Tensiunea arteriala

Dupa o zi de munca, atat de ordin fizic cat si intelectual, seara observ ca imi creste tensiunea arteriala la valori de 14-16 cu 8-9. Este adevarat ca in acea zi stresul este un factor prezent in activitatile mele. Nu sunt fumator, nu consum alcool decat ocazional, am activitate fizica in cursul zilei, nu iau medicamente sub tratament ci numai xanax sau lexotanil la nevoie( dupa administrare, ma linistesc si totul reintra in normal). Sunt o fire colerica, imi ies usor din fire. Daca cineva de specialitate imi poate da un sfat, il primesc cu placere.

Multumesc mult pentru consiliere. Imi impun tot timpul sa nu mai pun la suflet toate problemele cu care ma confrunt, incerc sa am o atitudine pozitiva dar se intampla uneori sa cedez nervos si sa despic firul in patru, iar atunci apar problemele. Prin natura functiei, ma confrunt zilnic cu diverse probleme. Miscare zilnica fac regulat, mananc aproape zilnic fructe, nu consum dulciuri decat ocazional, sare in mancare pun destul de putin, uneori chiar deloc, nu mananc gras, nu fumez, consumul de alcool este moderat spre ocazional(conduc in fiecare zi si nu-mi pot permite riscul de a ramane fara permis). Valorile tensiunii obisnuite, pe care le verific cu un tensiometru electronic tip bratara, sunt in general cuprinse intre 12, 5 - 13, 5 cu 7, 5 - 8, 5. Nu stiu cat de bun este acest tensiometru, dar ma verific luandu-mi pulsul manual si il confrunt cu cel afisat electronic. Nu stiu daca este nevoie sa consult un psiholog, dar uneori cand am stari tensionate ma gandesc sa nu fie cumva si o autosugestie sau o teama autoindusa.

Din cat stiu eu, exista stres rau si stres bun si nu stiu cum Dumnezeu se face ca eu sunt mai afectat de cel rau. Daca in fiecare dimineata as fi stresat de faptul ca voi avea vanzari foarte bune, ca voi putea onora toate platile scadente, ca in acea zi trebuie sa-mi aleg o calatorie de placere in Monte Carlo sau la Paris, ca in ziua aceea trebuie sa-mi cumpar ceva ce imi doresc, ca ziua va fi insorita si ca tot ce mi-am planificat sa fac, se va face, zau ca viata ar fi asa de frumoasa. Dar cand ma lovesc brusc de realitatea zilei, cand tot ce ieri imi planificasem sa fac, nu mai este posibil pentru ca a intervenit ceva si tot programul meu este dat peste cap, atunci de cat optimism am nevoie si cat sa rezist luand-o mereu de la capat? Ironia face ca aceste stari de fapt nu sunt izolate ci chiar mi se intampla foarte des. Am ajuns sa nu-mi mai planific nimic si sa actionez aproape instinctual si conjunctural, functie de situatie. Eu sunt din fire o persoana foarte calculata, echilibrata si imi doresc foarte mult stabilitatea(materiala, spirituala, financiara, emotionala). Cand stabilitatea mea este amenintata atunci toata capacitatea mea fizica si intelectuala intra in alerta, iar consumul nervos este maxim, pana in momentul in care imi regasesc stabilitatea. Imi recomandati sa fiu autodidact si sa-mi controlez calmul, dar cand factorii care ma irita sunt externi si mi se creeaza o nedreptate, atunci trebuie sa iau atitudine, sa imi apar interesele. Atunci explodez si raul este deja facut pentru ca incep sa ma simt din ce in ce mai tensionat, iar remediul este administrarea unui calmant care imi confera garantia ca ma voi linisti. Daca as putea inlocui acest calmant cu altceva care sa aiba acelasi efect as incerca imediat. Va multumesc pentru timpul pe care mi-l acordati.