dependenta de alcool?

Am o relatie de 3 ani cu un barbat pe care il cunosc de 9 ani (inainte de relatie, am fost cei mai buni prieteni). El are 27 de ani, eu 22. Inainte de relatie, el obisnuia sa faca exces de alcool, mai ales ca in familie are rude dependente de alcool ( tatal sau de exemplu e dependent de alcool de peste 30 de ani), si era fumator. Dupa ce ne-am inceput relatia, ne-am lasat amandoi de fumat, si el a renuntat la baut.. in sensul ca bea ocazional cate 1-2 pahare. Anul trecut insa, s-a mutat din orasul natal unde statea cu parintii, si locuieste in prezent cu mine, in alt oras, caci eu am venit la facultate. in scurt timp am avut o cearta f mare, ceea ce cred ca l-a facut sa bea din nou, si sa fumeze. Initial incepuse cu cantitati mici.. un pachet de tigari pe saptamana... un pahar de bere / vin odata la cateva zile... Insa in prezent, daca ia o sticla de bere sau de vin de 2, 5 l, o bea pe toata in 2-3 ore. Bea asa la 2-3 zile, de multe ori singur, pana sa vin eu de la facultate. Si fumeaza un pachet de tigari tot asa, la 2-3 zile. De multe ori il las in pace... insa a inceput sa aiba libidou sexual scazut, comportament violent si periculos, nu ma mai ajuta la treburile casnice ca inainte... Uneori nu mai pot, si initial ii amintesc ca mi-a promis ca se lasa de baut, si atunci incep certurile, si devine agresiv ( odata a spart un geam si s-a taiat la mana in timp ce era beat si ne certam, mi-a dat o palma, s-a urcat la volan si era sa facem accident, i-a luat permisul, s-a batut cu cumnatul meu, a zis ca se sinucide ca nu ma mai suporta... samd.). Mama lui e ingrijorata, la fel si eu. El zice ca bea normal... nu i-am interzis sa bea, ci doar sa bea cu masura: 1-2 pahare pe zi. Insa lui i se pare normala cantitatea, a zis ca un pahar nici nu il simte. Nici nu i-am zis de un consult psihologic, nu va fi de acord. Are si gastrita, si tot timpul dupa ce bea, a doua zi are arsuri pe esofag, dar nu e de acord cu mine, zice ca nu e de la bautura. As dori sa stiu daca asta inseamna ca e dependent de alcool? Si ce as putea face? Nu pot sa ma despart de el, caci stiu cum ar deveni, ar bea si mai mult decat acum... Dar nici asa nu mai pot continua.. sunt studenta la medicina, si ma ocup si de casa, si de el.. tot timpul vin cu frica de la facultate.. sa nu il gasesc iar baut, caci simt nevoia sa vorbesc cu cineva, si el e ametit... dar nu mai pot, sunt terminata si nu mai rezist... as dori cateva sfaturi va rog... Multumesc anticipat.

LASA-L LASA-L LASA-L LASA-L LASA-L. Cu betivu nu se face casa. Chiar daca se va lasa de bautura, la primul hop, la prima greutate se va reapuca. Nu se merita sa-ti irosesti viata cu un barbat slab, care cum da de cea mai mica greutate sare la bautura ca sa se simta macho. Zici ca ti-a dat o palma - sigur asta se va repeta ba chiar se va ajunge la si mai mult. Va ajunge paranoic, va incepe sa spuna ca il inseli (mai mult ca sa-ti inchida gura atunci cand ii vei zice sa nu mai bea) - VIATA TA VA FI UN CHIN ALATURI DE EL. Sigur iti poti gasi pe cineva mai bun.

PS : daca vei avea copii cu el vor suferi si ei la randul lor, te vor acuza ca ai acceptat un betiv langa tine... crede-ma ca am vazut betivi de toate varstele si toti parca sunt creeati pe acelasi tipar, au aceleasi texte, apucaturi etc.

Are foarte mare dreptate Cosmin. Singura solutie este sa-l lasi.
SA NU-TI IMAGINEZI CA-L VEI SCHIMBA VREODATA !!!!!
Majoritatea femeilor asa cred. NU SE VA SCHIMBA!
Si cum adica, tu esti la facultate si el sta acasa pe cuptor, sau cum? (asta este o intrebare retorica, de curiozitate)
SI DE CE ANUME S-A SATURAT? Oare nu detectez aici gelozie? Ca tu mergi la facultate si vezi doamne, cine stie ce faci!? PERICOL !!!!!
Cum adica :, , Nu pot sa ma despart de el, caci stiu cum ar deveni, ar bea si mai mult decat acum..."
Asta nu este problema ta, este problema lui.
Totusi singurul fel in care l-ati putea ajuta ar fi sa-l faceti sa recunoasca, ca are o problema : este alcoolic. Daca nu recunoaste acest lucru si nu accepta sa apeleze la ajutor specializat (asociatia AA de exemplu ar fi cea mai buna solutie), degeaba.
Spui ca tatal a fost la fel. Roag-o pe mama lui sa-ti spuna sincer : ce viata a dus ? Sunt sigur ca si ea a luat bataie! SI NU L-A SCHIMBAT !!
Tu poti sa mai incerci, dar daca nu recunoaste ca are o problema si nu ia masuri, degeaba.
SI CHIAR SI ASA, SLABA NADEJDE. Poate s-ar schimba un timp in momentul in care va simti cu adevarat ca te pierde. Dar dupa ce pune, , gheara" pe tine...
Nici celui mai mare dusman al meu nu i-as dori viata care te asteapta !
CURAJ, si ai gija de tine !

Buna dimineata andra!
Revin cu o mica lamurire sau rectificare. Recunosc, primul mesaj a fost scris sub imperiul emotiei cu gandul la lungul sir de bunici si matusi, culminand cu mama mea, care stiu prin ce au trecut.
Te indemnam si eu sa-i mai dai o sansa tocmai pentru a nu se intampla vreo tragedie, dar pana se pune pe picioare. Si mama a ramas alaturi de tata indurand batai si umilinte, odata pentru noi, cei doi copii (desi fratelui meu i-ar fi fost mai bine fara un astfel de tata, el suferind cel mai mult de pe urma lui inca de la nastere pentruca a fost conceput la betie) , apoi pentru ce va zice lumea (asa era pe atunci) si mai apoi pentru, , ce se va intampla cu el saracul?". Recunosc, poate suna cinic dar nu-mi pot scoate din memoria afectiva multe lucruri si sa stii ca pana la urma tot pe mama o acuzam! Iar in aceste situatii, copii sufera cel mai mult.
Sunt cu toate acestea 100% de acord cu Mr. Nick, care da dovada de mai multa intelepciune si ingaduinta crestina. Dar daca iubitul tau nu vrea sa recunoasca problema pe care o are, stii cum e, , Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista".
Fiind si Duminica, iti doresc din suflet sa te lumineze Dumnezeu pentru a proceda cum e mai bine pentru toata lumea!
( pentru toate cele scrise am sa te rog sa faci abstractie de, , doctor". Ti-a scris fiinta umana din mine care a suferit si inca mai sufera din cauza celor spuse mai sus. Stii si noi suntem oameni!) Si iata ca tot nu ma pot detasa de emotii! Cu bine!

Nu stiu daca mai urmaresti topicul..., dar abia acum l-am citit. Stau de 15 ani cu un, , alcoolic moderat" care consuma zilnic aceeasi cantitate de alcool ca si prietenul tau, nu face niciodata scandal, nu este violent in nici un fel.Sunt viata si esenta existentei lui. Avem impreuna doi copii formidabili. Nu m-a atins niciodata. Nu ma pot plange de prea multe... Daca il iubesti intradevar coalizeaza cu mama lui si incercati impreuna sa-l ajutati. Poate ascunde un suflet de aur... Conditia forte a reusitei totale este taria si rabdarea de fier. Daca crezi ca poti fii si femeie si barbat in treburile gospodaresti atunci vei reusii, daca nu... renunta! Scandalurile si optiunea de a-l schimba cu forta nu pot duce decat la esec. Poti face minuni cu vorba buna. Dar nu te astepta la vindecari definitive. Recidivele apar frecvent. Este o lupta continua. Dureros este ca participi, tacit, cu buna stiinta la reducerea sperantei de viata a partenerului de viata. Mare atentie sa nu fii cooptata in viciu! Daca iti doresti o cariera de succes in medicina trebuie sa renunti, , la ceva" ptr. a obtine altceva... Mare grija la ceea ce iti doresti! Citeste si reflecta! Nu iti pot da sfaturi, viata m-a invatat sa nu o fac. Cele mai juste masuri sunt cele luate de tine insuti. Poti doar invata din experientele altora.Povestile de pe net iti imbogatesc bagajul de informatie, de cunostinte, nu reprezinta un model. Citeste printre randuri, vorbeste cu tine insuti incercand sa vezi foarte clar ce iti doresti de la viata. Daca descoperi puncte comune - continua si lupta ptr. relatia ta, daca nu... renunta!

Iti doresc intelepciune, putere si tarie!

multumesc mult pt sfaturi. pana la urma m'am despartit de el toamna trecuta, pentru ca nu am mai putut. in momentul in care relatia incepea sa imi afecteze sanatatea si facultatea, am renuntat. el e ok acum, are alta relatie. si eu am alta relatie, dar se pare ca ghinionul ma urmareste. :)