios in jurul varstei de 21 de ani, pana atunci am avut o copilarie si adolescenta oarecum mai anxioase dar nu pot sa spun ca am avut chiar stari depresive. Dupa 20 de ani nu stiu ce s/a intamplat dar fondul meu psiho-emotional parca s/a prabusit cu totul. Am avut stari indelungate de plans, anxietate, lipsa poftei de mancare, sentimente de inutilitate, depreciere maxima, complexe de inferioritate, etc. chiar si TOC la un moment dat care uneori, in conditii de stress sau o depresie mai accentuata, revin. Au fost cativa ani cumpliti de lupta cu aceste stari pe care mult timp nu le am inteles. (am facut psihologia dupa acesti ani)

Acum au trecut aproape 8 ani de atunci, am aflat in timp si am studiat cu interes despre problemele cu care ma confruntam, fapt care m-a ajutat enorm. Am apelat la inceput la credinta crestina pe care am folosit/o asa cum am stiut eu si m a ajutat foarte mult, practic m a pus pe picioare, apoi am studiat ce se intampla cu mine si mi-am revenit si mai mult.

Dar, totusi, trebuie sa recunosc desi mi-e greu ca am o problema de sanatate si am nevoie de medicamente. Nu stiu de ce, nu pot pur si simplu sa accept asta, nu pot si gata :)

Probabil ca o sa va intrebati de ce imi pun astfel de probleme daca ma simt mai bine, de ce as avea nevoie totusi de medicatie?
Ma simt destul de bine, e adevarat, consider ca reusesc sa imi tin depresia sub control, recunosc gandurile depresive, mi am format anumite tehnici de evitare, am ajuns sa si glumesc pe seama ei cu prietenii mei (umorul este o sursa incredibila in terapia ei, cel putin la mine), stiu cu ce ma confrunt si am inteles in timp ca am capacitatea sa o controlez si sa fiu eu cea care pune piciorul in prag si nu ea. Nu asta ma ingrijoreaza, pana acum ma descurc bine, multumesc lui Dumnezeu. Problema mea, pe care nu reusesc sa o rezolv e ca sunt agitata, devin iritata (sindromul premenstrual este cumplit pentru mine), mi a slabit capacitatea de concentrare, am continuu tendinta de retragere din activitatile sociala (chiar daca nu le dau frau, sunt o persoana foarte activa)dar am aceste tendinte, am pusee de plans care imi trec imediat ce incep o activitate sau discut cu cineva la telefon si alte manifestari din acestea care ma fac ca atunci cand sunt singura (si problema e ca sunt singura, nu am o relatie, locuiesc singura) am un stil de viata inactiv, dorm foarte mult, manac foarte prost, nu sunt capabila sa fac nimic si devin depresiva. Si ma enerveaza pt ca eu am multa treaba de facut si nu pot, asa ca trebuie sa mi caut tot timpul sa plec de acasa.

De manifestarile astea as vrea sa scap si as vrea sa stiu daca medicamentele m-ar ajuta? Stiu ca este o problema legata de substantele din creierul meu, as vrea sa stiu ce efect ar avea medicamentele, cu ce m-ar ajuta mai mult decat am deja. Nu vreau sa ma apuc sa iau medicamente degeaba, am niste intrebari legate de ele la care psihologia mea nu mi raspnde.
Cum actioneaza?
Provoaca dependenta?
Au efecte adverse serioase?
Daca merg la psihiatru o sa apar in vreo baza de date inregistrata cu boli psihice? (n/om avea noi de aici prejudecati dar altii au)

Voi, cei care luati medicamente pentru depresie, cum v-au ajutat acestea?

Ia medicamente 7 zile si o sa iti raspunzi singura la toate aceste intrebari ! Apoi vezi daca mai iei sau nu.

Nu inteleg de ce te chinuiesti, mai ales ca ai o formare profesionala de specialitate.
Atatia ani in care te-ai chinuit...

ciudat dar nu simt neaparat ca m/am chinuit. dar o sa iau oricum, vreau sa incerc si varianta asta.

multumesc de raspuns

Depinde de tratament, de medicamentele la care te referi.unele dintre ele isi fac efectul cumulativ, in timp, la peste 2-3 saptamani si va trebui sa ti cont si de efectele secundare. Nu -mi permit sa, , te trimit" la psihoterapeut, in conditiile date, dar constat ciudatenia; multi considera ca desi medicamentele, pe o anumita perioada de timp, ajuta, totusi psihoterapia este mai buna ca metoda de autocunoastere, intelegere si combatere a unor manifestari, ajutor de, , urgenta", tehnici de relaxare etc stii la ce ma refer.

@ josefina ai putea te rog sa ne/ma anunti daca ai inceput sa iei medicamente si ce efecte au ele asupra ta?
Multumesc foarte mult si multa sanatate iti doresc !

Salutari,

Nu am inceput inca sa iau medicamente, abia ma interesez despre acest aspect, nu stiu cand anume le voi lua, mai intai trebuie sa ajung la psihiatru pentru reteta.

Observ ca inca nu mi-a raspuns nimeni punctual la intrebarile mele :)

@ josefina

Benzodiazepinele care se dau pentru anxietate, daca sunt luate mai mult de 2-3 luni dau dependenta. Daca nu, nu.

Fiecare organism se comporta diferit la fiecare medicament. Inclusiv la fiecare antidepresiv. Tot ce e posibil sa nu ai nici un fel de efecte secundare daca le iei. Iar daca vor fi, in general la inceputul tratamentului dupa care dispar.

Daca mergi la psihiatru nu o sa apari in nici o baza de date cu bolnavi psihic deoarece nu exista nici o baza de date de bolnavi psihic.

Psihiatra va hotari daca e nevoie sa iei antidepresive sau nu dupa ce te supune unui mic interviu ca sa isi dea seama de starea in care esti acum. Numai ea hotaraste ce anume vei lua, nicidecum nu te lasa sa ii sugerezi tu.

Nu te mai chinui si nu mai taragana atat lucrurile. Daca ai asigurare medicala, du-te, ia-le, inghite-le si o sa vezi ca o sa te simti mai bine poate in procent de 60-90 %. Mai mult nu stiu daca se poate face.

Numai dupa ce tu personal inghiti o saptamana doua si vezi cum ii merge organismului tau cu ele, o sa te lamuresti. Ce citesti aici sunt povesti (adevarate) dar pe care pana maine le uiti.

multumesc,

Da, ai dreptate, sunt hipercritica si am anxietate de performanta iar esecurile pe care le percep eu conduc de multe ori la lipsa de incredere in mine. Nu sunt izolata. Cred ca mi s/ar potrivi o terapie cognitiv comportamnetala pe tema asta.

Dar aici ma aflu pentru medicamente :) as vrea sa le iau pentru starile mele fiziologice asociate cu aceste stari, pe acelea nu le rezoolv nicicum si cred ca au o baza neurochimica totusi.

Am vazut cum gandeai in topicul Singuratatea depresivului si mi-a placut.Atitudinea pozitiva si idea cu permisul si daca nu are masina.De fapt eu cand am cunoscut-o pe sotia mea eu aveam permisul de cativa ani si ea avea masina si am ajutat-o sa isi ea si ea permisul(faceam repetiti la cartodrom)desi nu a reusit si apoi nu a mai avut nevoie.

Pe mine ce ma ajuta mult -iesirea in aer liber.Cum de mai bine de o luna evremea asta' criminala' nu pot sa ies, si am intrat si eu in depresie.Zilele trecute s-a facut cate o nis scurta si am putut incepe la taiat de vie la tara.Mi-am revenit miraculos.Daca incepe vremea buna incep sa scot calele si alte flori si le pun in pamant curat la lalele la care a dat iarba aiurea pe langa ele, capsuni etc.Am destul 'balamuc' dar partea buna e ca dupa o munca sedentara 8 ore langa calculator scap de depresie intr-o mare masura cu treaba asta.
Cand am vreme 'trag' cate o tura la munte.Dar trebuie timp ceva bani(nu multi ca la cabane nu e asa scump sau uneori si cu cortul(ca nu am fite prea multe fericirea e in suflet).
Legat de medicamente duhovnicul meu mi-a dat o adresa de mail si un numar de telefon.Vezi ca ti le trimit.Stii cum sa verifici cine iti trimite mesaj?De pe profil.

josefina povestea ta seamana putin cu a mea, doar ca eu inca nu am terminat psihologia. Am luat o perioada linisan de 10 si xanax de 0.25 recomandate deo psihiatra la vremea aia diagnosticata de ea cu tulburare anxios- depresiva pe fond de personalitate labila emotional in urma unei discutii de aprom 1/2 h.
la mine linisanul nu a avut nici un efect iar xanaxul mi a fort recomandat 1 dim si 1 seara dar pt ca mi a fost frica de dependenta luan 1/2 pastila seara. Am incercat si 1 patila seara dar ma facea sa stau in pat 1h, ma molesea, si am redus-o la 1/2 seara.(nu vedeam rostul sa stau "drogata" de la xanax).
Cred ca trebuie sa depistezi cauza depresiei!!

Am uitat sa spun medicamentele le-am luat 1 luna continuu, apoi am mers pe sedatifpc sau calmogen seara 1 luna, apoi iar linisanul cu xanax 1 luna.Acum iar is pe cele naturale inca vreo catava zile dupa care ma duc la psihiatra pt linisan de 40.

dar iei medicamentele asa de mult timp? aproape incontinuu? mie asta nu mi se pare a fi in regula, aici am eu problema cu medicamentele.

Pentru josefina
Incearca sa iei legatura cu un medic de la Forever Living Products si incepe cu ceva produse naturale.
Ai o varsta la care ar trebui sa faci toate, , nebuniile" posibile nu doar activitatile obisnuite. Incearca sa iei de la viata tot, distreaza-te, experimenteaza, cunoaste, pentru ca daca nu faci toate astea, mai tarziu problemele tale se accentueaza.

@ josefina
Pana la urma ai urmat un tratament medicamentos? Daca da, cum a fost? Multumesc !