Tulburarea Afectiva Bipolara (Psihoza maniaco-depresiva)

Salut. Am 24 de ani si de pe la 10 ani am niste crize urate.. Imi pierd cunostinta, inima imi bate tare, aproape ca nu ma mai recunosc, Aceste crize erau rare in copilarie dar de vreo 3 ani ele au devenit tot mai dese. Nu aud voci, nu ma comport anormal, nu vad lucruri. Dar ma simt uneori strain de tot, de casa, de oameni. In criza, nu mai stiu nimic, si problema e ca sunt zilnice. Ce ma fac? N u am consultat niciun medic. Nu stie nimeni de problema asta. Mi se intampla uneori la volan, dar nu cad jos ci ma sperii tare aproape ca imi explodeaza inima si nu stiu unde ma duc..

@ justin

Poate reusiti sa va tratati problema cu un simplu anxiolitic. Trebuie sa consultati un medic psihiatru care sa vi-l prescrie. Nu are rost sa mai stati asa si sa va chinuiti fara tratament.
Cu pace,
Clara

Va multumesc pt raspuns. In fiecare zi imi spun ca ma duc dar imi e cam teama.Cum sa fac?
Mi-e teama ca e schizofrenie sau cine stie...alzzheimer...

Buna ziua. Ma numesc Lia si diagnosticul meu actual este schizofrenie-paranoida. Prima "cadere" s-a produs la varsta de 33 de ani, in Italia, cand am primit diagnosticul de episod depresiv cu manifestari psihotice. In 4 ani de cand sunt bolnava am avut cel putin 5 caderi, ultima si cea mai grava anul trecut in noiembrie, cand am fost legata in camasa de forta ( si la prima internare s-a intamplat la fel). Istoricul bolii mele este mai ciudat. Diagnosticata la inceput cu depresie severa recurenta, cu manifestari psihotice, am ajuns la Tg. Mures (unde am fost internata doua saptamani in toamna anului 2008) sa primesc un diagnostic halucinant: tulburare de personalitate borderline(schizotipal, histrionic, dependent), depersonalizare, derealizare etc Mentionez ca acolo am avut cele mai stranii trairi din viata mea, timpul si spatiul imi pareau doua coordonate pe care ma puteam misca in voie, de unde au rezultat senzatiile de expandare, dar mai ales de comprimare a timpului. Halucinatiile erau foarte complexe. Pot sa spun ca pe parcursul ultimelor doua internari, care au constituit, pe langa momentul initial, cele trei mari caderi, am cunoscut gama intreaga a halucinatiilor: auditive, vizuale, olfactive, gustative, tactile si intuitive (delirul propriu-zis). Episoade maniacale cred ca am avut si inainte de prima internare, si anul trecut in noiembrie, pe fondul unei puternice insomnii si a unei activitati cerebrale intense. In momentul actual sunt in pensie de boala (de 10 zile) si iau urmatoarele medicamente: tiapridal, doxepina, carmabazepina si rispolept consta, 37, 5 mg, injectie, de doua ori pe luna. Mentionez ca rispoleptul mi-a fost prescris inca din Italia. As vrea parerea si a voastra, a celor care treceti prin asa ceva, si a unui (unor) medici specialisti.

buna adrian si cei care aveti boala asta. am 26 de ani si de curand s-a declansat la si mine. am vzt commenturile voastre si poate va pot fi de folos cumva. din spital mi-au dat medicamentatia urmatoare. Solian de 3 ori pe zi, Lamictal dimineata si seara, iar ca sa pot dormi lorazepam, mai exact Anxiar seara inainte de culcare dar intotdeauna la acceasi ora, dar il inlocuiesc cu diazepam, dar dupa o luna de zile cu ajutorul efectului placebo am reusit sa dorm fara a mai lua diazepam iar curand voi incepe sa ma duc la un pshiolog ca sa pot renunta la medicamentatie, tot cu placebo (bun baiat =))). Ma gadesc ca poate creierul si comportamentul nostru la un momendat cedeaza poate din cauza supraincarcarii si din cauza asta apar crizele. poate toti avem psihoza bipolara dar unii nu manifesta crize si se manifesta in alt mod. nu am mai auzit pana la tine de litiu apropo. mie ni s-a recomandat ordine in viata si cand am cva de zis sa zic nu sa tin in mine pt ca se aduna si d la asta fac am facut 2 crize pana acum. sper cu ajutorul creierului bineinteles si a lui Dumnezeu sa numai fac crize. poate va sunt cumva de folos si sper din tot sufletul sa reusiti si sa luptati. va pup pe toti

Buna ziua,
Am si eu nevoie de ajutor.Mama mea trece prin stari foarte frecvente de manie, are impresia ca e urmarita, apoi cade in depresie, e dezorientata, instabila, are insomnii si mai ales in ultimul timp a inceput si sa consume alcool. Am citit simptomele pacientului maniaco-depresiv si multe se potrivesc cu starile pe care le are ea. Din pacate nu isi da seama ca are o problema, ar trebui sa consulte un psihiatru dar nu vrea sa mearga si nu stiu cum sa procedez pentru a o duce. Dupa starile pe care le are, imi e frica sa nu se intample ceva mai grav pentru ca uneori ameninta ca se va sinucide. Va rog sa-mi recomandati, daca stiti, un psihiatru sau un centru particular de psihiatrie in Cluj-Napoca sau Oradea si daca aveti vreo idee pentru a o putea convinge sa consulte un psihiatru. Va multumesc anticipat!

cum e faza depresiva cunosc...dar cum e cea maniacala nu am inteles niciodata. cum se manifesta?
am luat mai demult litiu din proprie initiativa ( mda, noroc ca acum nu se mai vinde orice la liber). m-am oprit dupa cateva pastile intelegand ca e o mare prostie sa iei ceva care nu ti-a fost prescris. credeam ca sunt maniaco-depresiva.desi nici acum nu stiu exact ce inseamna.

@jadde

Incerc sa-ti raspund eu la problema care te framanta. Din ceea ce scrii, mama ta trece printr-o faza maniacala. Situatia dupa cum o prezinti este destul de grava. Iti scriu asta pentru ca am suferit si eu aceleasi simptome. Insa fara sa consum alcool. Ii trebuie numaidecat tratament, si inca unul destul de tare, antipsihotic. Deci, trebuie consultat psihiatrul si cea mai buna solutie etse internarea.In starea in care se afla mama ta, sigur va refuza un control medical si chiar tratamentul.

Nu stiu ce sa zic. Cum sa procedezi.Eu am cooperat intotdeauna cu membrii familiei si m-am internat.
La Cluj etse o Clinica de psihiatrie foarte buna. dar cum sa o duci cu forta pana acoolo ? Vezi ce poti face pe plan local si impreuna cu altcineva din familie. Si bineinteles cu medicul/spitalul cel mai apropiat. Dupa ce se mai atenueaza boala poti merge si la Cluj.

Nu am fost foarte inspirata in a-ti scrie, insa trebuia sa primesti un raspuns de la cineva.

Numai bine.

@ elena_elenoi

Tulburarea afectiva bipolara este o boala cronica pe care trebuie sa o tratezi toata viata ca sa nu faci recaderi si sa mai ajungi la spital.

Poti reduce medicamentele pina la doza cu care te simti tu ok, dar nu renunta complet la ele bazandu-te pe efectul placebo. O sa te internezi iar. Se merita ?

@ jadde

Persoane ca mama dv. nu vor accepta niciodata sa faca un consult psihiatric pentru boala asta e perfida si nu o constientizeaza. Tocmai neconstientizarea ei este o trasatura a bolii pe care doar un psihiatru va trebui sa o identifice.
Singurul lucru pe care puteti sa il faceti este sa o internati involuntar cand face vreo criza.
Puteti de exemplu sa apelati la cineva care are o masina si sa ii spuneti ca mergeti sa va plimbati si o duceti la spitalul unde puteti sa o internati in aceasta situatie. Sunati inainte si va interesati.
Trebuie neaparat sa ia antipsihotice, altfel poate face gafe mari.

@ dora_s

Da search pe Google Tulburarea afectiva bipolara sau psihoza maniaco-depresiva si citeste acolo ce inseamna mania.

Multa sanatate si multa rabdare pentru rezolvarea tuturor problemelor va doresc.

Cu pace,

Clara

Dragii mei, am citit aproape toate mesajele de pe acest forum si speram sa gasesc macar un raspuns care sa imi confirme faptul ca aceasta afectiune se poate vindeca... Din pacate nu am gasit acest raspuns... Sunt boli mult mai complicate care pot fi videcate prin tratamente, operatii, tot felul de terapii. Nu inteleg de ce afectiunea bipolara nu poate fi vindecata niciodata. Sufar enorm cand o vad pe sora mea in aceasta stare. Si cel mai mult suferim cu totii pentru ca ea ne condamna pe noi pentru faptul ca in urma unei "iesiri" mai puternice am internat-o in spital la Obregia din Bucuresti, apoi am internat-o intr-un fost sanatoriu, acum spitalul Voila din Campina. Dupa externare se vede o ameliorare a comportamentului sau insa acum refuza medicamentatia prescrisa de medic.Suntem cu totii cu moralul la pamant pentru ca ne-am dat tot interesul ca ea sa fie bine insa se vede ca nu mai e cum era odata...O vrem inapoi asa um era ea.Am obosit sa o privim cum se autodistruge si refuza ajutorul nostru.Cat despre copii...isi doreste din suflet sa-si intemeieze o familie si sa faca un copil. Cred a ar fi distrusa sa afle ca nu poate face copii daca sufera de aceasta afectiune. Dati-mi un sfat, invatati-ma cum sa ma comport pentru a fi totul bine, ce as putea face ca ei sa-i fie bine si poate, totusi, sa ajunga la "vindecare". Sper sa apara cat mai curand acel "leac miraculos" care sa vindece afectiunea bipolara.
Cred ca intr-adevar in aceasta afectiune cea mai importanta este constientizarea afectiunii. Cred ca este cel mai puternic "medicament" in tratarea acesteia.
Multa sanatate tuturor si va rog din suflet sa nu respingeti ajutorul familiei, pentru ca ea nu va vrea decat binele!

@ ilona 21

Spuneti-i surorii dv. ca daca nu isi face tratamentul de intretinere va ajunge din nou in spital intr-o luna, doua, trei... Nu prea ii trebuie mai mult iar boala se poate agrava.

Puneti-o sa citeasca si sa se documenteze singura despre aceasta boala, sa vina ea insasi si sa stea de vorba cu persoanele care au patit asa ceva, pe forum.

Sa stiti ca pot exista si perioade de remisie complete ale bolii (eu am avut un episod de 4 ani in care nu a trebuit sa iau nici un medicament) dar dv. in calitate de rude de gradul 1, trebuie sa ii urmariti cu atentie evolutia bolii si la primul semn de manie sa ia tratament.

Si eu am avut la inceput o frica de medicamente. Cele prescrise de medic ma faceau leguma, mancam si dormeam toata ziua. Dar treptat le-am redus si functionez cu doza minima cu care nu intru in manie.

Buna ziua
disperarea m-a adus pe acest forum
Sunt mama uneri tinere de 27 ani diagnosticata cu TAB.Initial diagnosticul a fost depresie cronica si a facut tratament cu xertoxat 2 ani si apoi cu cipralex si carmabazepina la nevoie aproape 3 ani(inca nu a iesit complet de pe cipralex).Primul episod maniacal l-a facut acum 3 ani si a tinut aproape 5 luni dupa care a urmat o depresie cumplita.Nici eu nici sotul meu nu stiam nimic despre TAB si nu am fost constienti de ce se intimpla.mai ales ca mania a inceput cind era la Bucuresti si nu i-am vazut toate manifestarile, stiam doar c a si-a schimat serviciul, s-a certat cu prietenele si-a schimbat gazda.Cind s-a simtit suficient de rau a venit acasa si a facut un circ enorm :ura, ura si iar ura acestea erau manifestarile ei. acuzatii peste acuzatii cind pentru un parinte cind pentru celalalt.Deoarece toate acuzatiile erau foarte justificate lucide si f. taioase nu le-am pus pe seama unei boli. Am cheltuit enorm cu ea atunci, am fost si la psihiatru dar desi spuneam ca este foarte violenta verbal, ca-mi sparge lucruri prin casa, doctorita nu s-a gindit la TAB ci la faptul ca in acea perioada incerca sa renunte la xeroxat si ia dat cipralex incet incet s-a instatlat depresia crunta.Am facut tot ce e omeneste posibil sa o ajut.Nu am avut incotro si am adus-o acasa ca sa am grija de ea mai bine. Dar aici vai boala s-a acentuat, lipsa de prieteni, singuratatea ia accentuat boala.Am determinat-o sa faca a doua facultate (la Satu Mare) sa-si caute de lucru sa.Am incercat sa o determin sa fie activa. A facut cu chiu cu vai facultatea (mai are licenta de facut si sustinut) a si lucrat si incearca sa lucreze inca.Este profesoara de lb. romana si engleza.Anul trecut a predat romana iar anul acesta a dat examen pt engleza.Examenul l-a sustinut in plin epsiod maniacal si a luat o nota bunicica. dar nu gasete post decit departe de casa iar pt ea naveta e aproape imposibila.
Anul acesta la sfirsitul luni iunie (dupa terminarea scolii) am asista la declansarea sindromului maniacal.A fost o schimbare brusca de comportament, intr- fractiune de secunda era alta persoana.Tipete urlete, delir, acuzatii concrete si lucide dar... si grandomanie (acest simptom nu a fost in trecut), psihoza (deja se credea psiholog si stabilea diagnostice) furia s-a indreptat catre mine mama ei, furie dar si frica
Am reusit sa o ducem la psihiatru abia a doua zi seara mintind-o ca mergem pt mine. Acesta a considerat ca aluat prea mult andtidepresiv deoarece ii mai administrase in urma cu 5 luni si cymbalta.A scos de pe cymbalta, starile nu s-au ameliorat agitatia a continuat. A trecut-o pe ziprexa cred si rivotril o saptamina, tot nu a mers apoi a trecut-o pe seroqel xr 3oo si rivotril la nevoie.S-a mai linistit dar.dar s-a stabilit diagnosticul de TAB. E groaznic acum e disperata ca ia antipsihotice si tot rau e.
M-a intreb cu groaza ce se intimpla, ce se va intimpla ca ea. De 3 ani de cind sta cu mine m-am ingrozit nu pote face nimic, e dezordonata, eu ii spal, ii calc si ii aranjez lucrurile, eu ii fac curat nu o interesaza nimic. Ba o intereseaza sa nu-i lipseasca tigarile 2 pachete pe zi iar de la inceputul crizei pina nu demult chiar si 5 pachete pe zi, cafeaua ; isi doreste sa iasa in oras dar nu prea are cu cine, nu are prieteni, in perioada de vacanta cind vin acasa vechii colegi de scoala f.rar mai iese dar numai dupa ora 21.Sta toata ziua la calculator si asculta muzica ore in sir sau se joaca diverse jocuri.Eu si cu tatal ei muncim de ne spetim dar pe ea nu o intereseaza absolut nimic. Stim ca este bonlava si o lasam in pace dar cind nu vom mai fi noi ce se va inmtimpla cu ea?
Ce se va intimpla cu fica mea bonlava si urmarita de nesansa in vita asta?

Dupa cele scrise de tine, nu pot sa te invinovatesc sau restul familiei, dar adevarul sta aici;poate acceptati o neintelegere in familie, sot, sotie si copii.

Violenta si Agresivitatea in familie ameninta viitorul urmasilor in doua directii;anxietate si violenta.Orice act vatamator, atat fizic sau emotional care are loc in familie;abuzuri, refuzuri, izolari, amenintari si atacuri(asa incep toate pe rand pana la atac).

Familia care are acest teren violent si agresiv domestic, este evidenta izolarea de cei din jur.
Aici nu se poate face nimic, singura salvare este hrana, cu ceea ce te mentii in viata si apoi restul.Mincarurile fierte nu contin substante active si duc la deteriorarea celulelor sau modificarea.

Va rog luati legatura cu Domnul Germont(specialist).

pt mesadria,
imi pare nespus de rau ca va confruntati cu aceasta boala dar trebuie sa sperati ca fiica dvs va deveni constienta ca ea e singura in masura sa se schimbe si sa lupte pt a intra in remisie. Trebuie sa-i vorbiti calm si cu toata dragostea dvs de mama sa o convingeti ca urmand tratamentul prescris de medic isi va atenua foarte mult starile de rau. Cand va deveni constienta ca trebuie sa tina boala in frau veti vedea ca ii va fi bine.
Este o persoana educata si cu siguranta va sti sa-si poarte de grija asa cum toti cei ca noi( cei cu Tab) stim s-o facem mai mult sau mai putin bine. Este important s-o faceti sa realizeze ca-i vreti binele si ca se poate trai cu afectiunea asta. Multi dintre noi avem familie si serviciu si ne traim viata cat de normal putem, evitand situatiile stresante si cu multa speranta ca vom remite boala.Cred ca-i va fi de ajutor sa-i spuneti de forumul acesta si-si va da seama si singura ca cei ca noi trebuie sa lupte sa se faca bine. Ar mai fi de ajutor sa nu-i mai oferiti ajutor la treburile casnice.Dac se va ingriji singura ii va fi mult mai bine.Activitatea fizicasi munca la treburile casnice ii vor face foarte bine ca de altfel toate activitatile care o fac sa uite de boala.Multa sanatate si putere va doresc si daca o pot ajuta cu ceva imi poate scrie aici pe acest topic.

@ mesadria

Stimata doamna,

Si eu sufar de tulburare afectiva bipolara de 16 ani si stiu ce inseamna aceasta boala.

Afirmati duneavoastra ca "acasa vai boala s-a acentuat, lipsa de prieteni, singuratatea ia accentuat boala". Mai degraba, dupa parerea mea, boala si un tratament necorespunzator al ei au determinat lipsa prietenilor, faptul ca ea nu a mai fost capabila sa comunice sau ca fostii ei prieteni s-au indepartat de ea din cauza acceselor din episodul maniacal.

Pentru evitarea aparitiei unui astfel de episod, pe care familia il suporta cel mai greu, este necesar ca fiica dumneavoastra sa mearga lunar pentru evaluare la medicul psihiatru care isi va da seama in mod exact de ce tratament are nevoie. Aceasta boala are suisuri si coborisuri. In permanenta te afli pe muchie de cutit, sa te feresti sa intri fie in manie, fie in depresie, si tu insati trebuie sa te obisnuiesti sa iti dozezi medicamentele. Sa stii atunci cand trebuie sa folosesti un antidepresiv sau un antipsihotic.

* Ca o particularitate: am observat ca episoadele maniacale, in cazul agravarii lor, psihozele, apar initial printr-un amestec de ganduri. Daca nu este tratat chiar din prima zi si este lasat "ca trece el"..., acest amestec de ganduri se agraveaza chiar si in cateva zile/saptamini si duce la aparitia maniei sau psihozei. Fiica dumneavoastra trebuie sa constientizeze ca tulburarea afectiva bipolara este o boala cronica pe care deci, trebuie sa o trateze toata viata. Ca orice alta boala cronica. Tratamentul cu antipsihotic nu trebuie intrerupt sub nici o forma, decat dupa ce se consulta cu medicul.

Acuma, daca episodul maniacal s-a instalat la sfarsitul lunii iunie, el cedeaza dupa 1-2 luni de la initierea tratamentului. La unii dureaza mai mult, la altii mai putin. Dar nu trebuie acum sa va panicati ca "tot rau e cu tratament" ci trebuie sa aveti rabdare si sa lasati acele medicamente sa isi faca efectul. Mai greu probabil, o fi fost un episod mai urat, dar medicamentele isi vor face efectul, nu aveti grija.

In privinta faptului ca nu are putere sa faca nimic. Cam asa se manifesta aceasta boala. Nu trebuie sa o judecati. Nu se poate nici concentra si nici nu are putere fizica sa faca acele lucruri legate de gospodarie. Mai ales cand este sub tratament cu antipsihotice. Nu este vorba deci de reavointa sau de indolenta, cat de neputinta.

Ea singura cand isi va reveni va vrea sa mearga la serviciu. Aveti incredere in Dumnezeu, rugati-va sa se restabileasca cat mai repede si totul o sa fie bine.

P.S.: Pe perioada cat nu merge la munca puteti sa ii faceti un contract cu casa de pensii sa ii platiti o contributie modica (cred ca e minim 10 lei pe luna), ca sa ii mearga vechimea. Aceasta contributie o puteti plati de exemplu pina la sfarsitul anului. Sa zicem daca va duceti acum, platiti 50 de lei pentru 5 luni, dar nu o puteti plati retroactiv.

Multa sanatate, curaj, pace in suflet si lumina va doresc.

mesadria, imi pare rau de fata dvs.

dar, daca spuneti ca acuzatiile pe care vi le aduce sunt bine justificate si au fond...poate ar fi bine sa se indeparteze de familie. adica sa caute un loc de munca si contactele cu parintii sa fie mai mult formale.
daca invata si isi ia licenta e bine dar e la fel de bine si daca ar vrea sa fie coafeza, bucatareasa, etc.
nu trebuie sa o "determine" cineva sa se inscrie la facultate, sa mearga la doctor, sa isi faca ordine, etc. trebue sa aiba puterea sa faca ce doreste sa mearga la doctor daca simte ea ca e nevoie. in definitiv spuneti ca e lucida , nu ?!
violenta verbala...daca pt asta romanii ar trebui sa ia pastile, pai ar umbla trei sferturi din ei sedati.

si la noi in casa erau situatii similare si nu cred ca as avea tab. pur si simplu parintii mei au gresit enorm fata de copilul lor si efectele nu se mai sterg. tatal meu a avut in final intelepciunea sa inteleaga ca de la o varsta copiii nu trebuie sa mai locuiasca impreuna cu parintii. acum cand ne vedem rar si vb mai mult la telefon, ne respectam si ne intelegem mai bine problemele. la mine in casa nu a mai fost scandal pt ca nu ma mai sacaie nimeni si nici eu nu mai am pe cine sa acuz.


nu cred ca poate fuma cineva 5 pachete pe zi ( moare ) iar jocurile pe calculator.sa fim seriosi.

e ceva care nu imi place in tonul dvs. pe de o parte o indopati cu medicamente ca pe un om bolnav, iar pe de alta parte va plangeti de lipsa ei de performanta ca si cum ar fi un om sanatos.cam aiurea, nu?

Va multumesc mult tutror pt vorbele bune, e greu, e foarte greu.De la 1 septembrie vom merge impreuna la psiholog paote asa reusim sa facem putina ordine.
Din nefericire nu eu o indop cu medicamente ci singura si trebuie sa am grija sa nu ia prea multe caci de multe ori si le ascunde de mine. A inceput sa ia medicamente antidepresive fara stirea noastra si dupa citva timp cind a adus-o fratele ei acasa a trebuit sa faca o multime de analize si tratamente pentru inlaturarea daunelor. Am rugat-o sa incerce sa-si depaseasca momentele dificile fara antidepresive dar..da, dar asa a fost conjunctura ca a invatat sa ia medicamente deavalma.
Nu imi doresc performanta dar mi se pare norma ca un om la 27 de sa aiba grija de lucrurile personale si sa-si stringa masa dupa ce a mincat .Nu are rost sa ma explic este cumplit.Am senzatia ca am in casa un copil de 2 ani asa tb sa umblu dupa ea. Nu stiu daca asa ceva e normal si in acelasi timp sa suport invective si jigniri. Da si eu sunt de parere ca ar trebui sa traiasca pe cont propriu dar in stadiul in care este mie teama ca este incapabila.
Nu am exagerat cu 5 pachete de tigari pe zi in perioada de criza in mod normal fumeaza 2 pachete si ceva pe zi. iar calculatorul.cu jocuri nu e nici asta o aiureala
Asa e ea isi doreste cred mai mult decit poate si cind vede ca nu poate intra fie in depresie fie in manie.

@ mesadria

Stimata doamna,

Mai bine intra pe forum si discuta cu persoane cu aceesi suferinta ca sa invete sa se descurce cu trasaturile acestei boli.

Medicamentele trebuie sa i le dea doctorul, numai dupa ce o consulta, lunar, poate in cazul ei, daca e nevoie la 2 saptamani.

Tulburarea afectiva bipolara este foarte perfida. Tot timpul esti pe muchie de cutit. Cu un pic de neatentie chiar din cauza medicamentelor poti vira fie in manie, fie in depresie. Monitorizarea trebuie facuta foarte atent si luate medicamente fix pentru faza bolii in care te afli.

Am o intrebare. Care sunt sansele ca, avand in familie un bipolar, ( fratele meu) sa fiu si eu bipolara? M-am confruntat in ultimul timp cu o depresie urata.am idei obsesive etc. Am fost anul trecut la psiholog ( 10 sedinte) si m-am simtit mult mai bine.am avut ambitia ca sa pot sa imi termin facultatea etc.Fratele meu are aceasta boala (toata lumea mi-a spus ca e din cauza accidentului) a avut un accident dar el mi-a spus ca de mic a simtit ca ceva nu e in regula( cum se comporta etc). La fel si eu (de mica am simtit ca ceva nu e in regula cu mine - foarte, foarte timida, nu aveam foarte multi prieteni- poate si din cauza faptului ca ne-am mutat f mult. In fine, e o poveste f lunga. Ce ma intereseaza pe mine e cum o rezolv. Cand i-am spus mamei cu ce ma confrunt si ce mi se intampla.a zis ca e din cauza oboselii, ca o sa imi treaca daca ma odihnesc.etc. Nu cred ca stie exact cu ce se mananca chestia asta...desi il are pe fratele meu de multi ani cu aceasta boala. Cand i-am spus ce mi se intalmpla mi-a zis ca e din cauza ei ca nu ne- a crescut cum trebuie, ca inventez toata treaba asta...etc. Nu stiu ce sa mai fac.am devenit o mamoasa.nu sunt in stare sa ma descurc singura.mi-e frica sa ies undeva am niste stari care se inrautatesc tot mai mult. Tin sa cred ca chiar fratele meu se simte mai bine decat mine. Am fost parasita de prietenul meu.tot m-a intrebat ce e cu mine ptr ca in ultimul timp ma comportam f aiurea.( eu nu am putut sa ii spun) asa ca m-a parasit. Nu am intrat in depresie din cauza asta.ptr ca depresia mea era in plina evolutie inainte ca sa ne despartim, cam in perioada cu liceenta, mai exact acum 3 luni.si sincer nu mai gasesc rezolvare la problemele mele.prieteni nu prea am ( mai mult de la faculta am avut prieteni...acu fiecare pe calea lui.doar eu mi-am pierdut calea.nu stiu ce sa fac pe mai departe.vroiam a 2 facultate, dar in acest moment nu cred ca sunt apta ptr facultatea cu pricina, nu pot gandi normal (mi-e frica si sa ies afara, cred ca toata lumea ma uraste etc). Nu vad nici o iesire din aceste stari ale mele.chiar si fratele meu lucreaza.( nu e tocmai f bine dar macar lucreaza- in schimb eu nu mi-am gasit nici un job, si doar stau acasa si imi plang de mila si as vrea ca lucrurile sa stea altfel.nu prea am bani ptr psihoterapie, desi mi-ar prinde cel mai bine niste sedinte de psihoterapie. Poate mai bine ar trebui sa merg la psihiatru. Cel mai mult ce ma deranjeaza e ca.in tot decursul anilor am incercat sa imi maschez toate sentimentele (sa par normala...sa am prieteni normali.dar am gresit f mult.ptr ca prieteni mei normali ori s-au mutat, fiecare are viata lui ( doar eu am ramas in minciuna si am ramas vechea"me". Poate va plictisesc cu toate povestile mele aiurite, dar ptr mine sunt foarte importante.de aceea m-am gandit sa scriu pe acest forum. Mi-e frica ca nu o sa pot sa imi fac niciodata prieteni care sa ma inteleaga (sa imi inteleaga starile pe care de multe ori nici eu nu le inteleg). Nu vreau sa fiu o povara ptr familia mea, lucru care cu siguranta sunt acuma, vreau sa imi revin, dar probabil acest lucru nu va fi posibil decat cu tratament. nu stiu de ce romanii se tem atat de tare de bolile psihice, sau de faptul ca acestea vor fi recunoscute????? Mama mea.nu ma crede cand ii spun ca ceva nu e in regula cu mine- zice ca totul e ok si ca sunt doar obosita( nu e oboseala cand ai ganduri delirante, cand te simti neputincios, cand nu ai deloc incredere in tine). Totul s-a rotit in jurul mamei.de cand a murit tata (am avut cateva traume la activ ex: Boala fratelui meu-care s-a manifestat ingrozitor la inceput, pe urma moartea tatei.) sa ii fie bine ei, sa fie multumita, sa nu o supar etc. Oricum cred ca tr sa merg la un psihiatru ca sa imi puna diagnosticul, nu am cum sa mi-l pun eu.dar tind sa cred ca nu e de bine deloc. Oricum daca aflu ca am boala asta.o sa incerc sa o accept si sa ii fac fata.sper ca pot.ceea cema deranjeaza e ca de ce nu am mers mai devreme la un medic, s nu fie prea tarziu acum.asta din cauza faptului ca toti mi-au spus ca nu e nimik cu mine, dar eu stiam adevarul. Probabil nu m-am dus si ptr ca sa nu o dezamagesc pe mama.care avea deja un copil bolnav ( si acum mi-e groaza sa mai vb cu eu.ptr ca imi spune ca nu am nimic, nu intelege deloc cu ce ma confrunt).

@ mar K

Stimata domnisoara,

Doar daca aveti episoade de manie care alterneaza cu episoade de depresie, puteti sa va suspectati ca sunteti bipolara. Din cate povestiti mai degraba treceti printr-o depresie care contine si elemente obsesive. Nu trebuie sa va panicati si sa exagerati in nici un fel. Stati linistita, luati lucrurile ca atare si incercati sa gasiti o cale de a va rezolva problema.

Mai exista cineva in familie care sa fi avut vreo tulburare psihica ? Depresie, anxietate, orice... In afara de fratele dumneavoastra.

Nu v-ati dus pina acum la doctor, nu e nimic, nu s-a daramat cerul nici nu a pierit lumea, ganditi-va ca acest lucru apartine trecutului si nu mai are rost sa va consumati pentru asta pentru ca nu va foloseste absolut la nimic. Mergeti de acum inainte la un medic psihiatru care sa va stabileasca un diagnostic exact si tratati-va linistita incepand din acest moment.

O trasatura a afectiunilor psihice este ca bolnavii percep o senzatie la o intensitate de 10 ori mai mare decat o percepe un om normal. Asa ca pastrati-va calmul si echilibrul, discutati cu o persoana calificata si o sa vedeti ca totul o sa fie bine.

Daca dumneaovoastra ati fi avut tab, fiti sigura ca mama dumneavoastra sau cei din jur ar fi observat demult. Asa ca incercati in general sa traiti in prezent si sa nu va faceti grii pentru viitor. Cand mergeti la doctor ? Sa presupunem ca peste o saptamana, ok ? Ei bine, doctorul va va pune diagnosticul peste o saptamana. Pina atunci ce rost are sa va ingrijorati atata de fapt din cauza cui ? Din cauza unei denumiri de boala ? Asta indiferent de cum se cheama, tot asa se manifesta, dumneavoastra cunoasteti mai bine toate aspectele. Un tratament bine stabilit, in conditiile in care veti fi sincera cu doctorul si ii veti spune toate simptomele, o sa amelioreze starea. Gandurile acestea ca "va e frica sa iesiti afara ca toata lumea va ureste" sau ca "nu o sa va faceti niciodata prieteni" sunt niste ganduri distorsionate, nu sunt reale sau adevarate, ci doar sunt cauzate de afectiunea pe care o aveti si pe care trebuie sa o tratati.

Asa ca nu mai stati sa va lasati prada acestui paienjenis de griji si luati o hotarire: faceti un pas inainte, fie psihologul fie psihiatrul. Ei vor sti sa va indrume cel mai bine. Iesiti din inertia asta !

In ceea ce priveste serviciul, intai trebuie sa va restabiliti cu sanatatea si apoi va veni momentul sa va cautati ceva de lucru. Luati-o in ordine. Am prietene care nu aveau absolut nimic si abia la un an sau doi de la terminarea facultatii si-au gasit de lucru. In prezent lucreaza de mai multi ani la acelasi loc de munca, sunt platite bine, au colegi buni cu care si-au stabilit relatii de prietenie si se amuza de perioada in care isi faceau atatea griji ca nu se angajeaza peste noapte, cand voiau ele. Aveti putintica rabdare, actionati intr-un fel sau altul indiferent de ce va spune mama (ca mama sau nici o fiinta din aceasta lume nu este in pielea dumneavoastra sa se confrunte cu ceea ce va confruntati dumneavoastra) si o sa vedeti ca o sa va simtiti mult mai bine.

Nu mai stati si va piedeti timpul cu griile. Luati taurul odata de coarne si actionati !

@mar K: cred ca ar fi cazul sa faci un consult psihiatric, mai ales ca ai depresia de prea mult timp. E posibil sa ajungi bipolara avand in vedere ca ai in familie, iar aceasta boala debuteaza la orice varsta nefiind ca schizofrenia sa debuteze in anumite intervale ale vietii.

Inainte de toate salutare tuturor, eu sunt noua pe forum...ma numesc Roxana si vreau sa va explic situatia mea si sa va cer sfaturi:am 23 de ani, sunt impreuna cu iubitul meu de 4ani..in viitorul apropiat urmeaza sa ne casatorim, el este un om calm, sensibil, foarte atent cu mine, romantic, dragastos, tandru...un om echilibrat si fara vicii, un om credincios...ceva ce nu credeam ca mai pot intalni in ziua de azi!Tatal lui care a fost un om cu probleme precum:alcool, femei(muuuulte), agitat, boxeor..o copilarie nu tocmai roz, parintii nu l-au spijinit din contra i-au intors spatele, tatal lui a stat paralizat la pat 7ani, mama o "scorpie".in jurul varstei de 40 de ani s-a intamplat sa faca o criza destul de serioasa de manie, apoi a intrat in depresie...a fost internat decat odata, de cum l-au vazut medicii l-au diagnosticat cu stare bipolara(maniaco-depresiv)...problema este ca desi are o sotie care il ajuta si un copil(iubitul meu) care il trateaza normal, el nu mai vrea sa ia tratamentul prescris de un doctor psihiatru f bun de la Spitalul Obregia...dusmanul nr 1 este sotia, ea este tinta lui, consuma alcool, nu-si mai ia pastilele si este intr-o stare destul de proasta...este a-4a faza de manie dupa 3ani de depresie si tratament luat cu ALCOOL...
Intrebare:tinand cont ca boala a aparut fara semne dintr-o data abia la 40 de ani, fara ca tatal lui(bunicul iubitului meu) sa o aiba, ce sanse sunt ca boala sa se transmita si la iubitul meu(copilul lui) desi sunt ca 2poli opusi si iubitul meu este foarte sanatos si echilibrat din toate pdv(stiu k de obicei apare la adolescenta in cazul in care ai sau mostenesti acesta boala)?!Eu la ce riscuri ma supun sa concep un copil cu viitorul meu sot?Va rog spuneti-mi mai multe si ajutati-ma sa iau o decizie.Astept raspunsurile voastre, multumesc

@Roxy Roxana: puteti sta linistita, nu cred ca viitorul sot va mosteni boala, posibilitatea exista insa la copiii Dvs; insa e extrem de mica, deci nici o grija.

"@mar K: cred ca ar fi cazul sa faci un consult psihiatric, mai ales ca ai depresia de prea mult timp. E posibil sa ajungi bipolara avand in vedere ca ai in familie, iar aceasta boala debuteaza la orice varsta nefiind ca schizofrenia sa debuteze in anumite intervale ale vietii."

Dr T, mai bine te abtineai de la mesajul asta:((
Nu imi place sa fac remarci negative pe forum, dar sa ii spui unei persoane care isi deschide sufletul pentru prima oara pe forum ca "e posibil sa ajungi bipolara" lasa mult de dorit. Este lipsit in totalitate de profesionalism !

@Prozac: posibilitatea exista. Iar minciuni si incurajari desarte nu voi da niciodata; stiu ca medicina in ROmania se bazeaza pe minciuna, iar multi medici isi mint pacientii sau le ascunt partial adevarul; eu nu sunt asa...prefer metoda americana sa spun verde-n fata.

Buna ziua !
@Dr.T, va rog sa-mi spuneti ce parere aveti despre un tratament cu cerebrolysin de 5 ml., 10 filoe din 3 in 3 luni, timp de 1 an. Am 47 ani, diagnosticata cu TAB de la varsta de 25 ani. In vara, in perioada aceea cu calduri excesive am simtit o puternica slabiciune ( tot ceea ce aveam de facut - activitate mentala sau fizica era cu incetinitorul ) Medicul mi-a recomndata cerebrolysin, am facut injectii 10 zile si m-am simtit excelent in urma lor. Acum trebuie sa repet tratamentul pe o perioada de 1 an si as vrea sa-mi confirmati ca este ok. Nu as vrea sa abuzez de un medicament. Care este rationamentul acestei medicatii ?

Multumesc !

Buna seara
De doi ani citesc tot ce gasesc despre psihoza bipolara. Acum trei ani ma casatoream cu barbatul vietii mele fara ca cineva sa-mi spuna ca el sufera de boala aceasta, la fel ca si tatal lui.
Am fost casatoriti abia cateva luni, crizele lui de gelozie, de dragoste enorma si apoi de ura, de disperare si apoi de extaz m-au innebunit. Abia dupa divot am aflat de boala si de faptul ca mama lui a considerat ca iubirea lui pentru pentru mine ii face prea mult rau.
Au trecut doi ani!. As face orice sa se intoarca la mine. Sa am grija de el zi de zi, clipa de clipa. Si urasc pe toti cei care nu mi-au spus nimic si astfel mi-au distrus casnicia!
A mai trecut cineva prin asta?

http://www.bipolaradvantage.com/Groups/Bipolar.php

@ alice

Pai suna-l sau scrie-i. Intreba-l ce mai face. Cum se mai simte daca asta iti doresti cu adevarat. Cei cu TAB, daca isi urmeaza tratamentul constiincios se comporta ok intr-o relatie.

Eu am trecut prin faza inversa. Casatoria a durat 10 luni. Eu am TAB iar dupa cununie, la primul episod depresiv urmat de unul maniacal sotul nu a avut rabdare cu mine si ne-am despartit. Nu intru in amanunte.

Daca el avea cunostinte despre asa ceva probabil ca nu se intampla treaba asta.

Iti doresc mult succes,

Clara

Salutare ! ma bucur ca inca mai sunteti pe aici si ca ma sunt si eu.
Am citit mult, enorm, despre TAB si inca nu am gasit cu exactitate referiri la sansele ca, copii tai sa mosteneasca aceasta boala. Stie careva ceva mai mult decat mine si ar putea sa ma indrume spre acel material/carte/publicatie orice ar fi?
Uneori ma intreb de ce Ilie Nastase daca stia ca este bipolar a mai facut doua fete, cele cu Amalia? Sau se bazeaza pe banii lui stiind ca acestia le vor asigura un tratament adecvat.
Salutari si sa ne auzim cu bine !