Sotia mea are o relatie cu un alt barbat

Salutare tuturor,

Stiu ca in ceea ce priveste dragostea nu se prea pot da sfaturi dar m-ar ajuta din punct de vedere emotional sa aflu parerile si experientele similare ale altor persoane. Am 33 de ani, ma consider un om bun, frumos si cu capul pe umeri. Mi-am cunoscut sotia acum 8 ani intr-un moment dificil din viata mea cand imi era foarte greu sa ma atasez de cineva dar m-a inteles si a avut rabdare cu mine pana am realizat ca este un om minunat care merita tot ce-i mai bun din lume. Relatia noastra devenise una aproape de vis...simteam ca nu putem trai unul fara celalt. Eu am avut oportunitatea acum 4 ani de a obtine un job pe o pozitie foarte buna in strainatate. Ne-am consultat impreuna si am decis sa accept oferta si sa facem acest sacrificiu pentru un viitor mai bun. Sotia a ramas in Romania fiind studenta si eu am plecat in strainatate...ne-a fost foarte greu, ne sunam de 10 ori pe zi si cand ne intalneam (la 2-3 luni) plangeam amandoi de fericire ca ne reintalnim...

Recunosc ca relatia la distanta ne-a instrainat, dar ma gandeam tot timpul la clipa cand vom fi pentru totdeauna impreuna si putem sa realizam tot ce ne dorisem. Stiam ca ea este aleasa inimii mele si gandul la ea imi dadea putere sa merg mai departe...

Toate bune si frumoase pana anul asta cand a terminat facultatea si a venit la mine. Mi-am dat seama foarte repede ca este ceva in neregula cu ea...in 2 saptamani dupa ce a venit am aflat ca avea o alta relatie cu un barbat de 8 luni. Am intrebat-o daca ma mai iubeste, mi-a spus ca nu...am intrebat-o de ce a mai venit si mi-a raspuns ca vrea sa salveze relatia...dar in aceelasi timp mi-a spus ca se potriveste de minune cu acea persoana...

Am trecut peste orgoliul meu, mi-am calcat pe inima si i-am spus ca am puterea sa o iert cu o singura conditie...sa nu mai tina legatura cu el dar am aflat ca facea asta zi de zi...pana acum 2 saptamani cand m-am decis sa pun punct suferintei...vorba aia...boala lunga moarte sigura...si am trimis-o in Romania...dragoste cu forta nu se poate...oricat de mult o sa sufar, ii respect decizia si nu o sa cer dragoste. In acel moment a inceput sa-mi reproseze ca nu i-am dat suficienta atentie, ca celalt barbat e mai tandru cu ea...a calcat in picioare doua dintre cele mai importante principii ale vietii - respect si incredere.

Cand a ajuns in tara a sarit direct in bratele lui...numai ca a realizat ca a fost doar o iluzie si acea persoana doar s-a folosit de ea.

Acum imi cere sa o iert...dar cred ca e doar din disperare...

Cum as putea sa-mi continui viata alaturi de o femeie care si-a daruit sufletul altcuiva si m-a mintit, tradat si inselat atata vreme? De iertat as putea s-o iert...dar voi mai putea vreodata sa o respect sau sa am incredere in ea?

Tu te-ai dus acolo ca sa aveti o viata mai buna pentru viitor...ea nu a inteles asta nici macar o secunda(ea fiind si tanara si plina de distractie sa zicem asa)...situatia e simpla...ea nu a avut destula incredere in tine ca sa te astepte si sa aveti viata frumoasa pecare o visati...in 8 luni de zile de inselat crezi ca ea a stat in casa??in nici un caz...tu in schimb esti cel care are de castigat..de ce?pai ai vazut exact cine este cu adevarat, si abia de acum incepe viata ta sa prinda contur cu o alta femeie cu care sa imparti bune si rele...!!!!ea la ales pe tipul ala...a luat teapa si hop top te vrea inapoi???o minciuna mai mare de atat nu cred ca exista...
Sfatul meu este sa uiti ceea ce a fost...nu te-a meritat nici o secunda si daca o ierti sa nu zici dupa aceea ca nu ti-am zis ca faci o mare mare prostie!!!sanatate multa si te astept cu vesti!!!

Salut Adi si multumesc pentru incurajari...

Este un capitol incheiat din viata mea, mai ales ca mi s-a confirmat ca tine in continuare legatura cu acel barbat (care este si el la randul lui insurat cu 2 copii) dar care este dispus sa-si lase familia pentru ea.

Uitasem cat de multa durere si suferinta aduce o despartire...chiar si in momentul asta am lacrimi in ochi cu toate ca am trecut prin multe in viata mea si stiu ca nu merita nici macar o lacrima...e ca si cum as plange supa femeia altuia...

Sunt constient ca trebuie sa ies din casa, sa alerg, sa am tot felul de activitati, sa ma canalizez pe munca (unde deja nu mai dau randament - dar imi stiu situatia si ma sustin)...dar cand ajung acasa innebunesc intre 4 pereti.

Nu-mi pare rau pentru absolut nimic din tot ce-am facut pentru ea...insa chiar nu-mi dau seama cum unii oameni pot sterge cu buretele toate amintirile frumoase sau isi schimba peste noapte scara valorica...

Viata e ciudata...orice suferinta este o lectie si te face mai puternic dar din pacate iti distruge si amaraste sufletul...

...dupa femeia altuia...

Toti putem gresi...fiindca suntem oameni si oamenii gresesc. Parerea mea... daca-o iubesti, daca inainte de a se intampla asta erati fericiti impreuna, incearca sa mai dai o sansa relatiei voastre. Oricum daca n-o vei face vei trai tot timpul cu intrebarea... daca am gresit ?

Iti dau perfecta dreptate...toti suntem oameni pacatosi si facem greseli...dar depinde cand realizam faptul ca gresim si ca traim in minciuna...
Intradevar, o iubesc foarte mult, am fost dispus sa o iert si sa trec peste acest vis urat fara a-i reprosa niciodata ce s-a intamplat...dar ea continua sa considere ca si-a gasit dragostea adevarata in acel barbat casatorit care a avut o multime de aventuri si este un excroc sentimental...
Intrebarea se pune...pot eu iubi pentru amandoi? Poate ea sa realizeze pana nu este prea tarziu (cu toate ca este cam tarziu) ce greseala enorma face?

Va multumesc tuturor pentru sfaturi. Am divortat luna trecuta.

Mi-a fost foarte greu sa ma despart de femeia pe care am iubit-o foarte mult dar pe care nu o mai pot privi ca pe o persoana inofensiva si iubitoare.

A inceput sa planga...se astepta sa discutam despre asta...acum spune ca de fapt m-a iubit...

Oare daca acel barbat divorta pentru ea mai plangea acum dupa mine?

Cu siguranta NU...

Viata merge inainte! Noroc si sanatate tuturor!

De-ar fi toti barbatii atat de indragostiti si sinceri ca tine si dupa 8 ani, ce bine ar fi..!!! Fii fericit ca s-a intamplat acum si nu mai tarziu cand ti-ar fi fost mult mai greu !! Esti tanar, ai viata inainte !! Esti un om bun cu un suflet curat, simt asta !!

De fapt, lucrurile s-au asezat nu?
Ati divortat si totul este limpede.
Nu pricep care este de fapt problema?