crize ciudate in timpul somnului

In timpul somnului de dupa-amiaza fac niste crize foarte ciudate, se manifesta cam asa:aud ca un suntet de clopotel dupa care am acea senzatie ca si cum mas da intr-un montagne russ, dupa care cred ca intru in panica incerc sa ma misc si nu pot, incerc sa tip, am impresia ca tip insa gura mea nici nu se deschide, la fel si cu miscarile eu am impresia ca dau din maine si din picioare insa cand ma uit nu ma misc deloc.Sunt constienta tot timpul si ochii sunt intre-deschisi.Nici macar nu stiu la ce dr. sa ma duc, imi puteti spune ce-as putea avea?

Crizele astea le fac doar dupa-amiaza niciodata noaptea.

va multumesc.

Noaptea dorm cam 7-8 ore.

Pe timpul verii nu le fac, cum incepe toamna gata ma termina.
Nu mai dorm dupamiaza ptr ca mi-e frica, totusi nu inteleg de ce le fac si nu stiu la ce medic sa ma duc, nu locuiesc in romania si e tare aiurea sa povestesc crizele in alta limba.Totusi daca as stii cui sa ma adresez m-as duce.

Am vb cu un medic cardiolog, neurolog etc dar mi-au spus ca nau mai auzit asa ceva.Toate analizele mele sunt bune si totusi ce sunt crizele astea?

Va Multumesc

Cam cu aceasi problema ma confrunt si eu, dar mi se intampla numai noaptea, si mi se intampla doar atunci cand sunt foarte obosit, si adorm agitat.Aud in vis ca o pocnitura puternica, si ma trezesc cu un zgomot puternic in urechi, am mainile si picioarele amortite, si imaginea incetosata si neclara, totul dureaza maxim 30 de secunde.Mi-am facut toate analizele posibile si toate au iesite bine, pana la urma ramane sa ma duc la psihiatru.Daca i s-a mai intamplat cuiva, si a luat tratament pt.aceste simptome, va rog sa ne ajutati, e o stare incredibila, de frica si de panica.O zi buna tuturor!

NARCOLEPSIA Somnolenta excesiva in timpul zilei cu episoade de somn involuntar ziua, somn nocturn cu tulburari si cataplexie (slabiciune brusca sau pierderea tonusului muscular, fara pierderea constientei, provocata de emotii) sunt simptomele cele mai frecnte in caz de narcolepsie ( elul 27-3). Unii pacienti pot prezenta de asemenea paralizie musculara si/sau halucinatii la debutul somnului sau la trezire. Seritatea formelor difera. Pacientii pot prezenta 2 pana la 3 atacuri cataplectice pe zi sau la 10 zile, iar intinderea si durata atacului poate varia de la pareza tranzitorie a maxilarului care dureaza cateva secunde pana la paralizia flasca a intregii musculaturi voluntare pentru 20-30 min, in cazuri rare.
Narcolepsia afecteaza aproximativ 1 din 4.000 de oameni in S.U. A. si se pare ca are o baza genetica. Experimente in domeniul narcolepsiei (pe subiecti canini) sugereaza un tipar recesiv autosomal al mostenirii. Rudele de gradul I ale pacientilor narcoleptici o incidenta a narcolep siei de aproximativ 1 %, mult mai mare decat restul populatiei. in plus, aproape toti narcolepticii sunt pozitivi la antigenul leucocitar uman DR15 (in mod obisnuit gasit la 20-30% din populatia generala) ( modulul 306). O rata inalta de discordanta la gemenii monozigoti indica faptul ca unul sau mai multi factori neereditari contribuie la dezvoltarea sa.
Simptomele incep in mod tipic in a doua decada, desi debutul variaza intre varsta de 5-50 ani. Odata instalata, boala este cronica, fara remisiuni.

Diagnostic in mod clasic, diagnosticul de narcolepsie necesita prezenta "tetradei narcoleptice", care consta din: (1) somnolenta excesiva diurna, (2) cataplexie, (3) halucinatii hipnagogice (prezenta unor vise terifiante la debutul somnului) si (4) paralizie in somn (constatarea ca musculatura voluntara este paralizata coincide cu debutul somnului). Ultimele trei simptome ale tetradei sunt toate manifestari ale reglarii normale a somnului REM, inerenta sindromului. Toti pacientii cu narcolepsie prezinta somnolenta obiectiva rificabila in timpul zilei, dar celelalte 3 simptome sunt variabil prezente si doar cataplexia este unica in narcolepsie. Cel putin jumatate din pacienti prezinta cataplexie de un anume grad si cu procentaj similar raporteaza halucinatii hipnagogice si/sau paralizie in somn. Alte simptome asociate sunt utile pentru diagnostic, dar nu in mod specific. Un istoric al "comportamentului automat" la trezire (stare asemanatoare transei in timpul careia persista comportamente motorii simple) serste in principal pentru a-l corobora cu prezenta somnolentei din timpul zilei, dar nu este specific pentru mecanism. Pacientii cu narcolepsie raporteaza de asemenea in mod obisnuit tulburari sere ale somnului nocturn.
Un istoric familial este important pentru a evalua pacientul cu somnolenta excesiva ziua. O observare atenta a copiilor si a fratilor sau surorilor care sufera de narcolepsie, in mod special la varsta tipica a debutului (al doilea deceniu), poate duce la un diagnostic precoce. Diagnosticul narcolepsiei la un pacient cu istoric sugestiv depinde de (1) rificarea obiectiva a somnolentei excesi in timpul zilei, in mod tipic folosind TLSM dupa inregistrarea somnului nocturn, de (2) un istoric de cataplexie fara echivoc, de (3) inregistrarea reglarii anormale a somnului REM evidentiat prin debutul somnului REM la 10 minute de la debutul somnului, fie prin inregistrari nocturne sau printr-una sau mai multe determinari TLSM si de (4) excluderea altor tulburari, cum ar fi apneea de somn care produce somnolenta excesiva.

Tratamentul narcolepsiei este simptomatic. Somnolenta este tratata cu stimulenti. Metilfenidatul este considerat a fi medicamentul preferat de majoritatea clinicienilor. Pemolina, a doua substanta folosita in mod obisnuit la pacientii narcoleptici, are un timp de injumatatire mai lung si este asociata cu mai putine efecte secundare, dar este posibil sa nu fie la fel de eficienta. Dextroamfetamina si metamfetamina sunt de asemenea frecnt utilizate, in mod deosebit atunci cand metilfenidatul si pemolina nu sunt eficiente.

Tratamentul cataplexiei, halucinatiilor hipnagogice si paraliziei in somn necesita administrarea de antidepresi, care sunt eficiente in parte din cauza efectelor supresi puternice ale somnului REM. Protriptilina, imipramina si clomipramina sunt cel mai des utilizate in S.U.A. Eficacitatea este in mare parte limitata prin efectele secundare anticolinergice. FluoTratamentul este dictat de riscul leziunii dentare. in multe cazuri, diagnosticul este silit in timpul examinarii dentare, leziunea este mica si nu este indicat tratamentul. in cazuri mai sere, este indicat tratamentul cu o proteza dentara de cauciuc pentru a impiedica distrugerea desuranta si permanenta a danturii. Controlul stresului sau, in unele cazuri, biofeedback-ul poate fi folositor atunci cand bruxismul este o manifestare a unui stres puternic. Nu a fost descrisa o terapie medicamentoasa utila.

Eu asta am gasit si cred ca e valabila ptr amandoi insa nu mi sa confiramat de catre un doctor.