Tulburarea Afectiva Bipolara (Schizo-afectiva) Partea a III-a

Salutare.
Revin cu aceeasi mare rugaminte:

Pentru cei care intra pe acest topic pentru prima oara ii rog respectuos sa treaca in revista mai intai primele topicuri legate de "Tulburarea Afectiva Bipolara (Psihoza maniaco depresiva)" care pot fi gasite in paginile dedicate categoriei BOLI PSIHICE cu scopul de a evita aglomerarea prin postari repetitive sau intrebari la care s-a raspuns deja. Consider ca daca cineva este interesat cu adevarat de problema atunci cu siguranta va dori sa se documenteze si sa parcurga tot ce s-a scris in legatura cu acest subiect pe forum.

Va multumesc anticipat.

Cu sinceritate,
Adrian

BUNA
Ma numesc Luciana, prietenul meu a aflat anul trecut in dec k sufera de TAB, in urma unei crize de manie, nu am stiut exact ce presupune aceasta boala dar pe parcurs si mai ales decand am aflat de acest forum am inteles(multumesc Adrian).Mi e foarte greu sa accept sa u sa ma obisnuiesc cu sta sunt furioasa pe tot si ma intreb de ce lui? de ce noua?ni sa intamplat asta mi e fff greu sa l vad asea acum e in depresie, parca am mainile legate as vres sa pot face ceva, il iubesc fff mult suntem de 5 ani impreuna el are 23 eu 25de ani, chiar daca e asea de greu nu l as parasi niciodata el e viata mea as face orice sa se schimbe situatia sa l vad fericit...cam atat k deja plang Va multumesc!

noris_keane insist cu o intrebare cum pot sa ajut persoana aflata intr-un episod hipomaniacal in care refuza comunicarea, zice ca isi ia tratamentul dar umbla, umbla de nu poti da de el, asa ca nu poti verifica ce spune. Din ceea ce povesteste multe sunt iluzii

Iubitul meu e in stare de depresie acum, si nu vrea sa comunice deloc nici cu nime decat foarte putin, el a interupt trat cu litiu pt k (noi suntem din hunedoara)aici nu se poate face analiza de litimie, si doctorul a zis sa nu mai ia fara analiza.El ia doar seroquel acum 1dim si 1 seara se poate k din cauza asta sa fie depresia mai puternica?Spoate sa intre in faza de manie dintrodata?Eu ma m gandit sa mergem la un alt psihiatru cat mai repede, am gasit o clinica la Sibiu, sa vedem si o alta parere.S-au poate cineva sa mi recomande un doctor bun?Va rog din suflet astept raspuns.

Iubitul meu e in stare de depresie acum, si nu vrea sa comunice deloc nici cu nime decat foarte putin, el a interupt trat cu litiu pt k (noi suntem din hunedoara)aici nu se poate face analiza de litimie, si doctorul a zis sa nu mai ia fara analiza.El ia doar seroquel acum 1dim si 1 seara se poate k din cauza asta sa fie depresia mai puternica?Spoate sa intre in faza de manie dintrodata?Eu ma m gandit sa mergem la un alt psihiatru cat mai repede, am gasit o clinica la Sibiu, sa vedem si o alta parere.S-au poate cineva sa mi recomande un doctor bun?Va rog din suflet astept raspuns.

noris_keane o alta intrebare, pentru ca am vazut ca ai intrebat undeva pe forum pe la partea I despre factorul genetic. Care este procentul pentru transmitere genetica ptr parinti adica direct de la mama sau tata? Dar pentru cei de grad apropiat frati spre exemplu?

noris_keane
Ai trecut in titlu "tulburare afectiva bipolara (schizo-afectiva). Eu stiam ca sunt tulburari psihice deferite. Este cumva acelasi lucru sau am inteles eu gresit?

sunt de parerea lui robymat... si eu cred ca sunt 2 boli diferite... si mai adaug parerea mea ca desi au unele simptome in comun, tulburarile schizoafective sunt mai aproape de schizofrenie decat de tulburari afective bipolare... in fine... diagnosticele se intrepatrund, se schimba cu timpul... si pe sotia mea au diagnosticat-o cu tulburari schizo-afective la un moment dat acum cativa ani si apoi au modificat in TAB... consider ca un bolnav de TAB caruia i se agraveaza episoadele la un moment dat va fi diagnosticat cu tulburari schizoafective si daca se agraveaza si mai tare degradarea personalitatii... stiti.. borderline-ul... si il depaseste... va fi diagnosticat cu schizofrenie... poate gresesc... si fac o "salata" din toate... :)

lucianaa, are dreptate doctorul deoarece nu se poate lua litiul fara analiza dupa cate am auzit si eu... cel mai bine numai in spital sub supraveghere, dupa cate stiu in situatii grave, deoarece are un impact imediat si puternic. Cat de grava o fi oare depresia iubitului tau? Are ganduri/ porniri sinucigase? Oare faptul ca nu vrea sa comunice cu nimeni este o agravare a depresiei sau apatie datorita medicatiei? Discuta cu doctorul lui si considera sa mergi si la alt psihiatru, sa ai o a doua opinie.
Altceva... cred ca in starea lui e mai greu sa il duci la vreun psiholog... si cred ca poti sa faci multe pentru ca sa il ajuti. Deci in afara de medicatie, ii trebuie cat mai multa liniste, izolare de TV, de surse de stiri, de oamenii care au influente negative, care il pot supara si mai ales care ii pot face reprosuri... asta e cel mai rau, deoarece singur isi reproseaza tot felul de lucruri, se simte inutil...
Bolnavul are nevoie de supraveghere 24 ore din 24 si de dragoste si intelegere... cauta incet incet sa discuti cu el incurajandu-l ca o sa treaca peste asta, ca nu il parasesti (daca ii e frica de asta). Cauta sa fi calma si nu disperata in prezenta lui, sa nu te vada plangand... incearca sa nu ii reprosezi nimic... daca mediul in care traieste e deprimant, cauta sa il "renovezi"... eu am scos din toata casa tablourile triste... am reparat peretii... vopsit... pentru sotia mea care sufera de TAB... stiu ca pentru o femeie conteaza mult cum arata casa... sa aiba haine etc... pentru un barbat nu stiu ce sfat sa iti dau in acest sens... poate tu stii ce ii place atunci cand e normal... daca nu e ceva care crezi ca ii dauneaza, incearca sa ii distragi atentia de la "gandurile negre" cu acele lucruri...

GLADY iti multumesc din suflet k mi ai raspuns.Azi am vb cu dr Mihailescu de la Obregia, si mi a recomandat un inlocuitor pt litiu DEPAKINE, acum ns ce sa fac daca e mai bun litiu?a incercat cineva DEPAKINE?iar de tv nu am cum sa l izolez asta face toata ziua se uita la tv incerc sa i caut o ocupatie dar ns ce, stiu mai ales ca ii lipseste viata dinnainte era o fire asea de vesela iesa mereu in oras comunicativa, odata discutam cu el si i am zis k tre sa mearga la un psiholog sa l ajute sai spuna lui tot ca are pe suflert sa i spuna lui gandurile ce l macina, si mi a zis k nu are ce sa mi faca nimeni pt k nu poate sa mi dea viata innapoi un psiholg...

GLADY iti multumesc din suflet k mi ai raspuns.Azi am vb cu dr Mihailescu de la Obregia, si mi a recomandat un inlocuitor pt litiu DEPAKINE, acum ns ce sa fac daca e mai bun litiu?a incercat cineva DEPAKINE?iar de tv nu am cum sa l izolez asta face toata ziua se uita la tv incerc sa i caut o ocupatie dar ns ce, stiu mai ales ca ii lipseste viata dinnainte era o fire asea de vesela iesa mereu in oras comunicativa, odata discutam cu el si i am zis k tre sa mearga la un psiholog sa l ajute sai spuna lui tot ca are pe suflert sa i spuna lui gandurile ce l macina, si mi a zis k nu are ce sa mi faca nimeni pt k nu poate sa mi dea viata innapoi un psiholg...

Draga Lucianaa, sa lamurim ceva... toate medicamentele pentru tratarea bolilor psihice au 2 fete, cum are o moneda: efecte pozitive si efecte negative. Si totul este relativ. Un medicament este mai bun ca altul raportat specific la bolnavul respectiv, la raspunsul pozitiv la tratament, dar si la toleranta acestuia la efectele negative. Si totul ca sa fie mai complicat se raporteaza la timp, deoarece ce e bun astazi, e posibil sa nu mai fie bun maine. De aceea in cazul bolnavilor psihic e nevoie de control regulat la psihiatru pentru a verifica tratamentul, eventual dozarea sau schimbarea medicatiei. Faptul ca un medicament nu mai e bun azi, nu inseamna ca nu va fi bun maine pentru acelasi pacient. Cu siguranta dl dr Mihailescu a apreciat ca daca pacientul nu face analize la sarurile de Litiu care i-au fost recomandate, e mai bine sa nu le ia, deoarece acestea pot avea efecte toxice asupra multor organe interne. I-a prescris Depakine care nu necesita analize laborioase, dar care are insa efecte pozitive mai slabe, dupa cate stiu eu. Adica a ales intre 2 rele, pe cel mai mic. Atat sarurile de Litiu, cat si cele din familia acidului valproic (Depakine, Convulex, Orifiril) sau similare antiepileptice (Lamotrigine, Carbamazepina)... ti le-am insirat deoarece banuiesc ca le vei intalni pe toate in decursul anilor, daca iti asumi responsabilitatea sa ai grija de iubitul tau... (sotia mea le-a incercat pe toate)... toate aceste medicamente au rol de a POTENTA EFECTELE UNUI ANTIDEPRESIV SAU ROL PROFILACTIC IN RECADERILE DIN TAB. Aceste medicamente vin ca o completare la "cockteil-ul" necesar. Am inteles ca iubitul tau ia SEROQUEL. Sotia mea nu a luat acest medicament, dar a luat altele din aceeasi familie (antipsihotice atipice) si anume Zyprexa (Olanzapina) si Rispolept (Risperidona). Eu zic ca poate trebuie verificat daca nu e necesar de marit doza la Seroquel sau de incercat alt antipsihotic, poate de adaugat un sedativ ca sa il faca mai docil sa poata fi dus la psihiatru, psiholog etc. Psihiatrul nu ii poate da un antidepresiv din pacate, deoarece il poate "arunca" in cealalta latura a TAB, in manie. Poate mai trebuie timp sa isi faca efectele medicamentele. De exemplu, Zyprexa are efecte pozitive asupra sotiei mele cam dupa 2-3 saptamani de la administrare (cele negative apar repede). Ce mai pot sa iti spun despre Depakine... sotia mea a luat asta si similare din familia acidului valproic timp de ani de zile... au efect sedativ usor, iar pe termen lung dauneaza ficatului (dupa ani de zile) si nu e voie sa ramai gravida, ceea ce nu e problema la barbati. Sotia mea de vreo 3 luni a inceput sa le inlocuiasca treptat cu Lamotrigine (Lamictal etc), care insa nu sunt subventionate de stat si atunci sunt foarte scumpe.
Nimeni nu ii poate da viata inapoi. Nici lui, nici mie si nici altuia. Timpul trece intr-o singura directie si aceasta realitate trebuie sa o acceptam. Important este sa nu privim inapoi, ci inainte. Sa construim pe ceea ce avem, nu pe ceea ce am avut sau am fi putut sa avem. Sa intelegem ca poate fi mult mai rau (vezi ca intotdeauna exista multi altii cu mult mai nefericiti)... sa nu ne comparam cu cei care "o duc" mai bine, mai ales ca nu stii ce se ascunde in spatele la spoiala de "bine" in care se scalda... sa nu alergi dupa bani, ci dupa valori intangibile, de natura intelectuala sau sentimentala... nu luam nimic cu noi pe lumea cealalta... tocmai de aceea trebuie sa pretuim prezentul cu ceea ce ne ofera si sa multumim pentru ceea ce avem.
Deschide-i ochii deoarece are o comoara pe care multi nu o au: o femeie care il iubeste si care sufera altauri de el si nu l-a parasit la greu... si o a doua comoara: tineretea, la 23 de ani toate drumurile sunt deschise... sa se calmeze... si sa considere ca PANA NU E PREA TARZIU SI NU A PIERDUT COMORILE PE CARE LE ARE... sa isi stearga lacrimile, sa lase televizorul si sa iasa la plimbare in parc de mana cu tine, sa faca ceva sport si sa consume fructe multe... sa incerce aceste lucruri si sa vada ca VIATA E FRUMOASA daca vrei sa vezi ce e frumos si nu ce e urat. Si sa mai stie ca medicamentele se pot diminua daca are grija sa se controleze si astfel sa nu "mai sperie" doctorii. Sa fie acum "copil cuminte" si sa aiba rabdare sa capete ceva vointa sa treaca peste momentele grele... ca sa se bucure de ceea ce are si altii nu mai au... unde nu mai am eu 23 de ani. :)
PS: vezi ca parerea mea nu este avizata, nu sunt doctor etc...dar sper sa iti foloseasca...

Buna Lucianaa, Depakine am luat si eu cam 3 luni alaturi de Zyprexa si Tranxene, in perioada de manie tot in cadrul TAB. Din cate am inteles este un stabilizator de dispozitie mai slabut care poate fi administrat si in perioada de manie si de depresie in TAB. Dupa ce mi-am revenit mi s-a redus doza de depakine, apoi mi s-a scos de tot.
In urma cu aproximativ 2 saptamani am intrat in depresie si mi s-a dat din nou ca stabilizator Orifril Long. Acum ma simt foarte bine
Ce vreau eu sa-ti spun este ca dupa perioade mai proste in aceasta afectiune vin si zile bune, trebuie sa avem curaj si rabdare sa trecem de zilele proaste si sa profitam din plin de zilele bune.
Numai bine!

AsA este, Robymat, si eu am cand o zi depresiva, cand nu ma pot da jos din pat, dupa care vin si zile mai senine.
Asa este boala asta, cu urcusuri si coborasuri, totul este sa nu ne pierdem speranta.
Sanatate tuturor!

GLADY iti multumesc dis suflet pt sfaturi, multumes deasemenea si ROBYMAT SANATATE MULTA TUTUROR!

Si sotia mea are momente sau zile cand e trista, nu am ce sa ii fac, stie ca nu are de ce sa fie trista, o incurajez cum pot... dar are "niste lacrimi care trebuie sa iasa"... simte nevoia sa "bazaie" un pic in perna si apoi ii trece... important e ca nu intra in depresie... asa este boala asta... de fapt si eu daca m-as gandi la anumite momente din viata cand am fost deprimat, m-ar apuca plansul... am avut si eu astfel de vremuri, dar am iesit singur din ele... si ma ajuta sa inteleg pe cei care trec prin ceva similar.

Buna tuturor!Am gasit din greseala acest forum, cautand un rapuns.Fratele meu, care are 24 de ani, a fost diagnosticat acum 6 ani cu tulburare afectiva bipolara..A avut 4 sau 5 episoade maniacale si vreo 2 sau 3 depresii.A luat Zyprexa, cand cum pentru ca el nu accepta aceasta boala.nu mai stim cum sa-l facem sa inteleaga sa acepte si sa se trateze.Mai consuma si alcool uneori, bea multa cafea si energizante uneori...intr-o zi a baut chiar 4!plus cafele!!stiti..e foarte greu pentru mine si parintii mei..acum inainte de pasti a avut o criza, l-am internat, a stat o luna in spital si cand a iesit ne-a marturisit ca de fapt el nu lua tratament in spital(Zyprexa), ca celelalte erau probabil injectabil, ci tinea pastila sub limba si apoi o arunca..
Mai am o dilema, de fapt e o frustrare:are momente cand constientizeaza, stie, dar nu vrea sa ia medicamente.Alteori ne acuza pe noi ca avem ceva si ca el n-are nimic..De exemplu..acum cateva saptamani, a plecat in Germania cu cativa prieteni sa-si aduca o mashina.inainte sa plece..desi cu cateva ziel inainte sustinea sus si tare ca el nu are nimic, si scandal si prostii..in ziua knd a plecat in Germania, a luat cu el cutia de Zyprexa zicand ca vrea ca sa-l ajute sa gandeasca mai bine cand e acolo, in Germania...Mentonez k s-a intors SINGUR din Germania..?!?ce explicatie puteti sa-mi dati?Dupa ce s-a intors din germania, o zi parea normal, apoi iar a inceput cu prostiile lui, k ii urmarit, k spirite k monstri, ca draci, vrajitoare si toto felu de chestii.Devine chiar agresiv, se enerveaza foarte repede si terbuie sa avem grija ce gesturi facem fiindca ne acuza de tot felu' de grozavii.Are momente si momente...uneori se poarta frumos cu altii, alteori numa tampenii face si zice si orice om normal si cat de cat destept isi da seama, stand cu el juma' de ora, ca ceva nu e in regula.Mentionez k nu mai are nici un prieten..pe toti ia alungat prin comportamenul lui uneori agresiv, bizar, nici nu stiu cum sa va explic.
Acasa..un infern..foarte rar este pace si liniste.Incepe sa urle si se enerveaza din orice..oricarui gest de-al nostru ii atribuie o semnificatie..il interpreteaza foarte bizar...nu mai stim cum sa facem, cum sa ne comportam cu el..si cum sa-l facem sa inteleaga, sa accepte?can o sa-i treaca ideile astea?uneori se crede D-zeu...nici nu pot sa relatez.E greu si oricata rabdare am avea...uneori simtim ca nu mai putem..Mama mea ia extraveral ca si cum ar lua vitamina c..:( Uneori e asha de normal..si alteori..cateodata avem impresia ca se preface..nu stiu, nu mai stiu ce sa cred, , ce sa fac..Sincer mi-e frica ca o s-o iau razana!Mi-e greu...imi amintesc cand era la inceputul clasei a 12-a..cate planuri isi facea, facultate, viitor..si dupa cateva luni totul s-a terminat.Is momente, perioade cand e bine...chiar inainte de aceasta noua criza( acum de Paste a fost), un an si ceva era bine, desi n-a mai luat tratament..Chiar am bucuram cu mama, ziceam ca desi parca e prea frumos sa fie adevarat, eram fericite ca totul va fi bine..dar calvarul a reinceput si parca mai rau de data asta..Uneori zice ca sunt surioara lui scumpa si draga..apoi cat a fost in spital de paste, nu ma recunostea...acum, de vreo catev a zile ma uraste..de fapt nu p mine, ceva spirit care zice el k a intrat in mine..vreau si eu ca fartele meu sa fie la casa lui, sa aiba o slujba si sa fie fericit, sa nu se mai chinuie..nu mai stiu ce sa cred, ce sa fac... Trebuie sa fac ceva sa-i ajut si pe ai mei ca sunt distrusi, nu mai au nervi sa suporte toate.CUM SA_L FACEM SA INTELEAGA?SA SE TRATEZE?cum sa facem sa se termine toate astea?...

maya_m, sincer imi pare rau de tine prin toate cate treci.
eu am aceleasi probleme. pot sa-ti spun ca sunt alaturi de tine si atat. si mi-e imi era teama ca o sa o iau eu razna. acum m-am mai linishti pentru ca nu pot sa fac nimic. Sunt perioade bune si per foarte agitate in care face tot felul de prostii. Umbla brambura, doarme in parc sau cine stie pe unde. Reuseste sa se pune pe picioare pentru circa un an, doi si apoi... o alta decompensare. Eu una incerc sa raman pe picioarele mele ca macar in mine sa vada mama un sprijin, chair daca pe el nu pot momentan sa-l ajut, iar atunci cand va cere ajutorul sa fiu alaturi pentru a-l oferi. In momentul asta nu vad nici o ieshire, ma rog lui Dumnezeu sa-l ocroteasca acolo unde este si sa-i dea acea licarire prin care sa accepte ajutorul. Ma uit la draga mea mama cu jale ce poate fi in sufletul ei si iar nu pot sa fac nimic. Ce greu trebuie sa fie ca si pentru mama ta sa-si vada copilul in situatia asta. Dar poate ai citit si din postarile de mai sus, exista speranta si luate lucrurile asa cum sunt sa incercam sa construim ceva. Nu au nici o vina ca sunt bolnavi. Si cu ajutorul celor din jur pot sa depaseasca. Sa avetzi putere sa le depashitzi pe toate.

Buna
Am o intrebare pentru cei care au fost internati (sau cei care au apropiati care au fost/ sunt internati).
Unde au fost internati? Ce sectie (daca la Obregia), eventual relatii referitoare la medicul care i-a ingrijit.
Multumesc mult

Draga Maia,
Te inteleg perfect si sunt alaturi de tine. Eu am avut aceeasi problema cu fiul meu si prima data l-am internat fortat la spit. Obregia. Boala lui a revenit dupa 7 ani si s-a declansat in conditiile in care era plecat din tara. Stiu de la un medic psihiatru ca persoanele predispuse la boli psihice nu au voie sa paraseasca meridianul si dovada este ca multe persoane care au plecat din tara au avut asemenea probleme.Trebuie sa gasiti o modalitate de a-l interna urgent pana cand nu se agraveaza boala. Aceste boli pot fi tinute sub control cu medicamente, numai ca trebuie sa i se gaseasca tratamentul potrivit. De exemplu fiului meu nu i s-a potrivit rispolept consta si acum merge pe leponex.Numai ca acesta trebuie monitorizat atent, saptamanal facem hemograma deoarece trebuie sa urmarim sa nu scada nr. de leucocite. Va doresc numai bine si multa rabdare si putere.

Maya_m, atunci cand fratele tau e in criza si nu te poti intelege cu el, va trebui sa iei o decizie grea... daca suporti si te descurci cu el pana iese din ea sau il internezi fortat, ceea ce e posibil sa nu aprecieze cand isi va reveni. Altfel, in perioadele cand nu e in criza incearca sa vorbesti cu el despre ce trebuie sa faceti ca sa nu se ajunga iar in criza, ce solutii considera el ca accepta pentru ca sa nu va mai raneasca pe toti si daca ajungi sa ai o discutie cat de cat normala pe aceasta tema, incearca sa il duci de manuta la un psiholog, ca la psihiatru mai greu il convingi si tot ar fi un pas inainte. Incearca sa ii explici ca stiind ca are problemele care le are, ii fac foarte rau consumul de cafele, energizante si alcool. La acestea trebuie sa renunte neaparat. E greu, pentru ca sa renunte la niste vicii trebuie sa isi gaseasca "inlocuitori" pentru ele... adica niste activitati care sa ii ofere satisfactii de reusita si sa ii umple timpul... ceva legat de ce i-ar place sa faca, hobby, sport... dupa tot ce am citit despre el inteleg ca de mai multi ani el sufera (in afara de boala propriu-zisa) de o criza specifica actualului tineret... criza "lipsei succesului"... adica cineva isi doreste mult sa se afirme, sa se realizeze si isi creaza niste standarde pe care nu le poate atinge, apoi devine deprimat pentru nereusita, pentru "lipsa de fericire, de scop in viata"...

ana5, ma abtin sa dau numele unui psihiatru de la Obregia de care sunt foarte nemultumit si te sfatuiesc sa mergi intotdeauna si la un psihiatru care ofera servicii private, platesti o consultatie, mergi si cu un cadou, ca asa e in Romania si atunci e altceva, deoarece ii va acorda timp sa asculte bolnavul si poti avea surpriza sa obtii o "reteta" mai personalizata si mai "elastica". Daca era sa ma iau dupa acel psihiatru de la Obregia, care a vazut sotia mea cateva secunde, tocmai cand era cel mai rau si a aruncat in fata ei ceva de genul "asa va fi mereu, trebuie dopata cu Rispolept toata viata, nu ai ce sa ii faci" (sotia era ca o leguma de la doza f mare de Rispolept pe care i-a dat-o prima oara tot dupa o consultatie de maxim juma de minut in care sotia a facut greseala sa ii spuna despre o halucinatie cand se credea Isus). Consider ca desi acesti psihiatri au scuza ca nu fac fata la numarul de bolnavi, mai bine sa consulte mai putini, decat sa faca un diagnostic superficial si mai ales sa se abtina de la diagnostice "dure" de fata cu bolnavul. A demonstrat lipsa de profesionalism ca sa nu spun cruzime. Saraca sotia mea a plans mult si acel doctor lipsit de gentilete i-a agravat perioadele de depresie cand sotia isi amintea de cum fusese diagnosticata de acest doctor. Daca vei constata un mod similar de atitudine, fugi cu bolnavul la alt psihiatru. Sa stii ca exista si psihiatrii care se dedica muncii lor si cel putin respecta juramantul lui Hipocrate (sa nu faca mai rau).

mama disperata, nu cred in ideea ca pentru ca a schimbat meridianul... mai degraba cred ca "schimbi locul, schimbi norocul"... in orice caz schimbarea tarii e un stress in sine si intradevar nu este pentru cei care se adapteaza greu la schimbari. Iti spun eu care sunt in tema, ca am trait in 2 tari diferite de Romania mai mult de 15 ani si nu imi e frica sa traiesc din nou printre straini, chiar am certitudinea ca ii va fi mai bine sotiei mele in Canada decat in Romania, atunci si cand ea se va decide sa ma urmeze. Consider ca nu e schimbarea meridianului un pericol mai mare decat acela de a ramane in Romania pana vom iesi la pensie si atunci sa fim tratati ca niste inutilitati si abia sa avem din ce trai. Studiez finantele si sunt sigur ca Romania se va confrunta cu o problema f mare exact cand generatia "decreteilor" va iesi la pensie, atat pentru cei care vor iesi la pensie, cat si pentru cei care vor munci sa le plateasca pensiile... si cu siguranta atunci se vor lua masuri inumane, gen prelungirea varstei de pensionare cu 5 ani, ca sa mai moara dintre ei etc... eu unul nu vreau sa astept asta... numai bolnav sau batran sa nu fii in Romania...

Multumesc Glady,
Cred ca ar fi bine sa stiu si numele medicului despre care vorbesti, pentru a fi evitat. Dar preferabil sa nu avem discutia pe forum.
Dar la ce sectie in Obregia a fost internata sotia ta?

Cred ca la boli somatice... in fine... poate a avut acel doctor o zi proasta... toti avem... si nu cred ca ajungea psihiatru daca ar fi dat numai rateuri... pe de alta parte cred ca toti psihiatrii dau si rateuri... poate am avut ghinion... nu vreau sa ma mai gandesc... fiti doar atenti ca psihiatrul sa acorde atentie si timp suficient sa stea de vorba cu pacientul, macar 10 minute... nu juma de minut... ca ala nu e diagnostic... poate e si sotia mea mai sensibila... ii place psihiatru "mamos"... si nu toti au talentul sau puterea sa se poarte parinteste... altii se poarta cu gentilete si acorda timp, daca sunt bine "tratati"... "dai un ban, dar face"... sau alt proverb "cine poate, oase roade"... facem si noi ce putem... "traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul". as adauga... si ne mananca toti banii.

ce pot sa fac a plecat din spital si a zis ca nu poate sa stea acolo sa suporte tratamentul. Va rog un sfat ceva. Sunt disperata

Salut. Am citit toate posturile si mi-au fost de mare folos. am sotia care tocmai a iesit dintr-o faza urata de manie care a durat mai mult de o luna. mi-a fost extrem de greu si sper sa nu mai fie atat de nasol data viitoare. a trecut de la 100 seroquel si cipralex la 800 seroquel fara cipralex. eu banui ca Cipralexul a fost de vina

salut
sotul meu, are si el tulburare afectiva.Tocmai azi l-am internat la spital ca se crede ca are Duhul Sfant peste el si noi ceilalti toti suntem impotriva lui si o tine tot asa cu anumite obsesii religioase, cum ar fi venirea apocalipsei.Ma doare sufletul sa stiu ca e acolo si eu aici, dar sper sa-i dea un tratament bun si sa se intoarca cat mai repede acasa si la serviciu. A luat pana acum cate un solian, apoi doctorita i-a marit doza ca nu s-a simtit prea bine si i-a mai dat pe langa acesta xanax, care, parerea mea ca lui nu i-a facut bine ca i-a agravat starile de vorbire necontrolata.Pana acum i-a facut f bine tratamentul cu solian. II ajungea doar unul singur. Acum nu stiu ce sa mai inteleg, adevarul ca nu sunt doctor, dar sper ca doctorii sa-l trateze cum trebuie. Problema care mai e, e ca doctorita care l+a tratat pana acum nu mai e la interne ci la policlinica si e sub ingrijirea altui medic pe care chiar nu-l cunosc deloc. Pe care doctor sa-l urmez acum?
Cei care aveti mai multa experienta ca mine in acest sens sau v-ati confruntat cu ceva asemanator, va rog sa-mi raspundeti pentru ca si asa ma simt foarte rau si eu, numai cand inchid ochii ii vad chipul bland si iubitor care cu durere imi spune de ce l-am lasat acolo.Sunt convinsa insa ca doctorii aia pot sa faca mai multe ca mine, dar sper sa o faca cum trebuie pentru ca nu stii in cine sa te mai increzi azi in Romania.
Va multumesc pentru timpul acordat!

Pt CIP_MTL. Si pe mine tot cipralexul m-a bagat in stare de manie. Ma tratam de tulburari anxios depresive cu ceva elemente psihotice si de la cipralex am facut un episod maniacal indus. Mi-a fost foarte greu sa imi revin din el.
Carmenna nu trebuie sa te doara sufletul ca sotul tau este internat. Are sanse sa isi revina mai repede din manie decat daca ar sta acasa. Si mie mi s-a propus internarea cand am intrat in manie, insa am refuzat-o de teama sa nu se afle la serviciu de ce anume sufar. Altfel m-as fi internat si cred eu, nu m-as mai fi chinuit atat.
Numai bine la toata lumea!

Pt. Carmenna.
La ce spital si ce sectie a fost internat sotul tau?
Medicul care l-a luat in ingrijire poate sa ia legatura cu medicul care il trateaza in mod curent pentru a afla toate informatiile necesare.

pt Ana5 Nu e in Bucuresti, dar asa o sa fac. O sa vb cu amandoi medicii si sper sa fie bine.Multumesc mult

carmena, nu e usor pt un psihiatru sa gaseasca ce medicament are efect benefic... si sotia mea are "tendinte" religioase cand e in criza expansiva... fazele cu apocalipsa i-au mai trecut (sper eu) dupa ce i-am explicat cand era OK ca nu e posibil sa stie cineva cand va fi. Oricum teama (panica) este motorul halucinatiilor... si intrarii in criza... Sotia mea are tendinta sa se sperie usor si daca sunt langa ea sa o calmez se linisteste si nu intra in criza... din pacate nu pot sa fiu 24 de ore din 24 langa ea... Posibil ca dureaza pana isi face efectul antipsihoticul... nu stiu XANAX... stiu ca sotia mea reactioneaza rapid la Rispolept (Risperidona) in doza de 3 mg "o blegeste" si o scoate din criza... din pacate acest antipsihotic nu il poate lua mai mult de cateva zile ca ii provoaca stare de agitatie motorie (si psihica) si ii face rau... si atunci trecem pe Zyprexa (olanzapina) care isi face efectul mai incet, din pacate se ingrasa de la ea... oricum combinatia de care ti-am spus o scoate din criza... eventual la inceput ii dau si somnifer daca nu adoarme... E FFF IMPORTANT SA DOARMA... Rivotril s-a dovedit a fi foarte bun in cazul sotiei mele... Stilnox e puternic, dar periculos... nu mai tin minte unde am citit... ma rog e o alternativa... Diazepamul e slab, dar totusi si el ii face bine... o calmeaza pe termen scurt... poate chiar doarme o ora... il folosesc cand e o criza mai putin puternica... doar o tendinta de agitatie psihica care da semne de intrare in criza... daca nu sunt langa ea ii spun sa ia un diazepam (atentie, acesta provoaca dependenta)... in general am invatat starile ei si imi dau seama cum e... si reusim sa trecem peste multe din ce in ce mai bine... ceea ce iti doresc si tie... si mai ales sa fi tu cea tare... sa nu te sperii de fata cu el cand e in manie sau depresie... cel mai mult are nevoie sa vada ca persoana iubita e PUTERNICA PSIHIC... ca sa se poata ancora de ea... si dupa ce iese din criza mergi cu el si la psiholog, psihoterapeut (inca nu stiu diferenta)... sper sa te descurci cu banii...

Buna,

Am o cunostinta care sufera de sindrom bipolar. Din cauza bolii a trebuit sa renunte la serviciu si acum nu mai are asigurare medicala. Stie cineva daca acesti bolnavi pot beneficia de spitalizare/tratament gratuit sau de vreun fel de ajutor din partea statului pentru a putea plati tratementul si/sau spitalizarea?

Multumesc!