Tulburare obsesiv-compulsiva - partea a II-a

Buna ziua tuturor,
M-am gandit sa deschid aceasta continuare a primului topic in speranta de a ne ajuta intre noi, cei cu TOC dar si cu alte probleme psihice asemanatoare.
Va invit sa va deschideti sufletul aici, sa ne impartasim experientele fie ele pozitive sau negative in speranta imbunatatirii calitatii vietii.
Orice sfat, incurajare sau interventie din partea medicilor dupa forum este mai mult decat bine-venita!
Va multumim!

m-am obisnuit..

Dupa nr de mesaje aparute, bag seama ca toata lumea e mai bine, ceea ce va doresc din toata inima!!!
Sunt prin preajma:)

Buna prozac, buna tuturor suferinzilor de pe acest forum. Si eu sunt una dintre persoanele cu probleme psihice. Totul a debutat cu un atac de panica, iar acum cred ca am trecut la alta etapa si anume TOC. Am ajuns la aceasta concluzie, citind cele postate de voi in primul topic. Nu sunt sigur de acest lucru, dar voi merge din nou la medicul psihiatru care m-a ingrijit prima oara. Ideea e ca, in cazul meu, dupa 2 ani de tratament cu fevarin boala a incetat pur si simplu sa ma mai supere. Binenteles pana in urma cu o saptamana. In februarie anul acest am renuntat la medicamente. Ma simteam foarte bine si am crezut ca atunci e momentul sa renunt complet. Am avut circa 4 luni extraordinare pentru mine, normale poate pentru un om care duce o viata obisnuita. Aproape am uitat tot ce mi se intamplase pana in blestemata de saptamana care tocmai a trecut. Cauza recaderii cred ca a fost stresul puternic la care trebuie sa fac fata aproape zilnic. Lucrez la o companie multinationala si cu greu gasesc cateva clipe de respiro pe saptamana. Stiu exact unde am gresit dar nu mai pot face nimic acum. O voi lua de la capat si sper sa mearga totul la fel de bine ca prima oara, Mi-e foarte greu dar ca sa duci o viata normala merita efortul.

uf nu se vede mesajul si am scris o gramada:(((

rfl, daca ti-a mers cu fevarin este foarte probabil sa iti mearga bine din nou. fa-ti programare la medicul tau si ia-o de la capat;)
din pacate, alt sfat nu-ti pot da, caci in cazurile destul de severe se pare ca numai medicatia ajuta, restul...mai putin.
sa ai bafta si sa ne tii la curent;)

Multumesc mult pentru incurajari. Am incercat o saptamana sa lupt singur, fara medicatie si fara terapie dar e imposibil. In plus medicamentele nu mi-au facut rau. E doar o stare de greata la inceput si o mica durere de ficat, suportabila de altfel, dar in timp totul devine bine. Am mari sperante ca imi voi reveni cu tratament medicamentos, dar nu vreau ca dupa ce voi depasi din nou acest cosmar sa recad iar, asa ca voi incerca si terapie de aceasta data. Imi poti recomanda un terapeut bun. Apropo, locuiesc destul de departe de Bucuresti asa ca as prefera sa fie din zona Transilvaniei pe undeva. Tu cum mai esti si cum de ai curajul sa-ti amintesti de aceste probleme?

Salut rfl,
Nici eu nu sunt prea bine zilele astea, nu am obsesii, dar am o anxietate feroce ce nu-mi da pace si nici posibilitatea sa ma concentrez. E greu, dar m-am obisnuit de atatia ani.
Vineri am fost la psihiatru, caci si eu m-am mutat in Transilvania, desi sunt din Bucuresti si mi-a adaugat Buspar la prozacul pe care il luam, caci i-am spus ca am aceste atacuri de anxietate repetate.
Acum am tot citit despre busparul asta si am vazut ca intra "in functiune" mai tarziu, actioneaza la fel ca un antidepresiv dar asupra anxietatii, si rezultatele incep sa se vada dupa acteva saptamani. Acum nu-mi ramane decat sa astept sa vad ce rezultate obtin:)
Desi, ma simt rau, raman optimista, ce altceva as putea face?

Tu trebuie sa iti revii, desigur medicatia ajuta, dar si terapia. In cazul meu n-a mers terapia pentru ca la mine boala s-a cronicizat. Eu am tinut-o in secret vreo 2 ani pana cand devenise insuportabila si atunci i-am spus familiei despre ce simt si ce ganduri nashpa am si in timpul asta boala s-a cronicizat.

Buna prozac,
Cam toate medicamentele astea isi fac efectul la cateva zile dupa ce sunt luate. Dupa cum ai spus si tu, totul e sa ai rabdare. Am reinceput si eu tratamentul si sper ca in cateva zile sa obtin si eu ceva rezultate. Pana atunci o sa-mi caut un psihoterapeut care sa ma ajute cu psihoterapia. Iti doresc multa sanatate si, vorba ta... Sunt prin preajma... :)

salut rfl,
astazi ma simt si eu mai bine, ieri am avut o zi de doi bani:((

da, ai prins ideea si ma bucur ca te-ai inarmat cu multa rabdare in ceea ce priveste efectul benefic al medicatiei, tre sa treaca cateva saptamani bune pana cand atidepresivul utilizat incepe sa-si faca treaba.
iti recomand sa citesti pe www.ocdfoudation.org cam tot ce este legat de aceasta boala.e un site serios facut de specialisti pe OCD, cativa dintre ei raspund on-line si pe alt site. daca te intereseaza ti-l pot recomanda pe privat fara probleme.
eu intru de cate ori am o problema si mi se raspunde destul de la...obiect.
iti doresc sanatate si desigur, vorbim:)

ar fi grozav sa pot vorbi despre problemele mele si cu un specialist din strainatate. Daca ma poti ajuta, dadu-mi datele de contact ale vreunei persoane, astept un raspuns din partea ta. Nu mi-ai spus inca nimic daca cunosti in romania un psihoterapeut bun.

nu cunosc in Romania un psiholog bun:(
am fost la o gramada dar sincer pe mine nu m-a scos nici unul din criza, deci n-as putea recomanda pe cineva pentru ca nu am fost multumita de rezultate.
iti voi trimite mesaj cu linkul pe care poti sa intrebi psihiatrii de acolo despre problemele care te framanta.
sunt prin preajma:)

putem comunica prin e-mail?

bineinteles

imi dai adresa ta?

ti-am trimis mesaj, astept sa ma contactezi:)

buna ziua,
imi pare rau sa apar pe aici, imi pare rau ca exista acest subiect. prima data mi s-a pus diagnostic de TOC acum... aproximativ 5 ani si medicul psihiatru respectiv mi-a dat Zoloft. pentru ca nu eram chiar inebunita la momentul respectiv si ma gandeam ca sunt doar o persoana deprimata cu gandire negativa (gandurile mele erau in jurul celor din familie, ca li se va intampla ceva rau, ma gandeam doar la asta aproape tot timpul si apoi ca gandind asa voi genera sa se intample - ca na, erau si oameni in jur care imi spuneau ca asa va fi, ca ceea ce gandesti influenteaza ce se intampla si ce "bine" imi facea asta). Nu am luat Zoloft-ul (banuiesc ca nu imi era destul de rau plus ca faceam tratamente de fertilitate sa fac un copil). Acum, la 5 ani, am un baietel de 1an jumate. La nastere am avut un episod depresiv cu atacuri de panica dar am zis ca e post partum.
Problema de acum a inceput de vreo 3 luni: am pierdut o sarcina, sotul a fost diagnosticat cu o boala neurologica grava, am trecut prin multe nopti nedormite cu baietelul cu boli de-ale copilariei si in tot acest timp serviciu cu responsabilitate mare intr-o multinationala de la 6 la 18 si cu mult stres.
Intr-o seara am avut un atac de panica, de am zis ca mor. Mult mult mai rau ca oricand (ca mai avusesem) si de atunci nu mi-am mai putut reveni din stari de depresie si panica. Nu imi mai pot stapani gandurile, pe unele le regasesc la voi: ca m-a parasit Dumnezeu, ca ma va pedepsi, ca imi moare copilul, daca ii fac eu rau, chiar ganduri ca era mai bine daca nu il aveam, ca nu imi iubesc sotul, sa plec sa ii las ca le e mai bine fara mine. Si am de vreo luna chiar si parti intregi ale zilei cand ma paralizeaza chestiile astea.
Cei de acasa imi zic sa gandesc pozitiv, sa am vointa ca o sa imi treaca, nu inteleg intensitatea si eu nu le pot explica. Am o prietena in SUA ea e bipolara si stie ce inseamna depresia adevarata si ea m-a impins sa merg la medic. Am incercat cu rugaciuni (facute ca vai de mama lor in starile de panica prin care trec), chiar si bioenergie (imi pare rau acuma pt ca cred ca e o prostie, mai rau mi-a facut abordarea asta), merg la biserica dar simt ca e ceva mai presus de mine.
Cum mai zicea cineva aici am gandit si ca ma stapaneste raul, ca nu am credinta in Dumnezeu si de aia raul mai stapaneste si nu mai am scapare si sa plec de langa copil ca mai mult rau ii fac.
Medicul Psihiatru la care am mers m-a ascultat, m-a intrebat ce am asteptat atatia ani sa nu vin la doctor, in fine... tardiva chestia si a zis ca o sa imi dea Fevarin. Mi-a explicat ca sunt trei faze:
1. (la alegerea bolnavului) faza de diminuare a panicii si mi-a dat Xanax (0.25 dim; 0.25 la pranz si 0.50 seara); m-a ajutat aproape imediat, m-am mai linistit, am inceput sa mananc (am slabit ffff mult)
2. fevarin - mi-a zis sa incep cam la 3./4 zile dupa Xanax ceea ce am facut de luni cu juma de pastila (pastila de 100) - faza este ca acuma au reaparut starile de panica. aseara a fost naspa rau, erau chiar din senin, chiar nu ma gandeam la nimic decat ca m-am speriat tare cand au inceput ca luasem Xanax 0.50 si ma gandeam ca urmeaza o noapte cumplita cum mai avusesem
3. faza 3, dar cand voi fi bine sa pot sa fac ce mi se spune, zice de terapie cognitiv-comportamentala unde o sa ma trimita el - nu mi-a zis inca
Acest medic nu mi-a zis ca as avea TOC - ne-am vazut o singura data, din cate am inteles eu ce a scris pe reteta de Fevarin a scris ceva tulburare anxioasa depresiva si mi-a zis ca imi da Fevarin ca am asa "un parfum de obsesie". Oricum, ce am citit la voi mi se potriveste manusa, difera detaliile de gand. I-am zis si doctorului ca mai demult mi s-a pus diagnostic TOC si a facut un gest din cap asa care vroia sa zica "pai da...". Dar a ramas ca ne vedem pe 11 august. Ce m-o astepta pana atunci Dumnezeu stie si sper sa ma ajute. Vad ca voi spuneti ca dureaza luni de zile pana fevarinul isi face efectul, in acelasi timp Xanax nu poate fi luat mult timp, am inteles ca imi da 6 saptamani sau cam asa.

Ma bucur a am gasit totusi oameni care sa inteleaga pentru ca au trecut prin asta. Si eu sunt dispusa sa fac orice. Merg la biserica si il rog pe Dumnezeu sa ma ierte - ma simt vinovata ca iau medicamente si ca nu ma pot vindeca singura de asta. Vad ca multi dintre voi sunteti mame. Cum se impaca nenorocirea asta cu cresterea copiilor? Mie mi-e tare frica pentru puiul meu, sa nu ii fac rau (nu neaparat fizic) ci cum il cresc asa, sa nu il cresc cu frica... nu stiu... chestia asta (in caz ca se mentine diagnosticul de TOC) e ereditara?
Va multumesc anticipat daca ma bagati si pe mine in seama.

Salutare tuturor,
Iaca am revenit dupa o scurta si bine-meritata vacanta. Am fost la mare cu familia si cu nisteprieteni si mi-a ajutat Dumnezeu de am avut un concediu bun, fara simptome anxios-obsesive pronuntate.
Azi m-am intors iarasi la munca si culmea parca si raul a inceput.

As vrea sa stiu despre voi, sunteti bine, va merge cu medicatia, ati inceput vre-o forma de terapie?

Cata77, bine ai venit printre noi! Imi pare rau ca tre sa ne cunoastem pe site-ul asta de sanatate, as fi preferat sa fie unul despre diverse hobby-uri ;)
Dar, cum esti?
Ai inceput tratamentul ? Ai efecte secundare?
Hai, dati de stire..care pe unde sunteti
Va pup si va urez o saptamana fara obsesii:))

buna cata
inteleg perfect prin ce treci pentru ca am trecut si eu prin asta nu doar o data. Sfatul meu este ca in primul rand sa incerci sa cauti ceva in tine care sa te motiveze in momentele cele mai grele. Gandurile pe care le ai nu o sa le pui in practica niciodata. Sunt doar temeri ale tale nu sunt ganduri, nu sunt dorinte. Probabil cand iti spui acest lucru te simti cateva clipe bine apoi vin alte temeri, ca de exemplu ca daca nu e adevarat ca sunt doar temeri, daca chiar se va intampla ceea ce gandesti. Iti spun la fel, niciodata nu o sa faci nimic din ceea ce crezi tu ca gandesti si niciodata nu o sa se intample nimic rau cu tine. Probabil, ca si in cazul meu, stresul te-a adus in starea asta. Probabil ca simptomele difera de la caz la caz... nu stiu. Ceea ce pot sa-ti spun e ceea ce-am facut eu.
1. Am mers la medic si mi-am luat tratament. Fevarinul e foarte bun. Te ajuta o sa vezi. Parerea mea e ca tu nu ai o doza care sa te ajute. Nu stiu cum il vei lua in viitor dar gandeste-te ca eu am inceput cu o pilula de 100 cam 10 zile, apoi am trecut la 150, 50 la pranz si 100 seara. In functie de episodul depresiv rezultatele s-au vazut cam dupa maxim 20 de zile, urmand ca dupa maxim alte 20 de zile sa duci o viata 99% normala.
In primele 15 zile am combinat fevarinul cu 100 de frontin (0.5 dimineata, 0.5 seara).Eu am mers si pana dar la 25 de zile, dar nu mai mult pentru ca risti sa devii dependenta. Aceste pilule probabil o sa-ti dea o stare de somn la inceput dar cu timpul te vei obisnui.
2. Nu am renuntatin ruptul capului la ceea ce faceam inainte sa ma imbolnavesc. Am mers in continuare la munca, desi nu ma simteam bine de loc. Ca si tine lucrez intr-o companie multinationala si am si eu un rol destul de important. M-am confruntat cu problemele de zi cu zi, desi simteam o stare pronuntata de anxietate, iar gandurile negative ma napadeau mereu. Acasa am incercat sa ma odihnesc mai mult. La televizor am evitat filmele violente sau stiri sau alte chestii din astea. Am urmarit in general canale sportive si filme relaxante.
3. E foarte important sa-ti gasesti un punct de sprijin. Nu stiu in ce, dar in orice. Poti de exemplu sa apelezi la parinti, frati, surori... nu stiu orice lucru, persoana sau altceva care te face sa te simti in siguranta si te linisteste stiindu-l langa tine.
4. Credinta ajuta atata timp cat nu devii fanatica. E bine sa te rogi, eu am facut-o in special la Fecioara Maria. Am dormit chiar o perioada cu o iconita sub perna si... daca ma trezeam seara spuneam o rugaciune scurta, cu mana pe iconita si ma ajuta sa ma linistesc. Dar dupa cum ti-am spus nu trebuie sa devii fanatica pentru ca atunci vin si gandurile in care Dumnezeu crezi ca te paraseste sau alte chestii de genul asta.
Mai mult ca sigur o sa gasesti si tu destule trucuri sa pacalesti aceasta boala tampita. Doar cauta in tine echilibrul si ai multa, multa, multa rabdare, medicamentele o sa te ajute.
Sper ca ti-am fost cat de cat de folos.
Capul sus... ce nu te omoara te face mai puternic!

am scris o gramada si nu mi-a aparut mesajul:((
rfl ma bucur ca esti mai bine:))
cata sa ne zici cum mai esti.

eu, de cand mi-a dat si buspar langa prozac am stari pronuntate de anxietate si depresie, sper ca vor ceda in timp.
am tot cautat pe net si se pare ca pot aparea astfel de reactii neplacute la inceputul tratamentului cu Buspar.
rfl, te rog sa-mi zici si mie cum iti merge cu fevarin, referitor la efecte secundare (depresie sau insomnii) caci dr meu vrea sa-mi schimbe tratamentul si pomenea ceva de fevarin.
spar ca sunteti bine si va pup

buna prozac,
dupa cum stii in cazul meu boala a revenit dupa 6 luni dupa ce am intrerupt tratamentul, 6 luni in care am dus o viata absolut normala. Timp de aproape 2 ani am luat fevarin, 150 la inceput, apoi 100, apoi 50, apoi 25, iar in final le-am oprit. Din nefericire nu m-am gandit la terapie cognitiv-comportamentala. Asta m-a costat destul de rau pentru ca boala a recidivat. Mai mult acum era mai puternica deoarece aveam multe ganduri infricosatoare si violente. Am reinceput cu fevarin si frontin. Din fericire dupa aproximativ 30-35 de zile am inceput sa ma simt mai bine, iar pe zi ce trece sunt tot mai bine.
Sper sa aiba efect si in cazul tau. Daca te mai pot ajuta cu ceva te rog spune-mi.

buna rfl,
cum ti-am zis, ma bucur ca esti din ce in ce mai bine:))
eu nu sunt bine, din pacate:(
nu sunt nici foarte rau, dar am o stare destul de pronuntata anxios-depresiva si...se observa si la serviciu.
insa ma inarmez cu rabdare poate apar si beneficiile acestui nou medicament adaugat.
ai omis sa-mi zici daca fevarinul ti-a dat ceva efecte secundare, insomnii sau stari depresive mai pronuntate sau orice altceva.
merci anticipat si o zi buna!

buna prozac,
in cazul meu nu am observat efecte secundare. De dormit am dormit foarte bine, starea de depresie si anxietate nu a fost mai intensa ca inainte sa incep tratamentul. E important sa stii ca trebuie sa ai rabdare cu acest medicament. Mie mi-au trebuit cam 3 saptamani pentru a simti primele efecte. In concluzie ti-l recomand cu incredere.

adnana82 buna tuturor si eu sufar de atacuri de panica si comvulsii obsesive de un an de zile.e groaznic sa ai o astfel de viata.de multe ori ma rugam domnului sa dorm si sa nu ma mai trezesc

va multumesc din suflet pentru comentarii. rfl, multumesc mult pt mesajul detaliat.
am fost o sapt la mare cu copilul si parintii mei si sotul. m-am simtit f bine desi am avut episoade. dar am avut chiar si o zi sau doua f bune. pb e dimineata cand ma trezesc f f greu (de la xanax).
xanaxul oricum am inteles ca in vreo 2/3 sapt max il scoate. mi-a zis ca il tine max 6 saptamani ca da dependenta.
rfl, n-am inteles de care medicament zici ca da dependenta? fevarin? ca aud ca unele persoane iau de 2 ani.
inca nu am mai vb cu medicul pt ca e in concediu. chiar el mi-a zis ca tre sa imi mareasca doza de fevarin.
incerc sa fac TOT ceea ce faceam inainte - oricum, am un copil de crescut, trebuie. de luni merg la munca (nu va zic ca va dati si voi seama ce emotionata sunt - pana acum, chiar in criza acuta am reusit sa tin lucrurile sub control sper ca acum va fi si mai bine).
eu am doza mica de fevarin deocamdata, dr mi-a zis ca o va mari. va zic atunci de efecte. dar cand l-am inceput, vreo 2, 3 zile mi s-a accentuat anxietatea. atunci l-am sunat pe dr si mi-a zis sa iau dimineata 0.50 de xanax.
acuma ma gandesc ca poate sa reduc xanax seara dar nu as vrea sa fac nimic fara sa vb cu medicul.
imediat ce zice de terapie ma bag. fac orice.
din pacate, nu stiu cum o duceti voi cu cei din familie dar la mine e mai greu cu sotul, nu prea intelege, la urmatoarea intalnire cu medicul il iau cu mine. poate asa intelege.
nu vreau sa ma considere o handicapata dar nici sa creada ca nu e nimic in neregula.
cu Dumnezeu... nu stiu, nu cred ca sunt fanatica. citesc rugaciuni, cand mi-e rau ma rog asa cum pot (ca de cele mai multe ori nu pot) merg cand pot al Maslu si Liturghie. si eu tot la Maica Domnului ma rog.
acum... cu Dumnezeu inainte.

adnana nu sunt medic dar am aceasta boala -tulburare obsesiv-compulsiva si sunt pe tratament bun de 5 ani, iau prozac doza maxima posibila si buspirona.
daca imi vei citi postarile vei vedea ca se poate trai aproape de normalitate cu aceasta boala, totul e sa iei medicatia corecta data evident de un specialist.
boala are urcusuri si coborasuri si depinde mult de schimbarile hormonale sau evenimente stresante din viata celui in suferinta. dar, repet se traieste si inca destul de bine cu aceasta boala.
nu stiu daca fiind insarcinata ar fi bine de luat entidepresive, vorbeste cu un psihiatru BUN si cumulta experienta.
macar sa-ti dea ceva care sa te relaxeze!
dupa ce vei naste, vei putea lua medicatie (chiar daca bbul tau nu va suge) dar, te asigur ca te vei bucura din plin de bucuria copilasului tau!
tinem oricum legatura:))

cata, ma bucur ca esti mai bine!
eu zic sa ii listezi sotului ceva date despre boala noastra si sa-l faci sa inteleaga ca nu este un capriciu, ci o boala cat se poate de serioasa chiar daca nu se vede. netratata, poate stii si tu...poate duce la incapacitatea de functionare a individului, din pacate!
invita-l la o discutie serioasa despre aceasta boala si ia-l cu tine sa discute impreuna cu medicul psihiatru. este deosebit de importanta supoartul familiei si a celor dragi in aceasta boala.
inca un lucru, daca simtomele s-au accentuat la inceputul tratamentului este un semn bun ca medicatia va merge, nu se stie de ce, dar s-a format o regula in acest sens. toate acestea le-am citit pe n site-uri de sanatate mentala in care interventia medicilor este vizibila.
ce sa-ti spun, legat de durata tratamentului, eu personal vorbind numai din experienta personala, cred ca este life-long, pentru ca TOC este din ce in ce mai mult definit ca un dezechilibru chimic la nivelul creierului.
poate sunt si medici care trateaza cognitiv-comportamental TOC, eu pana acum nu am avut acest noroc de a intalni un astfel de medic competent?!
solutia cea mai la indemana pe care o au medici de la noi este sa recomande pastilute AD si atat. sa ma contrazica cineva daca gresesc.
cam atat
eu am avut o zi foarte buna si sper ca buspirona adaugata prozacului a inceput sa mearga, dar in doza mai mica.
Doamne ajuta tuturor si sa auzim de bine!!!

prozac multumesc din suflet pentru mesaj.mi ai dat curaj.as vrea sa fiu ca inainte, dupa decesul bunului meu tata in urma cu mai bine de un an m am imbolnavit, de la stres puternic.acum sunt in londra as vrea sa gasesc un psihiatru bun.e groaznic sa traiesti cu frica sa nu te poti bucura de viata.imi doresc ca sa nu sufere nimeni de boala asta cumplita.pe curand

Buna,
Am si eu o intrebare:voi nu va-ti ingrasat de la tratamente?
Eu ma-m ingrasat destul de mult si de aproape un an am renuntat la tratament dar tot nu reusesc sa slabesc si in ultimile luni nu m-am simtit bine deloc.Nu stiu ce sa fac?Sa mai iau tratament?
Imi e teama ca o sa ajung exagerat de grasa.

prozac, iti multumesc si tie pentru raspunsul detaliat. chiar am de gand sa il iau pe sot pe 11 cand ma duc la medic dar maine il sun pe dr (el e in concediu acum) pentru ca mi-a zis ca trebuie sa mareasca doza de fevarin. mi-a zis de la inceput ca 50 e o doza f mica si ca crede ca una mai mare ma ajuta.
prietena mea din sua zice ca nu crede ca am toc pt ca nu am ritualurile. voi aveti faza cu ritualuri fara de care nu traiti? ca parca nu am inteles asta.
tu zici ca ai tinut chestia asta in secret 2 ani. eu vreo 8 asa ca cred ca de acum incolo va trebui sa ma tin serios de tratament si de terapie daca vreau ca copilul meu sa aiba o viata normala. poata sa imi zica cineva daca e ereditar?
as vrea ca in noiembrie sa ii fac o vizita prietenei mele in sua. cu ea pot vb super pe indelete si mi-ar face bine o vizita. sa vedem acuma daca nazistii astia de la ambasada imi dau viza.
mai vb, acum tre sa continui distractia de duminica: mancare, hranit copil, curat, etc.
sharque eu am inceput sa ma ingras nitel, adica in sensul ca mananc pt ca ma linistesc dar de la 47 de kile cate am acum chiar nu imi fac pb.
maine ma duc sa ma interesez de un program de gimnastica aerobica sau ceva pt mine sa ma duc o data pe saptamana sau masaj - ce ziceti, m-ar ajuta?

Salutare tutror,
S-o luam pe rand...
Adnana, vei fi ca oarecum ca inainte trebuie numai sa spargi gheata si sa te adresezi unui psihiatru bun. Asta rapidut ca e pacat ca ai stat si ai suferit singura atat.
Medicii din afara sunt mai "open" si unii chiar recomanda medicatie in yltimele luni de sarcina sau daca nu te pot baga intr-un program de psihoterapie intensiv. Iti doresc mult noroc si bafta la greu:)
Sharque, depinde ce tratament iei si mai depinde si de fiecare individ in parte. Si eu am luat ripolept la un moment dat si pe langa ca era groaznic am luat enorm in greutate, ma umflasem de fapt. Insa stiu pe alta colega de suferinta care ia rispolept cu rezultate bune si s-a ingrasat foarte putin.
Depinde...
Daca starile tale au revenit sau sunt din ce in ce mai nasoale n-ar strica sa stai de vorba din nou cu dr tau, acum stii macar ce sa faci.

Cata, asa sa faci, ia-l de manuta sa-i explice medicul care si cum e treaba cu boala asta. Dar sa nu se duca in partea cealalta si sa creada ca suntem dusi cu pluta, exista din pacate si tendinta asta, daca cineva te vede ca iei pastile te eticheteaza drept nebun.
Nu este nimic mai fals!!!
Repet si eu ce mi-a spus dr meu, are pacienti doctori, directori de banca, academicieni cu TOC care isi iau doza de tratament si duc o viata cat se poate de normala.
Ah si nu am ritualuri de nici un fel, poate doar ruminatii mentale, ma tot gandesc la ceva de n ori.
Exista si TOC fara ritualuri, se numeste pure-O sau pure obsession, care e tot acelasi lucru dar fara compulsii sau ritualuri.
Intr-un fel este bine ca nu avem ca ne-ar consuma o gramada de timp, dar si asa boala provoaca extrem de multa suferinta.
Da, si vb cu dr sa maresti doza, 50 este intradevar putin.
Si eu am marit de ieri prozacul la 60mg/zi dar am scazut Buspar ca imi dadea depresie.
Sper sa imi mearga cu doza asta, daca nu voi scimba tratamentul caci este foarte posibil sa nu isi mai faca efectul.
Ei cam atat...ma duc si eu sa ma pregatesc pentru o noua saptamana.
Va spun sanatate maxima si mai intrati pe aici!

mama, tare greu a fost sa ma scol la 5 jumate sa plec la munca. eram zombie. si am facut si o ghidusie de am luat doar juma de xanax ca am zis io ca sa nu fiu adormita de la ala. m-am trezit din ora in ora (cred ca era de fapt anxietatea creata de faptul ca ma duc la munca si am mult de lucru si daca voi face fata...) si eram tot varza dar doar obosita, nu eram anxioasa. slava Domnului!
pe parcursul zilei am fost ok, episoade mici de depresie sau anxietate dar am muncit ok pana acum, slava Domnului si chiar am ras (mama de cand nu am mai ras) si simt ca mi-e dor de fimeo. ceea ce nu mai simteam ca ma apucau fel de fel de angoase cand ma duceam acasa si in loc sa abia astept sa il vad io eram numa in ganduri obsesive - sper sa o dreg si pe asta. vedem de pe la 4 incolo. sa imi tineti pumnii.
am vb cu medicul. bai mor cat de amabil a putut sa fie desi e si el ca omu in concediu. ma incurajeaza mereu sa il sun si sa ii spun cum ma simt. mi-a marit fevarin la 100 luat la pranz si mi-a zis ca mai stam nitel cu xanax in formula data 0.5 dim si seara si 0.25 la pranz.
acuma eu l-am intrebat daca sa ma astept ca efect secundar ca maresc doza de Fevarin si a zis ca nu. eu il suspectez nitel si ca nu imi zice ca sa nu mi le generez ca am acest talent dar in fine... vom vedea... zic si eu ca oricum acuma corpul este obisnuit cat de cat cu fevarin, chiar daca in doza mai mica.
diseara cica ma duc la sala. om vedea daca ma mai tin balamalele.
va zic io ce si cum efectele secundare cu fevarinul acuma luat mai mult.
o zi buna tuturor! prozac sper sa se rezolva pb cu medicatia ta. sunt tare grele suisurile si coborasurile astea...