boala psihica sau orgoliu ?

buna ziua,
as avea nevoie de un sfat, sotul meu (44 ani), trece printr-o perioada foarte dificila; cred ca are o problema psihica insa nu vrea sa mearga la un control. In primul rand, as vrea sa stiu ce poti face in asemenea situatii? Daca nu vrea sa mearga la medic si nici nu sti sigur daca are ceva si ce anume? Mai clar, in momentul in care se supara, din motive gen ca nu este respectat, ca nu este crezut, ca nu i se acorda incredere, ca nu ii tratat ca seful casei, se infurie foarte rau si chiar daca eu si fiul meu ne cerem scuze de foarte multe ori, implorari si lacrimi, ore intregi de scuze, el tot nu vrea sa se impace si sta suparat 3-4 zile; nu mai vrea sa manance cu noi, nu vrea sa iasa din casa, de fiecare data vrea sa plece de acasa sa se desparta; spune ca eu sunt problema vietii lui, ca el nu simte ca face parte din familie, ca nu vrea sa il ating...chestii rele! Acum trece printr-un asemenea episod cu toate ca acum o saptamana am fost la mare cateva zile si totul a fost super; a vorbit frumos, a fost plin de viata spunea ca ne iubeste foarte mult, se vedea ca este fericit...eu asta am simtit; acum ca este suparat zice ca s-a prefacut (7 zile s-a prrefacut?). Nu stiu ce sa cred : are ceva problema psihica sau pur si simplu profita de noi, sau din orgoliu sau...?

Poate intra in perioada de andropauza...multi barbati reactioneaza asa cand potenta incepe sa-i lase...Adica, dau vina pe cei din jur, pe femeia lor, nu inteleg ca e ceva normal. Unii au problema asta la 40 de ani, altii la 60, depinde.
E doar o ipoteza, nu o lua ca pe ceva cert.
Poate nici voi n-ar trebui sa va purtati ca supusii lui, ii cantati in struna.
Dialogul e cel mai bun si daca tot va continua asa, sigur se poate pune problema si de ceva pe fond psihic.
Spuneti-i sa mergeti impreuna macar la niste analize endocrinologice si apoi doctorul ii poate sugera si un consult psihiatric daca analizele ies bune.
Faptul ca nu vrea sa iasa nici din casa in episoadele de "suparare" e semn ca nu poate nu e numai de orgoliu.
Sanatate!

semn ca poate nu e numai orgoliu*

multumesc foarte mult eclectica, chestia cu dialogul in perioada asta cam pica...am incercat si ieri si se ajunge la cearta; ma jigneste si imi este foarte greu sa nu ii raspund; este o persoana foarte orgolioasa, aroganta, introvertita, conservatoare, nu il prea vad mergand la vreun doctor...ce fel de boala ar corespunde la simptomele astea? ar fi de ajutor xanax? mai demult mi-a promis ca va lua xanax daca mai pica in asemenea stari, apoi a spus ca mi-a zis asta ca sa scape de mine...cred ca si profita mult pentru ca vede ca imi pasa...imi doresc foarte mult sa il pot ajuta. Multumesc
Doamne ajuta!

De la distanta intotdeauna sunt foarte subiective sfaturile, aprecierile, de asta ma si feresc sa spun altceva decat o parere personala.
Daca as fi in locul tau, pe un ton foarte normal, deloc rastit, ca sa nu aiba motiv de replica si cearta, i-as spune doar atat: "Fa cum crezi ca e mai bine pentru tine. Te sustin in ce hotarasti". Si punct. Nu as mai continua dialogul, nu m-as certa, l-as lasa sa hotarasca el cate zile vrea sa stea in "carantina". Iar eu mi-as continua normal ce am de facut. Si atunci as vedea daca tine mortis sa rabufneasca pe mine sau isi da seama ca e exagerat si vrea sa indrepte ceva.
Parerea mea ca, daca nu are pe altcineva, se va ingrozi de perspectiva de a ramane fara cei care il tot bibilesc, deci poate e doar santaj emotional. Daca e si violent, atunci TU trebuie sa decizi daca mai poti continua alaturi de el, mai ales ca aveti si un copil.
Oricum, raman la parerea ca daca nu e ceva realmente psihic, partea sexuala este esentiala.

BUna ziua,

este foarte dificil sa intelegi mintea prin insasi intermediul mintii. Fiindca nu ai o viziune obiectiva asupra situatiei tensionate din familie, totul se poate reduce la un joc Victima-Persecutor, doi orbi care se pun unul pe altul la zid.

Cautati Triunghiul dramei pe net si veti intelege la ce ma refer.

In al doilea rand, nu ai cum sa depasesti nivelul material daca nu il intelegi. Poate ca ar putea fi compensat partial prin autocontrol, dar e cale lunga pana la rezolvarea problemei. de aceea va recomand de pilda mesajul meu de aici (eventual trebuie citit de mai multe ori).
-----------*

(*modificat de admin)

multumesc mult, pot sa spun ca nu este violent si sunt sigura ca nu are pe altcineva; in afara de episoadele astea este un om foarte dragastos cu noi, spune cuvinte frumoase, cand este acasa ne asteapta cu masa pusa, se vede ca se straduieste sa imi faca surprize frumoase; apoi, dupa 2-3 saptamani ne trezim intr-o zi in care el spune ca este foarte obosit, se misca in reluare, abea se trezeste dimineata, atunci daca fac vreun comentariu nefericit, incepe cearta chiar daca imi cer scuze la cateva minute dupa aceea.Din momentul acela, 3-4 zile eu si fiul nostru, care este major, incercam sa il impacam dar... Pana acum l-am tratat ca pe o persoana normala si am raspuns la provocarile si jignirile lui; ultima data a inceput pentru ca l-am rugat sa ma lase pe mine sa conduc pana acasa pentru ca parea obosit, el a tras concluzia ca nu il cred in stare si ca il tratez ca pe un nebun; alta data a amanat sa faca revizia la masina, m-am enervat si am spus ca o sa fac eu pe barbatul, iarasi scandal! Asta dureaza de un an si ceva
multumesc si Doamne ajuta

Pentru starile astea de oboseala, insomnie/somnolenta, irescibilitate poate lua macar magneziu si potasiu (se gasesc si sub forma de tablete-Aspacardin) sunt excelente. Am avut pe cineva care nici din pat nu mai voia sa se scoale, moleseala, apatie, aproape ipohondrie si dupa cateva pastile din astea -1/zi e suficient- (si capsule de Ulei de somon+vitaminaE) era cu totul alt om! Desigur, cauzele pot fi mult mai subtile ptr starile descrise, dar un adjuvant nu strica niciodata. Poti lua si tu ca sa nu zica, ca-l indopi cu prostii. Poti cere si sfatul medicului defamilie in legatura cu ce am scris, sa-ti confirme.
Sanatate!

multumesc pentru sfaturi, eclectica,
am sa incerc si cu astea, sa vedem; este foarte dificil pentru ca nu admite sa mearga la un consult, i-am spus ca mergem si noi cu el sa ne consulte si pe noi; raspunsul e foarte clar: nu! iar daca nu merge de bunavoie, nici-un doctor nu vrea sa -si dea cu parerea. Totodata, mi-e teama sa nu isi faca ceva rau (am citit despre depresii).
Dumnezeu sa ne ajute,
multa sanatate

Atentie sa nu luati doar omega 3 si atat. Ci cu o doza zdravana de vitamina E (in special gama) si susan + seleniu organic.
Iar omega 3 distilat molecular.

Cititi si aici mesajele mele, ca sa nu-i faceti mai mult rau.

http://forum.romedic.ro/prod/Ce_ne_facem_cu_ANXIETATEA_?_051190.html

buna seara d-na doctor,
multumesc pentru raspunsul dvs., i-am propus sa mergem impreuna sa facem o evaluare, apoi i-am propus sa mergem la un consilier marietal, am inghitit xanax ca sa ia si el, nu mai stiu ce sa fac; astazi este duminica si el sta in pat si se uita la tv nici nu a mancat nici nu ne vorbeste, nimic! o zi intreaga? este important sa stiu macar ce boala are, asa putem sa ne informam cum putem sa evitam starile conflictuale, cum putem sa convietuim cu el; eu am observat deja ca anumite cuvinte, expresii il deranjeaza foarte tare, cele care au legatura, chiar tangential, cu problemele psihice. Nu stiu daca are legatura, dar tatal lui a batut-o pe mama lui pentru ca o banuia in permanenta ca il inseala.
Vreau sa stiu daca suntem in pericol? Altfel, el este o persoana inteligenta, intelectual, logic, face o impresie buna si se poarta foarte frumos cu noi in afara crizelor.
multumesc si Doamne ajuta!

buna dimineata,
multumesc mult pentru sprijin, chiar am nevoie...este foarte greu, este suparat in continuare si nu stiu daca este bine sa incercam o discutie cu el; este luni, inceput de saptamana si sta in camera, se uita la tv, pe laptop si...a iesit de dimineata si a udat partea de gradina care crede ca este a lui, pe cealalata a lasat-o neudata, a facut curat numai pe toaleta lui; daca are probleme psihice, cum stie sa faca asemenea separatisme, rautati, sa nu ne vorbeasca? Ma simt depasita si nu inteleg nimic...as vrea sa stiu ce sa fac ca sa-mi ajut sotul!
multumesc pentru rabdare si intelegere, Doamne ajuta!

Am vrut sa va raspund mai demult dar cum sunt un perfectionist si timpul a fost si foarte scurt fiindca lucrez intre 10-12 ore pe zi, am vrut ca raspunsul sa fie bine gandit.
In primul rand sunt si eu tot in zona asta nevralgica a varstei 45 de ani unde am inteles ca este, varsta critica ptr barbati.Situatia mea e diferita de a sotului dvs in sensul ca eu ii spun sotiei ca vreau sa merg la un psiholog sau psihiatru.Dar problema mea este ca am niste cunostinte apropiate la doctorul de familie care sunt asistente acolo si ar afla prea multa lume si adevarul ca lumea te judeca.Ma rog nu mai este ca acum 80-100 de ani cand am vazut un film documentar din America, ii bagau pe astia cu probleme psihice undeva la subsol si nu mai vroiau sa stie de ei le era rusine cu ei.Am vrut sa aiu hotararea drastica schimbarea doctorului de familie cu altul din alt oras ca sa nu mai poata avea cces cunostintele respective la hartiile respective.Nu a vrut sa auda de asa ceva. ca ii stie de mult timp ca ii e jena ca ii stim foarte bine pe toti si medic si asistente etc.
Am incercat cu plata din mana la un psihiatru care m-a trimis la un psiholog aici mult sub asteptari.In urma cu mai multi ani tot asa nu am simtit un ajutor real.Problema e ca cu banni sunt limitat inca o perioada de 2-3 luni si nu pot sa merg la un dr privat.
Ce fac momentan:merg la Maslu cat de des pot (aici puteti sa luati aine de-ale dansului si sa mergeti la Maslu), spovedanie impartasanie nu foarte deasa fiindca duhovnicul este la o oarecare distanta de zeci de km, desi as vrea sa ma spovedesc mai des dar momentan din lipsa de timp nu pot mai des de o data la6-8 saptamani.
Sotia mea in capul ei nu poate concepe ca sotul ei ma rog tot intelectual, care tot timpul in ultimi ani am fost baza ca venit as mai putea da rateuri.Am colegi de varste apropiate care au fost internati-operati -medical cateva luni de fiecare.E o varsta cand apar rateuri.De ce sa fi foarte stresat si cu oarecare probeleme de adaptare e mai injositor ca orice alta boala interna????...
E o chestie de mentalitate.

Vreau sa citesc mai mult de Analiza tranzactionala poate ma va ajuta chiar daca nu am contact direct cu un psiholog.
Sa nu se supere cei din breasla...Eu zic ca veti avea totdeauna de lucru.Eu daca as putea nu m-as complica sa caut eu carti si sa-mi fac de lcuru ca mai am eu destule pe cap.Dar momentan nu am cum sa ajung mai iute de 2 luni.Cred si in ajutorul lui Dumnezeu.
La mine e invers cu totul daca ii zic sa iau Xanax zice ca e drog si da dependenta.Multumesc lui Dumnezeu ptr Persen ca ma face sa dorm bine si e din categoria usoare.Stiu un singur lucru ca am inceput sa dau rateuri si trebuie sa fac ceva.Deprimarile pe perioade lungi asociate cu stresul creaza probleme.
Apropo am rugamintea ptr un psiholog care citeste post-ul ce carte de Analiza Tranzactionala imi recomandati?
In general lumea da sfaturi vazute prin ochii proprii.Eu de ex daca vad o carte la sotia sau baiat intreb despre ce e si daca e interesanta o cer sa o citesc."Punetii sub nas" eventual daca crede-ti ca l-ar ajuta vreo carte din asta.Am citit relativ putin despre Analiza Tranzactinala dar am observat un lucru.Doi oameni pusi in aceeasi situatie unul da un raspuns lejer altul se supara si se agita-Totul tine de educatie.Si eu fac parte din categoria celor sensibili.Adica poti lua cate medicamente vrei daca nu iti schimbi si mentalul prea departe nu te-ai dus, problema exista si subconstientul o simte.
Ca unul care am trecut prin multe recomand cu tarie si varianta credintei -dar cum am spus daca ne mai si deschidem mintea cu alte idei e si mai bine(deci schimbarea in atitudine -rezolvarea situatilor conflictuale care dupa cum ati spus creaza o situatie care pare nerezolvata-frustrare-necomunicare etc).Spune ca barbatul se binecuvinteaza de catre femeia credincioasa si invers, femeia necredincioasa este binecuvantata de barbatul necredincios.
Va doresc numai bine si intelegere Domnul sa va ajute

Am vrut sa scriu haine ptr maslu dar s-a scris aine.Imi pare rau.

Buna seara,
nici nu stiu cum sa va multumesc pentru raspuns, ma bucur ca puteti vorbi cu sotia dvs si cred in puterea comunicarii; sotul meu este o persoana inchisa, nu crede in Dumnezeu, ceea ce presupune ca nu putem face maslu. Astazi a facut o noua criza: s-a suparat pentru ca i-am spus ca este superficial intr-o chestie anume si dupa ce am stat bosumflata aprox20 min am vrut sa ne impacam ; iar el nu si nu; dupa cateva ore de insistente a lasat garda jos un pic si dupa ce eu si fiul nostru ne--am cerut scuze si pentru ce nu am facut, el a acceptat sa ne insoteasca in oras, unde a stat tot suparat(foarte suparat). Eu la un moment dat mi-am iesit din fire si i-am zis sa inceteze cu supararea asta pentru ca altfel am sa ajung sa-l urasc; s-a enervat si a plecat fara sa spuna ca pleaca (a doua oara in acea zi cand pleca fara sa zica), l-am sunat in continuu de vreo 30 de ori si nu a mai raspuns(din cand in cand mai trimitea cate un mesaj rautacios); dupa vreo ora si ceva trimite sms ca este la vreo 50 de km de casa si ca a plecat pentru cateva zile de acasa; i-am zis o minciuna ca sa il determin sa vina acasa. V-am povestit toate acestea pentru ca uneori incep sa ma indoiesc ca eu sunt normala, ca poate eu provoc toate acestea; nu inteleg totusi, daca eu gresesc ceva si imi cer scuze aproape imediat de ce il tine supararea mai cateva zile? cand este suparat tot timpul repeta aceleasi chestii, ca eu sunt problema lui, ca il influentez negativ pe fiul nostru, ca nu ne potrivim, ca nu avem destui bani, ca vrea sa plece de acasa plus jignirile pe care nu le mentionez; Sunt intr-un cerc vicios...el nu vrea sa mearga la doctor si doctorii spun ca el trebuie sa vina de buna voie daca vrea sa se vindece; dar totodata ei recunosc ca el nu va recunoaste problema si ca ne va face viata groaznica.
multumesc inca odata pentru raspunsurile dvs si ma rog sa ne ajute Dumnezeu pe toti!

Nu este nici un fel de problema ca sotul dvs este necredincios.Puteti linistita sa duceti haine chiar daca dansul nu stie sau si mai simplu puteti duce ulei si faina si gatiti cu el.Poate ar fi bine sa nu stie, situatia este prea incordata.

Mama Fericitului Augustin multi ani s-a rugat ptr fiul ei care era pe calea pierzari mai bine de 10 ani.La un moment dat il intreaba pe un preot (sau episcop) daca mai e o sansa ptr el:"Dar el a liniştit-o pe mamă spunîndu-i: "Du-te pe drumul tău că nu se poate ca fiul unor astfel de lacrimi să rămână pierdut."
Si eu am nadejdea ca o schimbare candva va avea loc.Poate ca Dumnezeu vrea sa se foloseasca de prilej ca sa va apropiati dvs la inceput mai mult de Biserica(ce v-am spus data trecuta ca sotul necredincios este binecuvantat de sotia credincioasa) si apoi si dansul.Am cunoscut concret cazuri.
Am auzit o predica frumoasa duminica:Parintele spunea ca la anumite rauri iuti oameni luau pietre grele ca sa nu ii duca apa la vale si le duceau pana pe malul celalalt.Si spunea ca tot asa Crucea careo avem in spate ne foloseste ptr a nu fi dusi de curentul lumii.Incercarile crucea ne intaresc chiar daca la un moment dat ni se par nesuferite.
Domnul sa va binecuvanteze si sa lucreze in familia dvs.

buna seara,
puteti sa imi dati mai multe detalii despre maslu; nu stiu cand se face si ce presupune. Am inteles ca se face pentru persoane bolnave. Am inceput sa cred ca eu am o problema, caut sa vad ce boala are sotul meu cand nu am nici-o confirmare medicala...stiu ca si tatal lui are o problema foarte mare, gen ca nu suporta sa fie contrazis si a batut-o pe mama lui pentru ca avea impresia ca il inseala tot timpul(daca mergea la baie de exemplu, credea ca a fost cu un barbat); mi se pare asemanator, folosesc un cuvant sau o propozitie care nu-i place(ultima data i-am zis ca este superficial) de aici scandal...imi cer scuze de mai multe ori si spune acelasi lucru ca nu se mai poate trai cu mine, ca el vrea sa ne separam, ca pleaca, ca noi complotam impotriva lui, ca nu-l respectam, ca nu ne pasa de munca lui, ca i-am cheltuit eu toti banii...acum citeste o carte de psihologie despre cupluri si imi da exemplu de acolo ca respectivii au ajuns la divort; eu ii explic frumos ca in exemplu respectiv nu scrie ca sotia si-a cerut scuze la sot 3 zile si el mai este inca suparat...trece peste observatia mea si continua...spuneti-mi, va rog, am eu o problema, nu stiu cum sa ma port cu sotul meu? Doamne ajuta!

Crina2000, de ce ii "suflati atata in coarne"?
Eu asta nu inteleg. Pina la urma aveti in fata un om matur, in nici-un caz fara discernamant, care pare sa aiba niste probleme sau un orgoliu exagerat si care va joaca dupa bunul plac.
S-a suparat? Foarte bine, sa stea suparat pina i-o trece..
Vrea sa plece? S-o faca linistit!
Nu merita sa va stresati copilul pentru asa un caracter.Nu merita asa ceva!

Sunteti femeie, nu inteleg de ce sa ajungeti sa va cereti atatea scuze pentru un cuvant care i se pare lui deplasat.

Nu stiu, s-ar putea sa ma insel, dar v-a prins slabiciunea si profita de asta.
Cu forta nu-l puteti duce la medic.

Un gand bun
Prozac

Legat de Maslu am intalnit cazuri cand se facea joia dupa masa, vinerea dupa masa, sau seara, sambata dimineata la manastiri am vazut si duminica, cred ca e functie de Biserica.Eu personal daca sa zic am o persoana bolnava eu trec si pe toti din familie, fini, parinti,...sufleteste eu zic ca toti avem neajunsuri si probleme.
Dar sa stiti ca se poate face si pomenire la slujba de Duminica, Liturghia ptr diverse cereri, puteti vorbi cu omul de la pangar.In cazuri deosebite stiu cazuri care au platit la 7 Biserici ptr pomenire simultan.
In principiu sunt de acord ce s-a spus aici inaintea mea.V-a prins slabiciunea si profita.Uneori sa fii impaciuitor inainte de vreme e luat drept slabiciune.

De ce spun in principiu.... m-am apropiat de taina sfintei Spovedanii extrem de greu...teama m-a departat...am cunoscut un preot care a facut peste 10 ani de puscarie...preoteasa la asteptat peste 10 ani...am apucat sa ma spovedesc prea putin la dansul si sa ii fiu pe aproape...UN OM DE EXCEPTIE INTR-UN CUVANT....Si ptr lucrul asta ca eu am pierdut timpul incerc sa ii ajut pe altii sa nu il piarda...Duhovnici mari din viata mea unii s-au dus el a murit, altul a ajuns episcop a plecat din zona...am altul un model adevarat.Cu oameni astia puteti discuta orice si e o taina adica oameni tin ptr ei ce le spuneti ca sa va ajute.Nesansa mea e ca totusi e relativ departe de mine si nu pot merge atat de des cat asa vrea la dansul.

La un momet dat am vazut o emisiune interesanta (ma rog nu are importanta cultul dar omul care a vorbit a fost de aur)la TV vorbeste un pastor.Tema era despre familie, probleme in familie si la un moment dat spune povestea asta -am auzit-o de multi ani dar era aprox asa-Ca vine la el un om sii I spune ca are probleme cu sotia ca vor sa divorteze si ca ce ar face el daca ar fi in locul lui:"Pai zice eu m-as duce asa la Tribunal si as spune asa:Ea e femeia cu care am fagaduit in fata lui Dumnezeu ca am sa merg cu ea pana la sfarsitul vietii, ea e femeia care am iubit-o din prima clipa, ea e cea care mi-a facut niste copii minunati si care ia educat foarte bine, Ea e cea care atunci cand am fost bolnav m-a ingrijit, ea e cea care m-a suportat de nenumarate ori..."si probabil au mai fost si altele dar nu mai imi aduc aminte.Si spunea ca treaba e valabila si invers.
Un SFAT bun conteaza enorm in viata.
Domnul sa va ajute!

Ce nu am precizat si se poate intelege altceva, preotul amintit a facut puscarie ptr credinta in temnitele comuniste, l-am vazut trecut impreuna cu alti preoti intr-o carte despre cei ce s-au jertfit ptr credinta.
Numai bine!

Buna, prieteni,

nu a fost poibil - obiectiv vorbind - din cauza unui inceput din cale-afara de tensionat si plin de evenimente, sa citesc ce cuprinde acest topic, dar nici celelalte. ( sunt la mana altora - din nefericire, carora trebuie sa le fac jocul !! aici probabil e cheia problemelor cand duci lupta pe baricade - in teren - si nu in ""turnul de fildes ".

de ex : trebuie sa te supui altora - care in cazul meu sunt superiorii mei sau nu : directoarea si al ei "orgoliu". obiectele mele de lucru, care in cazul meu sunt copii -- adica tot oameni cu simturi si nevoi ce trebuie respectate, parintii lor, care la fel pot avea pretentii, justificate sau nu - inspectorii, metodistii - pe linie profesionala vorbind :

in plan privat -- ne intalnim cu alte ierarhii, la mana carora, iar trebuie sa stai: copiii proprii si nevoile lor, partenerul de viata si al lui orgoliu justificat sau absurd, si in varful piramidei, discret dar ferm -- spiritul soacrei tip "scorpie ";

daca-mi mai ramane timp si energie pt mine -- aceea o folosesc - conform " cum vrea muschii mei "" : adica, putin internet, igiena personala, la coafor...e deja utopie... nu mai ajunge timpul. o baie medicala la picioarele pline de rani - alaltaieri am mers poe jos cel putin 6 Km pe langa cei cateva zeci facuti zilnic cu masina; ( drumuri la scoala, inspectorat, judecatorie, sindicat, piata, acasa... sedintele cu parintii la mine la sc dar si la copii. Consfatuirea profesorilor in alt oras - asta a fost ieri -..etc etc...Sculat zilnic : ora 6 -- sau - la 4, sau 3...depinde cat te lasa organismul tau supra supra solicitat.

-- din pacate avem de-a face cu realitati complet diferite decat cele imaginate pe topic :(
...

Domnule Rica Venturiano,

-- m-a uimit link ul dumitale : ""SOmnul indelungat. "" si mai ales, enuntul :
Dnă the_eye, da, sunteţi "puturoasă" din cauza medicaţiei psihiatrice :-) -- frumoasa expresie ! eu nu o am in vocabular, sincer

cred ca ati construit un bolanv al mintii dvs care nu are absolut nimic comun cu suferinta reala a acelei persoane !

nu am timp de pierdut pt ca am ob;ligatii concrete de serviciu, fata de familie si fata de rudele mele apropiate -- care dupa cum stiti -- au probleme atat de grave ( cum ar fi : boala, batranete, actiune judecatoareasca complicata...de te doare capul ! chiar acum lucrez la un document de atac impotriva murdariiei din aceasta tara bolnava ! - ca sa nu mai vb ca nu am avut timp pt probl mele - cu naveta kilometrica si postul pe care l-am pierdut din mana din cauza dorintei tip "" orgoliu "" a directoarei mele -- la mana careia ma aflu. :(

-- la mine somnul patologic a intervenit uneori in momente in care organismul era COMPLET EPUIZAT, coplesit de probleme sau de suferinta, vlaguit si frustrat, neavand resurse sa se autoalimenteze . e CU TOTUL ALT SUBIECT ! observatiile dvs sunt in acest caz complet subiective - poate ar trebui sa-mi cer scuze ? nu stiu - dar nu cred ca e cazul. :(

ca sa nu mai spun ca in urma actionarii brutale cu apa si detergentii - in efortul sustinut de asta vara de a face curatenie in locuinta matusii mele bolnave - am si alte dureri fizice.

dar, toate aceste eforturi le- am facut si le voi face cu bucurie, atat timp cat sufleteste imi fac datoria ;

Ramaneti constanti in iubire si in lumina ei vedeti-i si pe ceilalti ! cine stie, poate putem invata ceva unii de la altii...
aceeasi

ORGÓLIU, orgolii, s. n. Părere foarte bună, adesea exagerată şi nejustificată, despre sine însuşi, despre valoarea şi importanţa sa socială; îngâmfare, vanitate, suficienţă, trufie. - Din it. orgoglio. Cf. fr. orgueil.

- l-am auzit odata pe Ion Caramitru spunand despre sine ca ar fi o fire orgolioasa - si in acel moment mi-era drag ca artist, de aceea multa vreme am confundat orgoliul cu o trasatura de caracter pozitiva ;

- insa realitatea e alta ; orgoliul in mana omului prost e moarte curata; ( nu fac referire absolut la nici o persoana de pe acest site ), ci la viata practica experimentata :(

- structura psihologica barbateasca - in general, dar nu numai ! - poate fi caracterizata de o anume ambitie personala de a avea intotdeauna dreptate ( faptul de afi capul nevestei ).si, e vai ! cand ai de luptat cu morile de vant ! - te trezesti frant, cu mainile goale...in cele din urma.

Orgoliul este o forma de mandrie oarba - care se indreptateste pe sine, neobisnuit sa asculte si parerea altora, nedorind sa se schimbe de dragul Binelui. venind mereu in opozitie cu cee ace se spune sau se intampla ;
orbirea lui provine din faptul ca se bazeaza numai pe propriile sale calitati - crede ca propria parere e SIGURA ADEVARATA, de aceea se invarte intr-un cerc din care nu poate iesi;

- orgoliul nu va zidi nicioadata, ci intotdeauna se va impotrivi ; va gasi usor motive de separare / in loc sa uneasca va desbina; ca si mandria -- coincide cu nebunia si merge inaintea caderii

Insusi "" Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar ridica pe cei smeriti "" - Iacov. 4.6; 1 Petru 5.5.
omul stapanit de orgoliu nu poate fi placut nici semenilor, nici lui Dumnezeu pt ca este dominat de..."" gandurile firii lui pamantesti ""

Sa ne pazeasca Dumnezeu.

blecuciel
****************
Domnule Rica Venturiano,

-- m-a uimit link ul dumitale : ""SOmnul indelungat. "" si mai ales, enuntul :
Dnă the_eye, da, sunteţi "puturoasă" din cauza medicaţiei psihiatrice :-) -- frumoasa expresie ! eu nu o am in vocabular, sincer

cred ca ati construit un bolanv al mintii dvs care nu are absolut nimic comun cu suferinta reala a acelei persoane !
***********
Cred ca din cauza neatentiei confundati cine ce a scris. In caz ca totusi va referiti si la ce am scris eu, sunt foarte sigur afirmatiile facute (corelate cu niste rezultate obtinute din experienta personala).

Imi cer scuze, Rica Venturiano.

multumesc, din suflet, tuturor, pentru raspunsurile dvs. comentariul despre orgoliu mi s-a parut total adevarat; parca ati descris comportamentul sotului meu. El are exact aceasta parere, ca este un tip nemaiintalnit de destept, ca totul i se datoreaza lui, ca el a studiat si de aceea a ajuns ce a ajuns, ca nu are legatura cu Dumnezeu, ca de aceea eu am o firma pentru ca el mi-a permis...bine, toate spuse la suparare, spune el; acum este suparat de cinci zile, ieri ne-am certat din nou si a plecat de acasa fix in ziua petrecerii de ziua fiului nostru; a stat 12 ore plecat si cand l-am intrebat unde a fost a raspuns ca in supermarketuri si de fapt nu e treaba mea; in timpul asta i-am dat aprox 40 de apeluri cand eu, cand fiul nostru, cu rugaminti sa vina acasa...nimic nu il mai indupleca atunci cand este atat de suparat.
Problema este ca nu ii vorba de o cearta ca intre soti, este un scandal din mai nimic (ex, cu o ora inainte de a-i da cadoul fiului nostru, i s-a pus pentru ca i-am zis sa inchida laptopul pentru ca sta foarte multe ore pe el si nu ii face bine; de aici, scandal de cinci zile...apoi maine sau poimaine isi revine, pare sa-i para rau, doua -trei saptamani e ok dupa care iarasi din mai nimic, scandal; parca ar avea o bomba in cap si la doua -trei saptamani ii explodeaza, apoi imi vaneaza orice ar putea insemna atac la adresa lui; apoi scandal, suparare 5 zile(aprox) timp in care ma provoaca in permanenta, apoi isi revine...asta dureaza de aprox 2 ani la inceput mai rar, acum mai des...intrebarea mea este, de ce aceste reveniri-suparari ciclice? nu mai inteleg nimic si eu si fiul nostru suntem la capatul puterilor...va rog, daca stie cineva de ce boala sufera sotul meu, cu aceste comportamente ciclice? Nu vreau sa influentez pe nimeni, dar poate are legatura, tatal lui a batut-o pe mama lui, din motivul, inchipuit desigur, ca ea il insala. V-am povestit toate acestea in speranta ca cineva ma va putea ajuta cu un sfat. Doamne ajuta!

E mai mult decât o problemă de orgoliu. Dacă de o evaluare psihiatrică nu are nevoie, de una psihologică şi de psihoterapie sigur are. Încercaţi să luaţi legătura cu un psiholog, să-i explicaţi manifestările soţului şi să vedeţi ce sfaturi vă dă pentru a-l putea determina să accepte o şedinţă.

Nu e necesar să aibă o boală psihică pentru a putea explica atitudinea sa. Poate să aibă şi o tulburare de personalitate (narcisism de exemplu), iar pentru asta e nevoie de psihoterapie, nu de medicamente.

Simptome ale narcisismului:

- racţionează la critici cu furie, ruşine sau umilind.
- se foloseşte de alţii pentru a-şi atinge scopurile
- are sentimente excesive de importanţă a proprie-i persoane.
- preocupări excesive pentru frumuseţe, talent, putere, inteligenţă.
- are nevoie constantă de atenţie şi admiraţie
- nu ţine cont de sentimentele celorlalţi şi nici nu poate oferi empatie
- are obsesii legate de sine
- urmăreşte scopuri strict egocentrice

Dar cel mai bine vă poate lămuri un psiholog şi tot el îi poate face o evaluare corectă.

multumesc pentru raspunsul dvs; cred ca aveti dreptate pentru ca i se potrivesc aproape toate criteriile acelea; ce nu inteleg este de ce crizele lui sunt ciclice? este bine 2-3 saptamani apoi 5 zile criza? si de fiecare data repeta cam aceleasi lucruri, ca nu ne mai considera familia lui, ca uneltim impotriva lui, ca nu avem destui bani, ca pleaca de acasa(chiar a plecat de cateva ori), nu mananca, in perioada asta nimic gatit de mine si...face tot ce-i posibil sa ma provoace.
Dupa o criza din asta, a acceptat, acum o luna, sa mergem la psiholog sub pretextul consiliere de cuplu, asa am reusit sa-l conving sa mearga; doar ca, este o persoana destul de inteligenta, face o impresie foarte buna si a reusit sa-l convinga pe psiholog ca el face eforturi si vrea sa ne intelegem bine. La prima sedinta am fost impreuna si de fata cu mine si le da la intors, le suceste, spune altceva, minte (ex el spune ca si-a dat demisia de la lucru, nu spune ca a fost fortat sa o faca pentru ca a intrat in conflict cu seful lui, ca nu suporta sefii, iar acum ma compara cu fostul lui sef).
Nu cred ca poate cineva sa te ajute daca tu nu esti sincer pe deplin, sa iti deschizi sufletul in fata psihologului chiar daca iti este rusine, sa ii spui totul fara nici-o retinere. Multumesc inca o data si Dumnezeu sa ne aiba in paza Lui!