crize de gelozie, paranoia

Am o relatie de un an jum, iar prietenul meu inca de la inceput imi facea crize de gelozie, nefondate pe absolut nimic, pana la urma devenind paranoic..as vrea ca sa stiu ce se intampla cu el, daca este o pb ce tine de psiholog sau de psihiatru..in fiecare zi imi spune ca il insel(si nu are niciun motiv de a spune acest lucru), ca toata lumea vrea sa i faca rau, sa profite de pe el, daca un om se uita pe strada la mine imi spune ca l am inselat cu persoana respectiva si incepe sa devina violent..isi schimba comportamentul si starea emotionala la foarte repede, de ex:daca vorbim despre ceva, vorbim normal..ca dupa 2 min sa se enerveze si sa imi spuna ca eu de fapt faceam referire la alt lucru, si ca vb prin subintelesuri.are unele idei care nu au nicio baza reala, mai mult imaginara..iar lucrurile astea se repeta in fiecare zi..daca stam la o masa si ii vin ceva idei, radem, se ridica si pleaca fara sa spuna absolut nimic..vare impresia ca toata lumea vrea ca sa i faca rau...va rog sa ma ajutati!oare ce sa fac, sa merg la un psiholog?

Da cred ca ar fi bine sa mearga la un psiholog dar pt tine cel mai bine ar fi sa pleci de langa el.Este o problema care depinde de tine ca sa-ti raspund la prima intrebare.Daca te risti sa ramai langa el si asta iti doresti de la viata atunci stai, daca nu atunci pleaca pana mai poti.Dupa alcoolism, gelozia este cea mai grea boala de cuplu.Acum este doar verbal violent dar mai tarziu.Si iubirea se va pierde printre atatea dezamagiri.

Da, de fiecare data cand plec de langa el vine si imi spune ca a gresit...nu am dreptul sa vb la telefon cu nimeni, nici macar cu familia mea, pe mess nici asa, sa lucrez nu ma lasa, datorita faptului ca el se gandeste ca am alte legaturi cu alte persoane cu care intru in contact..am incercat sa l ajut, dar m am distrus mai rau pe mine..si exista tot felul de amenintari, reprosuri pentru fapte pe care nu le am facut...dar nu este tot timpul asa..cand "nu l apuca", este cel mai perfect om..in societate este vz ca un om perfect normal, mai ales pt faptul ca lucreaza in domeniul medicinei...si de un an jum face aceleasi lucruri in fiecare zi..se comporta foarte anormal..ma gandeam, oare este datorita faptului ca este complexat de anumite lucruri, avand in vedere si faptul ca are un anumit complex de inferioritate fata de mine, legat de fiic, care pe mine nu m a deranjat niciodata, sau este vorba de o problema legata de psihicul lui(tulburari de personalitate, dubla personalitate sau incipit de schizofrenie(ceva de genu' episod psihotic)...ma ingrijoreaza foarte tare..are simtome asemanatoare..mai ales, cand imi suna telefonul, nu conteaa cine sau daca greseste nr, devine foarte violent si nu se poate stapani..

(nu mi prea merge tasta p si z-pt simptome si conteaza)...scz!:)

uitasem un lucru esential..mi e teama sa nu fie bisexual..cateodata am certitudinea asta..

enyko_me, daca de la inceput ati pornit pe drumul asta, nici nu vreau sa imi inchipui cum o sa fie la sfarsitul drumului!Cu siguranta el are nevoie de tratamente si consultatii de specialitate!Mai degraba te-as sfatui sa il convingi sa mearga la un psihiatru!Comportamentul lui este foarte deplasat si daca nu se trateaza, o sa fie vai si-amar, in special de tine!
arena ti-a dat sfaturi foarte bune!Renunta cat mai ai timp la relatia asta sau daca esti dispusa sa il ajuti, atunci ramai alaturi de el, cu conditia de a face el un tratament, pt ca altfel, te vei uita in oglinda si nu vei sti cine este acolo!!Dupa cum ai vb despre atitudinea lui, pare a fi narcisist si o sa fie vai de cel care se impotriveste lui!

Doamne eu nu pot sa cred ca mai esti inca langa el.Ce mai astepti?sa apari la stirile de la 5?Dupa ce am citit acum am ramas ingrozita.Poate este bolnav si tu iti risti viata langa el.Nu cred ca il poti vindeca tu, ceea ce are el se vindeca greu si e mult prea riscant.Gandeste-te ce este mai important:viata ta, familia ta, viitorul tau, rostul tau in societate (deoarece nu te lasa sa lucrezi) sau el?Un om care are mari probleme si care te pune in pericol.Eu ma mir ca il mai poti iubi ca sa te intorci mereu la el.Din asemenea comportament se naste ura nu iubire.
Astept sa mai imi scrii.
Numai bine

Am incercat sa l las de multe ori si l am lasat...si l am iertat, incercand sa ma conviga ca s a schimbat..dar...intotdeauna ma face sa ma simt vinovata, ca nu il iubesc, ca il vad cum este dar nu l ajut si chestii de genul asta..ii arat ca il iubesc, dar mai mult rau face..O saptamana este ok, pe urma iarasi o saptamana o ia razna.Familia lui este alaturi de mine, in special mama lui si fratele, ca tatal...nu ma inghite de nicio culoare..am incercat sa l duc la psiholog, dar n am avut nicio sansa, a zis ca eu am pb..iar in legatura cu faptul ca este bisexual, am ceva dovezi, dar nu lucruri concrete..stiu ca imi ascunde asta...si simt...dar nu vrea ca sa mi spuna..ii foarte dureros, mai ales ca are un stil de a te face vinovat de suferinta lui, provocata, totusi, de el insusi..avand in vedere si faptul ca lucreaza in domeniul medicinei, toata lumea incearca sa ma condamne pe mine, spunand ca eu sunt vinovata de comportamentul lui..ii este teama ca il insel cu seful lui si cu colegii lui pe care nici macar nu i cunosc, reprosandu mi ca isi va pierde slujba din cauza mea..de fiecare data isi inchide telul, a doua zi spunandu mi ca nu a vrut sa l inchida, sa l accept asa cum este si sa l inteleg..este foarte violent, mai ales verbal..fizic inca nu a fost, dar amenintari referitoare la lucrul asta exista..si, Doamne, suntem tineri, , am 20 de ani..nush, oare are nevoie de un psiholog sau de un psihiatru??

Are nevoie mai degraba de un psihiatru, face pe victima atunci cand il lasi, te manipuleaza cum vrea.Intoarce-i spatele si dute unde vezi cu ochii, din ceea ce spui este o persoana sadica.Ii place sa-si bata joc de tine, te foloseste de parca ai fi bunul lui personal.Pt Dumnezeu, esti o fiinta umana, ai dreptul la viata si libertate ca toti oamenii.De ce alegi sa stai intemnitata in rel asta?Sa fie si bisexual, oricum este cel mai mic defect avandu-le pe celelalte.Trebuie sa te trezesti si sa iei o hotarare, asta daca nu vrei sa-ti distrugi si mai mult viata.Totul depinde de tine, pretuieste viata pe care o ai, ai grija de tine.

enyko_me asa am fost si eu, ma credeam mare si tare ca aveat totul sub control, eo o vedeam nu ca pe o fiinta o vedeam obiectul meu pe care eram sigur ca il controlez si eu acum discuta cu mine si pe urma ma enervam din nimic deci in concluzie prietenul tau e la fel ca si mine, nu are nimic crede-ma e forte sigur ca tu nu o sa-l parasesti dar asta nu inseamna ca nu te iubeste, eu cred ca gelozia vine din dragoste ca nu vrea sa te piarda si de accea e gelos

Da, sunt de acord intru totul cu arena!!Esti tanara si nu se merita sa iti pierzi frumusetea si bucuriile vietii alaturi de el!!Probabil mama lui tine la tine din cauza ca stie ce a crescut!!Nu m-as mira ca si tatal lui sa fie suferind de vreo boala psihica, iar baiatul sa il mosteneasca!Sincer, mie daca imi interzice cineva sa imi vad familia, il mananc pur si simplu!!!Nu as accepta asemenea lucruri niciodata!!Dar ce esti prizoniera lui???Daca vrei sa iei de bun ceea ce iti spunem noi aici, bine, daca nu...este alegerea ta, viata ta si numai tu esti in masura sa iei atitudine!Lasa-l... Sunt atatea persoane minunate in lumea asta...putine, dar sunt!!Nu iti irosi anii tineretii..Este pacat de tine!

jefenson, ceea ce face el nu se numeste iubire!!Mai degraba as denumi abuz si manipulare sentimentala!!!
POate la tine nu a intervenit ceva pe plan psihic!Multa lume e geloasa, dar nu in halul in care se manifesta acest om!Are niste dereglari comportamentale si trebuiesc tratate!

am zis ca nu ma lasa sa lucrez, si totusi lucrez, fara ca el sa stie..in legatura cu sfaturile pe care i le am dat lui Lu, le am dat pentru ca am trecut prin asa ceva...si, am si eu pb mea, pe care mi am scris o in convingerea ca poate voi ati trecut prin asta..nu mi se pare deloc un lucru rau ca i am dat niste sfaturi, pentru ca stiu cum este sa fii intr o relatie similara ei..cat despre faptul ca nu aplic sfaturile ce mi se dau, ci doar sa dau, mi se pare putin cam aiurea..incerc sa aplic sfaturile care mi se dau, pentru ca nu mi se se par un lucru rau, si la randul meu sa dau sfaturi celor care au nevoie de unele, si mai ales pentru faptul ca am trecut printr o situatie similara..imi pare rau ca poate credeti ca ar trebui sa cer numai sfaturi, fara ca sa si dau, unora care chiar au nevoie, ca mine!

sa nu vi se para ca ma plang, ci doar am vrut sa stiu daca asta tine de faptul daca are sau nu nevoie de un psiholog, eventual psihiatru..:);)

In postarea de aici nu ai specificat ca muncesti pe ascuns si de asta te-am apostrofat.Stim ca intotdeauna ne pricepem cel mai bine la a da sfaturi insa in cazul nostru.nu esti singura dar tre sa intelegi ca spre binele tau trebuie sa schimbi ceva

nu am specificat pentru ca era vorba de ceea ce face el, nu de ceea ce fac eu(pe ascuns)..

am dat de acest forum din greseala. de aceea postez asa tarziu.
Un sfat am : pleaca de langa el. Cat poti de repede. Nu te mai amagi ca o sa se schimbe, pentru ca nu o va face. Nu te crede in stare sa il schimbi, pentru ca nu esti.Nu te minti spunandu-ti ca iubirea ta pentru el il va schimba. Nu vreau sa te jignesc cand spun asta. Degeaba incerci si vrei sa il duci la un psiholog. Nu o sa reusesti. Nimic din ce faci nu o sa il schimbe. Daca vrei sa ai o viata fericita, si daca te iubesti cat de cat, pleaca de langa el. Acum cat mai poti. Nu o spun cu rautate. Daca citesti mesajul meu pana la capat, iti vei da seama de ce iti spun asta.
Am 21 de ani si am o sora mai mare decat mine cu 2 ani.Parintii mei au divortat cand eu aveam 9-10 ani. De ce ?.Totul a fost bine si frumos.pana cand...A inceput cu crizele de gelozie, cu scandaluri.apoi... o palma azi, o palma maine, si uite asa. Cand nu avea aceste excese de furie, sa le zic asa, era omul perfect, omul pe care il viseaza milioane de femei. La fel era si in societate. Nimeni, inafara de familia lui (mai are inca 11 frati si surori, insa, aproape toti sunt niste gunoaie) nu stia adevarul. Familia mamei doar banuia. Nu aveau cum sa stie mai multe din moment ce nu aveam voie sa mergem la ei. Cred ca ii vedeam o data la un an, si si atunci, cateva ore in cel mai bun caz. Si intotdeauna, cand ajungeam acasa, iesea cu scandal. Cand ti-am citit mesajele, parca vorbeai despre tatal meu...si am retrait clipele din copilarie. Zic copilarie, desi as spune mai degraba ca am trait intr-un film de groaza. Fiind primul barbat de care s-a indragostit (romantic, ii aducea flori, scrisori de dragoste...etc) mama si-a pierdut capul dupa el. Intradevar, dragostea este oarba. Firea mamei (calma, cu suflet bun care lasa de la ea si incearca sa evite certurile, si ce-i drept era mai slaba la caracter atunci) s-a trezit dominata. Nu avea voie sa vorbeasca cu nimeni, sa plece undeva fara el, sa aiba prietene care nu erau casatorite, sa-si viziteze neamurile si fratii, iar daca Doamne fereste venea cineva la noi in vizita cat timp el nu era acasa, era vai si amar. Nu-i convenea ca lucreaza, dar avand in vedere ca locul lui de munca era aproape o putea controla astfel. S-a despartit de multe ori de el, si s-a intors inapoi. Tatal meu venea plangand si se mai punea in genunchi, o ruga sa il ierte ca nu stie ce a facut, ca nu a vrut, ca o iubeste. Si mama il credea. Nu dura nici o saptamana, pana cand facea la fel. Eu ieseam de la scoala la ora 12, si mergeam la ea la lucru si stateam acolo pana se termina programul. In fiecare zi venea tata pe acolo, ma chema putin afara si ma intreba daca nu am vazut cumva un barbat care sa vina la mama(de fiecare data venea cu alta descriere). Ii ziceam ca nu, si el imi zicea "gandeste-te bine inca o data si raspunde-mi!" De multe ori imi venea sa rad cand auzeam ce ma intreba, dar nu indrazneam. Ce imi amintesc eu din acea perioada e ca stateam pe hol si ma rugam la o icoana sa nu vina beat, Dupa cum deschidea usa de la lift stiam daca iese scandal sau nu. Pana ajungea el acasa ( asta in cazul in care nu veneam deodata cu el) eram ingrozite. Mama se plimba dintr-o camera in alta si incerca s se stapaneasca, ne lua in brate si cred ca ne zicea acelasi "o sa fie bine" tocmai ca sa nu ne mai vada in starea aceea. Sau ii ziceam noi, pentru ca ne era frica pentru ea. Insa, cand intra in casa, incepea scandalul. Aproape zilnic il vedeam ca o bate, si nu ma refer la palme. Ma refer la pumni si picioare. Si o tragea de par, pe jos, dintr-o camera in alta. Si nu se mai oprea. Nu-l interesa ca noi plangem si il rugam sa nu o mai bata.si de multe ori ne punea intr-o camera si el o ducea in cealalta si inchidea usa ca sa nu mai vedem. Aproape zilnic il auzeam cum o ameninta ca o omora. Nu se ferea de noi. Dimpotriva, ne mai dadea si noua cate o palma, doua, pentru ca nu il respectam. Mai tin minte ca sora-mea a cazut cu o sticla in mana. I-au intrat cateva ciocuri, s-a taiat putin dar a fost bine. Asta s-a intamplat la maica-mea la lucru. (si ea venea acolo) Seara, acasa, iar intarziase taica-meo...si cand a venit...a intrebat-o pe sora mea de ce se uita la el. Cu frica, i-a spus ca se uita ca sa vada daca a baut ceva, moment in care, taica-meo a luat frumos o lingura de lemn si i-a dat cu ea peste mana la care era taiata. Pe mine m-a trantit o data pe jos si mi-a zis sa stau acolo, pentru ca eu nu mai sunt fata lui si atata merit. Nu stiu ce poate sa faca un copil de 6-7 ani ca sa merite asta.Niciodata nu se lega prea mult de noi, deoarece se baga mama. Si atunci o lua pe ea la bataie. Tin minte ca Ambulanta si Politia veneau des la noi. Ajunsesem ca la 6 ani, sa ma intreb ce se intampla si ce ma fac daca mama moare. Ajunsese in ultima perioada sa o bata atat de mult pana intra intr-o stare de soc. I se ducea barba cu tot cu buza de jos intr-o parte, tremura toata, si isi misca incontinuu capul, dintr-o parte in alta. Scotea sunete ciudate, fara sens, dureroase. Stiu ca o luam plangand in brate si imi ziceam de fiecare data "acum o sa moara". Cred ca ce nu imi pot scoate din minte...sunt momentele dese in care ii deschidea geamul si ii spunea "ori te arunci tu, ori te arunc eu". De fata cu noi. Nu ne menaja. Dimpotriva, incerca sa ne convinga ca merita. Si inca o faza care imi vine in minte tot timpul. Stiu ca am scos frigiderul din priza ca sa folosesc mixerul desi stiam ca nu aveam voie. Si am uitat sa il mai bag in priza. A batut-o intr-un hal de nu iti vine sa crezi. Faza cu frigiderul a fost motivul care l-a scos din sarite, si apoi a ajuns la celelalte motive. In fiecare zi auzeam aceleasi replici. In fiecare zi ii reprosa ca se culca cu fratii lui, cu colegii de lucru cu sefii lui, cu barbati necunoscuti de pe strada. Stiu ca de Craciun mergeam la primarie dupa cadouri (acolo lucra mama si noi, copiii angajatilor, primeam cadouri). Eu cu sora-mea aveam manusi insa mama nu. In momentul in care a pus mana pe bara de la usa ca sa urce, s-a curentat timp de cateva secunde. (troleele sunt pe curent), si noi am inceput sa urlam si atunci a vazut si soferul si a oprit curentul. I se facusera pete negre pe mana. Cand am ajuns acasa, din nou, alta tura de bataie. Stiu ca i-a zis ca minte in legatura cu troleul, si ca de fapt ea s-a ars la mana in timp ce ii facea mancare amantului. Bataia era la ordinea zilei. De ce nu a divortat mama mai repede? Pentru ca, in atata timp, ajunsese sa ii bage in cap ca ea nu se poate descurca fara el. Era marioneta lui. Faza proasta e ca, iti dai seama mult prea tarziu, si te trezesti intr-o situatie de cosmar. Cand aveam 8 ani, deja eram obisnuita sa plecam de acasa pe ascuns, eram obisnuita sa imi ascund frica, caci daca ne vedea fricoase, ne batea. Cum indraznim sa il credem asa? Toate eram obisnuite ca in societate sa ne purtam ca si cum am fi familia perfecta, cu toate ca stiam ca atunci cand ajungem acasa.eram gunoaie in fata lui. Culmea era ca nimeni din prietenii lor de familie care veneau la noi nu stiau nimic. Mi-a povestit mama ca odata o prietena se afla in apropiere si s-a gandit sa vina la noi. Tata facea scandal atunci si o batea, iar prietena respectiva a stat si a ascultat la usa. Apoi a coborat, a sunat si le-a spus ca vine. Cand a venit la noi, toate erau bune si frumoase. L-a rugat pe tatal meu sa mearga pana jos sa ii cumpere ceva si cand au ramas singure i-a spus mamei ca a auzit scandalul. I-a mai spus si ca, daca mama ii povestea asa ceva, ii spunea tatalui meu, pentru ca nu i se parea logic si normal sa spuna cineva aceste lucruri despre el. Deci nu ar fi crezut-o. Asta o spun ca sa puteti vedea cat de mult era apreciat tata de ceilalti pentru ca era un tata model, un sot model. Stiu insa ca totul s-a schimbat cand eu cu sora-mea am fugit pe scari in jos strigand dupa ajutor. Ne-a invatat o vecina asta si ne-a zis sa coboram la ea. Eram pe hol, amandoua si ne uitam la tata cum o trage de par pe mama in camera mare si apoi o lovea cu pumnii in cap si unde apuca. Niciodata nu o sa uit cum s-a repezit sora-mea la usa, si in doua descunde a fost deblocata si deschisa(o tinea blocata tot timpul cand facea scandal) si am tasnit amandoua pe scari. In timp ce fugeam stiu ca m-am uitat in sus, si l-am vazut cum se uita dupa noi. Era speriat. Niciodata nu l-am vazut sa se sperie de ceva. Dar atunci era efectiv speriat de moarte. Cu divortul a fost mai urat, au trebuit sa mai stea o saptamana impreuna ca sa vada daca se mai impaca. Atunci am fugit noi pe scari, in acea saptamana. Apoi a urmat inca o saptamana tot de-aia. Stiu ca noi eram la bunica, si ea a trebuit sa stea acolo. Stiu ca a trecut mai mult de o saptamana cand a venit...si era distrusa. Era plina de vanatai si urme, avea ochii umflati... Intr-un final, au divortat de comun acord, si din motive de nepotrivire. Doar asa a acceptat tata sa ii acorde divortul.
Ne-am mutat in alt oras, ne-am cumparat un apartament si chiar daca eram singure, fara tata, eram linistite. Nu credeam ca poate sa fie atat de bine, nu credeam ca putem trai in liniste. Era ca un vis implinit. Bineinteles, ca o perioada, o ameninta, ii spunea ca o asteapta si o omoara, sau ii sparge rotulele de la genunchi ca sa o vada in carucior. Sprijinul venit din partea familiei mamei, si mai ales linistea aia pe care ne-o dorim cu totii, ne-a facut sa prindem curaj. Cel putin mama. Si tata a incetat.
Ce am scris aici, e din perspectiva unui copil. Din perspectiva mea. Mi-as fi dorit ca la la varsta aceea sa fii fost ca un copil normal. As fi vrut sa nu fiu fortata sa ma maturizez. Sa ma pot juca si eu ca altii. Nu sa stau in teroare. Mi-as fi dorit ca la varsta aia sa nu fii stiut si vazut atatea...mi-am dat seama pana si ca o inseala pe mama. Asta mi-as fi dorit sa nu o stiu. Un copil e un copil.si la varsta aia eu trebuia sa ma joc cu papusile, cu alte jucarii, sa ma joc cu alti copii...nu sa mananc bataie, si sa o vad pe mama cum incet incet se desprinde de lumea asta. I-am dorit moartea in fiecare zi. Ma rugam sa moara sa scapam de el. Si sa moara in suferinta. Sa sufere asa cum ne-a facut pe noi sa suferim. I-am dorit tot raul din lume. Si pentru ca m-a facut ca la varsta aceea sa am asemenea sentimente, l-am urat mai tare.
Cand sora-mea a terminat liceul, a revenit in orasul natal la facultate. Apoi, am revenit eu. Acum, stam in apartamentul tatalui meu si am luat doua prietene in chirie. El este plecat in strainatate si vine o data pe an acasa. Altfel nu am sta aici. Acum in august trebuie sa vina, si o sa fim nevoie sa stam cu el... M-am invatat sa imi ascund sentimentele si sa par mai puternica decat sunt (si cu timpul chiar am reusit sa fiu) atunci cand au divortat ai mei. Sufeream in tacere, si nu vorbeam cu mama despre asta, tocmai ca sa nu o afectez si mai tare, si sa clacheze. Stiam ca daca ne vede puternice, o sa fie in stare de orice. Si, adevarul e ca acum nu imi pot deschide sufletul in fata nimanui.
Recent, am avut o discutie cu mama. De la suflet la suflet. Am socat-o pentru ca nu mi-am aratat niciodata sentimentele fata de ea, sau de altcineva.Mi-a zis ca si-a reprosat intotdeauna ca nu a plecat mai repede de langa el. Asta o stiu.Insa, ce nu stia ea, e ca daca ar fi plecat cand noi eram mai mici, nu am fi vazut adevarata fata al lui, si poate imi faceam o impresie gresita despre el. I-am zis ca, noi am ajuns foarte bine unde suntem acum, si asta datorita ei...altii poate ajungeau pe strazi, drogati, violenti la randul lor.si asta doar din cauza traumei. I-am zis ca, si daca ar fi ramas cu el in continuare, sunt absolut convinsa ca ea nu mai traia astazi. Si mi-a zis ca situatia in care ajunsese, chinul la care era supusa, si mai ales suferinta noastra, daca nu o omora el, se sinucidea ea. Si mi-a zis ca de multe ori s-a gandit la asta, dar eram noi. Cred ca a fost prima data in aproape 11 ani cand am plans din cauza asta. I-am mai zis ca, o foarte lunga perioada dupa ce ne-am mutat, ma duceam in fiecare noapte la ea sa vad daca mai respira. Si nu o singura data, ci de mai multe ori pe noapte. Eram obsedata, si foarte greu am scapat. Si ii aratam emisiuni despre fumat, pentru ca imi era frica sa nu moara. Imi faceam griji cand nu stiam pe unde e. Ma chinuia gandul ca ar putea pati ceva. Nu ii spun ca o iubesc, decat foarte foarte rar. In schimb, tatalui meu ii spun ca il iubesc ca si cum as spune."este paine?"
Astazi, eu cu sora-mea suntem educate, ne stim impune punctele de vedere, ne stim castiga respectul si admiratia si ne stim respecta pe noi insine. Chiar daca picam.ne ridicam si luptam mai departe. Stim sa alegem dintre bine si rau. Si asta doar! datorita mamei.
In prezent, mama este casatorita, are un sot care o iubeste enorm, si o respecta..si au un copil amandoi... Ce e mai important, e ca toti suntem iubiti la fel. Si ca...suntem impreuna o familie. Tatal meu vitreg imi este mai tata decat o sa imi fie vreodata cel biologic. Si ei...nu au un copil...au trei...si desi nu stam cu ei.stiu ca aceea e casa mea, si ca oricand vreau sa ma intorc sunt bine primita.
Cel mai grav e ca, tatal meu nu se poarta prea diferit cu noi fata de cum se purta cu mama cand erau casatoriti. Bineinteles, suntem la fel de curve in fata lui, nu suntem bune de nimic, suntem proaste, si de multe ori mi-a zis pe fata ca el crede ca ma prostituez si ca ala e motivul pentru care nu raspund uneori la telefon, sau motivul pentru care am laptop (pe care l-am luat in rate si il platesc cu banii mei)... Si simplul fapt ca suntem femei, ii arata lui ca suntem gaini, ca suntem la fel ca restul lumii. Niciodata nu mi-a zis ca e mandru de mine. Nici cand mi-am luat capacitatea, nici cand am luat bacul si nici cand am intrat la facultate. Este convins ca nu ne putem descurca singure. Cred ca...ne uraste pe de-o parte ca suntem femei. si crede ca daca ne trimite bani...sau stiu eu ce...asa ne arata ca ne iubeste. Reactioneaza foarte urat in anumite situatii. Daca ma urc pe troleu in timp ce vorbesc cu el...e clar...nu sunt buna de nimic. In schimb, cand merg cu el pe strada, si ne intalnim cu prieteni/cunoscuti de ai lui...se mandreste cu noi. Insa nu de putine ori ne-a zis ca ii este rusine sa iasa cu noi pe strada, sau ca ii este rusine ca are asemenea fete. Adevarul e ca pe mine nu ma mai uimeste cu nimic. Cu sora-mea se poarta mult mai urat, tocmai pentru ca ea seamana cu mama si nu ii zice nimic. Ea prefera sa il lase in pace sa vorbeasca pt ca oricum nu il asculta, dar se preface. In schimb eu...nu pot sa tac in fata lui. Nu pot sa nu il contrazic. Nu pot sa fiu de acord cu ce zice el. Poate tocmai pentru ca seaman cu el. Si pentru ca nimeni nu ii zice in fata niciodata nimic. Pentru ca toata lumea se da bine pe langa el. Ei bine pe mine ma lasa rece. Nu am de gand sa imi plec capul in fata lui doar pentru ca ii sunt fiica. Si asta il omoara psihic. Nu poate concepe ca altcineva sa aiba dreptate. Nu concepe sa fie contrazis. Si mai ales.il scoate din minti faptul ca..cuiva nu ii este frica de el. Si ca nu il poate controla, sau manipula. Sau ca lucrurile nu sunt facut exact asa cum zice el. Ultima data cand a fost in tara, m-a scos afara din casa de ziua mea, a plesnit-o pe sora-mea.si ne-a facut o gramada de "complimente".In momentul in care a zis catre mine sa plec.m-am ridicat rapid..si in doua minute deschideam usa.Bineinteles ca nu m-a lasat sa ies, ca el nu a zis asa ceva si ca eu sunt nebuna.
Oricum, copilaria mi-a distrus-o, si nu am de gand sa il las sa imi distruga si tineretea.
Ma repet, ce am scris e din perspectiva unui copil. A fost foarte profunda suferinta pentru noi. Sunt lucrurile asa cum le-am vazut eu.
Un singur lucru vreau sa ii rog pe cei care citesc acest mesaj si nu au trecut prin asa ceva. Nu indrazniti sa spune-ti ca voi a-ti fi reactionat altfel. Sau ca daca voi a-ti fi fost in situatia respectiva.era altfel. M-am saturat de desteptii aia care cred asta. M-am saturat sa aud "dute tu..eu as fi facut aia...si aia"... Reactiile astea consider eu ca vin doar de la cei care se cred de neatins, sau se cred prea destepti, sau se cred mari si tari. Insa atata timp cat nu a-ti trecut prin asa ceva.va rog sa va abtineti si sa va bucurati de familia voastra si sa fiti multumiti ca nu a-ti fost pusi intr-o asemenea situatie. Nu doresc nimanui sa traiasca o singura zi de chin, o ora din aia 9-10 ani pe care i-am petrecut cu el.
Singurul lucru care ma intristeaza...este momentul in care vad pe strada de ex, sau in parc, un tata cu fetita lui, sau cu baietelul lui...si se joaca impreuna.Sau doar se plimba. Intrebarea care ma chinuie si de care nu pot scapa.eu de ce nu am avut parte de asa ceva?

cristina_bl esti o tipa tare daca poti sa povestesti, te cred. din suflet si eu imi dorem ca tatal meu sa se joace in parc cu mine, si mi-AS DORII ca sotul meu sa se joace in parc cu copiii mei .dar nu intotdeauna avem ce ne dorim AI grija de tine si cauta ca tu si copiii tai sa sa nu treaca prin ce ai trecut tu. Multa bafta

Buna tuturor.

As vrea daca se poate sa ma ajute cineva cu o parerea avizata.
Familia mea este o familie care in ciuda tuturor greutatilor a reusit sa treaca mai departe. In octombrie anul trecut lucrurile insa s-au schimbat. De cand a murit mama tatalui meu acesta a inceput sa i reproseze mamei mele ca o inseala. La 2 saptamani de la mortea bunicii tatal meu i-a reprosat mamei mele ca in 25 de ani de cand sunt casatoriti a inselat-o cu x, y, z, oricum cu foarte multi barbati. Eu stiu ca nu este asa, mai ales ca mama are un job in care publicatiile, cercetarea si participarile la diferite simpozioane, ar fi ajutat-o foarte mult in cariera. Cu toate acestea ea a renuntat la cariera ei pentru ca stia ca tata este gelos.
Din acel moment, adica din octombrie, am trait experiente destul de traumatizante, deoarece la nici o luna de zile tata ii reprosa mamei ca l a mai inselat cu x si y. Problema nu este doar reprosul ci faptul ca acest lucru lamomentul respectiv se intampla numai pe baza alcoolului. Situatia s-a agravat, ii reproseaza f des astfel de lucruri, astfel ca mama a ajuns sa nu mai poata sa zambeasca sau sa vorbeasca cu un barbat in prezenta lui tata. Orice barbat care ii iese in cale trebuie sa aiba ceva cu el. In ultima luna tata a stat mai mult acasa si treburile au fost si mai naspa pt ca tata crede ca si eu si fratele meu suntem de partea lu mama si ca noi 3 suntem impotriva.
Situatia este foarte dificila. Mama ar vrea sa divorteze dar nu poate. In 2010 fratele meu da baccalaureatul si admiterea iar eu o sa ma marit. Eu as vrea sa il ajut pe tata pentru ca este tatatl meu, iar timp de 25 ani a fost un tata bun pentru mine. Nu vreau sa mai sufere insa nici mama. Problema este ca am incercat sa i spunem lu tata sa mergem la un psiholog cu totii si el nu concepe asa ceva pentru ca este de parere ca mama este cea care are o problema si nu el. Nu face altceva decat sa doarma si sa bea. Daca nu i luam bautura face urat. Acum este si in concediu medical si sta toata ziua acasa. Eu sper ca lucrurile sa se imbunatateasca dar nu mai stiu ce sa zic cau fac.

La un moment dat si el venea la mama sa isi ceara iertare, dar acum mama este cea care trebuie sa vina, dupa parerea lui.Mamei mele ii este foarte greu. Mai ales ca se poate trezi noaptea ca o da jos din pat si o mai si injura. Este tare greu

cristina_bl, am citit povestea ta, care m-a impresionat pana la lacrimi!!Este trist sa auzi asemenea intamplari si ma bucur pt voi ca in sfarsit ati gasit linistea de care aveati nevoie, mai ales mama voastra!Eu probabil as fi ramas traumatizata pe viata...Tu, voi, ati fost tari si curajoase si Dumnezeu va iubeste mult pt ca a avut si are in continuare grija de voi!
nebunatica, invata din povestea de mai sus si spune-i mamei tale, ca daca el nu accepta sa mearga impreuna la un specialist, viata ei se va inrautati din ce in ce mai mult!

Am citit ce a scris Cristina, m-a intristat foarte tare dar o inteleg, am trecut si eu prin aceeasi drama. Stiu cum este sa-ti fie frica de propriul tata si sa tremuri de spaima, probabil Cristina stie ce vreau sa spun. Eu am aceleasi suparari in privinta copilariei mele si uneori am depresii. De exemplu daca vad in parc un tata care isi invata fiica sa mearga pe bicicleta aproape ca imi dau lacrimile iar uneori chiar plang fara motiv... nu in public. Capul sus viata merge inainte.
A trecut mai bine de un an de cand a scris Enyko si sper din toata inima ca a rupt relatia pentru ca nu se bazeaza pa nimic, e o framantare si o lupta continua. Este o lupta cu morile de vant. "Lupul isi schimba parul dar naravul ba"(nimic mai adevarat) trebuie sa te gandesti ca el este lupul si nu incerca din iubire sa faci pe bunul samaritean pentru ca nu se va schimba. Nu poti ajuta pe nimeni daca cel in cauza nu-ti accepta ajutorul. In astfel de cazuri trebuie sa te gandesti si la tine si sa te intrebi daca asta iti doresti cu adevarat de la o relatie, daca esti fericita, daca te simti iubita.
Incearca sa vorbiti si sa ii dai de inteles ce asteptari ai tu de la el(daca se poate vorbi).
Eu mai mult nu pot sa spun decat ca si tata are acelasi comportament si chiar si acum dupa 25 de ani de casnicie cu mama este neschimbat... si mama la fel a incercat sa-l schimbe... in zadar.
Si pot spune ca mama este nefericita dar nu a avut puterea sa se desparta de el. Despartirea este bine sa o faci cand nu va leaga copii sau altceva. Multa intelepciune iti doresc asta daca nu ai facut deja o alegere.

Citesc povestile voastre...sunt cutremuratoare, ma sperii pentru ca omul pe care l-am iubit atat de mult are destule din cele descrise aici.Pare un om respectabil in societate, istet, stapan pe sine, insa acasa are uneori manifestari jalnice...ma acuza ca am fost gata sa-l insel, ma jigneste, desi are un trecut patat.Pana acum m-a manipulat, facandu-ma responsabila de toate esecurile lui./In sinea mea ma simt curata, dar nu-i mai pot suporta scandalul, mai trist e ca-l manipuleaza si pe copilul nostru, facandu-l sa ma urasca si sa ma desconsidere.Nu are nicio baza reala, rupe lucrurile din context, le transforma in arme si le indreapta spre mine.Simt ca nu mai suport atata umilinta, nu vrea sa mearga nici la doctor, ma acuza ca nu vreau familia.Trece un timp si incepe sa planga ca ma iubeste si ca eu sunt mai presus de viata lui.apoi incepe iar cu geloziile si imaginatia lui bolnava, isi gaseste scuze ptr orice...mai trist e ca familia lui refuza sa-i vada nebunia si mi-a acaparat copilul si-l sustin fiindu-le teama sa-i spuna ceva rau pentru ca e hipersensibil...Nu mai stiu ce sa fac, pentru ca nu mai tine de mine.sunt singura si ei sunt multi...nu-mi vreau decat copilul inapoi sa ma pot ocupa de cresterea si educatia lui!Ma simt neputincioasa, simt ca ma lupt cu morile de vant...

buna..vreau sa povestesc si eu cate ceva din viata mea persoana si sper sa primesc cat mai multe raspunsuri chiar si de la medici...inca din copilari am avut o viata de calavar tin minte ca tata o batea pe mama si mereu plangea mereu zburau farfurii si pahare prin casa nu am stiut pe atunci de ce mama ne spunea tot timpul ca tata ar avea o alta femeie si ca din cauza asta sunt certuri mereu in casa tot timpul statnd cu ea acasa ne umplea capul cu fel si fel de idei ca el face ac el drege ca a fost cu aia ca a stat cu ailalta si tot asa au trecut anii pana am implinit 17 ani, , aveam un prieten deja de 2 ani de la varsta de 15 ani nu stiam prea multe pe atunci dar in schimb prietenul meu era la varsta de 23 de ani..vazand tot ce se petrece in casa noastra a hotarat sa ma ia la el acasa nu tinusem relatii sexuale pana atunci numai pupicuri si chestii de genul..familia lui ma cunosteu deja toti ma iubeau si ma indrageau si ma respectau foarte mult..miam luat bagajul am plecat de acasa si mam mutat impreuna cu prietenul meu..eram in clasa a 10 spre sfarsit si dupa ce am terminat am hotarat sa ma angajez am cagist un post liber pe baza de chelner mam acomodat foarte usor...despre persoana cu care traiam ne intelegeam foarte bine si neam inteles in cei 2 ani pana neam mutat impreuna era tot timpul atent cu mine ma iubea foarte mult imi facea tote poftele si am crezut ca el va fi primul si ultimul si cea mai de baza persoana pana cand...revin la serviciul meu unde ma angajazem dupa ceva timp prietenul meu incepuse sa vina si sa ma ia de la servici nu era nici o problema pentru mine chiar ma bucuram foarte mult cu toate ca stateam la nici 10 minute de casa dar nu maim dat seama de fapt ce era in capul si mintea lui..cu timpul venea tot mai des statea la masa ca si client imi urmarea toate miscarile eu chiar nu ma gandeam la asta..ushor ushor au inceput certurile cine era ala de ce se uitata asa la tine de ce ai stat de vb cu ala il cunosti pe ala de ce aia de ce ailalta..printe astfel de intrebari incercand sa raspund sa ajuns la o plama..apoi la bataia unei persoane ca de ce ma atins...fara sa vrea..apoi la bagat in spital pe o alta persoana si apoi iara la mine o palma si tot asa, , , nu stiam pe atunci ce inseamna gelozia dar stiam un singur lucru ca vazusem batai si certuri la mine in casa si pur si simplu nu puteam sa accept asa ceva..dupa cateva repetari de genul am hotarat sa pun punct ma gandeam ca d la o palma 2 3 o sa se ajunga intro buna zi la omoruri de bataie ca si in familia mea...si toate astea erau fara nici un rost chiar nu aveam nici o vina chiar nu ma interesa nimeni deoarece atunci cat timp au fost toate frumoase eu am inceput sa il iubesc si sal consider o persoana foarte buna...dar cu timpul a iesit diavolul afara...intre timp am aflat de la mama lui ca d fapt si tatal lui in tinerete facea astfel d lucruri ca ca na avut o viata roz ci la fel d plina de certuri si scandaluri si fel si fel atunci am fac legatura ca el a prins asta din famile dar toate astea nu aveau nici o vindecare oricat am incercat cnd am parasit casa lui am facuto pe ascuns ca deja simteam frica fata de el...mama lui era foarte intristata ma iubit foarte mult uneori nici nu mancau bine la masa daca eu nu eram prezenta..dar nu am vrut sa stau sa traiesc asa o viata..eram inka tanara sa imi inchid viata asa si am plecat mam intors la familai mea leam povestit totul mau primit nu foarte bucurosi de cele intamplate si de ce va spune lumea dar totusi mau primit in familia mea era totul la fel cum lasasem in continuare..certuri batai scandaluri nici acolo aproape ca nu mai suportam sa le vad...prietenul meu a incercat sa ma caute si sa ma sune insistent eu nu am vrut cu nici un chip sa mai am vreo legatura cu el..intro dupa amiaza am iesit la un suc cu prietenele in locul in care lucrasem inante spun asta pentru ca miam pierdut si serviciul din cauza lui..stateam la masa vb si povesteam la un moment dat imi aud numele cum cineva din spate ma striga..mam socat era vocea lui...tremuram ca o varga nu stiam ce sa fac si cum sa reactionez..prietenele mele miau spus s stau calma si sa nu ma misc d la masa ca nu crede ca el sa indraznesca sa vina pe terasa si sa faca circ..si asa am facut nu mam miscat pana cnd..el furios a venit si ma luat de acolo de par prietenele mele au incercat cat d cat sa se bage dar suntem femei si nu facem fata barbatilor furiosi...ma tinut timp de 10 20 d minute pana in fata blocului la el numai palme pumni si etc eram plina d sange din cap pana in picioare buza spart etc..ma dus la el acasa el vorbea tipa eu nu mai auzeam nimik..mama lui era foarte speriata din cauza celor vazute am avut noroc cu tatal lui care a venit de la serviciu si vazand toate cele a incercat sa ai explice ca dragoste cu forta si bataia nu se rezolva..si ca nu ma poate tine acolo ca familia mea isi va face griji si se va duce la politie au avut o conversatie pe tema si pana la urma ma lasat sa plec cu toate ca stiu si stiam in inima mea ca ma iubeste dar iubirea lui era ceva gen esti a mea si numai a mea si numai moartea mi te poate lua si daca se poate chiar eu te omor..sa fie mai bine..tin sa spun tatal lui ajungang la o varsta nu mai avea gesturi d violenta si a realizat ca gresise la tinerete ptr ceea ce ia facut sotiei lui..dar eu nu puteam s tolerez o viata de calvar si sa astept batranetea ca sa am liniste..am plecat acasa mama era foarte speriata vroia sai faca reclamatie ptr cele facute insa am oprito si iam dat d inteles ca daca face asta el va deveni si mai violent si atunci va trebui sa parasesc casa noastra definitiv sa plec undeva und el nu ma va gasi...nu la reclamat insa eu tot a trebuit sa parasesc orasul deoarece el ma cauta si ma pisa la cap ca ai pare rau si ca ma iubeste ff mult si multe multe multe asta facea mereu si deja le stiam pe de rost iertarea dupa toate cele intamplate..la 18 ani am cunoscut pe altcineva si am ales ca sa pot scapa de fostul prieten sa plec in orasul lui si poate chiar sa incerc o familie cu el..am ajuns in casa lui am stat la masa lui si acolo am si ramas..familia lui erau nu foarte bogati si nici foarte saraci o familie normala si la fel am avut parte de iubire din partea lor si nici noul prieten nu era o persoana rea am trait clipe minunate de fericire am trecut prin bine si rau dar am fost alaturi mult timp..un singur lucru ma deranja faptul ca el nu se ducea la munka...eu prvind dintro familie mai instarita tata detine multe proprietati si din cauza asta ai mei mau autat si imi trimeteau luna de luna bani stiid ca eu stau acasa si nu muncesc si nici el...lau cunoscut si ai mei au venit la noi in vizita lau apreciat foarte mult au spus ca e un baiat respectuos si foarte linistit si asta esra foarte adevarat dar nici lor nu le placea acelasi lucru munka..faptul ca nu muncea..asa au trecut 2 ani deja facusem 20 d ani era prin luna ianuariemam dus inapoi in orasul meu si in casa familiei impreuna cu cel del 2 prieten..tatal meu a incercat sai ofere un serviciu destul de bun la firma lui avand in vedere ca el nu ar fi putut sa lucreze in alta parte el avand numai 8 clase..ce credeti ca a facut la nici o zi dupa imi spune ca a dat mama lui telefon si se simte foarte rau si ca el se duce acasa la el in oras am crezut si lam lasat sa plece de cum a ajuns a 2 zi ma sunat si mia spus ca daca vreau sa fim impreuna atunci sa vin eu acolo la el ca asa este normal ca femeia sa vina in casa barbatului...lam crezut si din iubire si pentru faptul ca era foarte cuminte lam crezut si mam dus si eu acolo la el..am stat o luna am stat 2 el nu avea nici un gand de munka familia mea ma sunat mereu ca d obicei imi puneu bani mereu si ma intrebau daca el munceste sau daca am si eu d gand sa fac nunta ca tot omul..eu nu stiam ce sa le raspund pentru ca incepusem sa nu imi convina faptul ca el nu munceste ca sta toata ziua si plimbari si cafele si cucuri dar d munka nimik deja aveam 20 d ani inaintam in varsta si deodata ce vrei sa faci o familie atunci tre sa te zbati si ptr ea nu sa stai mereu pe baza parintilor..a 3 luna deja luna lu martie ai mei mau sunat si au spus ca sa vin acasa ca vor sa ne dea un apartament sa stam acolo singuri si sa fim o familie, , eu iam spus toate cele lui si el nu a fost de acord ca el nu vrea nimik ca nu vrea ca ai mei sa se gandeasca ca el sta ptr bani si scuze d genulll lam crezut si nu am zis nimik am refuzat oferta familie si am ramas in continuare acolo..dar eram din ce in ce mai stresata ca eram ca si o familie dar d fapt el nu facea nimik la nici 2 saptamani iam spus ca plec la mine acasa si nu ma mai intorc ca intre noi totul sa terminat ca el nu e om d casa si ca nu are de gand sa aiba un serviciu si ca e un lenes si sta numai sal intretina familia lui pe pensia lor ptr ca ai lui sunt in varsta si sunt deja la pensie..zis si facut am plecat era deja luna mai..nu a insistat foarte tare sa nu plec incerca doar sami explice ca o sa isi gaseasca siu ca o sa fie dar sai las timp ca el vrea sa gaseasca ceva bun si atunci am rabufnit si mai tare stiind ca a avut atatea ocazii de munka dar d fapt el nu sa dus soi nu a vrut sa munceasca si am plecat inapoi acasa...nu ma cautat deloc in schimb eu da ptr ca in sinea mea il iubeam mult nu imi grisise niciodata ma ascula mereu la bine si rau nu, ma lovise sau jignise niciodata era ceva de nedescris dar singura problema era serviciu ptr ca eram deja la o varsta cnd nu ma mai simteam bine luand bani de la ai mei si traind toata viata pe bani lor chiar nu mai puteam sa suport asta..au trecut 2 luni de despartire imi era foarte greu si niste prieteni sa ma scoata din melancolie mau invitat sa dam o fuga la mare.. zis si facut am plecat la mare..la nici 2 zile pe plaja pe cine sa vad pe prietenul meu iubit era si el la mare cu niste vecini de ai lui mam facut ca nu il vad dar insa deja ma vazuse el atunci cnd eu deja eram uimita ca el ce face acolo...a venit la mine ma intrebat ce fac am stat d vb din una il alta aproape neam impacat de la mare am plecat impreuna la ai mei acasa am stat ce am stat mam dus din nou la el acasa am stat acolo pana la sf luni noiembrie bineinteles intre timp ma mai duceam si la ai mei i apoi reveneam inapoi la el acasa...din perioada cnd fusesem la mare si pana in noiembrie eu nu stiam ce este in neregula cu mine nu mai aveam problemele care le au femeile nu mai imi venea pus si simplu fusesem la doctor d 2 ori dar mia dat niste medicamente si mai spus ca nu sunt insarcinata nu nimik numai se poate fi de la apa rece sau sunt racita acolo...am crezut am luat medicamentele in schimb vomam imediat ce luam pastilele nu miam dat seama si nici nu am tinut mare cont..nu stiam ce inseamna sa fi inseamna sa fi insarcinata..tata avea ceva afaceri si prin strainatate nu dau nume tarii respective, , , in luna lu noiembrie mam suparat din nou pe faptul ca el tot nu avea gand de munka mereu il stresam si il intrebam de ce si de ce nu se duce la munka si deja ma saturasem sal tot bat la cap reveneam la aceeasi poveste de care cndva deja plecasem din cauza asta...nu se certat niciodata cu mine ma lasa sa tip sa urlu si cnd ma mai opream ma intreba ai terminatt...cuvintele astea ma scoteau din mintii ma disperau ma exaspera mereu aceeasi intrebari dar fara rezultat..am hotarat sa plec in strainatate tata avea o casa in chirie in orasul si in tara unde el se mai ocupa cu afacerile..mam dus acolo am zis ca am nevoie de o perioada de liniste de fapt vroiam sa fiu singura si sa ma gandesc la toate in liniste...am plecat acolo si ma simtem foarte bine ca sunt singura si ma pot recrrea un pic dupa multe si multe intamplari tata a plecat inapoi in romania dupa 3 zile si am ramas total singura bineinteles el facea drumul de multe ori pe luna in strainatate deci eventual se mai intoarcea oricand in alte zile..era prima oara in strainatate am inceput sa ies afara sa ma plimb sa studiez si sa vad alta lume nu stiam limba dar in schimb am fost ass la engleza..nu am terminat multa scoala decat pana in clasa a 10 dar engleza a fost o limba care mia placut foarte mult si la care di n toate materiile tot timpul aveam 10 am participat chiar si la olimpiade..revenind la tema...mam plimbat incercam sami fac cunoastiinte si prieteni prin engleza mea chiar am si cunoscut cateva persoane era o familie de bulgari turci...o femeie aveam 2 baieti unul de 14 si unul de 18 neam imprietenit au venit la mn acasa am fost la ei miau aratat orasul ne intelegeam foarte bine..in scurt de cateva zile tata a revenit inapoi insa era foarte schimbat cu o falca in cer si una la pamant era luna lu decembrie mama plecase din tara din casa si din famile la parasit pe tata...era foarte suparat nu isi putea exprima toate sentimentele fata de mine dar simteam toate astea...si din felul in care vorbea o perioada nu a stiut nimeni de ea unde este si ce face si unde a plecat eu in sinea mea ma gandeam ca din cauza certurilor si a toate cele a plecat si a parasit casa sa multumit ca nea vazut mari pe mine si pe sora mea ca am uitat sa spun suntem 2 surori soar mea fiind cu 6 ani mai mare ca mine si din cauza certurilor si scandalurilor ma gandeam ca a plecat...lam invinovatit pe tata pentru asta dar nu in fata ci in inima mea din momentele alea mam inkis in mine nu mai ma puteam exprima in fata lui cu nimik ca simteam ura...insa in momentele alea eram inca la 20 d ani si nu stiam eu cei bine si cei rau cu adevarat si nici acum nu cred ca stiu prea multe si nimeni in viata nu stie cu adevarat multe...revenind la subiect.am plecat din casa simteam sa fiu singura..mam dus la prietena mea ceea pe care mio facusem acolo ma simteam foarte rau erau acasa era ziua ei si urma sa ma sune dar eu eram deja acolo..de suparare am baut tot ce am apucat la petrecerea ei mi sa fcaut din ce in ce mai rau am vomat foarte tare si atat miam adus aminte a doua zi ca am pus mainele in jurul la burta si auzeam in cap imi pierd copilul imi pierd copilul mam trezit a 2 zi cu dureri d cap prietena mea statea la capul mau cum a stat d fapt si toata noaptea abia a 2 zi am destainuit inima mea si de ce bausem asa si faptul ca ce imi auzeam in urechi atunci cnd am vomitat..ea mia spus ca sunt insarcinata si ca sunt presimtiri de mama eu iam spus nu are cum ca am fost la doctor si am luat pastile dar intradevar mereu vomam cnd le luam..am cumparat impreuna un test d sarcian a iesit negativ..eu spunema vezi nu sunt ea insa nu sa lasat pagubasa si mai facut o programare la un doctor acolo pe data de 15 decembrie nu am sa uit ziua niciodata...eu mergeam increzatoare nu credeam nimik din toate cele ins am iesit de acolo plangand.eram insarcianat in 4 luni jumate..nu stiam daca sa ai mai spun tatalui meu mai ales dupa cele intamplate cu mama..totusi la vorbele prietenei mele iam spus adevarul cum am ajuns acasa si am avut o cearta groaznaica..si multe reprosuri unele din ele adevaratae si altele nu...ceva gen..ai fost cea mai mika team lasat sa faci ce vrei in lumea asta nu tiai terminat scoala nu am zis nimik ai plecat cu unul teai intors dezamagita ai plecat la al 2 lea nu este om de casa nu munceste sta toata ziua nu ati avut nici un gand d nunta mai dus numai la dezamagiri si la rasul lumii ce va spune lumea cand se va auzi asta si nu ai nici o nunta nu esti in randul lumii..era foarte suparat avand in vedere ca sora mea la 22 d ani a plecat domnisoara din casa noastra iar eu...numai prostioare facusem..dar astea sunt caile vietii.. din certuri ma pus sa aleg ca daca vreau sa tin copilul sa raman casa definitiv si sa nu mai am nici o treaba cu cel del 2 prieten sa imi am grija de copil si sal las ca el oricum nu munceste si nu are hef d munka si nu va munci niciodata si nu poate intretine o familie iar el nu era de acord sa il mai intretina si pe prietenul meu..avand in vedere ca mama ne parasise si il condamnam foarte mult pe moment lam urat si mai mult de ce putuse sami spuna si nu vroiam sa dau nastere unui copil fara tata ptr ca eu deja cu toate ca aveam 20 d ani simteam lipsa mamei si plangeam foarte mult..intrun cuvant sufeream si credeam ca toata vina e a tatalui meu..am avut de ales si am ales ptr copilul cel purtam in pantec am ales tatal copilului si am plecat in tara la el acasa cnd am ajuns am fost nu numai un pic dezamagita ci foarte..pe o parte vroia copil dar pe foarte mare nu ca e prea devreme si una si alta pana la urma oricum nu mai se putea da afara era prea tarziu de un avort am plans foarte mult ca in atata timp auzisem primele vb urate din gura lui..gen mai se poate da afara daca poti dal afara..ma durut foarte tare dar deja facusem pasul si imi lasasem familia ca sa imi pot face eu o familie mie si copilului ptr ca tata mia spus ca daca si de data asta plec sa nu mai am ochi sa ma intorc acasa daca mai am alte probleme..si eu il alesesem pe cel iubit din nou...sarcina continua el nu muncea deloc imi faceam din ce in ce mai tare griji avea noroc cu familia lui ca cel putin de mancare si ce trebuie intro casa exista si nu duceam lipsa dar vroiam ca el sa se ocupe d familie sa nu se mai plimbe toata ziua si sa se duca la munka ca in curand aveam sa dau nastere unui copil..eram in luna a 7 cnd mama a inceput sa de primele semne de viata si sa spuna unde este si de ce a plecat..era asa cum banuisem din cauza certurilor si ceea ce era mereu in casa..il uram pe tata si mias fi dorit ca mama sa fie in momentele alea langa mine dar nu se putea ea parasise tara si plecase in strainatate tin sa spun pana atunci la varsta ei mama nu pusese mana pe nimik la munka decat sa aiba grija familiei..imi era ff dor d ea as fi avut nevoie sa fie langa mine dar cnd ai spuneam asta imi spunea ca ea acuma tre sa munceasca si sa isi vada de viata ei singura sa ia totul d la zero ca acuma ea vrea sa fie linistita si sa se bucure d anii care ai mai are si ca a plecat d langa tata..de cate ori ma suna mama vb foarte urat de tata ca a inselato ca ia facut chiar si farmece fel si fel de ironii care ma blocau pur si simplu si imi spunea sa nu mai am nici o legatura cu tata ca el e un om rau si ca din cauza lui eu nam o viata buna si un rost al meu asta cel putin stiam ca nui adevarat ptr ca tata nu avea nici o vina de faptul ca eu nu aveam noroc de o familie sau de un sot asa cum trebuie..in apropierea nasterii ne-am trezit cu tata la usa plangand ca isi cere scuze de ceea ce a spus da el nu vrea sa ma mai vada suferind si ca vrea sa stie ca am o familie buna un sot bun si copilul sami fie fericit si sa traiasca bine..lam iertat asa este iniam mea si a multor copii bineinteles dar totusi in suflet in comndamnm ptr plecarea mamei..in schimb el nu mia spus niciodata sa nu tin legatuira cu ea sau sa nu o caut ba chiar ma incuraja si imi spunea ea e mama eu sunt tata si amandoi la bine si rau te-am crescut tu sa ai respect de amandoi..nu a vorbito niciodata de rau si cu timpul incercam sa fac legaturile si sa incerc sami dau seamaa atunci de ce erau atatea certuri in familie in perioada copilariei mele de ce imi aduc aminte ca mama mereu plangea sau o gaseam cu ochiul vanat..dar nu reuseam eram inka prea mika sau necoapta la minte sa fac diferenta si sa realizez adevarul..a stat la noi cateva zile ma simtem bine ca totusi e cineva din familie alaturi de mine si ca ma simteam protejata a incercat din nou sal indrume pe cel care il iubea sa se duca la munka ca de acuma va avea o familie si nu mai suntem copii vom deveni parinti si toate se schimba..el mereu promitea ca da dar cu timpul nu era asa...am nascut din fericire tata a apucat sa ajunga la nasterea fetitei mele deoarece durerile mau luat cu o seara inainte si am nascut abia a 2 zi asteptau toti afara nasterea copilului sotul meu cum sar spune chiar daca nu eram casatoriti..se plimba dintrun colt in altul tata isi freca mainile si se soeria de tipetele mele de durere astea mi lea spus o golega de camera und statusem cu o seara inainte in durerii..am nascut o fetita frumoasa si dulce..totul era bine si toata lumea era fericita mai ales soacra mea care a avut 3 baieti si din care eu eram prima care ai audusese in casa o fetitza si mai bn spus o nepoata..pentru ca fratele mijlociu nu era casatorit iar cel mare era casatorit dar nu statea cu ei in casa era in al 9 lea cer si foarte bucuroasa ea ma ajutat cu fetitza ea mio spala ea mia aratat cum so schimb ea ma ajutat foarte mult insa eu eram tot foarte nemultumita sotul meu nu avea nici gand d munka...pentru copil trebuiau multe si deja mi se facuse rusine sa cumpere familia lui sau sa ma ajute tata imi era scarba sa mai cer bani d la el si ma simteam foarte josnic si de familia lui care cumparau ce trebuie ptr fata mea..dupa bote si cnd a facut fetitza 4 luni am hotarat sa plec in strainatate la casa lu tata ce o avea in chirie am plecat si eu si el si fetitza am sperat ca daca e un pic departe d familia lui care ai fac toate poftele si e mai neajutorat se va duce la munka am incercat sa ai gasesc de munka de fapt mai mult tata dar fara nici un folos mereu gasea motive pretexte aia nu ba aia nu de parca era vreun print si avea vreun studiu superior ca sa aiba pretentii toate au fost fara nici un folos.eram suparata nervoasa si ma certat mereu cu el pe tema serviciului dar el nu spunea decat o sa muncesc si eu candva..si o sa fie bine nu se certa cu mine nu ma injura nu ma batea nu nimika...dar munkaaaa... dupa un timp am preferat sa ma angajez eu daca el nu vroia mam angajat la un barulet de turci la ceaiuri si cafele si cat eram la munka el statea cu fata ma ajutat intradevar mult dar asta na durat prea mulkt timp ca intro seara ma sunat ca a cazut fata din pat alta data incepuse ca el nu mai poate sa stea cu ea ca ai e frica si ca e mika si sa nu pateasca ceva si iam spus bine dar tu nu muncesti si daca si eu ma opresc ajungem iar pe bani lu tata sau pe masa familie tale in romania si asta nu se mai poate fata mai avea 2 luni sa faca un an si am zis nu se mai poate asta..dar nici o reactie din partea lui ma duceam la munka veneam acasa nici nu ms puteam odihni ca fata ba o auzeam plangand ca ai era foame ba se chitaia de somn si tot asa nu am putut rezista dupa inka 4 luni ma slabisem ca naiba si tot el a venit cu ideea sa nergem sa lasam fata cu maicasa si sa ne intoarcem si apoi va cauta si el in liniste d munka nu vroiam cu nici un chip asa ceva imi era greu sa ma stiu departe d fata fiind si primul copil dar dupa ceva timp nu mai faceam fata munka casa si copil imi era prea greu chiar foarte greu de la familie nu mai vroiam sa cer bani si pana la urma am cazut de acord cu propunerea lui am dus fata in romania neam intors iam gasit si oferit multe locuri de munka dar nici un folos timpul trecea el nimik incerc sa mai scurtez din poveste sa ajung mai departe ca mam lungit cu vorba si va va fi foarte multe de citit aici...am avut momente mam enervat eu tineam toata casa si mai trimeteam si feti lam trimis in romania am ramas singura ma mai duceam acasa in concedii apoi veneam inapoi el a mai venit aici dar ca d obicei nimik nou dupa mult si multe incercari fara nici un rezultat deja imi bagasem in cap ca tre sa pun punct cu toate ca ma durea ptr ca il iubeam ff mult era tatal fetitei mele si am incercat din toate puterile sa fac o familie dar nu sa putut copilul meu nu avea ce invata d la noi si mai ales d la tatal ei care pe primul plan löa el erau plimbarile si iesirile la discoteca poe banii mamei..ultima oara cand a venit din nou in strainatate era tot mai schimbat si mai diferit vroia masina din nou pe bani mei..si multe pretentii..vreau sa spun ca tata ai mai facuse cadou o masina pe perioada cnd el a luat permisul pe banii mei...si a tinuto numai nici aproape un an si a stricato din cauza ca nu ia pus antigel si a fost frig afara nu ia bagat atigel cu toate ca eu ai pusesem bani ptr sa cumpere..in fine atunci iam spus bine vrei masina uite am 2 locuri d munka ptr tine te duci muncesti nu ptr mine nu pentru fata ptr tine si strangi bani si daca mai iti trebuie atunci te ajut si eu nici asa na fost bine ptr amandoua servicii sa gasit cate un pretext...atunci am realizat ca eu mam zbatut degeaba si am trait in iluzii ca el se va schimba ba de dragul fetii ba de dragul familiei dar totusi dupa atata timp nu a avut nici o rezolvare..lam trimis din nou in tara ptr ca nu suportam sa vad cum sta si se plimba si eu ma zbateam cu munka mereu ptr familie si sa ne fie bine sa nu stam pe bani nimanui atata eu cat si fata..el a plecat eu am ramas si stiti cum este cnd esti singur ai mii si mii de ganduri ca si acum in momentul de fata sunt singura acasa si am gasit acest saite si mam decis sa imi descarc viata si poate sa primesc sfaturi ce as putea sa fac..am ramas singura si am realizat ca nu am cu cine trai chiar daca cum am spus nu ma batut nu ma jignit si nici nu era un om rau dar munka era si cea mai d baza care el nu stia ce este munka cum nici acum nu stie..am decis sa incerc sa cunosc pe altcineva gandinduma ca poate asa am sa incep sa uit ca il iubesc mai mult ca viata mea si sa vad daca altcineva poate fi mai bun...si imi poate oferii ceea ce caut o familie fericita o viata fericita si un sot muncitor si ptr familie...stiti cum este orice barbat si orice femeie isi poate gasi foarte ushor pe cineva dar nu se stie daca si o familie..am cunoscut un baiat nu este roman si am inceput sa ma intalnesc cu el...ne plimbam cnd aveam timp ieseam afara la suc la inghetata aflasem ushor ushor ca lucreaza si ca este tot in domeniul gastronomiei ca si mine el fiind bucatar si unde mai anume exact la restaurantul unde preferam eu sa merg in timpul liber ca acolo ziceam eu ca au cea mai buna caffea si cappucino si acolo ma simteam foarte bine tin sa spun ca nu stiam ca el lucreaza acolo deoarece nu il cunoscusem acolo...si asta am aflat cu timpul de serviciul lui..totul mergea foarte bine si frumos nu uitasem d familie si nici de respectivul sot trimiteam bani acasa mereu si mai ales ptr fata tineam legatura cu ei zi de zi nimeni nu stia c de fapt eu poate sunt pe un pas gresit...ai povestisem baiatului toata viata mea si bune si rele stia ca am si o fetitza nu mam ascuns cu absolut nimik fata d el chiar ai ceream sfaturi si il intrebam ce este mai bine sa fac si ce nu ar fi sa merg mai departe de dragul fetii dar nu mai pot sa tin numai ru mereu familia si el sa nu faca nimik fel si fel d intrebari dar el imi spunea ca el ar avea multe de spus dar decizia este a mea nu vrea sa strice o familie si daca vreau sa punem punct o putem pune oricand..el nu vrea ca eu sau fetitza mea sa sufar sau sa imi distrug familia si cu toate ca ma iubeste prefera sa nu se bage intro familie si ca el incearca sa uite tot si sa imi vad de viata mea...uneori imi spunea ca familia este ceva foarte pretios si ca ar trebui sa tragem si bune si rele si ca ar fi mai bine ptr mine sa raman cu familia mea si asta pentru fericirea fetitzei mele sa creasca lanaga mami si tati..mi se parea mereu si mereu o persoana foarte buna plus ca avea un serviciu stabil deja de 9 ani si am tot continuat si continuat asa am tinuto timp de un an bineinteles eu ma duceam mereu acasa in concedii de 2 sau chir 3 ori p an..tin sa spun ca familia nu miam neglijato si mai ales fetitza mea si doar cel mai mult ptr ea imi faceam griji ca tatl ei nu munceste ca nua are ce sa vada bun öla noi in casa in ritmul asta pana in apropierea sa fac un an cu strainul am plecat in tara pentru sarbatori eram insarciana cu strainul si stiam asta aveam o luna jumate in perioada sarbatorilor mam dus acasa si am pus piciorul pe situatie te duci la munka sau te pararesc iam spus sotului nu mai pot trai asa sa tin tpoata casa ta toata familia ajunsesem so tin si toate si tu sa te plimbi toata ziua e bine ca nu era bautor d alcool chir efectiv deloc in schimb fumator si exces de cola si alte sucuri...el tot ma evitat si tot sa nu faca si sa nu merga la munka si atunci miam facut bagajul am luat fata si am plecat...lasandul singur bineinteles iam si destainuit ca am gresit si ca sunt insarcianata eu nu am putut avea secrete niciodata fata de persoanele care le iubesc si oricat de crunt ar fi adevarul nu il pot tine in mine deaceea nici nu puteam fiind gravida sa am relatii sexuale cu el gandul meu era daca el se ducea la munka faceam un avort iar daca nu sa pastrez strainul ce il cunoscusem..pot spune ca il cel un an aveam impresia ca il cunosc de un car de ani si plus ca ai cunoscusem si familia mia placut ca se gandeam mereu la fata mea daca am sunato daca iam trimis bani si lucruri de genul asta..am luat fata si am plecat inapoi in strainatate lam parasit nici acum nu stiu daca am facut bine sau nu...am venit la strain am inceput sa locuim impreuna pentru faptul ca eram insarcinata nu ma mai lasat sa lucrez si de atunci stau acasa ca si in ziua d azi...darr incepand o altfel de viata si o noua familie ca in orice alta familie tre sa fie cate un defect si de aici incep sa va spun ceea ce ma doare foarte mult, , , strainul pana sa locuim impreuna mi se parea barbatul ideeal respectuos imi iubea fiica care d fapt nu era a lui ma respecta pe mine muncea si venea mereu acsa dar dupa ce neam mutat impreuna lucrurile sau intors la 100 d grade acum vreau sa ma lamuriti din ce va voi povesti cine are parte de vina sau ce ar trebui sa fac...stat impreuna in aceesi casa am incepu si am aflat ca el joaca casino si ca d fapt pana sa raman insarcinata a fost in acelasi an cu mine cu inka o persoana..de care eu nu stiam absolut nimik cnd nu era cu mine era cu ea si cnd nu era cu ea era la mine...nu as fi aflat asta daca cumnata lui nu ar fi nascut si la cateva zile mam dus in vizita la ea acasa sal fad pe bebelus si acolo am intalnit persoana cu el el traise de 3 ani si respectiv anul in care fusese cu mine...pe moment am crezut ca e cineva in vizita la ei..am salutat am intrat in casa ca d obicei ca si la mine acasa la un momendat am vazut ca cumanta era cam galbejita la fata am intrebato daca e bine si din discutie respectiva ma intrebat ca ce legaturi sunt intre mine si cumnata lui si am spus suntem aproape cumnate...a ramas socata p moment nu mai stia nici ce sa spuna nimik era pur si simplu blocata cum ce unde deci din cauza ta nu mai mia rasp la telefon nu lam mai gasit d atata timp etc..nu neam certat nici nu neam paruit si nici nu neam batut am calmato si am stat de vb foarte noarmal iam explicat care e situatia iam spus ca eu habar nu aveam ca ea a nexistat si cum nici ea nu a stiut dar ca la un moment dat de ceva luni el nu a mai cautato si nu ia mai rasp la telefon si atunci cnd il cauta la munka el o respingea fara sa ai spuna de ce..eu am mai intrebato cate unele ce ma interesa ea la fel si tot asa am descoperit ca cel pe care am crezut ca este cel mai perfect ptr mine si ptr fata mea si ptr o familie d fapt ma inselase in atata timp cu altcineva..cumnata strainului nu stia multa germana nu a intels ceea ce vb si asta a fost bine ptr noi cumnata a crezut ca nu stim nimik una d alta si ca e un simplu musafir am stabilit cu ea ca eu am sa ies prima din casa si o sa o astept undeva afara sa vorbim mai departe...zis si facut am plecat salutand foarte noarmal ca si cum toate erau bune..dupa vreo jumate d ora d asteptari apere si respectiva concubina...cum sar spune..am descoperit fel si fel de lucruri despre cel cu care traiam eram plina d nervi pana la dumnezeu si plus si in 6 luni insarcinata..fata ma tot intreba cum d eu nu miam dat seama cum d nu am stiut cu cine traiesc si ca el d fapt era si cu ea d 3 ani si vorbe de genul am stabilit cu ea sai intindem o farsa..am invitato la mine iar cnd a aprut el acasa a ramas foarte socat dar sincer vreau sa va spun un lucru barbatul care traia cu mine si ai purtam in pantec copilul in timpul certei in care fata plangea si il intreba de ce miai facut asta si la cete am facut penrtu tine si una si alta reprosuri el a inceput sa planga si ea plangea si tremura sa pus langa ea si a luato de mana in fata mea spunand ca toate astea e numai vina mea si ca de ce am aduso acolo daca am aflat de ea si de ce am facut asta ea ai spunea ca nu poate trai fara el si ca il iubeste si la un moment a fost o intrebare din partea ei care efectiv nu mio aduc aminte p moment dar banuiesc era ceva gen de ce tiai batut joc d mine chiar nu ma iubesti sau nu mai iubit...la care raspunsul lui era si a fost ba te iubesc si la care ea face si cu ea cum ramane si el spune si pe ea o iubesc ca poarta coüpilul meu in pantece..ea ia spus dar ce facem acum ne luam o casa si stam impreuna cu totii sau ce eu eram din ce in ce mai socata nu imi venea sa cred ce vad in fata ochilor si ce aud cu propriile urechi si asta nu a fost tot tipa plangea se vaita si etc la un moment dat sa facut ca ar lesina d fapt na lesinat nu nimik dar ceva d cenul la care ce crediti ca a facut el...???a ridicat pana la mine si a vrut sa dea in mine efectiv ca toate sunt din vina mea si ca tipa ai este rau din cauza mea si toate astea numai eu am vina si repros peste repross...in final am duso acasa pe tipa si am reven it acasa am inceput sa ma cert cu el mia pov pana la urma ca el a fost cu ea dar ca dupa ce a aflat ca sunt gravida a incetat sa se mai vada cu ea ptr ca stia ca d acuma o sa aiba o familie si ca o sa fie numai ptr familie ca el nu ma tine la ea ca sa ma gandesc bine ca el sta numai cu mine si ca ea a fost d domeniul trecutului ca el nu a crezut ca cu noi va merge mai departe avand in vedere ca eu nu stiam ce vrea d fapt daca raman cu el sau cu familia mea si de asta a continuat sa se vada si cu ea intradevar mai rar si asta stiu si eu ca in rest majoritatea timpului era la mine..dar sincer am fost socata d toate cele ce sau intaplat in aceea seara si plsu miam pierdut orice incredere in el efectiv..am incercat sa uit si sa merg mai departe a trebuit sa ne mutam ca gtipa sa nu mai stie unde stam si sa nu il mai deranjeze asa a spus el ca apoi o sa vina si ne va strica familia daca o lasam sa stie und stam..si ca noi suntem impreuna..din iubire ptr el si din faptul ca deja era al 3 lea barbat care cum ar veni il tin am continuat imreuna fara sa mai ma uit inapoi ma gandeam numai ca o sa dau nastere inca unui copil si ca o sa fiu o femeie singura cu 2 coipii si atunci ce se va alege d viata mea...imi era si imi este frica mereu sa raman singura...pentru ca eu sunt o persoana care am mereu nevoie de protectie si sa ma simt iubita si sa stiu ca cel d langa mine ma iub este enorm si in plus sunt foarte increzatoare in lume sau mai ales in iubire si foarte multi dintre noi sufera de boala asta..am crezut ca o sa trec peste toate astea cu usurinta ca am sa ma uit numai la copii mei si sa le fie lir bine dar inima nu imi da asa o putere ptr ca il iubesc prin tipa respectiva am aflat si ca frecventeaza fel si fel de cazinouri dupa tiate certurile am inceput sa studiez despre el si cam p unde umbla si am aflat ca ea nu mintise si ca el se ducea in casino..am descoperit si unde...de obicei serviciul lui este de la ora 10 dimineata pana la 7 dupa amiaza de la servici pana la casa noastra dureza numai 20 d minute cu tramvaiul..un scurt timp a fost toate bune am crezut ca intram pe un fagas normal dar d unde..sa facut 7 jumate sa facut 8 il sun sal intreb daca ajunge ptr ca d multe ori nu mancam pana seara ca sa mancam impreuna..sun si nu raspunde nimeni sun insistent d multe ori dar fara nici un rost la ora 9 30 imi suna telefonul si imi spune ca e cu niste prieteni dar d fapt locul unde era nu se auzea nimik efectiv..am tacut si am asteotat sa vina acasa am facut un scandal monstruo s si prima mea iesire din pepeni cum se spune am tipat am uralt si mai ca imi venea sa sparg prin casa de nervi..dar sa intelegeti si de ce..primul lucru o femeie se gandeste ca exista alta femeie la mijloc atunci cand intervin lucruri d genul asta sa intarzii acasa su sa nu suni sau sa nu raspunda la telfon sotul..bineinteles nici eu nu pot sti daca el era cu o femeie sau nu cert este ca el timp de 2 ore jumate nu mai raspuns la telefon si ma sunat sin gur dupa atata timp..am incercat si iam explicat nu se face asa vrei sa ramai afara cu baoieti te inteleg esti barbat muncesti si ca orice om mai ai dreptul la libertate..dar intai suna si anunta ca ramai afara sau cel putin ridica receptorul si vb atunci cnd te sun sau cred ca am dreptul sa stiu in ce cerc de prieteni te invarti..si plus pana atunci el nu se intalnea cu prieteni in decursul de un an in urma iar dintpo data au aparut prieteni d care eu nu stiam..fazele au inceput sa se repete la scurte perioade mereu acelesi certuri si reprosuri i leam facut mereu lam amenintat ca plec dar fara nici un folos lam amenintat ca ma sinucid dar fara nici un folos ba chir uneori imi radea in fata si imi spunea ca sunt o nebuna si apoi ca ma iubeste stiiti asa ca si un joc eu tip si urlu si dupa asta el vine sa ma ia in brate spunandumi ca nu mai face si ca se va schimba si nu se va mai repeta si ca ma sa suna sami spuna daca ramane afara dar nici pana in ziua de astazi nu sa intamplat asta..intro seara foarte nerviasa deja era din nou ora 9 si am dus repede fata si pe baietel la vecina mea de scara si am plecat sal caut plus am sunat la servii sa vad daca mai este acolo ptr ca d cateva ori ma mintise ca a stat peste program..lam cautat cam p unde ma gandeam eu ca ar fi sau ca ar putea sa isi petreaca timpul dar fara folos in ultima clipa cnd ma gandeam sa plec spre casa dezamagita plus ca sunam incontinuare si nu raspundea nimeni miam adus aminte de vb tipei cu care fusese el..no sa ai nici o viata daca ramai cu el o sa umble dupa una si dupa alta sau o sa isi cheltuie bani in casiouri..o sa ai viata grea daca ramai cu el nu mai sta pleaca pana nu ti se naste pruncul...casino acolo am inceput sa caut si am intrat in cateva dar fara folos pana in trunul care era chir efectiv in zona muncii lui acolo lam si gasit...am inceput sa tip acolo si sa fac urat crize de isterie se pot numi astea..dar cred ca si pe buna dreptate..esti un nesimtit un nenorocit si ce imi venea pe gura spuneam..am plecat d acolo am ajuns si acasa am tinuto in cearta si pana a ajuns de a ridicat mana la mine din noua era deja a 2 oara de la faza cu tipa respectiva..vreau sa spun ca nu ma lovit chiar foarte tare sau poate eu nu mai realizam din cauza nervilor dar oricum nu aveam puterea nici sa plang ci doar sa tip si sa urlu la el de ce imi face asta si ca nu se gandeste la familia ce am inceput so intemeiem si la baiat si ca ce va vedea copii nostri la noi daca el tine un ritm de asta si ca el sigur umbla si cu altele si nu numai la casino si dasta dispare mereu si nu raspunde la telefon si d atunci mereu si mereu certuri in casa pe baza el pleaca nu suna nu spune und este nu imi raspunde la telefon si nici nu stiu unde a fost...nu stiu daca sunt eu nebuna sau daca exagerez cu toate astea dar cred ca nu este nici corect ca o sotie sa nu stie unde ai este sotul in nenumarate seri sa nu ai raspunda la telefoon si habar nu are unde umbla...vreau sa va spun toate astea au inceput din ziua cnd tipa respectiva a fost la noi in casa si de atunci si pana acuma sunt deja 8 luni baiatul deja are 2 luni si a vazut si el ceva certuri si scandaluri d genul asta..revin foarte scurt la familia mea mama inca plecata d cnd aveam 20 d ani tineam legatura la telefon incerca mereu sa imi bage in cap ca sa nu stau d vb cu tata ca el ia facut si ca a inselato cu x y z si tot asa chetii ceva gen gelozie..isterie acuma incerc sa deslusesc lucrurile familiei mele oare mama chiar a avut motivele astea avand in vedere ca tata a muncit si a facut tot ptr casa ptr mine ptr soara mea el ma dus la scoala el a venit la sedinte si el mia fost alaturi la foarte multe etaoe din viata mea in schimb mama a fost doar mama care a gatit in casa si cam atat ne certa mereu sau era uneori buna dar nu prea am avut cine stie ce sfaturi sau ajutor din partea ei cu toate ca pe parcursul a 4 ani de cand munceste si traieste pe bani ei nu a sunat niciodata sa ma intrebe daca mie bine sau cum sunt imi spunea daca vrei sa imi auzi vocea sau sa sti ce fac sunama si avea momente cnd vorbea cu mine sau cnd imi spunea sa n u ma mai suni esti o proasta si fel si fel d injuraturi si vb urate ca tu tii cu taicatu si ca va facut vraji si multe foarte multe vorbe..in schimb ceea ce stiu despre tata este faptul ca atunci cnd mia fost greu a fost langa minmia dat un sfat bun sau rau dar ma ascultat cu liniste si ma sfatuit indiferent daca era d bine su de rau..nu mia reprosat multe in viata cu toate ca ar avea sa imi reprosesze foarte foarte multe in schimb mama d cnd plecase de acasa obisnuia sa spuna ca sunt o c...va..si ca am schimbat pana la al 3 lea barbat si ca cu nici unul nu stau si toata vina e a mea..nu stiu pana la urma daca chiar tata a gresit fata d mama dar stiu ca fata d mine atunci cnd am avut nevoie d el mia fost alaturi el a fost langa mine cnd am nascut prima oara el mia dat un sfat si o mana de ajutor in schimb mama mia dat numai vorbe urate si spunand despre el ca este un golan si un bagabont si ca a inselatoo d mii si mii d pori incerca chiar sa imi spuna lucruri care eu le stiam ca nu sunt adevarate cum ar fi ca eu am plecat de acasa din cauza lui si ca daia nu am nici o familie buna din cauza lui si toata vina era numai a lu tata ce sa va mai spun...am ajuns sa cred ca de fapt mama sufera d aceeasi boala cu care am ajuns si eu sa sufar moamentan gelozia..nu stiu daca gelozia mea este de bine sau d rau atata stiu ca nu stiu ce sa mai fac cu viata mea tin sa spun ca cel del 2 baiat cel acre nu muncea am avut incredere oarba in el si nu am auzit despre el niciodata sa il fi atins vreo femeie in afara d mine..dar acum traiesc un calvar care nu sti cum sa o mai dau la capat de aceea va rog sa imi cititi poavestea si cine o va intelege sa imi de un sfat cat mai bun este ceva real din viata mea si chiar si acuma..nu stiu ce sa ma mai fac cu el si nu stiu ce sa ai mai spun ptr ca din cauza ca iam spus prea multe in schimb nu am plecat niciodata definitiv a ajuns sa imi ia vb in ras si sa ma mai si enerveze la maxim spunand ca da isi cauta pe alta si face si drege..eu simt ca ma ridic la cer am momente atunci cnd se intampla ca d obicei si nu vine acasa sa bag cutitul in mine sau chiar in el sau uneori sa iau pastile si sa ma sinucit dar ma gandesc ca am 2 copii frumosi ca o floare de trandafir si ma gandesc la ei 2 si pot spune ca ei sunt firul de atata care ma mai tinut pe poicioare la cate am trait..si cat traiesc in prezent, , , am scris mai sus ca sunt singura da..ptr ca strainul este plecat in tara lui ca a murit mama lui...dumnezeu so ierte..dar..tinand cont ca mama lui nu are nici o saptamana de la mormantare lui ai arde sa ma la misto spunand ca isi gaseste una din tara care provine si face nunta acolo...toate astea sunt o turtura ptr mine am crescut in violenta am trecut prin ea pe la 17 ani mam ferit de ea pe atunci si am lasat pe baiatul respectiv am fugit de puturosenia tatalui fetitei si am ajuns tot la sclavie...o femeie care sta acasa cu copii eu nu am voie sa vb cu vreun baiat ca a spus ca imi taie picioarele daca ma duc in vizita la cineva eu trebuie sa sun si sa spun ca ma duc acolo si efectiv oricum nu mai am treaba cu nimeni ca mia interzis sa mai vb cu toata lumea la fiecare lea gasit cate un defect...dar in schimb el are voie sa greseasca si sa faca ce vrea sa stea unde vrea sa lipseasca cu oerele fara sa stiu unde este..sa bage bani in casinou sau alte femei tin sa spun ca eu pana la el nu am avut crize d gelozia chir nici nu stiam ce sunt astea si radeam cnd vedeam ca altcineva este gelos pe prietena sau prietenul lor..dar stiti cum se spune nu rade ca ti se poate intampla si tie, , , si la stadiul ala am ajuns efectiv sunt geloasa dar gelozia mea nu stiu cat de gelozie se poate numi ca am si acte de violenta uneori asupra mea sau chiar asupra lui si atunci intervine si el ridicand mana la mine si lovinduma..eu am trait violenta in casa si in familie nu suport asta si nici nu vreau ca copii mei sa fie afectati de scene de genul asta va rog datimi un sfat ce ar fi bine sa fac nu am curajul sa fac nimik momentan sunt nedumerita ce este mai bine sa fac deja mam saturat d viata asta eu cred ca ptr varsta de 24 d ani am trecut prea multe..nu sunt urata si nici schioapa chiar dupa 2 copii ma pot mandri ca ma tin destul de bine dar nu este vorba despre asta este vorba ca nu stiu ce sa fac si deeacea am hotarat sa va scriu viata mea si sa imi dati cateva sfaturi sper sa aveti rabdare in a citi tot ce am scris si sa primesc chiar si raspunsuri sau intrebari daca eu am omis cate ceva de scris sau sa ma lamureasca cineva ce e bine sa mai fac cu viata mea efectiv eu nu mai stiu.aa strainul chiar dupa toate cele vreau sa spun ca nu a renuntat la familie face ptr casa tot ce trebuie avem tot ce ne trebuzie nu sa rastit la fata mea pana acum cel putin..si aduce in casa ce ne trebuie bani sunt lasati si pe mana mea cu toate ca uneori am calculat si ma mai si mintit cu bani dar acasa bani tot aduce...va rog din suflet sa imi dati un sfat ceva sa ma mai linistiesc si sa mai inteleg si eu ce sa fac cu viata mea stiu ca miam facut asta cu mainile mele si nam ascultat de nimeni acel nimeni fiind tata ca el mia dat pe parcursul vieti uneori anumite sfaturi care acum imi pare rau ca nu leam urmat...legat d familia mea ai mei au divortat in final mama e in continuare la fel daca eu sau sora mea incercam sa cerem vreun ajutor cu ceva ne spune scurt ca ea banii sii strange sai aiba ca daca imbatraneste cine va avea grija d ea iar mie ca d obicei imi spune ca daca vreau sa am o relatie mai buna cu ea sau canva sa stea la mine in casa sa intrerup orice legatura cu tata...eu nu pot alege intre parinti mei si asta iam spus mereu dar nu ma intelege indiferent ce spun daca am avut probleme si am incercat sa i le spun imi spunea tu tiai facuto cu mana ta si tu esti d vina ca ai plecat d la unul la altu nici nu vreau sa aud despre astea ca nu ma intereseaza in schimb tata ma asculta si nici el nu mai are cuvinte ce sa imi spuna decat daca nu mie bine vino acasa tata ca nu muriti d foame nici tu si nici copii..va rog mult sa ma sfatuti cu ceva in legatura cu toate cele scrise..scuzatimi ortografia de scris dar chiar nu am mai tinut cont de asta am scris foarte mult si stiam ca o sa scriu foarte mult si nu am mai tinut cont de felul cum scriu ma simt un pic usurata ca am mai povestit cuiva viata mea plina de necaz si suparari cu care nu stiu incotro so mai iau...va multumesc si astept raspunsurii...

nu mai citeste numeni acest saite, , , ,

daaa deci ultimul anunt este din 2011 si sigur ca nu mai citeste nimeni ce am scris eu...:(:(:(:(

Melysa, ai putina rabdare!Inca citesc...

Nu sunt medic, sper sa nu te dezamagesc! Iti raspund pentru ca ti-am vazut nerabdarea.Ai avut o copilarie, chiar daca lipsita de griji, destul de traumatizanta.Viata ta la fel mi se pare.Poate ca de vina e faptul ca ai acordat prea multa incredere oamenilor, ca esti prea sincera..Traiesti o viata de om cu cineva si nu-l cunosti cu adevarat.Din punctul meu de vedere, nici acum nu esti fericita.Traiesti cu teama in suflet ca intr-o zi vei ramane singura si neajutorata.Ai trecut prin destule pentru cei 24 de ani ai tai, trebuie sa fii puternica in primul rand pentru copiii tai.Pentru ca tot ce nu te omoara, te intareste, sa stii!
Nu cred ca tatal baietelului tau se va schimba, eu am invatat o lectie dureroasa:, , oamenii nu se schimba"oricat de mult ne-am dori noi asta, ei vor ramane aceeasi.
In privinta parintilor tai, te sfatuiesc sa tii legatura cu amandoi.Nu mai cauta sa-i invinovatesti pe niciunul.Adevarul este undeva la mijloc, tu trebuie sa ai o relatie cu amandoi, pentru simplu fapt ca ti-au dat viata.
Cred ca e timpul sa inveti din greseli si sa nu le mai repeti.Fii mai zgarcita cu increderea acordata.Putini oameni mai sunt sinceri in ziua de astazi, insa sarlatanii sentimentali iti speculeaza sinceritatea.Nu te sfatuiesc sa fii nesincera, dimpotriva, ador sinceritatea.In privinta relatiei tale actuale, nu sunt prea optimista.Tu sa faci ceea ce simti si sa stii ca-ti doresc numai bine!

mersi mult intradevar o perioada lam condamnat foarte mult pe tata pana acum mare cnd am vazut ca de fapt el a fost singura persoana care mia fosta alaturi..poate ca nu am facut asta din inima ci de durere cum ai spus si tu nu am avut grija dar am avut multe momente tulburate care si pana acuma viata mea este exact cum ai si spus foarte nesigura..da exact asa ma simt uneori singura si neajutorata si ma uit la copii si sincera sa fiu in primul rand fetita si apoi cel mic dar amandoi miau dat putere sa merg mai departe in viata..intradevar imi este frica si de relatia de acuma pentru ca ma simt foarte calcata in picioare avand in vedere la fazele care s-au intamplat si banuiesc ca vor continua am incercat sa ma schimb eu sa ma inkid in mine dar nu pot atunci cand iubesc pur si simplu radiez si nu pot tine in mine nici o urma de minciuna si nici o picatura de a insela...sincer uneori mi se pare prea mult bataia asta d joc din partea lui si uneori cum am spus am avut momente in care as fi bagat cutitul in el sau in mine si atunci imi aparea in fata copilasi mei si zambetul lor drag..ce imi este foarte frica am frica de singuratate si nu ca nu mas simti capabila sa muncesc nu ma refer la asta si nici din grija banilor e o vorba cine vrea sa munceasca are de toate numai cel lenes nu va avea nimik imi e frica de singuratatea feminana viata personala..dar uneori am tendinta sa nu ma mai gandesc sa plec si sa las totul in urma insa din nou ma opreste teama ca am 2 copii amandoi vor ramane fara tata si nu cred ca viata lor va fi prea fericita cu toate ca daca atunci cand vor fi mari le-as putea explica de ce am facut asta...dar pe deo parte nu imi doresc sa spun lucruri rele copiilor mei despre tatii lor pentru ca indiferent cum sunt tot tati raman plus tatal fetii nu ma jignit niciodata si mia acordat fetitza fara nici o replica poate ca nu se simtea nici capabil sa aiba grija avand in vedere ca el nu muncea...dar totusi eu am respectat asta si am zis ca fata mea nu va afla niciodata de ce noi nu mai suntem impreuna si ca la aceea intrebare mami de ce nu mai esti cu tati meu ias spune nepotrivire d caracter sau o scuza cat mai normala ca ea sa nu isi urasca tatal..si acelasi lucru daca sar intampla sa plec si acuma las face si cu baiatul ptr ca dupa toate relele care le-am primit si dupa faptul ca ma simt neglijata si fara nici un cuvant casa a sustinuto mereu cu ce am avut nevoie...eu stiu ca jimeni nu poate fi perfect si stiu si persoane familie care isi inseala sotie dar macar daca o fac au si o tactica in asa fel incat ea sa nu simta nimik si familia sa fie familie..in schimb el nu stiu cu adevarat daca ma inseala sau nu stiu doar ceea ce face ca pleaca cu orele si nu raspunde la telefon sunt zile in care atunci cand cred ca gata nu mai face si astept cu mancarea pe masa atunci nu mai apare nimeni si stau si ma uit la mancare si plang ca o fraiera pot spune..am incercat cat mai mult sa feresc copii de fata mea inlacrimata dar rebeka fetitza mea are deja 3 anisori si intelege si stie multe si a a fost cat pe aproape sa isi dea seama de anumite certuri dintre noi atat ca ea momentan nu intelege bine limba si nici nu poate intelege de ce tipam cu adevarat dar sincer nu imi doresca ca ei sa traiasca ceva tragi in parcursul vietii lor imi este foarte frica si de toate astea...si de aceea nu stiu cum este mai bine sa fac...

aa si am uitat legat de parintii mei stiu si sunt foarte constienta ca mama va decide singura intro buna zi fara ca eu sa decid ea stie de la mine ca eu tin legatura cu amandoi si ca nu am sa ma cert cu nimeni ptr nimik in lume si iam spus d en sute de ori ca pentru mine mama ramane mama si tata ramane tata indiferent de situatie si ca daca ei nu ai convine ca eu sa stau d vb cu el sa faca cum crede ea mai bine...si sti ce mia spus..ca ea nu are nevoie d noi adika d mn si sora mea nici la mormantatrea ei daca noi mai stam de vb cu tata sau suntem de partea lui cu ceva...plus din cate am inteles de la nasa lor de cununuie care a vizitato in tara care locuieste acum ca sa apucat sa citeasca biblia si sa spuna nu stiu ce rugaciuni in schimb mie imi spunea o data la telefon ca la avut pe satana in ea si ca la scos si ca a avut nu stiu ce sarpe si la scos si ca tata ia facut farmece si ea sa vindecat in schimb uneori ce credeti ca ma intreaba??? ai mai vorbit cu frumosul de taicatoo...?? deci e o fire ce nu am crezut niciodata din cate imi amintesc din copilarie spunea una si alta d tata dar acum am inteles mai bine ce incerca ea sa faca axact ce face si acum sa alegem intre ea si el...