Tulburare schizotipala - ce tratament sa fac?

Buna ziua, sunt un baiat 28 de ani si in 2009 am fost diagnosticat cu Tulburare Schizotipala. Prima oara cand am fost internat in sectia de Psihiatrie, a fost in 2008, cand am fost diagnosticat cu Tulburare obsesiv- compulsiva. Dupa aceasta internare am fost concediat de la locul de munca pe motiv ca politica fabricii nu permite angajati cu tulburari psihice dar si pentru faptul ca nu mai faceam fata stresului. Dea lungul timpului am facut diverse tratamente cu medicamente precum Zyprexa, Romparkin, Orfiril sau Solian, insa nici unul nu prea a dat rezultate. Dintre toate Solian m-a ajutat ceva mai mult, dar nici acesta nu a fost foarte eficient.
De mic copil, am fost o persoana hipersensibila, retrasa, care avea tendinta de izolare. Nu eram ca ceilalti baieti care practicau diverse sporturi si erau foarte curajosi, eu eram mereu singur si eram sensibil mai ceva ca o fata : plangeam din orice, eram fricos, superstitios, excesiv de milos (nu am omorat in viata mea nici macar o musca), aveam sentimentul ca sunt diferit de ceilalti si ca sunt victima rautatilor celor din jur (toti se purtau cu mine ironic si batjocoritor). Sensibilitatea mea excesiva nu se manifesta doar psihic, ci si fizic : avand diverse fobii eram foarte pretentios la mancare, eram bolnavicios (tot timpul raceam, sufeream de urticarie), cand calatoream cu trenul, autobuzul sau masina mica mi se facea mereu rau si vomitam, in timp ce fratii mei erau mai puternici si fizic, eu oboseam foarte repede, nu puteam sa alerg s-au sa duc sacosele de cumparaturi. Din cauza acestor lucruri care mi se intamplau eram mereu criticat si umilit de catre cei din jurul meu. Eu ma simteam foarte prost ca nu pot fi la fel ca ceilalti, cadeam in depresie si plangeam mereu in singuratate. Anii au trecut, am devenit adult dar aceste stari nu s-au ameliorat deloc, dimpotriva aveam depresii si de ani intregi. Dupa multe incercari si datorita interventiei tatalui meu, am reusit cu greu sa ma angajez intr-o fabrica de cablaje auto unde foarte greu m-am integrat. Nu era o munca fizica grea, ci mai mult una de indemanare si rapiditate (se lucra la norma). Am avut o gramada de probleme din cauza hipersensibilitatii mele : faceam fata cu greu stresului, nu aveam nici un prieten in randul colegilor, toata lumea radea de mine, eu ma inchideam in mine (imi era rusine sa povestesc ce mi se intampla chiar si parintilor mei), plangeam mereu, , ma vedeam fara nici o speranta, incepusem sa nu mai dorm deloc noaptea si sa am ingrijorari prelungite. In unele nopti mi se intamplau lucruri ciudate: in timp ce stateam in pat, ceva de culoare neagra se p

In unele nopti mi se intamplau lucruri ciudate: in timp ce stateam in pat, ceva de culoare neagra se punea pe pieptul meu si nu mai puteam sa respir sau sa ma misc, incepusem sa am insomnii, ingrijorari prelungite si dureri de cap. La locul de munca cand ma simteam istovit incepeam sa vad confuz si sa aud ca cineva ma tot striga pe nume. Din cauza durerilor de cap insuportabile, am ajuns la urgenta si am fost internat la neurologie unde mi s-au facut mai multe investigatii si medicul a ajuns la concluzia ca am ceva psihic. La insistentele acestui medic, m-am adresat unui psihiatru care m-a si internat. Mi-a dat tratament cu Zyprexa dar problemele tot nu incetau, asa ca in urmatorul an am fost din nou internat si atunci mi s-a pus diagnosticul de Tulburare schizotipala. La aflarea diagnosticului, parintii si fratii mei au devenit mai intelegatori cu mine, insa cu toate astea eu inca nu am un confident. Pentru ca ma simteam tot mai rau, am fost pensionat in cele din urma. Dintre toate tratamentele luate, cu Solian m-am simtit ceva mai bine (in sensul ca nu-mi mai era chiar atat de teama sa ies din casa si ca nu mai plang din orice), dar alte probleme persista si acum : prefer activitati solitare, am fobii (ma tem de intuneric, de locuri stramte, de persoane cu handicapuri fizice vizibile, de copii si tineri, de caini, de reptile, de masini, de locuri aglomerate, imi este teama sa consum anumite alimente precum ceapa sau usturoiul, daca vad sange ma i-a cu lesinul), am ingrijorari prelungite, alte ori insomnii, alte ori dorm prea mult (cam 12 - 14 ore pe zi), depresii, am dureri fizice ( dureri de spate, de oase, dureri de cap, probleme respiratorii, oboseala cronica - obosesc si ma simt rau cand fac efort fizic ca urcatul scarilor sau dusul unor cumparaturi - ca de sport nici nu se mai pune problema). Am fost si la Cardiologie si Pneumologie, dar nu mi-au gasit nimic concret, asa ca suferinta mea fizica cade tot asupra psihicului.
Va rog ajutati-ma cu sfaturi s-au spunet-mi ce tratament ar fi mai bun pentru problemele mele. Domnul doctor mi-a spus ca e bine sa continui cu Solian de 200 mg si Orfiril Long de 1000 mg, dar eu tot nu ma simt bine.
Va rog ajutati-ma, ca simt ca nu mai rezist, as vrea sa fiu si eu ca ceilalti mai insensibil si mai puternic, sa ma simt ca un om normal.

brother_dudu

De mic copil, am fost o persoana hipersensibila, retrasa, care avea tendinta de izolare -- izolarea e dusmanul nr 1 al omului ;
izolandu-te de ceilalti iti tai singur craca de sub picioare - nu spun asta ca sa te descurajez - ci pt a face totul sa -ti schimbi modul de viata ;

hipersensibilitatea ti-a favorizat aceasta tendinta - a alimentat-o, iar tu poate ai crezut ca e bine asa; dar nu e deloc ! si asa ai intrat intr-un cerc vicios in care te-ai invartit la nesfarsit - imbolnavindu-te;

Am invatat si in scoala, am si destule cursuri particulare dar frecventand mult Biserica ni s-a spus adesea cat este de periculos sa ne indepartam de comuniunea cu ceilalti, sa ne izolam;

Si pot sa spun cu mana pe inima ca am experimentat singuratatea - nu pt ca am dorit eu sa ma izolez- ci pt ca asa au fost imprejurarile in viata mea ( chiar din copilarie am suferit ca nu aveam pe nimeni in jur sa ma joc, sau sa comunic...e poveste mai lunga );

Si deci, in aceste imprejurari de izolare - am simtit cum pierd "substanta", sau viata...pur si simplu; in contextul acesta devenind f vulnerabila ( chiar in adolescenta mi s-a intamplat o data, apoi acum cativa ani ). am inceput sa am si eu tulburari de natura psihica ( teama, insomnii... si chair mai rau );

Dupa ce am terminat scoala si am inceput sa lucrez - la fel, locuiam singura in locuinta mea; imi amintesc ca si mie mi s-a intamplat ce spuneai mai sus - despre greutatea de pe piept; si am mai auzit asta la cineva - o persoana destul de puternica si credincioasa chiar - bunica mea; e o acumulare de energie negativa... un fel de duhuri rele... si nu e bine...se poate chiar si muri din asa ceva... ( scrie in Biblie - dar nu-mi amintesc acum exact unde: " Cel ce este in mine este mai tare decat cel din lume " - Filipeni - insa trebuie sa faci totul sa te incarci cu ce vine din Dumnezeu... );

Sa continui cu ceea ce stiu de la Biserica dar si din viata: deavolul are predilectie pt persoanele slabe / sau slabite sa le atace;la cei puternici stie ca nu are succes; de aceea, adeseaori chiar isi face planuri prin care omul sa devina vulnerabil...
Dar noi, daca suntem in comuniune vie/ legati cu ceilalti oameni, atunci se petrece ceva miraculos - nu voi sti sa explic niciodata, dar asa E ! - dar numai din simplul fapt ca te afli in preajma altor energii, dai si primesti si tu de la ele - integrandu-te in sistemul Universal, adica Dumnezeu) - cine nu se integreaza - parcurge drumul invers, se dezintegreaza;

De multe ori nu suntem atenti cu viata noastra, ne organizam cum vrem noi, nu cum este sanatos si bine.
Trebuie sa faci totul, Brother-dudu - sa doresti sa te shimbi, sa lupti cu hipersensibilitatea ta si cu tot ce te paote trage inapoi in boala; fa pasi spre inafara; oamenii sunt la fel ca si tine - au f multe slabiciuni cu care se lupta, boli, tot felul de neajunsuri.Absolut nici unul nu o duce pe roze. daca ai sti !. Daca suntem macar putin onesti n-ar trebuia sa ne comparam intre noi - sa credem ca suntem mai presus sau mai prejos... cel putin pt armonia din suflet sa facem asa... VEi descoperi cat ajutor poti primi daca tu ii accepti pe ei in primul rand si daca ii iubesti; Dumnezeu e acolo unde sunt oameni - in inima lor; sau plansul, faptul ca esti f impresionabil - iarasi nu e bine; nu avem un Dumnezeu caruia ii este mai mila decat noua? noi sa tinem seama de cat putem duce.sa ajutam dupa masura; oricum nu putem lua durerea cuiva plangand exagerat de mult - nu facem decat sa ne imbolanvim si noi, si atunci ce isprava am facut ?
Doamne ajuta.

brother_dudu, parca m-ai descris pe mine in toate acele cuvinte. Si eu sint exact la fel ca tine, in afara de faptul ca nu pot sa ma exprim asa bine ca tine. Si mie mi s-a pus, printre altele, diagnosticul de tulburare schizotipala si am avut si depresii. In prezent iau Zyprexa dar degeaba, ca nu ma simt deloc bine. Eu nu cred ca exista un tratament medicamentos pentru asa ceva.

Multumesc pentru cele doua raspunsuri.
Alex80, ma bucur ca ai scris aici. Imi pare rau sa si tu suferi la fel ca mine, dar in acelasi timp ma bucur intr-un fel sa aflu ca mai sunt oameni ca mine - credeam ca sunt un unicat pe lumea asta. Eu cand luam Zyprexa, eram mereu deprimat si-mi venea sa plang din orice, parca imi amplifica sensibilitatea si mai mult. Si eu am citit ca nu exista tratament medicamentos pentru boala noastra, insa ca unele medicamente cu care se trateaza schizofremia pot ameliora starile noastre de rau. Multi sunt de parere ca tulburarea schizotipala este tot o schizofremie, doar ca este o forma mai usoara. Si eu apoape ca mi-am pierdut orice speranta ca intr-o zi mi se va da un tratament de la care sa ma simt relativ bine. Anul trecut cand am fost internat ultima oara la sectia de Psihiatrie, o asistenta mi-a spus ca sunt oameni care sufera de acceasi boala si care au ajuns sa duca o viata aproape normala (merg la serviciu, sunt casatoriti, au copii, ..) - si eu mi-as dori asta, dar nu vad cum, ca eu ma simt tot mai rau...
Medicul meu mi-a spus ca terapia psihoigiena (adica sa fii echilibrat, sa nu te supere nimeni, sa eviti stresul, sa gandesti pozitiv, etc) poate ajuta mai mult chiar decat medicamentele. Eu am incercat sa fac toate aceste lucruri, chiar sa intru in contact cu alte persoane ( sa nu ma mai izolez) dar degeaba - tot timpul se gaseste cate unul care sa ma umileasca s-au sa ma jigneasca pentru faptul ca sunt o persoana slaba care nu poate ca ei, si multi (chiar rude) ma tin la distanta din cauza asta - ei nu stiu cum este sa simti ceea ce simtim noi, cei care avem acest diagnostic. Din cauza rautatii unora dintre oameni, am ajuns asa, pentru ca nu suntem acceptati cu toate slabiciunile noastre si nu suntem ajutati/ incurajati sa luptam - toti te privesc ca pe un ciudat si astfel esti abuzat la locul de munca, la scoala si in societate - exista si o regula: "Cel puternic invinge, iar cel slab cade".
Bleuciel, si eu cred in Dumnezeu (nu sunt ateu) si chiar am Biblie in casa, dar asta nu-mi amelioreaza suferinta psihica si fizica. Realizez ca problema mea nu este una spirituala, ci una psihica-fizica.
Mai astept si alte pareri !

si cati mai sunt ca tine Dudule!!!!..am sa scriu altadata..acum sunt prea obosita..iti doresc numai bine

Medicul meu mi-a spus ca terapia psihoigiena (adica sa fii echilibrat, sa nu te supere nimeni, sa eviti stresul, sa gandesti pozitiv, etc) poate ajuta mai mult chiar decat medicamentele. Eu am incercat sa fac toate aceste lucruri, chiar sa intru in contact cu alte persoane ( sa nu ma mai izolez) dar degeaba - tot timpul se gaseste cate unul care sa ma umileasca s-au sa ma jigneasca pentru faptul ca sunt o persoana slaba care nu poate ca ei, si multi (chiar rude) ma tin la distanta din cauza asta - ei nu stiu cum este sa simti ceea ce simtim noi, cei care avem acest diagnostic. Din cauza rautatii unora dintre oameni, am ajuns asa, pentru ca nu suntem acceptati cu toate slabiciunile noastre si nu suntem ajutati/ incurajati sa luptam - toti te privesc ca pe un ciudat si astfel esti abuzat la locul de munca, la scoala si in societate - exista si o regula: "Cel puternic invinge, iar cel slab cade".

- sa incep in ordine inversa; In primul rand nu mi se pare deloc ca esti slab;
-In al doilea rand un rol hotarator in formarea si mentinerea relatiilor il ai TU; s-ar putea acum intradevar sa-ti fie f greu daca boala a avansat, - dar a fost un inceput, o greseala sau mai multe pe care le-ai comis ; si in mod sigur le-ai repetat ( asta e o chestie generala) ; pe oameni ii castigi f usor daca stii, in primul rand sa te porti frumos cu ei; intotdeuana, dar intotdeauna va exista UNUL mai altfel - in familie, rude, serviciu, scoala - sau chiar mai multi care sa fie rautaciosi; dar prin asta trecem toti, e incercarea noastra - ingaduita de Sus ; insa lumea nu se limiteaza la acest fel de persoane ! e suficient sa ai un singur prieten, amic, ruda sau parinte cu care sa poti imparti din cand in cand si binele si raul;

Din cauza rautatii unora dintre oameni -
-- uneori e adevarat, dar asa cum ai relatat aici, suna a autocompatimire- crede-ma; in faza depresiei acute, autocompatimirea e absolut justa, cred. insa daca persista aceasta stare nu mi se pare in regula.

chiar am Biblie in casa, dar asta nu-mi amelioreaza suferinta psihica si fizica. -- :)) sigur ca nu ! nici n-are cum - numai simplul fapt ca o ai in casa...e nevoie sa iubesti ce scrie in ea si sa faca parte din viata ta - e un ghid, si o paine care satura si intareste pe dinauntru...asa cum poetii iubesc poezia, la fel trebuie sa ne fie indispensabila Biblia.

Realizez ca problema mea nu este una spirituala, ci una psihica-fizica = fiinta umana e un tot organic a acestor trei componente, determinanata fiind latura spirituala; ele se conditioneaza si se influenteaza reciproc, intotdeauna dinspre spiritual spre psihic si fizic; caracteristicile Imparatiei sunt: pacea, bucuria, multumirea - ori in boala psihica, lipsesc aceste lucruri; Dumnezeu nu are cum sa fie aproape daca starea sufleteasca a omului e proasta - sunt lucruri incompatibile, fie-mi iertat.
II multumesc Domnului care m-a ajutat si pot din nou sa simt bucuria, multumirea...etc. ceea ce va doresc si voua, dragi prieteni.

Multumesc tuturor pentru mesaje, mai astept si alte pareri, mi-as dori sa stiu si parerea unui specialist in domeniu, un medic ceva.

stii ca se pot face teste de laborator pentru schizofrenie ? Functie de rezultate, vei alege metoda terapeutica de care ai nevoie.

brother_dudu te-ai intrebat vreodata sincer ce ai vrea de la viata? sau cum ti-ar placea sa fi?

mie mi se pare ca esti foarte ok, cel putin din felul critic in care te descrii si ca poti lupta cu boala asta nenorocita.
imi pari foarte rational si ma repet foarte critic la toata simptomatologia descrisa.

alt medic ai consultat? psihoterapie faci?

numai bine
Prozac

Am consultat si alti medici, si dintre toti cel pe care-l vizitez in prezent m-a ajutat mai mult. Psihoterapie din pacate nu fac pentru ca in orasul in care locuiesc nu se gaseste nici macar un psihoterapeut, iar ca sa apelez la unul dintr-un alt oras ma costa destul de mult, si din punct de vedere financiar chiar nu-mi pot permite.

@ total

Sa raspunzi de fiecare data cand esti judecat gresit si sa le explici cu calm si inteligent cum stau lucrurile.

Astfel de "rautati" posibil ca te-au si imbolnavit pentru ca nu ai ripostat si ai tinut in tine.
Lasa-i pe ei sa se enerveze de prostiile pe care le debiteaza si nu te lasa pe tine sa te imbolnavesti tu, tacand.

Cu injectia cu rispolept am mai auzit ca ar putea merge bine pentru o astfel de tulburare.

Ce ai tu se numeste tulburare de personalitate de tip schizotipal si nu are tratament, se confunda adesea cu schizofrenia care nu este acelas lucru.
Nu se dau antipsihotice ptr ce ai tu, ca doar nu ai psihoza de inlaturat.
Nu se dau nici stabilizatori de stare gen Depakine daca nu ai TAB adica tulburare afectiva bipolara adica sa treci de la depresie la manie si invers.
Cel mult s-ar putea da o doza mica de antipsihotic in asociere cu un antidepresiv, insa doar atat.
Esti doar altfel si de aia nu te-ai adaptat, iar in urma neadaptarii e normal sa apara depresie si anxietate.
Singurul tratament este cu antidepresive si atat, si asta ca sa elimini depresia desi e destul de greu si asa atat timp cat tu tot neadaptat esti, diferenta intre realitate si cum ai vrea tu sa fie totul sau cum ti s-ar potrivi tie, va intretine mereu depresia.
Nu de alta dar eu sunt un astfel de caz, eu tot asa am fost altfel, alte ganduri, alte chestii, viata nu e asa cum doresc eu sa fie, iar daca e asa cum e nu ma simt implinit si multumit, am fost si eu batjocorit de altii si asa mai departe, apoi a rezultat depresie si anxietate.
Nu te-ai ingrasat de la Zyprexa ?

Multumesc tuturor pentru sfaturi si incurajari.
Clara_P, ai dreptate cand spui ca faptul ca ma inchid in mine a contribuit la inbolnavirea mea. De mic copil nu stiam sa raspund batjocurilor si ironiilor celor din jur, nu am fost niciodata capabil si nu am stiut cum sa procedez. In legatura cu injectia de rispolept am sa-l intreb pe d-l doctor ce parere are despre asa ceva, daca ar fi bun pentru mine... In trecut eu am mai facut injectii cu fluanxol care mi-a provocat niste stari groaznice (in viata mea nu m-am simtit atat de rau ca atunci), in perioada aceea am vrut sa ma arunc de pe geam de la etajul 4, norocul meu a fost ca totusi constientizam ca nu este bine si nu am facut-o.
Costy2007, multumesc mult pentru informatii. Mie din pacate mi s-au dat antipsihotice inca de cand am fost internat prima oara. Am luat si Depakine si ma simteam de la acest medicament de parca as fi drogat, nici nu mai vedeam bine. Da, de cand am luat Zyprexa am inceput sa ma ingras foarte mult. Daca inainte aveam 70 - 80 de kg la 1, 80 inaltime, acum am depasit suta de kg. Intr-un timp foarte scurt, am pus pe mine cam 30 kg, si greutatea este inca in continua crestere. Desi acum i-au Solian tot simt ca ma ingras, si asta de cand am luat Zyprexa. Cand ma uit la fotografiile vechi, nici acum nu-mi vine sa cred cat de mult am putut sa ma ingras...

Deci mai rau iti face Zyprexa, acuma mai iei ? Daca tot zici ca te ingrasi mai departe. Banuiesc ca ai mancat mai mult cand luai Zyprexa nu ? Oricum si Zyprexa si Depakine ingrasa. Gaseste un medic bun sa te treaca pe antidepresive. Faptul ca esti mai sensibil si nu esti puternic nu inseamna ca ai schizofrenie.
Ce doza de Zyprexa luai ?
Ti-ai distrus sanatatea cu atatea Kg si tot nu ti-e bine, ce medici doaaamne.

Da Costy, pe vremea cand luam Zyprexa mancam destul de mult. Acum ca nu mai i-au Zyprexa de ceva timp, mananc normal, uneori chiar putin si degeaba ca tot ma ingras. De cand am luat Zyprexa, am simtit ca s-a modificat ceva in metabolismul meu ca indiferent de cat de putin mananc sau de cat de sanatos as manca, tot ma ingras. Zyprexa am luat la inceput de 5 mg, iar apoi mi s-a crescut doza la 10 mg.
La problema legata de tot raul de care sufar, are legatura in primul rand cu familia si mediul in care am trait. Cele mai mari insulte, umilinte si abuzuri pe care le-am suportat de mic au fost pricinuite de catre parintii si fratii mei care nu au facut altceva decat sa ma darame psihic in loc sa ma ajute, sa ma incurajeze. Tatal meu si fratii mei mai mari mereu m-au comparat cu altii : "uite cat pot altii, tu de ce nu poti ? ". Intotdeauna m-au facut sa ma simt un nimic si un ratat, pentru ca nu pot fi ca ceilalti - mi-au secat si ochii de atatea lacrimi cate am varsat inca din copilarie. De multe ori m-am gandit la suicid, doar ca sa scap de suferinta asta, dar nu am putut s-o fac pentru ca sunt prea fricos, prea las.

Da, ti-ai dat metabolismul glucidic peste cap, ideea ar fi sa faci ceva sport ca sa revii la normal si apoi nu te vei mai ingrasa.
Si in plus cum credeai tu ca Zyprexa iti poate rezolva problema ta de viata ? Nu are cum.
Cel mult un antidepresiv ca sa mai atenueze depresia aia desi nici ala nu poate sterge traumele care te vor urmari toata viata.
Sa te duci acuma la medic si sa-i zici cum slabesti ! E problema lui de fapt ca el te-a pus pe Zyprexa.
Eu de aia nu am acceptat Zyprexa, stiam ce face si tot nu-mi aducea fericirea sub nici o forma.
Mi se daduse 5 mg cica ptr depresie, vai de capul meu de medici dusi cu pluta.

Da, intr-adevar ma gandesc si eu ca ceva sport m-ar ajuta, desi sunt cam stangaci la acest aspect dupa cum spuneam si in primul mesaj, insa trebuie sa incerc.
In necunostinta de cauza eu m-am legat de orice speranta/ de orice medicament sperand sa ma fac bine, insa se pare ca unele medicamente mai rau mi-au facut. Niciodata nu am stiut ca Zyprexa este atat de rau, am aflat de efectele negative ale acestui medicament doar de curand cand am intrat pe acest forum.
Ma gandesc acum sa-mi schimb medicul din nou, mai ales de cand am auzit ca in orasul nostru a venit un psihiatru nou, un tanar cu idei noi. Am sa-i propun acestuia sa-mi modifice ceva in tratament si asa cum spuneai si tu, sa-mi deie un antidepresiv. Si ai dreptate, unii medici nu sunt buni de nimic, stiu numai sa te indoape cu medicamente.

Nu te mai lua dupa Costy ca habar nu are de midicamente psihiatrice. Zyprexa este foarte buna. Este chiar primul medicament care se recomanda pt tulburare schizotipala.

Total, sa ma cauti peste 10 ani, fac pariu ca tot netratat de nimic o sa fii. Si ghici de ce ? Pentru ca ce ai tu (si eu) nu se trateaza cu medicamente psihiatrice. Le-am incercat eu aproape pe toate. Incearca-le si tu, dar o sa-ti pierzi viata degeaba...

E buna pe dracu, s-a demonstrat ca nu e buna la el ca nici bine nu i-a fost si s-a si nenorocit pe metabolism, vorbesti tampenii Alex80, te mai si contrazici, pe deoparte zici ca Zyprexa e buna, pe de alta zici ca nici un medicament nu i-ar fi bun.
Am destula experienta si pot da o parere fara nici o probleme, medicii habar n-au multi de medicamente-le astea, ca dovada ca distrug oameni.
Si hai sa te intreb, ce face un antipsihotic la aceasta problema daca omul nu are nimic psihotic ?! Adica cum l-ar ajuta ?!
Tulburarea de personalitate de tip schizotipal nu are tratament, eu asa am citit, de fapt nici o tulburare de personalitate nu are tratament, asta daca ai tulb de personalitate, eu asa am banuit ca ai.
Repet, cel mult poti contracara in oarecare masura efectele acestei treburi si anume depresia si anxietatea ce vine pe acest fond, adica omul e mai diferit, din cauza asta e lovit de societate, rezulta depresie si anxietate.
Daca are si elemente psihotice gen delir, halucinatii si asa mai departe, atunci da, se poate da un antipsihotic, dar si asa, un medic bun ar prescrie Abilify care este un antipsihotic de ultima generatie ce nu prea ingrasa, doar daca acesta nu merge, abia atunci se poate lua alt antipsihotic.
Plus ca antipsihoticele mai ales Seroquell, Zyprexa, Rispolept sedeaza si emotional, deci nu mai vrei nimic, nu prea mai ai emotii, cel putin la multi asa se intampla desi nu la toti.
Oricum tu total te vei duce la medic, vei vorbi cu el, iar el va la o decizie.
Trebuie sa tii dieta cu legume proaspete, branzeturi degresate, carne slaba la gratar si sa mergi pe jos zilnic macar 8 statii de tramvai, altfel nu slabesti.

' E buna pe dracu, s-a demonstrat ca nu e buna la el ca nici bine nu i-a fost si s-a si nenorocit pe metabolism, vorbesti tampenii Alex80, te mai si contrazici, pe deoparte zici ca Zyprexa e buna, pe de alta zici ca nici un medicament nu i-ar fi bun. '

- Toate medicamentele au efecte secundare... ce e nasol ( din ce mi-a spus si mie un doctor sau altul ), poate favoriza aparitia diabetului... mai ales daca esti predispus la asa ceva. In majoritatea cazurilor... din cate am mai discutat si eu cu unul si altul pe holul CSM-ului... cu Zyprexa se cam incepe cand dai semne de o boala serioasa gen schizofrenie. Nu sunt medic... dar e o constatare. Cu siguranta are multe parti bune acest medicament din moment ce li se prescrie la atatia oameni. Si eu l-am luat la inceput. Tu sustii vad ca medicii sunt atat de prosti ca in ciuda faptului ca nu e buna de nimic ei continua sa il prescrie la mai toti bolnavii. Sunt niste cimpanzei medicii astia, nu?



'Am destula experienta si pot da o parere fara nici o probleme, medicii habar n-au multi de medicamente-le astea, ca dovada ca distrug oameni.'

-- Ar trebui sa oferi consultanta daca tot ai atata experienta... poate mai invata si medicii astia ceva. Unii medici mai au unele probleme cu punerea diagnosticului si potrivirea medicamentului... daca vii tu... se rezolva... tu nu ai probleme de genul acesta ca ai destula experienta.




'Si hai sa te intreb, ce face un antipsihotic la aceasta problema daca omul nu are nimic psihotic ?! Adica cum l-ar ajuta ?! '

-Aici Alex80 te-a cam incuiat. Prostii astia de medici nu si-au pus niciodata intrebarea asta. Ei stau acolo si daca te duci cu o raceala sau te doare burta... iti dau zyprexa. Cam asa gandesc ei. Ca daca il intrebau pe Costy... si Costy le spunea chestia asta, incepeau sa gandeasca logic si sa nu mai prescrie zyprexa si la dureri de oase.

' Tulburarea de personalitate de tip schizotipal nu are tratament, eu asa am citit, de fapt nici o tulburare de personalitate nu are tratament, asta daca ai tulb de personalitate, eu asa am banuit ca ai.'

-Pai tu banuiesti sau pui diagnosticul corect din prima? Parca ziceai ca ai destula experienta ceva mai sus si nu ai probleme in acest domeniu. Vrei sa distrugi vieti precum medicii domnule Costy? Oricum... imi place ca iti dai cu presupusul si in ceea ce priveste diagnosticul.


' Repet, cel mult poti contracara in oarecare masura efectele acestei treburi si anume depresia si anxietatea ce vine pe acest fond, adica omul e mai diferit, din cauza asta e lovit de societate, rezulta depresie si anxietate.'

-- Stii ce imi place cel mai mult ? Stilul in care asterni ideile... insa si continutul se tine bine


'Daca are si elemente psihotice gen delir, halucinatii si asa mai departe, atunci da, se poate da un antipsihotic, dar si asa, un medic bun ar prescrie Abilify care este un antipsihotic de ultima generatie ce nu prea ingrasa, doar daca acesta nu merge, abia atunci se poate lua alt antipsihotic.'


--Uheeeu ( Nu stiu daca am scris aceasta onomatopee corect). Imi place ca ai dat totusi acordul pentru un anumit medicament. Sa intelegem ca Abilify e un medicament pe care un medic ce a luat cu peste 9, sa zicem, rezidentiatul l-ar prescrie. Iar un medic mai prostut care a luat cu 7 nu ar prescrie asa ceva pentru ca nu e pus la curent cu toate descoperirile de moment. Ala mai prostut crede ca bolile astea difera de la un individ la altul si ca nu tot ce se potriveste la unul merge si la altul. Un medic adevarat in schimb... incepe cu Abilify.


'Plus ca antipsihoticele mai ales Seroquell, Zyprexa, Rispolept sedeaza si emotional, deci nu mai vrei nimic, nu prea mai ai emotii, cel putin la multi asa se intampla desi nu la toti.'

- Si eu am fost sedat... si cred ca toti au fost din cei care au boli mai complicate si au fost sub tratament psihiatric. Insa cu timpul aceasta stare s-a disipat. Cine te-a pacalit pe tine ca Psihiatria e stiinta exacta. In fond medicul face si el ce poate ( dupa multi ani de studiu) in functie de cum te observa pe tine ca esti si in special de ceea ce ii spui tu. Mie mi-au trebuit 2 ani ca sa scap de aceasta sedare emotionala de care vorbesti. Insa nu am obraznicia sa spun ca medicul meu nu a fost competent sau a fost rau intentionat de mi-au trebuit mie 2 ani de zile.



'Oricum tu total te vei duce la medic, vei vorbi cu el, iar el va la o decizie.'

- Sa nu uite cumva sfaturile tale pretioase sa le spuna la medic, trebuia sa precizezi lucrul acesta. Deoarece medicii astia distrug vieti in ignoranta lor



Trebuie sa tii dieta cu legume proaspete, branzeturi degresate, carne slaba la gratar si sa mergi pe jos zilnic macar 8 statii de tramvai, altfel nu slabesti.

- 8 statii de tramvai ? Eu in Bacau nu am asa ceva... de asta m-am ingrasat ca un porc. Trebuiau mentionate si tartele alea cu fructe aici.



--In general a fost un mesaj de continut. Ai ce sa inveti din mesajul acesta. Eu chiar mi-am notat unele idei. Intr-adevar... cei mai multi bolnavi de pe Romedic... sunt dusi cu pluta cum spunea chiar dansul si nu vad esenta lucrurilor asa cum o vede el.

Alex80, daca medicul a fost asa bun si nu ca mine nebun, de ce omul nu s-a simtit bine cu Zyprexa ?!

Daniel.D

Omul a spus ca Zyprexa nu prea l-a ajutat, dar in schimb s-a ingrasat de nu s-a putut, se pare ca ptr el nu e buna.
Dupa cat am vazut eu din partea unor medici exista un dezinteres de nu se poate, asa ca degeaba vorbesti tu rautaciosule ca nu ai dreptate deloc, uneori ei dau medicamente nepotrivite fara sa se mai gandeasca si a alte lucruri negative, daca tie-ti place sa ai 100 kile si sa ai si diabet dar si in unele cazuri degeaba, este treaba ta.
Eu nu zic sa nu se dea tratament insa sa fie corespunzator cu ce ai si sa aibe efecte benefice ce le depasesc pe cele negative.
Si da, am curajul sa zic orice oricui, care e treaba ?! Chiar si la medic zic ce parere am ca doar am citit si eu, pana la urma sunt stapan pe corpul meu si nimeni nu umbla acolo fara sa stiu si eu ce se intampla sau se poate intampla. Nu pot lasa niste oameni sa se joace cu organismul meu cand ei nu stiu cu ce se mananca treaba asta, discutia mea la medic are loc ca de la egal la egal in general, ne consultam, abia apoi luam o decizie.
Evident ca sunt si medici cum trebuie si care-si dau interesul.
Am intrebat cum functiona antipsihoticul ala intrucat la doza ca antipsihotic si nu ca asociat unui AD, de exemplu blocheaza receptorii de Dopamina in special pe cei D2 si blocheaza psihoza, psihoza pe care domnul total nu o are, asa ca a cam beneficiat probabil doar de efecte negative.
Iar daca tu Daniel.D ti se pare ca a face miscare e o prostie si iei in ras, e treaba ta.
Ia intreab-o tu pe The_eye sa-ti zica ea cum era de amortita cu Rispolept si asa a fost mereu pana ce l-a intrerupt nu a scapat, deci iar vorbesti prostii.
Sora prietenului meu are schizo si a fost pe Rispolept, era sedata mai mereu si s-a ingrasat enorm, pana la urma am fost cu ea si cu prietenul meu la dr M.D.Gheorghe de la Euroclinic si a trecut-o imediat pe Abilify zicand ca asta este mai bun ca Rispolept, asa a si fost, fata nu mai era sedata si nu s-a mai ingrasat in continuare, iar in acelas timp nu a mai avut nici o psihoza.
Repet, nu zic ca Abilify merge la toti, insa daca merge este binevenit ca antipsihotic, ca sa nu mai spun ca neoficial este si antidepresiv, cel putin asa se spune. Fiind cu cele mai putine efecte secundare, e si normal ca se incearca la inceput cu asta, nu trebuie sa am nici o facultate ca sa zic asta.
Deci daca consideri ca medic ca e cazul de antipsihotic, de ce sa nu incepi cu cel mai bun prima data ?! Pai nu incepi din lipsa de competenta si interes pentru pacient.

Si ti-am spus dincolo Daniel.D, ca ma duce mintea sau nu ma duce macar eu stiu sa ma comport, poti fi tu destept cat peste daca nu ai caracter, esti egal cu zero, sunt prieten cu Clara si asta e, sa fi sanatos.
Datul din maini la sala asa cum zici tu, m-a ajutat sa nu iau in greutate dat fiind ca aveam mancat compulsiv de la anxietate, deci o chestie vitala, nu e vorba de nici un complex. Mancatul ala nu era lauda asa cum crede mintea ta mica si rautacioasa, era problema nr unu a mea de la anxietate si depresie, de aia si spuneam. Nu are cum sa fie lauda o chestie care duce la distrugere, dar mintea ta descentrata nu poate intelege nici asta se pare.
Citeste despre Compulsive Eating.
Mai bine pune mana si trateaza-te ca ai mari probleme si nu-ti dai seama.

Dar poti sa fii draga, prieten cu Clara... tu asta ai inteles... ca mi-e ciuda? Eu am spus-o ca sa evidentiez faptul ca esti atins de o doza de subiectivism foarte mare in ceea ce spui si nu am cum sa ma apar... nu am cum sa te conving. La asta ma refeream.

Iar faza cu.. " Eu vorbesc de la egal la egal cu medicul " - te rog frumos. te faci de tot rasul.

Pai nici nu ai nevoie sa te superi ca nu aveai de ce, nu ai cu ce sa ma convingi de fapt, asta e.

Am zis vorba vine de la egal la egal, adica in sens ca dau si eu o opinie, comentam, discutam efecte secundare si asa mai departe, cum actioneaza.
Deci nu ma duc acolo si ii zic doar cum ma simt, iar medicul da si gata ce crede el fara sa imi dau si eu cu parerea.
Spun si eu ce parere am de anume medicament ca lucreaza asa si pe dincolo, cum ar fi cu altul care e altfel, daca ar fi asa si pe dincolo.
De exemplu in iarna cand mi-a spus ca as fi putin bipolar si mi-a dat Depakine am spus ca nu accept dat fiind ca in primul rand am mai luat si m-am ingrasat si era sa fac si diabet iar eu asta nu doresc, apoi asa zis-ul TAB la mine era secundar de la benzodiazepine, asa ca nu am luat depakine si TAB-ul s-a dus asa cum am spus eu cu cat m-am indepartat de data cand nu am mai luat benzo. Daca nu stiam luam depakine de pomana.
SIgur ca aveam si hipomanii, deci am fost sincer la medic si i-am povestit exact cum ma simteam.
Cand dupa trei luni stand doar pe un AD, a auzit ca nu am mai avut hipomanii, s-a bucurat.

Fiecare medicament poate avea efectele lui secundare specifice la fiecare pacient in parte.
Daca efectele secundare sunt de nesuportat sau pot produce alte boli grave, mergem la doctor si ni-l schimba.

Ce ai spus tu nu are legatura cu ce am vrut eu sa spun. Eu am spus de Abilify ca prima solutie cand este cazul de antipsihotice, tocmai ca are cele mai putine efecte secundare, nu incepi cu ala cel mai naspa ca apoi sa ajungi la asta bun dupa ce poate ai dat in ceva ireversibil, ca nici asa nu ne jucam sa stii, poti pati lucruri pe care nu le mai poti repara, daca se intampla dupa ce s-a lucrat ca la carte sa zic ca asta e, insa daca...o patesti doar din dezinteresul medicului, asta nu se mai permite. Si am mai spus ca si pacientul trebuie sa mai stie cate ceva cand se duce la medic daca se poate, tocmai ca unii medici nu prea-si dau interesul si se pot juca cu sanatatea ta.

Repet, total se va duce la medic si va discuta, iar medicul va lua decizia mai departe, aici dam doar pareri si comentam, atat.

@ total

Cunosc cateva cazuri cu boala ta care iau antipsihotice si se simt mult mai bine cu ele decat fara ele.
Una dintre persoane face injectia cu Rispolept si are si serviciu.

Multumesc pentru comentarii. Am sa-i spun medicului si de Rispolept si de Abilify, sa vedem ce parere va avea.

Sa-i zici ca ti le-a recomandat Costy de pe forum, si daca vrea sa ia lectii despre psihiatrie sa intre si el aici. Da, da !

Lasati omul sa spuna la medic si de Abilify sa vedem ce parere are,
Total, daca te intreaba de ce ai zis de ala, zici si tu ca ai auzit cum ca e un antipsihotic de ultima generatie cu cele mai putine efecte secundare.
Iar Rispolept si celelalte fac parte din generatia anterioara lui Abilify.
Jack the Hack, nu face misto ca parerea mea poate fi proasta dar poate fi si buna.

Un clip foarte bun aici care atesta spusele de mai sus :

http://www.youtube.com/watch?v=HyHhAoxTXKI