Tulburare schizo-afectiva

Am incercat de atatea ori sa-mi astern gandurile pe o bucata de hartie. Totul a fost in van ca o panza scrisa, intr-o sticluta, si aruncata in mare.Am scris despre ambitii, pasiuni copilaresti, suferinte, dar nu mi-am inecat amarul scriind despre adevaratul cosmar al vietii mele.
Si cum spuneam... Traiesc intens si am parte de suferinte profunde. Trebuie sa existe un echilibru in viata. Exista un proverb beduin care spune ca "˜ nici binele, nici raul nu dureaza la nesfarsit"™. Au fost momente in viata mea cand am crezut ca raul nu se mai termina, dar m-am convins ca proverbul este real. Nu stiu daca ati simtit vreodata atacuri de panica, fobii, depresii sau anxietate..dar ceea ce am simtit eu este mult mai rau decat atat. Prin ce am trecut eu se numeste episod psihotic acut, este un fel de manie in care te simti euforic, esti cel mai fericit om de pe pamant, dar tu nu realizezi asta. Lumea te crede nebun, sarit de pe fix, un om fara idei clare, lucide. Crezi ca totul e in regula cu tine...insa toata lumea din jurul tau observa ca nu e asa. Delirezi, te crezi urmarit, crezi ca lumea vrea sa-ti faca rau, vrei sa stai in casa. In acelasi timp cineva te protejeaza. Nimeni si nimic nu-ti poate face rau. Iti faci curaj si iesi in lume. Poti sa te intalnesti cu oricine, sa bati pe cine vrei, sa nu platesti nota de plata sau sa mergi cu taxi-ul oriunde. N-are importanta...esti protejat. Ca si cum ai un motiv si acela este de a fi nebun.
Parintii te trimit la ospiciu. Vrei sa fugi, dar nu poti. Aia de acolo te leaga, iti dau sedative si dormi 3 zile fara sa simti nimic.
Cam asta este perspectiva unei persoane maniace, prin asta am trecut si eu si cred ca multe alte persoane care ascund lucrul asta din motive foarte simple.Le e frica sa nu fie categorisiti diferit fata de ceilalti, sa nu fie incadrati intr-un grup social. Insa eu as vrea sa vorbesc despre asta. As vrea sa stau in fata unei sali pline de oameni, sa le spun prin ce am trecut cum sunt Asociatiile acelea care lupta impotriva cancerului si incearca sa previna aceasta boala grea.
Bun, nu stiu cum este sa ai cancer, dar stiu cum e sa nu ai control asupra propriilor tale ganduri. Am aflat mai tarziu ca denumirea afectiunii mele este tulburare schizo-afectiva, cea mai usoara forma de schizofrenie. Da, de parca asta ma incalzeste cu ceva. Schizofrenicii in caz ca nu stiati sunt cei cu idei geniale, extrem de inteligenti, cu o inventivitate crescuta, dar din pacate teribil de dementi. A doua parte, cea cu afectivitatea, te face mai sensibil, mai uman, te atasezi repede de persoane, esti o persoana mai calda si mai extrovertita.
Dupa perioada de manie care trece la un moment dat, urmeaza o perioada foarte nasoala. Treci de la o stare de intensitate maxima, cum v-am spus, cand esti cel mai fericit om de pe pamant, la o alta stare cand te simti cel mai nefericit om de pe pamant. Plangi, te zbati, nu mai vrei sa mai existi pe pamant. Eu sincer, in perioada aia, am vrut sa mor de moarte naturala. Simteam ca se prabuseste totul, durere in suflet insuportabila. De multe ori am crezut ca o sa ajung in spital crezand ca am tahicardie, extrasistole, dar totul e o mare minciuna. Creierul iti joaca feste. Fiindca totul porneste de la creier. Este cel mai complex organ al omului. Nu reuseste nimeni sa-l inteleaga.
Doctorul iti scrie un tratament, dar de unde stii ca aceste medicamente nu iti sunt prescrise doar pentru efectul placebo ?
Va spun cu mare drag si bucurie ca dupa 5 ani de suferinta am devenit o persoana echilibrata, normala, cel putin asa ma vad altii, dar cand voi stii oare daca voi scapa vreodata de aceasta boala sau va recidiva ? Cand va veni oare urmatorul val de manie ?

buna draga mea
imi pare foarte rau pentru problelma ta
ai credinta in dzeu si o sa vezi ca o sa fie bine si tine tratametul pe care ti l_a dat medicul pshiatru
toti trecem prin perioade bune si proaste
eu am fost lovita de o boala grava (cancer)
m_am operat apoi a urmat perioada de citostatice si radioterapie.
este o perioada foarte grea dar cu ajutorul lui dzeu am scapat
dar tu stii ca, cancerul nu se vindeca si trebuie sa faci mereu investigatii analize ca poate recidiva oricind:
in urma acestui tratament dur am facut si atacuri de panica si urmez tratament psihiatric de aproximativ
2 ani.
dar gindesc mereu pozitiv si merg mai departe
fii optimista sa vezi ca te vindeci

In 2006 am fost diagnosticata in Italia de disturbo bipolare ceea ce cred ca in Romana s-ar traduce cu tulburare psiho-afectiva. Am recidivat de mai multe ori pentru ca dupa cum se stie aceasta boala are perioade de manie si de depresie care trebuiesc controlate prin medicatie.Dar am avut si perioade destul de lungi fara medicatie ceea ce cred eu au dus la recidive maniacale... Sunt constienta de boala mea cu toate ca consider ca Dr. psihiatru imi da mai multe medicamente decat ar fi necesare. Pana la urma iau medicamente pentru disfunctia de secretie de serotonina si dopamina din creier dar nu se gandeste la ficat care le proceseaza?
Nu sunt doctor asa ca cer sfatul unui Doctor. Deocamdata iau Depakine 1000mg pe zi, Rivotril 2 mg, olanzapina si Diazepam 15 mg
In 2006 trebuia sa imi dau licenta pt ca urmam cursurile facultatii de Teologie si Engleza. De atunci viata mea a fost ca o aventura cu mai multe recidive dar acum simt ca am ajuns intr-un punct stabil si ma intreb daca totusi as putea sa termin Universitatea si in baza acestui lucru sa ma si angajez ca profesoara. Mentionez ca am 30 de ani dar ceva trebuie sa fac cu viata mea, nu pot lasa aceasta tulburare psiho afectiva sa-mi controleze viata la nesfarsit.
Multumesc anticipat de sfaturi!