cum as putea sa-mi salvez casnicia?

Santem impreuna de 10anisi avem 2copiii.Totul a inceput cu un contact pe mess cu o fosta "draga"colega cu care pe urma sa s-a revazut la intilnirea de20 ani de lic.Depanarea de amintiri si revederea propiuzisa au declansat bomba.De atunci nu ne mai intelegem, el e toata ziua pe mess, sms, tel.iar eu toata ziua nerv.si bosumflata.Acum recent am abordat pb.direct si fara menajamente:iam spus ca stiu si ca trebuie sa facem ceva de dragul copiilor.A recunoscut ca a fost implicat100%sentimental(doar atat) in ac.rel., doar din cauza mea.Ca sant prea nervoasa, nerecunoscatoare, nesentimentala, asupritoare ca ii iau tot aerul prin felul meu de a-l tine"inchis"
in cusca...La ora asta am cazut de acord sa incercam sa refacem rel. dar mi-a mai spus ca nu promite ca poate sa ma mai iubeasca.Ce sa fac, cum sa fac ptr. ca eu il mai iubesc si il vreau inapoi cu sufletul sa fie cu noi.Am ajuns sa fiu "bolnava" si il suspectez tot timpul.E asa rece cu mine.

Mia spus ca a terminat rel. cu ea dar am gasit nota de tel.care imi spune contrariul.Ma mintit in tot acest timp in care eu am crezut ca incercam sa refacem relatia.Ma doare asa de tare.ptr ca in acest timp a reusit sa ma umileasca (am mai scris despre asta tot aici sub titlul:cum sa-l fac pe sotul meu sa revina la situatia anterioaraß)

Cum poate cineva sa-si piarda capul si sa riste sa-si distuga fam.prt.ceva virtual?

Cine ma poate ajuta ?Cum sa-l fac sa inteleaga ca sar putea sa ne piarda?el profita de fapul ca eu aici in Germ (9aici traim)nu am pe NIMENI care sa ma ajute, nu am prieteni, rude, servici.Pe undeva este sigur ca eu nu pot sa-mi iau copii si sa plec si atunci face ce vrea.

Buna ziua! Am trecut si eu prin ceva asemanator in urma cu zece ani, si mie mi-a fost frica sa ma despart, dar de cate ori ma gandeam ca e cu cineva, imi spuneam cu voce tare"nu fii proasta Melli, nu e cu nimeni, iti inchipui numai"si asa fac si acum daca se mai intimpla din cand in cand sa ma gandesc ca ar fi cu altcineva.Am hotarat sa raman cu el, mi-e frica sa-l pierd, nu sunt fericita dar.Trebuie sa-ti spun ca ca eu am facut depresie si apoi colon iritabil.
Un singur sfat doresc sa-ti dau, stapaneste-te si nu-l bate la cap cand il suspectezi, ca asa o sa-l pierzi.Iti doresc din tot sufletul sa fii fericita, si multa putere ca sa poti sa treci peste aceasta perioada mai grea din viata.Viel gluck!

Multumesc, pentru sfaturi si mai ales pentu timpul acordat.
Da intr-adevar imi este foarte greu deoarece, el la un moment de sinceritate mi-a spus ca se simte bine cu ea (pe mess)si ca s-a implicat sentimental in ac.rel 100%.Va dati seama ce simt eu, cum ma pot simti cand il vad cat este de rece si distant cu mine si parca a devenit dependent ce calculator.Cand este acasa sta tot timpul la calc.A spus ca nu mai vrea sa fie cel dinainte ptr. ca aproape tot ce afacut nu i-a fost apreciat de mine.Inainte ma ajuta prin casa, cu copiii..facea de toate si trebuie sa recunosc ca poate nu l-am apreciat cum trebuie.Dar poate ca din cauza stresului cu copiii nu am mai avut asa mult timp ptr. a-l aprecia.stiti cum este cand apar copii.
In plus de asta el acum incepe sa imi caute toate defectele dinainte, fapt care ma pune sa ma intreb daca ma mai iubeste.Dealtel am uneori senzatia ca el nu-si mai doreste sa ne mai refacem casnicia si incearca sa ma determine pe mine sa iau hotararea definitiva.De 4 luni de cand santem la faza asta de "recuperare"el este parca tot mai distant si rece, spune sa lasam timpul sa decida.Dar pe de alta parte nu mai este deloc tandru, nu mai vrea sa facem sex...si ma minte.A spus ca terminat rel cu ea dar in realitate a recunoscut pana la urma ca nu a incetat deloc desi stia ca ma deranjeaza treaba asta.Sms peste sms, iar mie imi spune ca pe mine nu are timp sa ma sune.Serviciul lui presupune multe drumuri, de unde mai des comunica cu ea decat cu mine.

El spune ca nu a gresit cu nimic.
Nu stiu ce sa mai fac?
A ajuns sa ma jicneasca si sa ma umileasca.Mi-a spus chiar ca s-a gandit de multe ori ca ce bine i-ar fi fost fara mine, sau ca daca nu ar fii copiii noi nu am mai sta un mom. impreuna...
de divortat nu vrea (?)din cauza copiilor, dar ma intreb ce le putem oferi daca intre noi nu va mai exista niciodata macar un pic de dragoste ?
Oare va mai putea exista vreodata ceva intre noi ?
Cum sa procedez?Sincer, la ora asta lupta asta este dusa doar de mine.Cum sa fac si ce sa fac?

As vrea sa stiu ce inseamana sa fii indiferent.Foarte multa lume ma sfatuieste sa fiu mai indiferenta la ceea ce face el.Sincer nu stiu cum sa ma comport sa nu fie nici exagerat.Toata viata mea eu nu am trait decat prin familia mea, prin sot si copiii, eu fiind pe ultimul loc.
Aici cred ca am gresti si poate ca de aceea spune ca s-a simtit "sufocat".Eu asa am simtit ca trebuie sa fac ptr. ca l-am iubit din tot sufletul.Nu stui ce mai simte el la ora asta ptr. mine.Spune ca "tine "la mine dar nu ma mai iubeste.Spune ca defapt cu mine a petrecut cele mai frumoase clipe din viata lui si de aceea eu voi avea intotdeauna un loc in inima lui.Stiu ca dragoste cu de-a sila nu se poate si de aceea nici nu vreau sa-l mai intreb ce simte ptr. mine.

"Chinuie-te sa concepi si imaginezi o viata si fara el (in din ce in ce mai multe amanunte)"-asta presupune doar sa-mi imaginez sau sa si fac, adica sa imi traiesc viata alaturi de el si ignorindu-l ?

Acum am in plan sa-mi caut un job, dar asta este ff greu ptr. ca toata lumea vrea flexibilitate, iar eu cu copiii care sant inca relativ mici nu am aceasta flexibilitate.Dar am sa incerc sa imi gasesc ceva in functie de programul copiilor, ptr. ca nu vreau sa-i neglijez.

Multumesc ptr. sfaturi.

Cine sa ma ajute?Nimeni.Aici nu am pe NIMENI.nu am rude, prieteni, nu am un job, doar familia mea.Soacra-mea este aici, dar nu ca nu mar ajuta dar sti ma simt pe teritoruil inamicului.
De cand sant aici am stat acasa cu copiii, care defapt sant 3 nu 2 (acum am vazut ca am scris aiurea la inceput).Copiii sant relativ mici (8jumate, 6jumate, 5ani).Cei mai mari merg la scoalea iar cel mic la gradinita.

Acum de 2 ore am avut din nou o discutie, fara cearta doar discutie, incercam sa aflu pe unde ma situez in inima lui.Cu lacrimi in oghi trebuie sa spun ca mi-a spus ca nu mai vrea sa mergem mai departe, ii este frica de un nou esec, frustrari...A spus ca ar trebui sa incercam sa traim sub acelasi acoperis, cu o casatorie de suprafata ptr. copiii.Bineinteles ca am fost fff socata si am inceput sa plang, plang chiar si acum, dar el a spus ca asa nu mai poate.Nu stiu ce sa ma mai fac ptr. ca eu inca il mai iubesc.I-am spus ca probabil ca asa nu am sa pot sa traiesc cu el fara sa nu ma macin si sa ma imbolnavesc cu nervii.Nu vreau asta ca doar copiii au nevoie de mine.
I-am mai spus ca probabil ca daca nu am sa suport sa locuim sub acelasi acoperis impreuna si sa imi devina indiferent, probabil ca am sa plec inapoi in Rom. cu copiii cu tot bineinteles.Nu este deacord ptr. ca ii iubeste ff mult.Dar eu aici daca noi nu vom mai putea sa meregem mai departe impreuna, eu aici nu am pe nimeni.Simt ca incep sa ma simt straina la mine in casa.

Ce as putea sa cred ?Dupa ce mi-a spus ca sa nu mai sper nimic, ptr. ca el nu mai vrea, si nu mai crede ca se mai poate reface ceva, si sa nu mai sper nimic d.p.d.v. sentimental ptr. ca nu mai vrea refacem nimic.Dupa ce mi-a spus toate astea, si eu bineinteles ca am plans, a venit la mine si m-a luat in brate si mi-a spus ca sa nu fiu disperata ca el nu aplecat inca si ca ma va ajuta..

nu vreau sa vina la mine din mila ptr. ca ma vede ca sufar, si dealtfel a si spus ca acum nu avenit din mila sa ma ia in brate ci ptr. ca "nu pot sa vad ca suferi"si intotdeauna vei insemna ceva ptr. mine.
Ce pot sa mai cred ?Nu vreau mila. Oare mai simte ceva prt.mine?Oare chiar nu se mai poate reface nimic?Cum sa procedez?

A mai spus ca ii sant draga si intotdeauna ii voi fi ptr. ca cu mine a trait cele mai frumoase clipe dar ca nu mai poate si nu mai vrea sa incercam sa refacem relatia.

mi-a spus sa fiu linistita ca nu face asta din cauza la nici o femeie, dar ca el nu mai poate, si are nevoie de liniste.

De ce acum stie sa fie tandru si sa ma ia in brate si sa ma mangaie ?Azi de dinineata inainte de a pleca m-a luat din nou in brate si mi-a spus sa nu ma mai necajesc ca el nu a plecat si ca totdeauna imi va fi cel mai bun prieten.
A spus ca isi doreste sa fie cel mai bun prieten al meu.Dar el nu cred ca am sa pot sa fiu doar prietena cu el si sa nu-l doresc ca si sot.Nu vreau nimic din mila si nu vreau nici sa ma agt de pantalonii lui ca un scai care mai tarziu va deveni dea dreptul enervant.

Nu stiu sincer cum sa procedez.Deocamdata nu am alta solutie decat sa traim asa cum vrea ptr. eu dupa cum am mai spus nu am pe nimeni, dar nu stiu daca am sa pot sa traiesc sub acelasi acoperis cu el, iubindul in felul meu si vazind ca defapt nu mai imi apartine.

mi-a mai spus ca nu face asta ptr. alta si nici nu va cauta o alta in mod special, dar cine stie daca nu va aparea vreo alta care sa il iubeasca cum vrea el.Si atunci eu ce sa fac ?sa ma dau la o parte ca bun prieten.

Sant disperata prt. ca eu il iubesc in felul meu, dar el isi doreste si
si-a dorit intotdeauna o altfel de iubire.Ce sa ma fac?

ar fi cazul sa iti reimprospatezi conceptiile despre a fi fericit(a) (care e un act individual si intern) si a avea un PARTENER.

????Un altul decat el?

De ce oare este ACUM asa de tandru cu mine ?din mila?sau se simte eliberat prin faptul ca mi-a spus ca nu mai are rost sa refacem relatia?
Oare sa mai existe un pic de iubire, el spune ca ii sant draga (dar si parintii ne sant dragi!).
Ma simt sfarsita mai ales ca aici nu am pe nimeni.L-am avut doar pe el si l-am pierdut.
Ma tot gandesc sa ma intorc in Romaia, cu copiii bineinteles dae el nu e de acord.Acolo mai a´m rude, prieteni..Oare ce sa fac?

Multumesc ff mult de sfaturi.Am sa incerc sa fac tot ce imi sta in putinta ptr. ca nu vreau sa renunt pana nu epuizez toate caile posibile.Vreau sa fiu cu constiinta impacata ca am facut tot ce am putut.Dar daca am sa vad ca nu mai exista din partea lui nici un pic de bunavointa, nici un pic de dragoste, atunci cred ca am sa renunt.

El imi spune dealtfel destul de clar ca nu ma mai iubeste ci doar "imi esti draga".Ar mai putea vreodata din asta sa se mai nasca ceva sau sper degeaba?Cum as putea sa fac sa renasca ceva, altceva decat a fost?Sau nu mai are rost?

Oh my God! Ce mult m-am regasit in toata povestea asta! La mine e asa: eu muncesc si aduc bani in casa, el sta acasa si numai nu isi gaseste un job, dar in schimb sta toata ziua pe mess, pe site-uri de dating si le suna si vb cu tipele de acolo, acum cred ca s-au si vazut. Suntem casatoriti de numai 2 ani si situatia asta de tot de atunci incontinuu. Acum am ajuns in situatia de a ma intreba singura de ce naiba mai stau cu el? Ca nu ma tine nimic. Seara cand ajung acasa, nu avem ce ne spune, pur si simplu, el nu ma intreaba ce am facut in ziua respectiva, mancam impreuna, si atat. Eu desi sunt franta de la serviciu, nu pot adormi pana spre 12- 1 noaptea si ma gandesc cum naiba cu alea are de discutat mereu cate ceva (ca il aud clapacind la calculator) si cu mine, care sunt sotia lui nu; adik nu ar fi normal sa avem mai multe in comun, sa discutam despre planuri, ma rog.. mai multe.
Domnule Andrei, va rog spune-mi parerea dvs si un sfat.
Multumesc mult.

Nu stiu ce ar mai fii de facut in situatia mea.Cred ca nimic.Intre timp am avut destul de multe discutii si am incercat cred ca in toate felurile sa-mi salvez casnicia.Dar din pacate sotul meu nu mai vrea.Mi-a spus clar ca sta impreuna cu mine doar penru copiii, ca nu mai poate sa fie "sotul meu" niciodata, ca nu mai are rost sa sper ca relatia va merge bine..Mi-a spus ca nu ma mai doreste ca nu mai vrea sa facem sex.Ca nu mai vrea sa faca nici un fel de compromis.Nu imi vine sa cred ca a putut sa uite tot ceea ce ne-a legat, tot ceea ce a fost frumos intre noi.Imi este asa de greu pentu ca aici nu am pe nimeni, doar cei trei copiii.A inceput sa-mi reproseze fiecare clipa frumoasa petrecuta impreuna...Nu mai pot sa indur.Nu mai stiu ce sa ma fac.mi-a spus ca atunci cand va avea bani de inca o chirie va pleca si va divorta.Dar ma intreb daca noi nu vom mai avea bani(precum nu avem) inca multi ani de aici in colo ce se va intimpla ?Noi nu mai santem numai colegi de ap.Nu mai exista nimic..si mi-a spus sa nu mai sper nimic.Sant absolut disperata ptr. ca eu nu ma pot detasa de situatie nu pot sa concep ca totul s-a terminat...Ce sa ma fac?????

Din raspunsul dvs, am inteles ca am ceea ce merit, adica sunt responsabila pentru situatie. Este de inteles ca eu vreau sa ne fie bine, pentru ca de aceea am pornit alaturi de el in viata. Ma incearca sentimente de resemnare, de furie, de non-sens. Insa, cum sa ma simt cand vad ca el are mai multe de discutat cu cele de pe mess decat cu mine? Eu nu vad o implicare a sa pentru mica noastra familie. El m-a transformat in "prestator de servicii", nu eu. Cum sa fac? De ce nu pot accepta sa stea pe mess incontinuu si sa aiba prietenii mai stranse acolo decat cu mine? E vorba de o neacceptare din partea mea, cu privire la disparitia interesului sau fata de mine?

Situatia mea este cum nu se poate mai rea.
De 2luni persoana de pe mess a venit ptr. el in Germ.Am aflat din intimplare, dar ceea ce este mai tragic ptr. mine, este ca ei doi isi faceau planuri de viitor impreuna, in timp ce eu speram ca relatia noastra se va redresa in vreun fel.Da, asa sta situatia mea.Sant la pamant.I-am spus ca totul s-a terminat intre noi si sa se gandeasca sa plece cat mai repede din casa.Acum incepe sa dea inapoi, spune ca sta ptr. copiii si ca defapt intre noi nu este terminat.ca defapt acum isi da seama ca aceea persoana nu este chiar ceea ce a crezut...si multe altele de genul asta.

Eu sint la pamint, si cand ma gandesc la copiii plang intruna.
Nu pot sa cred ca mi-a facut asa ceva.Sa-si faca planuri cu ea in timp ce eu acasa speram ca vom reface relatia.In tot acest timp eu i-am spus de nenumarate ori ca il iubesc.Nu pot sa cred.

Nici nu stiu ce sa ma mai fac.El spune intruna ca el nu pleaca si nu poate trai fara copiii.(desi eu ii spun ca trebuia sa se gandeasca la ei mai demult).

Niciodata nu mi-a spus ca sta si ptr. mine.S-a gandit numai la el, la fericirea lui...Parca eu nu sant om si nu am sentimente.Desi l-am rugat de multe ori sa se gandeasca la mine nu numai ca mama a copiilor ci ca la un om care are nevoie de mangaiere, sentimente...Dar el m-a lasat sa sper, si pe de alta parte a continuat relatia aceea de"prietenie" pana la punctul acesta.

El spune ca doar ea si-a facut planuri , de parca ea vorbea cu peretii...,
ca ea a venit nechemata de el (dar el ia rezolvat cu traducerea..)
Acum spune foarte multe, dar stau si ma intreb daca eu nu descopream ca ea este aici, ce s-ar fi intimplat pana la urma?

Cred ca pe mine m-ar fi last sa sper in continuare in timp ce el si-ar fi cautat de lucru si cand ar fi avut bani ar fi plecat (asa cum dealtfel mi-a si spus candva).

Nu stiu ce sa ma mai fac.Daca ramin cu el nu am nici o garantie ca peste cateva luni nu va fi din nou"nefericit" cu mine, si povestea
va continua.Pe de alta parte ma uit la copiii astia cat de mult il iubesc. si mi se rupe inima in mine.

Pe de alta parte cred ca imi este frica de necunoscut.Daca as inainta divortul si intradevar sar "destepta la cap" poate ca...

Sau poate ca sant eu o naiva si inca mai cred.Doamne, ce poate sa insemne asta chiar il mai iubesc ???!

As avea nevoie de un sfat.

buna! sunt noua pe acest forum dar citind comentariile voastre am sesizat ca ma regasesc si eu in ele.iar sufletul meu e trist si suparat.am o relatie de 4 ani si de 3 ani locuiesc cu prietenul meu.nu m-am casatorit legitim dar de cnd ne-am mutat impreuna am considerat ca asa si sunt:casatorita.problema noastra a aparut cam de 2saptamani cnd am observat ca prietenul meu e schimbat.bn mie mi se parea mai demult ca ceva se intampla cu el ca era asa ingandurat dar am tot zis ca din cauza banilor e asa pt ca noi stam cu chirie si dam bani multi si asta e o problema si l-am inteles dar in schimb se purta frumos cu mine era iubitor si nu am observat nimic schimbat.dar saptamana asta m-a dat pe spate nici macar sarut nu a vrut sa imi mai dea.l-am intrebat si mi-a zis ca e obosit si nu are chef de nimic.l-am lasat in pace dar in sinea mea sufeream ca eu nu as fii procedat niciodata asa.apoi a doua zi la fel si i-am zis sa vb deschis ca eu nu inteleg.si am deschis discutia si am ramas uluita de ceea ce am auzit.ca el are nevoie de libertate ca ma iubeste dar vrea sa se distreze mai mult dar fara mine.ca vrea sa fie singur si lasat in pace.ca nici el nu mai stie ce vrea ca toti baietii de varsta lui se distreaza iar el se gand la familie.eu din contra i-am dat libertate si chiar eu ii ziceam sa mai iasa cu prietenii nu numai cu mine ca si eu ies cu fetele si acum imi zice ca nu are libertate.ca intr-un fel i pare rau ca a facut pasul asta dar totusi sunt 4 ani sunt atatea amintiri.am inceput sa plang si chiar nu imi vine sa cred ce l-a facut sa gandeasca asa.cum se poate schimba un om asa de repede?!eu eram universul lui, ar fii facut orice pt mine era nebun dupa mine iar acum nici macar nu vrea sa mai ma sarute ce sa mai zic sa facem dragoste.am incercat totul in ultima vreme sa las de la mine sa ii dau eu saruturi dar nu vrea nimic.in plus tot timpul e la calculator si pe telefon butoneaza si sigur imi ascunde ceva din moment ce tel nu il lasa din mana si la toaleta il ia.iar eu nu l-am controlat niciodata si nici macar in alte lucruri sa ii umblu.a devenit atat de indiferent el care tot timpul imi spunea vorbe frumoase si ma saruta.l-am intrebat daca a aparut cineva in viata lui si imi zice ca nu ca are o perioada grea si nu stie ce sa faca cu viata lui.eu sufar si plang ca il iubesc enorm si nu vreau sa il pierd dar nu stiu ce sa mai fac.nici la serv nu ma mai pot concentra.mi-a zis ca el vrea sa faca ce il taie pe el mintea sa nu ii zica nimeni nimic sa nu-l mai intreb nimic sa faca ce vrea sa plece la munte oriunde dar fara mine ca de ex prietenii lui sunt casatoriti si nevestele lor nu zic nimic daca pleaca ca eu bineinteles as face mutre.si normal ca m-as supara adica eu sa stau acasa si el sa se distreze.si i-am zis aa adica sa ma poti insela nu si a inceput sa sara in sus ca ce asa cred eu si ce daca ma inseala asa sunt barbatii.el care nu suporta asta si nu era de acord.sincera sa fiu nici incredere in el nu mai am nu stiu ce sa mai cred.ne faceam planuri de nunta ca la anul facem nunta acum a zis ca nu mai vrea ca ce avem destul timp.cum era si cum a ajuns.si eu credeam ca nimeni nu e ca mine, nu are barbat ca al meu.si se cunostea ca toate prietenele mele imi ziceau cnd ne mai duceam pe la petreceri ca el nu isi lua ochii de la mine si tot timpul numai lg mine era.nu mai am somn.va rog daca ma puteti ajuta ce sa fac cum sa procedez sa il recuceresc ca simt ca il pierd si asta fie de la anturaj fie ca o fii aparut vreo alta.mai ales as dori sfatul unui barbat sa vad ce parere are ca ei stiu cel mai bn ce au.ca eu nu mai inteleg barbatii!of Doamne de ce trebuie noi femeile sa punem suflet si sa ne daruim intr-u totul!c sa suferim!

buna! sunt noua pe acest site am multe pe suflet si nu stiu cum sa incep sa va fac sa intelegeti prin ce trec, am trecut printr-o casnicie 14 ani de zile si in urma cu 4 ani totul a esuat undeva am pierdut firul, din toata povestea nu a suferit decat copii am inpreuna cu ex sot 3 fete dupa o perioada am incercat sa-mi refac viata singura greseala a mea a fost ca am crezut in minciunile actualului partener, la inceput totul a fost frumos era ca un vis pt mine care nu imi doream sa se termine vrodata, dar din pacate pt mine s-a terminat in urma cu un an atunci a inceput totul, ne-am bagat internet si nu-l mai dezlipeam de site-uri extravagante, a devenit monotonie total in famila noastra si nu mai poate suporta fetele din orice tipa si se enerveaza, la-m prin se multe ori in posturi fff urate cu femei pe net, am incercat sa uit, am iertat mi-a promis ca nu mai face dar minciuni peste minciuni nu stiu cum sa mai procedez cu el nu comunica cu noii deloc de cand vine de la munca pana se culca e numai pe net nu pot sa-i spun ca s-a stricat ceva pt ca e pe net si nu ma aude, nu imi da importanta.
nu stiu cat de bine ma-m exprimat sau cat ma-m facut inteleasa, dar am incercat in cateva cuvinte sa imi exprim durerea...
astept un sfat de la voi, orice mar ajuta chiar si o vb buna..
va multumesc!!

buna ziua, nu iam promis nimic, nu mi-a cerut niciodata nimic.!
atata timp cat se ascunde de mine e clar ca ascunde ceva, nu credeti?
am incercat sa-i ofer toata afectiunea si dragostea mea dar nu a fost deajuns, credetima nu stiu cum sa il fac sa ma vada sa comunice cu mine, e foarte dureros sa traesti in casa cu cineva care nu il intereseaza nimic si tot timpul e trist si ingandurat, am incercat sa aflu ce-l supara de ce e suparat dar mereu acelas raspuns nu am nimic., credeti ca un om vesnic suparat, ingandurat nu are nimic pe suflet??
ce-l mai mult ma doare ca nu comunica si nu spune ce are, daca nu vb cu partenerul de viata nu-i spunem ce avem pe suflet, pt ce se mai numeste relatie?
relatia a functionat datorita faptului ca am trecut multe cu vederea si am preferat sa sufar singura...
va multumesc!

buna
sunt nou pe aici si as dori daca se poate sa ma ajutati si pe mine, sunt intro relatie de 4 ani si nu stiu cum sa mai fac ca sa fie totul bine parca toate merg pe dos partenera mea ma tot acuza ca stau tot timpul pe internet si ca vb cu diferite femei unele sau uni pusi chiar de ea ca sa vada daca o insel si am cazut in capcana ei ce credeti ca as putea sa mai fac o iubesc si asta nu rezolva nimic tot nu are incredere in mine de multe ori stau si ma gindesc cite femei a mai pus sau barbati sa se dea drept femei si sa vada pina unde se poate ajunge
am luato cu doi copii si asta nu a fost nici o problema pt mine si nici nu este dar de cite ori spun cite ceva de copi le ia mereu apararea poate gresesc ca le vb pe un ton mai apasat dar cred ca si eu trebuie sa am un cuvint de spus ce credeti ca as mai putea face daca partenera mea le ia mereu apararea si eu nu am nici un drept sa le vb o inteleg si pe ia ca sunt copi ei dar daca am plecat la drumul asta trebuie sa imi asum si eu responsabilitatea si de la o perioada nu prea mai avem ce comunica ea spune mereu ba ca am pe alta ba ca scoateo pe aia de la ignor ce pot sa mai inteleg eu din toate astea nu rezulta ca ea stie totul si ca se joaca cu mine eu ce ar trebui sa mai fac ca daca vb nu este bine daca nu vb iar nu este bine ea spune ca intro relatie trebuie sa comunica dar cu ce sa comunic cind tot timpul ma suspecteaza si ce trebuie sa mai fac am decis sa nu mai vb decit intrebat si la obiect copii sunt destul de mari si ea nu se gindeste fiind si fete ca trebuie sa le impui anumite reguli dar din potriva mereu cind le spun cite ceva spune ca sunt copi si trebuie sa faca ce vor ele dar pe cine sa asculte pe mine in nici un caz ca doar nu sunt tatal lor tot pe mama o asculta si fac ce vor ele va multumesc si astept si eu un raspuns puate sunt eu nebun si nu stiu sa educ niste copi deoarece nu am avut nici unul inca o data va multumesc

Va multumesc ptr sfat!
iam propus partenerului meu sa mergem la un psiholog dar refuza el considera ca nu are nevoie de asa ceva, nu stiu cum sa-l conving.
A fost mai mult decat frumoasa relatia noastra la inceput, undeva am gresit, nu stiu unde, incerc sa derulez in trecut si nu imi dau seama, nu vreau sa o iau de la inceput, nu pot, nu sunt in stare, dar nu ma pot complace in situatia data, chiar am ajuns la capatul puterilor, macar de miar da o speranta ca totul va fi bine poate as capata un gram de putere, nu stiu, chiar nu mai stiu ce pot face uneori vb cu mine insumi, cred ca am sa ajung sa vb sau sa gandesc cu voce tare..

nu stiu daca mai e cale de intors, azi am desoperit ca el inca se mai intalneste cu fosta lui partenera de care s-a despartit acum 4-5 ani in urma, ce pot sa mai fac nu vreau solutia sa fie despartirea dar ce pot sa mai fac eu il iubesc am acceptat multe, poate ca sunt exigenta dar nu vad eu poate eu la-m impins sa faca asta dar nu din ura sau alte motive doar, undeva s-a produs o fisura din care s-a transformat intr-o ruptura mare ce nu are rezolvare, am sa incerc sa mai astept sa-l las sa se gandeasca sa nui mai cer nimic in schimb sa vad ce va isi...
ma ajuta mult sfaturile dv..
va multumesc !

buna am si eu o singura intrebare am descopreit ca partenera mea are pe cineva si iam cerut o explicatie si nu am inteles mai nimic am gasit pe mes o convorbire in care se exprima ca nu poate sta fara acea persoana si iam cerut ori cu el ori cu mine la care mia spus ca nu renunta la el si ca intre ei nu este nimic doar o relatie de amicitie ce pot sa cred mai are rost sa continui asa sau ar trebui sa renunte la el si sa mergem mai departe impreuna

Buna seara si ajutor.!!Suntem impreuna de doi ani jumate, avem un copil de 2anisori.Relatia noastra a inceput gresit de la, , bun-inceput, ,.Ne-am cunoscut in discoteca unde mergeam aproape in fiecare sambata.La inceput eram doar prieteni desi stiam ca el se uita dupa mine de foarte multa vreme dar mie nu-mi placea absolut deloc de el.Era prostul discoteci asa cum il vedem atunci.Eu si cercul meu de prieteni mergeam mereu duminca si mancam in oras.In restaurant a fost si el cu cativa amici asa ca am facut o masa mare si ne-am asezat toti si am inceput sa vorbim de cele ce se petrecuse cu o seara inainte in discoteca.De atunci a inceput sotul meu a inceput sa iasa mai des cu noi mai peste tot., in discoteca in restaurante la cumparaturi etc.Pana cand incepuse sa-mi faca cadouri.Iam spus ca intre noi este doar o prietenie si nimic mai mult, el spunea ca el face de dragsi ca nu cere nimic in schimb sa nu-mi fie frica si sa accept cadourile lui.Incepepuse sa-mi plateasca consumatia in discoteca si sa ma invite in mai multe parti pe costurile lui.la inceput nu am fost de acord dar dupa un timp mi-am spus...de ce nu...Eu am fost sincera si iam spus ca nu vreu nimic de la el pana intr-o zi cand am fost in discoteca si am am consumat mai mult alkol.Ma certasem rau cu cea mai buna prietena a mea, si am ales sa plec acasa.El ma condus acasa unde a si ramas la mine.In noaptea aceea nu sa intamplat nimic intre noi dar el incepusesa vina in fiecare zi sa ma viziteze.(CONTINUARE-)povestea e lunga sa puteti intelege.

Stiind ca sunt singura si nu mai aveam contact prea mult nici cu ceilalti preteni de cand ma certasem cu prietena mea.Am avut nevoie de un pic de singuratate Dar el tot venea si ma invita sa iesim numai noi doi.Asa ca am inceput...viata in doi..Dar mai rau este ca el venea mereu cu alkol.Asa sa si intamplat cand am facut prima oara sex.Eu totusi nu simtem nimic pentru el dar avam o relatie sexuala.Dumnezeu stie ce a fost in capul meu???Ma simtem bine totusi in compania lui dar nu aveam sentimetele pe care le avea el pentru mine.Imi era si rusine cu el uneori cand iesiam si ne vedeu cunoscuti.Iar el simtea asta.Dar nu spunea nimic.Dupa vreo 3 luni de zile sa intamplat si MINUNEA, Am ramas gravida.Nu stiam ce sa fac.Cand iam spus vestea, a inceput sa planga si mia spus sa pastrez copilul ca el o sa fie un tatic si un sot minunat si o sa aiba grija de noi.Tin sa mai spun ca amandoi avem cate o casnicie esuata.Eu am mai fost casatorita si el.Asa ca in momentul ala nici nu m-am mai gandit am spus ca am sa pastrez copilul.Desi incepusem sa tin la el simteam ca totusi nui iubire e doar prietenie.CONTINUARE:::