Sindromul Romberg Parry!!!

acum 3 ani am fost diagnosticata cu sindromul Romberg Parry.desi sunt bolnava de aproximativ 9-10 ani, initial diagnosticul fiind sclerodermie.de cate ori am incercat sa vb cu medicul niciodata nu am primit raspunsuri in leg cu boala mea. a trebuit sa aflu de pe internet k este incurabila care sunt complicatiile care pot aparea si de asemenea k alte prbl de sanatate care le aveam erau tot din cauza bolii.mi s-a reprosat de f multe multe ori de catre medici k "celelalte prbl de care ma plangeam", ori sunt in imaginatia mea ori eu sunt vinovata.m-am ingrasat f mult si tot la fel de repede am scazut in greutate fara sa imi schimb stilul de viata sau alimentatia insa replicile erau foarte rautacioase.am incercat sa caut ajutor deoarece am dureri foarte mari de cap (ma sageata), care pot fi de cateva fractiuni de secunda si pana la zile.ma doare carnea de pe fata.am senzatie de arsura.sunt mereu obosita desi ma odihnesc foarte mult.acum 6 ani cand am avut prima criza...m-a tinut cateva sapt aveam prbl si cu respiratia si insomnii.insa tomograful a iesit in regula.medicii au spus parintilor mei ca vreau atentie.sufar de nebagare in seama, li s-a parut amuzant.in sept medicul dermatolog mi-a recomandat un nou neurolog cica cel mai bun.si desi aveam trimitere si mersesem la consultatie in timp ce eram internata la dermatologie.mi s-a cerut sa platesc serviciile medicale. adik nu ma consulta pana nu platesc, , , , , , , daca eu sunt trimisa din alt spital unde sunt internata pt investigatii mai amanuntite trebuie platita consultatia?plus ca sunt asa zisele pretentii pe care le au "asistentele", "rezidentele".din sept anul trecut am mers o data la sapt uneori la 2 sapt si nici in ziua de azi nu am reusit sa vb din nou cu dna profesor neurolog pt a imi interpreta analizele.am incercat sa cer un sfat medicului dermatolog si cand am incercat sa expl prbl. prin mesageri (med. rezidenti), sa-i cer un sfat pt ca nu stiam cum sa procedez am fost expediata foarte dragut.sunt in anul 3 la universitate si desi sunt in pragul de a ceda nu vreau sa renunt.am prbl cu memoria.incepand de la faptul k am dificultati in a invata.nu ma pot concetra.uit mici episoade din viata de zi cu zi.sunt in pragul de a ceda psihic pt ca nu mai fac fata.am apelat la un psiholog prin intermediul cabinetului de studenti insa m-au trimis la neuropsihiatrie.desi am crezut ca o sa ma creada nebuna am cunoscut pentru prima oara pe cineva care nu se uita mai intai la buzunarele tale si apoi la problema.am fost ascultata intradevar si m-a crezut k am nevoie de ajutor.insa la fel si ei mi-au dat trimitere la un alt neurolog..."mai bun" deoarece boala este noua pt foarte multi medici.desi nu am crezut k am sa spun vreodata am cunoscut o domnisoara/doamna medic internist care m-a ascultat si ea cu adevarat mi-a recunoscut k nu a auzit de boala dar mi-a luata actele medicale mi-a primit pana si informatiile care le-am luat de pe internet mi-a zis k ma ajuta cat poate ca sa fac fata la facultate dar din punct de vedere neurologic totul este prea vast.stiu ca am deviat de la subiect...poate nu au relevanta toate aceste lucruri dar avand in vedere k boala de care sufar eu "Sindromul Romberg Parry" este rara, rara e prea putin spus.de ce fel de ajutor pot beneficia?am certificat de handicap gradul II.insa nu cred k are asta relevanta.eu vreau sa stiu dak sunt grupuri de sprijin pentru pesoanele care sufera de boli incurabile, rare. se ofera vreun fel de consiliere persoanelor afectate de boli rare?.inafara de vitamine si piascledine(care este pe baza de ulei din plante ) plus creme, unguente altfel de medicamentatie nu iau ce tratamente as putea cauta?.vreau si eu sa pot sa imi termin studiile fara sa ma tarai. sa pot invata si sa am performantele dinainte.sa merg pe strada si sa nu ma napadeasca plansul pt ca durerile devin insuportabile si un simplu analgezic de la farmacie nu ma ajuta.am gasit f multe articole despre boala mea insa nu sunt in masura sa trag prea multe concluzii pt ca nu sunt medic. sunt foarte dezamagita k am aflat in cateva ore petrecute pe interenet mai mult decat in toti acesti ani pe care i-am petrecut in spitale.nu stiu dak am procedat bine postand pe acest forum dar vreau sa sa stiu ce optiuni am.multumesc
am postat mesajul meu si la boli dermatologice si neurologice.

Aici este unul din mailurile celor 5o7 de persoane care sufera de S.R.P. si cam toti cu care am vb au trecut prin aceleasi chestii nu stiu cum se face ca doar in romania e o problema dermatologica si unde ma adresez mi se inchid toate usile in nas.da' ce stiu eu pana la urma????
"At the Wisconsin get together we had a doctor come speak to us about her theories that Rombergs was caused by malformation of blood vessels. I don't remember her name but I am going through a whole new series of tests including Neurology, Rheumatology, and Ophthalmology tests. I have just had new MRIs of the head and orbits, which showed multiple areas of abnormality but mostly on the Rombergs side as well as a major sunken eye (Enophthalmos) with nerve damage. Dr. Hudson said my MRI looks like I have had Dozens of small strokes.
The most interesting test to me is the MR angiogram which I have never done before. It is an MRI of the blood vessels of my brain and neck. I do not have the results yet but will let you know when I get them. My new Neurologist said she had read some literature and the theory was that Rombergs might be caused by malformed blood vessels. I still have my doubts. It is like asking the question "what came first the chicken or the egg"? Is Rombergs causing the malformation or is the malformation causing Rombergs?
It is something to think about. What do you all think of this theory?"
de asemenea va atasez si linkul cu articolul despre S.R.P. poate asa.:
http://www.rarediseases.org/search/rdbdetail_abstract.html?disname=Parry%20Romberg%20Syndrome

Draga noko, eu am vazut mesajul tau abia azi. Iti inteleg tristetea si durerea, pentru ca si eu sunt afectata de o boala rara, autoimuna, care este sclerodermia (cel putin asa zic medicii) desi eu cred ca este ceva mai mult, pentru ca anumite manifestari prezente in cazul meu nu le-am regasit caapartinand de aceasta boala. M-au aruncat dintr-o parte in alta de trei ani de zile, tratandu-ma la fel cum te-au tratat pe tine: am nevoie de atentii speciale, imi place sa fiu in centrul atentiei, cine stie ce ganduri am eu in cap, de nu ma ia somnul noaptea, etc, etc. In urma unei internari de 10 zile mi s-a scris pe biletul de iesire din spital, ca as suferi de nevroza depresiva... Degeaba am contestat, ca pana la urma a trebuit sa plec acasa cu acea patalama pe care mi-au lipit-o precum timbrul pe un plic. Asta ma dus in situatia ca ulterior sa fiu refuzata sau tratata superficial in serviciul de prim ajutor, (locuiesc in Italia), si cand accesau computerul cu numele meu, deveneam caz caruia nu ii mai dadeau nici cea mai mica importanta, ca si cand as fi fost una care nu are altceva mai bun de facut si se distra mergand in urgenta pentru a le crea probleme medicilor. Pentru mai bine de un an am facut terapie homeopatica, care mi-a tamponat multe dintre simptomele anterioare, dar nu mi-a eliminat problema, deoarece medicul respectiv nu accepta ca era vorba de sclerodermie, desi eu, din internet intelesesem ca doar in acea bolala ma puteam incadra cu mai mult de jumatate din simptomele mele. El zicea mereu ca nu se verificau indiciile care ar fi dus la sclerodermie. Nici nu imi zicea ce examene de specialitate ar fi trebuit sa fac pentru a exclude aceasta posibilitate. M-am adresat mai multor forumuri atat italiene cat si romane, dar fara niciun ajutor concret. M-am inscris sa primesc news de pe site-ul-----------*, si astfel, la un moment dat mi-a ajuns in posta un mesaj cu multe informatii despre diverse boli, si investigatiile medicale pentru stabilirea diagnosticului. Asa am aflat ca unul dintre acestea era capilaroscopia, si anticorpii ALT, ANA, AST, Creatinina, etc. Le-am solicitat medicului meu (al cinci-lea in trei ani) sub amenintarea ca il denunt daca refuza sa imi dea trimitere pentru aceste investigatii. Si dupa prima capilaroscopie am inteles ca asta era directia cea buna. M-am dus la reumatolog (o cretina care cu siguranta a obtinut licenta pe pile- se practica si in tarile "civilizate") care a respins ideea acestei boli, zicand ca nu avea incredere in respectiva examinare, pe care trebuia sa o repet in reumatologie la ei. (Eu o facusem in angiologie). Desi m-a iritat, am refacut examenul. Si acesta a indicat sclerodermia, desi nu era la fel de detaliat ca primul.
M-am prezentat cu aceste doua rezultate la un alt reumatolog, un profesor, catre care am fost trimisa de un alt proifesor endocrinolog cu suspectul de Sindrom Sjogren si vasculita. Acest nou reumatolog mi-a privit multele de documente medicale si a zis ca exclude Sindromul Sjogren si vasculita, dar confirma ca este vorba de o forma de sclerodermie. Totusi, m-a indrumat spre un alt dermatolog (ma vazuse deja unul considerat foarte bun, care astepta ca acest reumatolog sa confirme sclerodermia) cu care colabora el si celalalt profesor (endocrinologul) zicand ca acesta (dermatologul) va fi foarte interesat de epiderma mea. M-a vizitat si acest dermatolog faimos, dar, a zis ca potrivit parerii sale, ar fi fost vorba de fascita eusinofila (nu stiu in romana cum se numeste), (tot maladie rara, autoimuna). Si asta mi-a vorbit depre cortizon ca unica terapie, pe care eu o resping cu foarte multa determinare si convingere. A concordat cu reumatologul si celalalt dermatolog asupra necesitatii unei biopsii cutanale. Am facut si aceasta biopsie, in profunditate, si rezultatul a fost clar de sclerodermie. Si cum intre timp programasem o vizita de control si cu cealalata reumatologa, m-am prezentat cu cea de-a doua capilaroscopie iar ea, si in ciuda rezultatului acesteiea, a avut tupeul si nesimtirea sa spuna ca nu vedea absolut niciun indiciu de boala reumatica, si ca dupa parerea ei (mai rau ca tzataz Veta de pe buza santului) totul reintra in probleme de natura neurologica sau chiar psihica.
Recunosc ca dupa biopsie, m-am stapanit cu greu sa nu merg la ea in cabinet si sa ii strig in fata ca este o proasta fara egal sau o rau intentionata fata de bolnavi.
Cum in Italia sistemul sanitar nu functioneaza mult prea grozav fata de cel romanesc, timpii intre programarile vizitelor si examinarilor sunt foarte lungi, abia la sfarsitul acestei luni voi avea vizita de control la reumatolog.
Intre timp, hotarata sa nu accept cortizonul care de fapt adoarme simptomele dar lasa boala sa evolueze tacut si rapid, am inceput sa ma interesez de terapiile naturiste. Am inceput sa iau integratori alimentari, minerale si vitamine toate pe baza de plante exclusiv biologice, si am eliminat din alimentatia mea orice tip de carne, oua, peste, branzeturi. Pentru un timp hrana mea va fi alcatuita din sucuri de mere (1 litru pe zi) sucuri de morcovi, sucuri de sfecla rosie, sucuri de frunze de patrunjel si telina. As folosi si leusteanul dar aici eu nu il gasesc. Dar am primit seminte din tara si am sa il seman pentru urmatorul an (cu suc de leustean m-am vindecat in urma cu circa 15 ani de hepatita B). Si multa apa. Eu am o pronuntata sete, si o uscaciune puternica a gurii si gatului, a ochilor si a narilor. Beau din necesitate peste 6 litri de apa zilnic (in afara sucurilor). Si nu am diabet insipid- pentru excluderea caruia am facut si testul de insetare. Toate aceste masuri au scopul de a-mi dezintoxica intestinul, sangele, ficatul si fierea de tot ceea ce este nociv si care a patruns in corpul meu prin alimentatia de pana acum (alimente din supermarket-uri, fructe, legume si verdeturi la fel, toate pline de conservanti, aditivi, hormoni si chiar produse obtinute prin modificare genetica. In plus, toate aceste sucuri ( folosesc NUMAI FRUCTE SI VERDETURI BIOLOGICE, din gradina proprie sau de la persoane de incredere care nu folosesc niciun fel de chimicale) contribuie la intarirea sistemului imunitar, care in acest mod isi va relua activitatea de aparare a organismului reusind sa individueze adevaratii dusmani si sa ii elimine. Initial in corpul meu au intrat diversi virusi si bacterii printr-un banal vaccin antigripal, in 2000/2001 (Cytomegalovirus, Epstein-Barr, Micoplasma, Toxoplasma, Chlamydia Pneumoniae). Mi-au creat ceva probleme in perioada imediat urmatoare vaccinarii cand am inceput sa am din senin tendinita extrem de dureroasa. Nu am reusit nicicum sa inteleg atunci de unde mi se tragea, considerand ca venea in urma unui tamponament in masina. Dar cum lucrurile s-au agravat, medicii refuzau sa accepte ca toate suferintele mele s-ar fi datorat acelui episod. Am ajuns la o invaliditate civila de 46%. In 2005/2006 am avut o perioada de cateva luni de stres foarte puternic. In aprilie 2006 am slabit brusc de la 50 de kg la 44, 5 kg, desi ma hraneam la acelasi mod ca intotdeauna. Ba chiar renuntasem si la fumat. Apoi, am inceput sa pun kg, astfel ca prin iunie-iulie ajunsesem la 52-53 kg. Acum am 64 Kg.Eram chiar bucuroasa. Dar ceea ce eu credeam ca era "muchiulet" de fapt era ingrosarea epidermei si evolutia de fapt a acestei boli despre care nici nu aveam habar. Si in perioada august-septembrie 2006 au inceput sa apara primele semne deranjante:dureri pe pulpa dreapta, flash in cap, in special la tampla dreapta, raceala gambelor mai cu seama in zona gleznelor pana la jumatatea pulpei, ca si in zona mijlocului, in special de-o parte si de alta a taliei (acolo unde de obicei punem mainile in sold) Era un fel de senzatie de frig atat de puternic care ulterior se transforma in ace de foc, care ma chinuiau foarte mult (nu stiu daca cineva stie ce inseamna sa fii biciuit de ger pana iti creaza senzatia de ace de foc, de arsura). La aceste stari se adaugau transpiratii excesive, (schimbam 6-7 pijamale pe noapte si o multime de tricouri si camasi ziua. Desi temperaturile perioadei erau in jur de 30° C eu imi acopeream partile descrise mai sus cu paturi si pulovere, respectiv ciorapi, de lana. Am facut rezonanta manetica a intregii coloane pentru ca, stiind ca avusesem accidentul de masina, medicii credeau ca de acolo mi se tragea totul, desi eu le spuneam ca nu credeam acest lucru, ca simteam durerile divers, ca nu apartineau coloanei, (cu durerile careia ma obisnuisem sa convietuiesc intre timp). Dar vorbeam la pereti, ma repezeau si ma reduceau la tacere, ca, de, specialistii erau ei. M-au imbuibat cu antiinflamatoare, la care am rezultat a fi alergica, ajungand pana la injectii cu lyrica. Mi-au dat chiar si antidepresive si antianxiolitice (le-am refuzat dupa numai o saptamana), spunand ca starea aceea persistenta de sufocare si tensiunea ridicata se datora unei anxietati (nu am fost niciodata de acord cu asta, pentru ca viata mea intrase intr-o faza de mare fericire si stiam din experienta proprie din trecut ce insemna sa ai o criza de anxietate). Intre timp se reducea destul de mult sensibilitatea la atingere a anumitor parti din corp. Aveam perceptia (si acum este si mai pronuntata) atingerilor ca printr-un strat de vata asezat pe acele parti descrise mai sus (pulpe, glezne, abdomen, talie, si ulterior si la pulsuri si barbie). Intoleranta la cea mai mica suflare de aer, imediat raceam, si imi inghetau toate partile mai inainte eumerate. In plus, spatele imi devenise rigid, nu ma puteam indoi, de parca as fi devenit dintr-o data din lemn. Aveam scaune aproape inexistente, desi mergeam la WC de 2-3 ori pe zi; eliminam abia-abia ceva foarte duro. Am fost sfatuita sa faca o colonscopie, pe care am programat-o, dar a trebuit sa astept aproape 6 luni pana am facut-o. Intre timp, am ajuns de 4 ori in urgenta, cu tensiunea de 20/12, cu greutate pe piept in special pe partea stanga (inclusiv bratul stang) cu fata si gatul si mainile visinii, cu respiratia greoaie si sufocanta. Acum doi ani, chiar de ziua mea am petrecut 10 ore si jumatate pe targa in urgenta, cu perfuzia in brat (aveam serioase carente de sodiu, potasiu si calciu - cu siguranta datorate transpiratiei excesive care dura de 9 luni de zile si pe care nimeni nu o considera in niciun fel). La doua zile am fost internata in chirurgie cu suspect de subocluziune intestinala. Am indurat si o videolaparoscopie, care nu a elucidat nimic si pe nimeni, ba chiar, daca ar fi fost sa tin seama de "desteptaciunea" medicilor ar fi trebuit sa accept isterectomia, ca cica de-acolo pornea tot raul, ca uterul meu ar fost cauza simptomelor... Norocul meu a fost acela de a fi vizitata cu o seara inainte de primarul ginecolog al spitalului care m-a certat, intrebandu-ma de ce doream eu sa-mi elimin uterul... Perplexa i-am relatat toata povestea. Toata noaptea nu am inchis un ochi. A doua zi, cu jumatate de ora inainte de interventie mi-am cerut externarea si asa mi-am salvat uterul si cu siguranta si viata (aveam o inflamatie foarte puternica, de cand fusesem externata di chirurgie statusem numai cu gheata permanent pe burta, venele brusc devenisera dure si abia, abia, reuseau sa le gaseasca si sa le prinda pentru a-mi face perfuzii sau prelevari de sange). Am facut multe examinari si vizite de specialitate, dar nu mi-au ajutat cu nimic; fiecare medic parea sa stie mai bine despre specializarea celorlalti dar nu era in stare sa spuna nimic care sa clarifice d.p.d.v. al specializarii sale. Chiar am avut o vizita la angiolog si asta un primar la care m-am prezentat pentru ca nu imi circula sangele bine prin gambe, ceea ce imi provoca edeme bine vizibile, retentie hidrica, dureri, racirea puternica a membrelor urmata de arsuri foarte puternice si suparatoare. Asta, de-a dreptul, fara rusine, imi zise: "Eu sunt, medic de picioare"... Pai eu cu ce Doamne iata-ma ma prezentasem la el? Ca doar pentru a-mi examina picioarele si gambele ma dusesem; sau nu?! Cica "sa asteptam parerea medicului homeopat" caruia ma adresasem deja... Sa te apuce plansul, nu rasul, cand constati asemenea situatii ingrijoratoare. Am facut intre timp colonscopia, dar nu m-am increzut in rezultatul ei, datorita medicului care mi-a facut aceasta examinare si mai ales datorita lipsei de profesionalitate si rasismului de care a dat dovada. In fine, am urmat un an tratament homeopatic, asa cum ziceam la inceputul acestei lungi expuneri, la care am renuntat din considerentele mai sus enuntate. Acum, pentru ca nu vreau sa accept ca mai am de trait doar intre 4 si 7 ani, am inceput sa caut si mai febril in net informatii despre terapii naturiste. Si am gasit. Cum am mai spus si in mesajele postate la alte teme, de circa 3 luni iau integratori alimentari de la o anumita firma, impreuna cu vitamine si minerale de la aceeasi firma. Toate sunt obtinute din plante cultivate BIOLOGIC 100%, Alimentatia mea se bazeaza EXCLUSIV (de 2 saptamani am devenit foarte exigenta cu mine insami) pe sucuri de verdeturi, zarzavaturi si mere, asa cum am spus deja la inceput. Si nu simt nevoia sa mananc altceva. Important este sa iti pregatesti mentalul pentru ca tot restul vine de la sine. Imi fac zilnic 2-3 clisme cu cafea arabica 100%. Azi mi-am luat rezultatele partiale a unor analize de control facute in urma cu aproape 2 saptamani si am avut marea bucurie sa constat pentru prima data in 3 ani ca au aparut cateva mici schimbari pozitive. Asta imi da si mai multa tarie de a continua pe drumul pe care am pornit. Si de fapt ma simt mai bine decat pana acum. Familia mea si prietenii imi spun ca chiar se vad mici schimbari in bine chiar si in aspectul meu. Si eu am incredere in ei, pentru ca sunt singurii sinceri cu mine si interesati sa ma vada sanatoasa. Stiu ceea ce vreau si VREAU sa il obtin: SA TRAIESC. Cine vrea acelasi lucru, trebuie sa stie ca depinde doar de el, de puterea vointei sale. Daca VREI cu adevarat, POTI! Sper sa nu va fi plictisit cu relatarea mea. AM CONSIDERAT CA ESTE IMPORTANT SA DAU ACESTE INFORMATII, PENTRU CA ESTE TIMPUL SA SE STIE CAT MAI MULT DESPRE ACESTE BOLI "GENETICE" RARE, AUTOIMUNE, CARE CU SIGURANTA NU SUNT GENETICE, CI SUNT INDUSE DE VACCINURI. (Mergeti inapoi pe firul timpului si amintiti-va ce vaccinuri ati facut in ultimii 10 ani), DE MEDICAMENTE DE TIPUL ANTIINFLAMATOARELOR, ANTIDEPRESIVELOR, SI CHIAR ANTIBIOTICELOR. Toate cele enumerate cu majuscule lasa de moment senzatia de bine corpului, dar de regula lucreaza mascat in corp si cand nici nu te mai astepti, te trezesti cu anumite simptome aspecifice, grele, foarte suparatoare, pe care le relatezi medicilor dar ei te iau in bascalie sau te cearta ca ai o fantezie bogata. In realitate acestia ori nu stiu si este grav, pentru ca nu justifica anii de universitate si plata din banii contribuabililor, ori stiu care sunt cauzele, dar tac, pentru ca sunt sclavii sistemului care la randul sau este sclavul industriilor farmaceutice care le platesc congrese, convegni, vacante, clinici private si cabinete ultradotate... Si de asta ar trebui sa le fie rusine! Rar veti gasi medici cu adevarat interesati sa dezvaluie adevarul.
Daca vreti mai multe amanunte despre terapia cu care ma tratez eu, va stau la dispozitie. Va pot spune ca a fost pusa la punct de un medic care a fost asasinat pentru ca reprezenta un pericol pentru perpetuarea medicinei alopate si implicit pentru industriile farmaceutice. - Sanatate si vointa multa tuturor!
,

Dragele mele, din ce imi descrieti voi simptomele bolile voastre sunt de natura psihica...Daca ajungeti sa credeti ca aveti un simptom pe care de fapt nu il aveti. Daca simtiti durere, discomfort, insomnie, lipsa poftei de mancare sau o pofta exagerata, totul poate fi de natura psihica. -*
Nu va recunoasteti?
Eu incerc doar sa va ajut. Boala Ipohondria se trateaza sau macar se tine sub control. Numai bine!


(*modificat de administrator)

"Dragele mele, din ce imi descrieti voi simptomele bolile voastre sunt de natura psihica...Daca ajungeti sa credeti ca aveti un simptom pe care de fapt nu il aveti. Daca simtiti durere, discomfort, insomnie, lipsa poftei de mancare sau o pofta exagerata, totul poate fi de natura psihica. -*
Nu va recunoasteti?
Eu incerc doar sa va ajut. Boala Ipohondria se trateaza sau macar se tine sub control. Numai bine!"


(*modificat de administrator)

Ruxiii draga, ai descoperit cuvantul "ipohondrie"? Ai descoperit apa calda sau cartoful fiert! Mai aprofundeaza, maica, mai aprofundeaza! Esti o mare ignoranta din moment ce iti permiti sa etichetezi astfel oameni despre care nu cunosti nimic si ale caror suferinte nu le stii. Uite ca la aproape un an distanta eu am boala certificata si actele inaintate pentru agravarea gradului de invaliditate. Dar, acesta din urma este un aspect care nu ma intereseaza prea mult, pentru ca intre timp, incepand din prima saptamana a lunii august a anului trecut am facut i dieta terapie simil-gersoniana, prin care o multime de probleme secundare sclerodermiei (scleroza sistemica difuza) au disparut iar altele s-au atenuat simtitor. In noiembrie am avut confirmarea scrisa, prin analiza histologica, ca intestinul meu este vindecat si deci am evitat cancerul la colon; in decembrei am avut confirmarea rezolvarii emfizemului pulmonar; tensiunea mea areintrat intre limitele valorilor de referinta; hiperaldosteronemia si toate simptomele legate de ea, care indicau o tumoare rara la glandele suprarenale s-a rezolvat revenind si ea intre limitele de referinta si multe alte manifestari "de ipohondrie" au disparut. In toata aceasta perioada calmul meu si seninatatea au fost la inaltime, cine ma cunoaste stie ca problemele mele chiar au fost reale si cele care inca mai exista sunt la fel de reale.
Sa iti fie rusine pentru ca ti-ai permis o astfel de catalogare! Denota cat esti de superficiala si ignoranta!
Am mai intalnit cau cateva luni in urma pe unul care cica ar mai fi si "tamaduitor" care, pentru ca el chiar suferise de ipohondrie, incerca sa convinga pe toti cei cu simptome multiple si ciudate ca au aceeasi afectiune. Maergi cu mama si te cauta intr-o clinica cu specific psihiatric, ca este clar ca ai o problema: obsesia ipohondriei si a afectiunilor psihice.
M-am coborat nitel la nivelul tau, lucru de care cu siguranta imi va parea rau imediat ce voi trimite comentariul. Dar prefer parerile de rau ca am recurs la aceasta "injosire" celor care m-ar fi napadit daca nu ti-as fi spus ceea ce ti-am spus.

Draga mea, vad ca ai luat totul in nume de rau si eu incercam sa te ajut. Mentionez ca nu sunt de specialitate si ce am ai spus tu ma impresionat foarte tare. Te rog sa nu te superi si inceteaza sa mai crezi ca toata lumea te ia la misto cu problemele pe care le ai. Daca nu ma interesa ce am citit inseamna ca eram o ignoranta si o superficiala cum ma descrii tu si nici nu imi pasa de anumite probleme. Si sa stii ca sunt impotriva persoanelor care catalogheaza persoanele cu handicap psihic (pe care tu nici nu il ai!).
Nu toti oamenii sunt asa de ignoranti precum ii percepi. Imi pare sincer rau ca ai inteles gresit mesajul si imi cer scuze pentru asta.

"Maergi cu mama si te cauta intr-o clinica cu specific psihiatric, ca este clar ca ai o problema: obsesia ipohondriei si a afectiunilor psihice. "

Oricare ar fi diagnosticul tau nu consider necesara aceasta replica, avand in vedere ca eu nu am adus nici o jicnire la adresa ta. Dar sa o luam putin altfel...daca o persoana are o boala psihica ea TREBUIE sa poarte o eticheta? Daca chiar consideri asa imi din nou, rau.
Ai fost victima superficialitatii medicilor de la noi - si eu am fost si te inteleg perfect.
De exemplu, cand aveam 4 ani si am facut vaccinul antipoliomielita, ca toti copiii...Asistenta mia dat o dosa mult prea mare si pana la varsta de 7 ani am stat numai prin spitale, iar doctorii ii spuneau mamei ca voi ramane paralizata. Lista continua.Si eu sunt o persoana cu imunitate scazuta si am avut multe experiente neplacute cu medicii din Romania, deci sper ca este clar ca comentariul lasat mai sus nu a fost unul ironic, menit sa te jigneasca.

Apropo, acum cum te simti? :)