Tehnicile de relaxare functioneaza sau nu?

Buna seara Eve,
inteleg ca ai mai fost la psihiatru, din moment ce ai primit antidepresive, pe care spui ca organismul tau nu le suporta. Dar ce anxiolitice ai luat? Concret, ce tratament ti s-a prescris, care a fost diagnosticul si cata vreme ai luat, astfel incat ai ajuns la concluzia ca nu le suporti? I-ai spus asta psihiatrului? A schimbat cumva medicatia in toti acesti 4 ani? Daca da, tu ai respectat-o?
Psihoterapia cognitiv-comportamentala (de fapt psihoterapiile, ca-s mai multe din aceast gama), si-a dovedit eficienta in astfel de tulburari, mai ales daca o combini cu medicamente, eventual si cu hipnoza. Ai urmat vreodata una din aceste variante? Ceea ce incerci tu sa faci poate fi util (ma refer la training autogen), dar evident ca nu e suficient, pt ca schemele de gandire disfunctionala raman neschimbate. Mai ales pt ca nici la nivel chimic, creierul nu obtine modificarile necesare., Asa poti obtine doar o stare placuta insa pe moment, pt ca prin training autogen nu te expui la stimulii anxiogeni, doar relaxezi muschii. Ori expunerea este solutia cea mai viabila - insa doar dupa ce s-a lucrat cu gandruile, emotiile, comportamentele, apoi dupa ce s-a realizat expunerea in plan imaginar. Nu se face trecerea directa la expunere, pt ca starile se vor accentua, in lo sa scada paana la disparitie. Nu e rau sa continui cu trainingul autogen, insa adauga la el medicatia si psihoterapia. Cu cat stai mai mult fara medicatie si psihoterapie, iti poti agrava starea, iar cu atat mai greu vor aparea apoi rezultatele pozitive, chiar si daca le-ai combina pe ambele (psihiatrice+psihoterapie) la un moment dat, cand nu vei mai putea suporta starile.
In functie de motivatia clientului, de perseverenta in a aplica tehnicile iinvatate in cabinet, uneori se pot obtine rezultate f bune chiar si fara medicati. Insa din pacate, putini clienti sunt atat de orientati real spre iesirea din zona de confort incat sa faca tot ceea ce e nevoie in psihoterapie pt a obtine rezultate bune pe termen scurt si lung fara medicatie. Conteaza enorm relatia terapeut-client, in scopul obtinerii rezultatelor, asadar cauta in localitatea ta un psihoterapeut caruia sa-i spui ce-ti doresti si pe care sa-l simti(sa vezi daca rezonezi cu el, pt ca nu e obligatoriu sa poti lucra cu oricine, fara ca acel psihoterapeut sa aiba neaparat vreo vina, ci pt ca e nevoie sa stabiliti o relatie in care sa te poti deschide, sa fii autentica, sa ai incredere in psihoterapeut) ca te intelege si te accepta si pe care, la randul tau, sa-l poti intelege.
Deci solutii sunt si pt tine, doar sa iti evaluezi tu realist motivatia pt schimbare si sa fii pregatita sa faci tot ceea ce e necesar pt a o realiza.
Sanatate!

cum adica "lucrezi la ganduri"? la ce te referi? fara ajutorul unui psihoterapeut, poti sa folosesti tu cat vrei repetarea unor cuvinte, fie ele si pozitive, ca nu asta e solutia, dupa cum bine ai observat. Nu stiu cine ti-a spus sau cum ai ajuns sa folosesti aceste metode si in ce mod ai aplicat expunerea, insa este iar f evident ca nu o faci intr-un mod eficient.
Psihoterapia nu consta in a inlocui gandurile pe care le ai in prezent cu altele pozitive sau rationale, cum spui tu. Ar fi extraordinar de simplu, oricine ar scapa astfel de medicatie, chiar si de psihoterapie, daca ar avea efect inlocuirea gandurilor fara eforturi si o expunere ne-prelucrata psihoterapeutic (adica ceva de genul: mi-e frica de serpi = pun un sarpe pe mine si gataaaa, s-a rezolvat frica! :)). Eu nu ma refeream la o astfel de expunere, pt ca, daca ar fi fost utila, tu nu ai mai fi avut subiect de discutie aici, deoarece ai fi reusit sa "te vindeci" singura.
Poate ca a avea incredere si in cunostintele & experienta altora, ar merita incercat :). Chiar daca asta presupune sa devii cu adevarat client/pacient si nu persoana care se straduieste sa gaseasca singura solutii, pt ca te epuizezi si oricum nu le poti stii pe toate. Cata vreme nu te lasi ajutata, ceilalti nu pot sa te ajute.

nu stiu de cata vreme faci psihoterapie, insa ai in vedere ce ti-am spus mai sus. Poate ca a aparut acolo o neintelegere, sau poate ca asteptarile tale sunt de tipul "repede, acum!" Cu siguranta ti s-a spus ca orice tratament dureaza. Am vazut acum ce ai mentionat cu privire la ajutor din afara, deci ramane valabila doar recomandarea de a avea incredere in psihoterapeutul tau. Daca totusi ai dubii (si obs ca ai), vorbeste cu el, spune-i direct ce asteptari ai - e cel mai indicat, pt ca altfel, nu poti vedea de unde ai plecat, unde ai ajuns si unde poti ajunge.
Inteleg ca tu cauti totusi solutii de orice alt fel decat cele care chiar au efect. E dreptul tau si e firesc sa ai si opiniile altor persoane care au experimentat starile tale. O singura remarca mai adaug: psihoterapia te poate ajuta enorm, daca tu vrei sa crezi in ea si daca poti fi consecventa, perseverenta si nu cedezi la prima iesire din zona de confort. Solutii minune nu exista pt nicio boala, iar vindecare 100% pt anxietate, nu exista (si orice alta tulb asociata, sau in spatele careia se gaseste ascunsa anxietatea), deoarece la fel ca multe alte tulburari psihice, aceasta are o componenta genetica pe care nimeni nu o poate schimba. Sunt convinsa ca psihoterapeutul tau ti-a mentionat acest aspect, iar daca nu a facut-o intreaba-l despre acest subiect, deoarece e f important ca asteptarile tale cu privire la psihoterapie sa fie cat mai realiste.
Ma voi opri aici pt ca asa ti-ai dorit, asteptand sa primesti si marturii ale altor persoane, care au reusit sa isi rezolve problemele cu ajutorul psihoterapiei.
Toate cele bune!

ok, pt ca ai intrebat cata vreme scriam cele de mai sus, iti raspund. In cea mai simplista descriere, psihoterapia consta in inlocuirea distorsiunilor de gandire cu ganduri realiste. Insa modalitatea in care se ajunge acolo, presupune o cale lunga si anevoioasa si nicidecum o simpla inlocuire. Iar daca vorbim de tulburari ale personalitatii, uneori schemele din spatele simplelor ganduri pot fi chiar de neinocuit la unele persoane. In acel caz, schemele se pot camufla, avandu-se in vedere ca scop adaptarea individului la solicitarile lumii in care traieste si nicideum o "vindecare" adica o modificare radicala a intregi sale personalitati. E imposibil asa ceva, pt ca personalitatea are parti innascute si parti dobandite, deci asteptarea des intalnita (nu ma refer la tine, pt ca nu ai spus asta) ca dupa psihoterapie individul sa fie ca un "nou nascut" sau sa fie "ca inainte", mie personal nu mi se pare deloc realista. Dar fiecare cu asteptarile lui :).