Se pare ca o iau razna:(

Buna ziua tuturor..am mai fost pe aici..probleme cu anzietatea si atacurile de panica...am crezut ca mi-am revenit insa acum vreau sa zic ca de cateva saptamani nu ma simt tocmai bine..am inceput iar sa simt ca nu am aer si sa simt nevoia sa trag aer excesiv in piept...acum simt ca nu sunt eu..ca plutesc ca sunt in alta lume...ma uit in jur si parca sunt dezorientata..uneori am impresia ca uti unele lucurui cu toate ca daca ma gandesc un pic mai bine imi sunt acolo in minte...nu stiu ce sa zic..sunt confuza...de vreo 2 zile ma simt asa pe alta planeta..am fost ametita intr-o seara iar apoi pur si simplu am simtit ca nu mai sunt eu..asta a doua zi..si de atunci sunt tot asa...parca totul ma face sa ma indrept spre nebunie sau confuzie mentala...in momentul asta scriu si parca nu fac asta nu stiu exact cum sa explic ce simt...Nu am stiut sa explic foarte bine ceea ce simt..insa imi doresc din tot sufletul ca un medic sa imi zica cum se poate numii ceea ce am.Inca o data mai zic...cu riscul de a ma repeta...simt ca plutesc..ca in jurul meu e totul aiurea.uneori am impresia ca nu o sa mai pot face nimic...nici macar sa duc lingura la gura...sper sa fie numai niste ganduri de-ale mele...spuneti-mi si mie va rog din suflet cum se poate numii ceea ce am.Multumesc mult.Astept un raspuns! Sanatate!

Buna Alexandra,
Mergi la un terapeut si trateaza-ti atacurile de panica si anxietatea... pana nu o iei rau pe aratura. Din cate observ din povestea ta deja te afli intr-un stadiu al tulburarii destul de avansat, care iti poate afecta viata. Intra pe topexperti.ro site care ofera consiliere psihologica online, alege un terapeut, intra in terapie si rezolva-ti problema. Consiliere psihologica online, dupa mine, este mult mai utila, fiindca nu trebuie sa perzi timpul cu mersul la psiholog, costurile sunt mai mici si poti vorbi cu terapeutul tau de fiecare data cand simti nevoia si cand starile de panica nu te lasa sa traiesti. Ai grija sa tine. Iti doresc multa sanatate.

Multumesc mult pt raspuns insa vreau sa zic ca nu ma asteptam la un asa raspuns mai ales ca tocmai imi era frica sa nu o iau razna iar tu imi zici ca o sa o iau pe aratura..chestia e ca eu starile mi le controlez foarte bine...nu am mai avut probleme de cand am terminat tratamentul..am facut 6 luni..acum nu am decat aceasta senzatie de irealitate..si parca sunt pierduta asa nush ce sa fac...parca uit lucuri..am impresia ca nu imi aduc aminte multe chestii..dar asta e de vreo 3 zile asa...in rest nu am absolut nimic...nu imi este rau..nu intru in panica ci in momentul in care sunt confuza asta ma intristez..ma sperii un pic..atat...o sa merg sa fac si un rmn..pentru ca totul a inceput de la o ameteala puternica dintr-o seara...apoi a doua zi parca nu mai stiam ce e cu mine...)

Am mai avut un prieten exact ca tine...intrebarea este fumezi iarba ? ori tigari..ori bauturi alcolice..stiu ca esti fata dar am mai intalnit astfel de persoane..totul e de la creier daca ai ametit intr-o zi foarte tare inseamna ca ori o vena minora e greoiae ori te-ai lovit intr-o situatie in care nu-ti amintesti si doar acum ai reactiile care le ai..si fa-ti si un control la oftalmolog nici nu stii cat de mult conteaza lobi occipitali :)asta am auzit'o si eu :)

Buan Alexandra,

Acum cred ca am inteles mai bine problema ta. si imi pare rau pentru tine. Initial mi-am facut o alta ideea despre ce ai putea avea... ma mai documentez si daca aflu ceva mai aproape de ceea ce ti se intampla revin:(

O seara linistita

Raspunsul lui Sedativ ma linisteste pentru ca uite..eu port ochelari..o buna bucata de vreme nu i-am purtat..in seara in care am ametit m-am gandit ca din cauza ochilor ca nu am mai purtat ochelarii...ei si a doua zi mi i-am pus...atunci a inceput cosmarul de simt irealitatea asta groaznica..si cand ies afara seara e mai aiurea...eu nu vad bine la distanta...o sa imi fac un Rmn vineri..apoi voi trece din nou si pe la oftalmolog pt ca nu cred ca imi mai sunt buni ochelarii...daca nici cu ei nu ma simt bine..Sa inteleg ca aceasta problema poate fi si de la ochi...irealitatea asta?..Mentionez ca de fumat iarba nu se pune discutia...am incercat asta insa cand au iesit prima data astea legale...de vreo doua ori am fumat si mi-a fost rau si de atunci nici nu se pune in discutie asa ceva...iar de baut nici atat..doar la o sarbatoara un paharut de sampanie sau de bere...nimic mai mult..Dar tigari normale da fumez si imi pare rau..chiar vreau sa ma las.Eu nu tin minte sa ma fi lovit sau ceva..dar sa sti ca e foarte posibil si asta cand ma joc cu prietenul meu..ne alergam..ne batem in joaca..nu se stie cum m-am lovit fara sa vreau.Va multumesc mult pt raspunsuri..daca mai aflati ceva altceva decat stiu eu sa ma anuntati..eu abea astept sa fac si RMN-ul..sper sa nu fie nimic acolo ci ochii sa fie problema...Va pup.O zi frumoasa!

Stiti cu ce se aseamana cel mai mult simptomele anxietatii si ale atacurilor de panica ? Cu simptomele spasmofiliei. Nu fac pe desteptul, dar poate unii nu stiu ce inseamna spasmofila=este un deficit mare de calciu si/sau magneziu in organism(nu neaparat calciu sau magneziu...pot fi si alte microelemente dar de obicei e vb de ca si mg).Din păcate, această afecţiune este atât de răspândită şi de comună, încât a ajuns să fie tratată cu superficialitate. Deseori este interpretată eronat şi se ajunge la tratamente psihiatrice care nu au corespondent în situaţia reală a persoanei în cauză.De multe ori analizele medicale nu reflectă prezenţa vreunei probleme, deşi simptomele există şi sunt evidente. Dacă ne referim de exemplu doar la calciu, chiar dacă la analize se află în limite normale, practic acesta poate fi deficitar în organism. Pentru a-şi menţine pH-ul uşor bazic, sângele are permanent nevoie de calciu. Atunci când din alimentaţie nu primeşte suficient, el începe să-l extragă din depozitele organismului: oase, dinţi, unghii sau păr. Astfel, deşi cantitatea de calciu din sânge iese normală la analize, corpul suferă şi apar simptomele specifice
Cei care suferă de spasmofilie de mai multă vreme pot deveni depresivi si anxioşi. Starea lor psihică se află într-o permanentă tensiune, crezând mereu că se întâmplă ceva. Pacienţilor le este frică să desfăşoare anumite activităţi, toate acestea fără o motivaţie clară. Imaginaţia lor găseşte explicaţii false pentru starea lor şi li se pare că orice este posibil. De asemenea, cei afectaţi de spasmofilie prezintă tulburări de somn: insomnie, somn agitat sau coşmaruri frecvente.

Manifestarea cea mai severă la nivel neuropsihic o reprezintă atacurile de panică. Când persoana respectivă intră într-un asemenea atac, tot ce este în jurul lor devine periculos şi îi obsedează gândul că oricând poate interveni ceva vital, manifestând o frică foarte mare. Astfel, bolnavii simt că nu mai pot sta în picioare şi sunt cuprinşi de un tremur.

Lipsa magneziului se manifesta si la nivelul sistemului nervos central. Simptomele pot fi foarte grave atunci cand si nivelul de calciu din organism este scazut. Lipsa magneziului se manifesta cel mai adesea prin anxietate, atacuri de panica, nervozitate si un comportament agitat. Odata cu atacurile de panica si anxietatea pot aparea si alte simptome mai grave precum frica de spatii deschise, agorafobia, si insomnii. Lipsa magneziului din organism afecteaza si sistemul nervos periferic. Acest lucru duce la amortirea mainilor si picioarelor


Interesant cum sunt aceleasi simptome nu ?
Eu personal sufar de anxietate depresie si agorafobie de 8 ani...nu m-a ajutat niciun tratament.incepi sa iti pui un semn de intrebare.daca chiar suferi de anxietate/depresie sau ai alte problema care iti dau aceste stari...
Imi cer scuze pentru eventualele greseli gramaticale dar sunt foarte grabit :)

Interesant si tot odata adevarat :) :D

pentru Alexandra,
Nu intra in panica. Ceea ce ti se intampla se numeste, cel putin asa mi s-a explicat si mie, se numeste senitiment de derealizare. Parerea mea este sa mergi intai la un psihiatru. Desi sentimentul asta vine de la un mod de gandire negativ in ceea ce priveste propria persoana. Ca sa fiu mai exacta. Nu prea iti vezi sensul, la un moment dat. Sentimentul asta la mine a disparut cu medicamente alopate. Cu Zoloft, dar si cu reactiile secundare de rigoare, pe care din fericire incerc sa le duc. Dupa ce mergi la psihiatru, intr-adevar trebuie neaparat sa consulti un psihoterapeut, Medicamentele te vor tine pe linia de plutire, iar psihoterapeutul te va ajuta sa te vindeci. Eu sunt pe calea cea buna. psihoterapeuta mea ma ajuta foarte mult sa-mi clarific anumite lucruri si sa-mi schimb perceptia despre viata.Este un conflict interior care ne da mari batai de cap, dupa cum se vede. Este un drum greu, lung dar cred ca cu rezultate foarte bune. Stii o vorba: "Nu mor caii cand vor cainii.""
Multa, multa sanatate si sa aud ca te simti mai bine. Nu intarzia sa ajungi la medic. Asta nu trece de la sine.

Tot pentru Alexandra,
Toate reactiile pe care le avem sunt reactii prin care organsimul nostru ne sesizeaza ca l-am suprasolicitat: fizic, psihic. El nu cere decat sa rezolvam problema ca el sa poata functiona la parametrii normali. daca nu ne descurcam singuri, cerem ajutor. Am dat o explicatie suplimentara, ca sa intelegi ca nu este nimic iesit din comun si nu ai sa o iei pe aratura niciodata. Dar totusi trebuie sa iei masuri cat mai repede.
Inca o data multa sanatate
Lucia

Multumesc mult pentru raspunsuri...sunt constienta ca anxietatea ma aduce in starea asta...nu intelegeam sentimentul de derealizare..simt ca innebunesc in clipele alea...e cel mai greu...odata m-am inalnit cu o persoana pe strada pe care o cunosteam..nu am putut sa stau prea mult de vb cu ea...din cauza ca ma simteam asa aproape de ireal...nu stiam ce sa zic..si ma simteam nasol..eram doar cu gandurile mele.imi amintesc asta si ma simt foarte naspa.analizele le am facut..toate au iesit perfect..uneori simt ca de la irealitatea asta am si pierderi de memorie...insa fara sa ma gandesc la ceva anume..cred ca ups..nu cumva uit eu de aia..si de aia..si de aia..etc.asta e in mintea mea...am impresia ca ma comport aiurea.ca se uita lumea la mine pe strada ciudat...imi vine sa fug unde nu cunosc pe nimeni uneori...anxietatea e de vina??Pun intrebarea asta desi sunt sigura ca asa e.o sa imi revin..o sa ma pun pe picioare..incerc o perioada singura iar daca nu merge merg din nou la psihiatru...trebuie sa trec peste asta...am 21 ani ce naiba.:)

Alexandra cunosc sentimentul. Nu te izola de oameni. Apropie-ti ptietenii, familia. Vorbeste, vorbeste mult chiar daca nu ai chef. Alunga gandurile negre. Gandurile ne faccel mai rau. Cand apre sentimentul de derealizare incearca sa te focalizezi imediat pe ceva..nu conteaza...Suna pe cineva. Anxietatea se manifesta in diferite forme. Nu te speria. Vor trece. Nu te lasa coplesita. Este lupta ta cu tine pe care trebuie sa o castigi. Vorbeste cu cineva apropiat de problemele tale, pana cand ai sa simti ca nu mai vrei sa vorbesti despre ele..Nu conteaza cat..Si inca ceva. Cand ai sentimentul de derealizare, incearca sa mananci ceva ce contine triptofan.. Cauta pe internet alimentele. La mine functioneaza. Focalizeaza-te pe ideea : Tu esti cea mai importanta si acum trebuie sa faci tot posibilul sa se simti bine si in forta, ca sa poti sa-ti traiesti viata. Gandurile astea sa la ai in fiecare zi: CE POT SA FAC ASTAZI CA SA-MI FIE BINE?. Nu alte ganduri. Dupa ce-ti revii o sa te ocupi si de celelate ganduri, probleme etc.
Multa, multa sanatate
Lucia

Si eu am avut sentimentul de depersonalizare, de multe ori cand mergeam pe strada ma intrebam cine sunt eu, unde ma duc etc, intrebari stupide la care tot eu le dadeam raspunsul, dar am reusit sa scap si de anxietate si atacuri de panica in mare.

Eu stiu ca nu sunt singura care are asa ceva..insa nu stiu..teama ca as putea innebuni este din ce in ce mai mare..simt ca nu sunt eu cateodata..ma uit in jurul meu..parca totul e aiurea...azi dimineata spre exemplu m-am dus la frigider pt ca vroiam sa mananc ceva si cautam salamul...era in fata mea si nu il vedeam..atat de buimaca sunt..cateodata ma intreb daca mai sunt in stare sa tin minte lucuri..simt ca imi pierd mintile..ca uit tot...parca nu mai stiu ce fac..nu ma concentrez la discutii...parca nu aud..nu vad...nu stiu..da mi si mie un sfat TicTac te rog..ms...sanatate multa

Alessandra, stiu prin ce treci, as vrea sa stiu daca ti-ai rezolvat problema, ca vad ca nu ai mai scris de vreo luna...

Nu mi-am rezolvat problema ci a fost din ce in ce mai rau..acum imi este bine..nu mai am starea de derealizare pe care o aveam insa sunt foarte buimaca si uit chiar si ce am facut iesi sau acum jumatate de ora...adica sa dau un exemplu..ieri si alaltaieri am fost la peste...azi mi se parea ca asa de de mult a fost chestia asta...nu ieri sau alaltaieri..ci parca fusesem la peste acum ceva mai multe zile...am impresia ca uit f ulte lucruri...sunt frustrata in momentele alea..problema e ca imi aduc aminte imediat de tot...insa nu inteleg panica din momentul cand nu imi aduc aminte...adica...azi e Marti...daca ma intreaba cineva pe moment nu stiu..trb sa analizez.luni am fost nush unde...ah deci da azi e marti.pff...e o abureala totala in capul meu..in prezent iau tratament...Cipralex si Rivotril...sper ca va fi bine..pt ca doamne doctor zice ca intrebarile pe care mi le pun si starea de confuzie eu mi le impun ca am prea multe pe cap si vreau sa raspund la prea multe intrebari de odata e de la anxietate! Sa mai zic ceva...mai devreme in cautam ceva...nu stiam ce...mi am adus aminte ca ma uitam dupa geanta sa iau ceva din ea...cand am deschis-o nu mai stiam ce anume vroiam din ea...mi-am adus aminte bineinteles...dar mi se pare totusi ca ceva e aiurea...de ce uit? de la streS? habar nu am...sper sa fie bine Dc m-ai intrebat..treci si uh prin asa ceva?

Da, aproximativ prin ceea ce treci tu, adauga-ma -* si povestim mai multe acolo...


(*modificat de admin)

Da-mi un msg pe prv cu id-ul tau

ieri si alaltaieri am fost la peste...azi mi se parea ca asa de de mult a fost chestia asta...

Si mie mi se intampla la fel de multe ori, ca si eu am probleme cu anxietatea, dar incearca sa ignori problema asta si sa realizezi ca e de la anxietate.

mersi de sfat..sa sti ca asta fac..incerc sa ignor cat pot de mult si sa nu incerc sa mai imi aduc aminte nu stiu ce tampenii.sanatate la toti.pup

Alessandra M, nu o sa poti sa ignori sau sa incerci sa nu te mai gandesti la asta, nu incerca sa te minti caci nu vei ajunge departe
Trebuiesc infruntate problemele astea, incearca sa le gasesti sursa si pana la urma incearca sa accepti faptu ca ai probleme cu anxietatea si atacurile de panica, nu te mai gandii cu frica la ele (vorba aceea "de ce ti-e frica nu scapi")
Odata ce scapi de frica, se vor diminua si problemele
Incearca sa citesti si cartea al carei titlu ti l-am trimis in mesaj privat si ar fi bine sa te duci si la un psihoterapeut (fara psihiatrii, fara pastile) si te vei face bine garantat.

Buna alexandra, am citit tot ce ai scris tu mai sus, si sa stii ca ma regasesc foarte mult in starile prin care treci si tu, dar as mai vrea te intreb cateva lucruri in pv daca se poate.Ms o zi buna

Alexandra, doar Iisus Cristos te poate ajuta. Iisus Cristos a murit pe cruce pentru a plati pentru pacatele noastre ca noi sa nu mai suferim si sa nu mergem in iad. Alexandra doar primeste-L pe Iisus Cristos in inima ta si fa-L pe El Salvatorul sufletului tau.Nici un doctor sau terapeut nu poate sa te ajute complet decat Iisus Cristos Fiul Lui Dumnezeu care a platit deja pentru a te salva de boli, de obsesii, orice, orice...
Intra pe-* si da la Audio si asculta predici despre a vedea ce spune Dumnezeu despre problema ta.
Poti intra si pe -* daca stii engleza e bine.
La aceste afectiuni si stari pe care le ai respingele prin cuvintele" Sangele lui Iisus" nu inainte sa IL accepti pe Iisus ca Salvatorul tau personal.Vei scapa sigur de aceste probleme.
Poti sa ma contactezi pe email -*

* modificat de admin

Buna Alessandra, ce pot sa ti spun, este ca monalisa are mare dreptate, eu eram intr o situatie mult mai grava recent, si vreau sa ti zic ca mi am skimbat aproape tot comportamentul, am inceput sa ma duc la biserica, am inceput sa tin post, sa ma rog in fiecare seara, si dupa o durere sufleteasca de neimaginat, vreau sa spun ca simt ca revin la normal, asta fara vreun tratament, fara vreun psihoterapeu s.a.m.d, Doar Dumnezeu ne poate ajuta sa iesim din acest abis fara fund si din aceasta capcana care tocmai noi insine ne am intins o, iar pe langa problema care ai enuntat o tu, Dumnezeu este Farul Calauzitor din bezna de nepatruns, tine minte asta, doar EL te poate ajuta, mergi la biserica, tine post, roaga te in fiecare seara, plangi, fi sincera si Dumnezeu Tatal si Fiul lui Iisus Hristos te va rasplati pt cainta ta si vei fi bine, o spune o persoana care a fost incercata foarte rau recent, ajunse se in pragul nebuniei si a invatat sa mearga mai departe datorita Lui, Si tu poti.Multa bft si Sanatate

Draga Alexandra, si Ionut. Imi pare bine ca Ionut a vorbit asa corect despre Dumnezeul nostru al tuturor. Dumnezeu L-a dat pe Fiul Lui sa ne scape de problemele umane, nu ai cum sa gresesti cand te rogi, postesti etc la un Dumnezeu care dupa ce a murit ptr noi a si inviat si inaltat la ceruri si sta la dreapta Tatalui si se roaga EL Insusi ptr noi. El cand a trait pe pamant a alungat demoni, a vindecat boli, orice boli dupa cum scrie Biblia, nu poate El si azi sa faca asa ceva? Mai ales ca a murit si a INVIAT ca sa ne ajute mai mult.Ramane doar sa i acceptam ajutorul si sa IL lasam sa o faca cum stie El.Noi doar sa ne rugam si sa IL chemam sincer.El sigur ne va raspunde. Si eu o spun din experienta, am 37 de ani, 3 copii si sunt casatorita cu chinez, locuiesc de 15 ani in China, si sa stii ca m-am luptat mult de tot cu cultura" vestita " a Chinei, care este nimic fata de cine este Dumnezeu.Am vazut multe si am invatat multe. Din experienta iti spun ca e bine sa IL iei pe Dumnezeu ca ajutorul tau si chiar ca medicul tau, daca vrei...El nu se supara. Vino c o inima sincera la El, cere iertare ptr toate pacatele tale si cere-i sa te ierte chiar daca nu ai facut nimic rau, in general.Omul este pacatos de la natura. Traieste curat inaintea lui Dz din momentul acela si daca mai pacatuiesti cere-ti iertare ca El te iarta.Asa diavolul va fugi si il ti departe de tine.

Sper sa va ajute, macar putin, desi cred ca nu sunt noutati absolute pt voi, aceste explicatii referitoare la senzatiile resimtite(inclusiv, derealizarea si depersonalizarea) in cazul in care se instaleaza anxietatea si panica!

Caracteristica esentiala a unui atac de panica o constituie o perioada distincta de frica sau disconfort intens, acompaniata de cel putin 4 din 13 simptome somatice sau cognitive, cum ar fi: palpitatiile, transpiratia, tremorul sau trepidatia, senzatia de scurtare a respiratiei sau de strangulare, senzatia de sufocare, durere sau disconfort precordial, greata sau detresa abdominala, ameteala sau vertij, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-si pierde controlul sau de a nu "innebuni", frica de moarte, furnicaturi sau senzatii de amorteala, frisoane sau valuri de caldura. Atacul debuteaza brusc si escaladeaza rapid pana la intensitatea sa maxima (de regula in 10 minute sau mai putin) si este acompaniat de sentimentul de pericol sau de moarte iminenta si de dorinta de a scapa. Anxietatea caracteristica atacului de panica poate fi diferentiata de anxietatea generalizata prin natura sa aproape paroxistica, distincta si severitatea sa de regula mai mare.

Atacurile care satisfac toate celelate criterii, dar care au mai putin de 4 simptome somatice sau cognitive sunt denumite atacuri cu simptome limitate.

Persoanele care solicită asistenţă medicala pentru atacurile de panică vor descrie de regula frica drept intensă şi relatează faptul că ei se gândesc că sunt pe punctul de a muri, de a-şi pierde controlul, de a avea un atac de cord sau un ictus, ori de "a innebuni". De regulă, aceste persoane relatează, de asemenea, dorinţa imperioasă de a fugi oriunde din locul în care a survenit atacul.
Un exemplu:
O persoana poate sa aiba la un moment dat o stare fizica de rau, cum avem mai toti in viata, cel putin o data. Sa zicem ca s-a simtit rau, s-a simtit sufocata si ametita, a avut o stare de lesin, intr-o zi, la un curs, la facultate. Nu conteaza din ce motive, insa cel mai probabil pt ca nu dormise bine, nu mancase, era obosita si stresata.

Ulterior, in alta zi, tot la un curs, se gandeste ...." daca o sa mi se faca iar rau....? O sa ma fac de ras! Sau poate mi se face mai rau si lesin! Sau poate fac un infarct si mor! Daca inebunesc sau imi pierd controlul?!".
Acestea sunt ganduri negative, evident. Ele vor determina emotii negative. Ce emotii? De teama, cel mai probabil. In momentul in care apare teama, chiar daca nu este foarte mare, instinctul nostru considera ca suntem in pericol. Orice fiinta din lume, cand este in pericol, are doua posibilitati majore de actiune: sa fuga sau sa lupte, deci sa faca efort. Astfel incat, in momentul in care imi este putin frica, corpul meu se va pregati pentru eventualul efort. Cum face acest lucru? Prin intermediul unor hormoni, care se numesc hormonii stresului. Cei mai importanti hormoni sunt cortizolul si adrenalina. Cortizolul este un hormon cu rol antiinflamator si care poate produce o mare aciditate pe tractul digestiv, de unde si greata, refluxul gastric si chiar diareea ce pot apare atunci cand avem emotii.

Mult mai important este efectul adrenalinei in corp. Ce face adrenalina? Pregateste corpul pentru a face fata eventualului pericol pe care l-a anuntat emotia de teama, intarind musculatura si accelerand metabolismul. Cum face asta?

Primul loc unde ajunge adrenalina este la cel mai important muschi din corp: inima. O intareste si o accelereaza. Poate ai vazut in filme ca atunci cand o persoana face un infarct, unul dintre primele lucruri pe care le face medicul este o injectie cu adrenalina. Ca sa-i intareasca si reporneasca inima. Acesta este motivul pentru care o persoana care simte frica nu are cum sa faca infarct, cu o singura conditie: sa nu aiba boli grave si cornice de inima. Pe scurt, cu cat ne este mai frica, cu atat inima " se bucura" de mai multa adrenalina, ceea ce o face sa functioneze perfect si repede, exact ca atunci cand facem sport.
Asa se explica tahicardia atunci cand ne este frica!
Tot in aceste momente ne poate creste si tensiunea putin, fara insa sa ne puna in pericol. Tensiunea crescuta ne poate produce urmatoarele senzatii: senzatia de presiune sau durere la ceafa si tample, tiuit in urechi sau urechi infundate, tulburari de vedere( vad cu pete sau incetosat).

Mai departe, avand in vedere ca se accelereaza circulatia periferica a sangelui, deci la nivelul pielii, atunci putem simti senzatii de furnicaturi si amorteli. In principiu, putem simti aceste furnicaturi in tot corpul, insa e important unde ne este indreptata atentia. Daca ne este frica sa nu avem o problema cu inima, atentia noastra va fi indreptata catre partea stanga a corpului si vom simti aceste senzatii in mana stanga si chiar in piciorul stang. Daca in acele momente ne-am indrepta atentia si catre partea dreapta a corpului, am avea o mare surpriza: senzatiile vor fi si acolo. Pe scurt, aceste senzatii sunt normale si nu inseamna nimic rau.

Urmatorul pas este reprezentat de accelerarea metabolismui, care va duce la intetirea arderilor din organism. Acest lucru va genera senzatii de caldura. Corpul va incepe imediat contracararea acestor valuri de caldura si va genera transpiratie. Rolul principal al transpiratiei este ca, atunci cand aceasta se evapora, sa raceasca corpul sis a mentina temperature optima. Acest process poate genera senzatii de frig. Asa se explica frisoanele pe care unele persoane le au.

Avand in vedere ca se fac mai multe arderi in organism, acestea nu pot exista fara oxigen. Dintr-o data corpul are nevoie de mai mult oxigen pentru arderile care sunt mai intense dar si pentru a genera reserve de oxigen pentru eventualul efort. Cum ne convinge corpul nostru sa respiram mai adanc si mai repede? Prin intermediul a doua posibile senzatii: cea de sufocare, ca si cum nu mai am suficient aer, ca si cum nu mai pot respira sau nu am suficient oxigen si senzatia de nod in gat, unde am impresia ca nu mai trece aerul spre plamani. Unii oameni cred ca nici apa sau mancarea nu mai pot trece. Insa, sunt doar senzatii. Un om nu se poate sufoca intr-un atac de panica. Acestea sunt senzatiile pe care instinctul nostru le foloseste ca sa hiperventilam, ca sa introducem mai mult oxigen in organism, datorita faptului ca metabolismul s-a accelerat si este nevoie de reserve de oxigen pentru eventualul efort.
Sa ne gandim la momentele in care am alergat pe scari sau dupa autobuz. Metabolismul se accelereaza, corpul are nevoie de oxigen. Ma gandesc eu constient ca e nevoie sa hiperventilez ca sa fac fata acestui efort, deci necesarului marit de oxigen? Nu! Am o senzatie de sufocare, ca si cum nu imi ajunge oxigenul si incep instantaneu sa respir mai repede si mai adanc. Cine respira normal atunci cand fuge? Exact acelasi lucru se intampla in organismul meu atunci cand mi-e frica, deoarece organismul meu se pregateste pentru efort si isi doreste mai mult oxigen.

Din cauza faptului ca se introducem mult oxigen in corp, fara a fi consumat prin efort, poate sa apara si ameteala.
De aceea, atunci cand o persoana se panicheaza in avion, cei din jur ii dau o punga sa respire in ea, ca sa nu introduca prea mult oxigen in organism si sa se simta si mai rau. Toata aceasta hiperventilatie deregleaza metabolismul oxigenului, iar una dintre cele mai des intalnite probleme consta in faptul ca persoana va incerca incontinuu sa introduca oxigen in plamani fara sa si expire, fara sa si scoata aerul din plamani. Daca imi umplu plamanii si eu tot incerc sa introduc aer in ei, mi se va intari credinta ca nu mai pot respira.
In momentul in care imi va creste nivelul de oxigen in sange si eu nu-l voi folosi, deoarece nu fac niciun efort, nu fug si nici nu ma lupt, pot sa apara doua senzatii: senzatia de ameteala si senzatia de derealizare( chiar si cea de deprsonalizare), adica parca sunt intr-un film sau intr-un vis, parca lucrurile se misca altfel, parca ma duc in jos, parca nu este corpul meu.

Revenind la aceste modificari pe care le aduce adrenalina, persoana le va interpreta exact invers. Adica, in loc sa isi dea seama ca este vorba de o intarire a organismului prin producerea de adrenalina( exact ca atunci cand il ataca un caine si se mobilizeaza sa lupte sau sa fuga), acea persoana va interpreta aceste semne( accelerarea pulsului, a respiratiei, ameteala, derealizarea etc) ca pe simptome de " rau", de boala. Gandindu-se " mi se face rau, voi lesina, e clar ca-mi va ceda inima, etc", deci gandind negativ, ce emotii apar? O frica si mai mare, adica panica! Teama si mai mare va determina descarcari si mai mari de adrenalina, care stim deja ce fac.... Astfel, persoana va intra intr-un cerc vicios. Asa apare starea de panica, atacul de panica.

Multa sanatate!

Multumesc din suflet tuturor care sunt aici si ma ajuta cu sfaturile lor.eu acum sunt un pic mai bine insa ma simt un pic trista.problema e ca iau pastile acum...iau pt ca simteam ca nu mai rezist.acum simt cel mai mult derealizarea aia cand ies afara...dar mai ales intre zi si noapte...lumina aia ma distruge.nu stiu ce sa mai fac..m am mai calmat oricum...datorita si sfaturilor voastre...am mers si la biserica...am vb cu Preotul..m a ajutat.insa trebuie sa am si rabdare..nu stiu ce sa fac cu derealizarea asta..e cel mai cumplit sentiment pe care il poate avea cineva...sa fi undeva...sa ai aimpresia ca e totul aiurea...ca nu esti tu...nu te simti bine delooooc...e urat...of:(.Oricum multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat asta si nu am vreo boala incurabila sau ceva de gen..ce puteti sa imi spuneti...derealizarea asta asa e si la voi??? nu stiu...nu pot sa fiu atenta la nimic in momentul ala..parca nu mai gandesc limpede...am mintea in ceata..e totul aiurea.:(..

Si eu am avut derealizare si cateodata mai am, dar nu e asa de enervanta. Eu unul am inceput sa nu ma mai gandesc la asta si mi-a mers. Imediat ce incepeam sa ma gandesc iar, aparea derealizarea. Oricum, mai am problemele alea cu timpul, cum ca fac ceva dimineata si seara mi se pare ca a trecut o zi de atunci. Dar incerc sa trec peste.

Buna Alessandra,
Si eu am mai fost pe aici. Si eu am avut senzatii de derealizare. Dar au trecut cu timpul. Am avut si stari de greata si in momentul in care vomam, se elibera presiunea. De fapt am trecut prin toate starile. Am facut tratament medicamentos sii fac inca(iau jumatate de Linisam dimineata si seara) si sper ca ultimrile simptome(acum am o presiune groaznica craniana cu ameteli si dezechilibru), dar cu siguranta vor trece.
Eu ce sa-ti spun. Am facut cam de toate: mers la biserica(stiu ca daca as fi fost mult mai credincioasa as fi scapat de mult, dar si asta tine tot de educatia pe care am primit-o. ), tratament medicamentos, consiliere psihologica. Toate ajuta nu-ti fa griji. Doar ca trebuie sa ai foarte multa rabdare. Nu te mai panica. Nu se poate intampla nimic.
Multa, multa sanatate
O sa-ti trmit mail-ul meu si oricand simti nevoia sa vorbesti, scrie-mi
O sa-ti raspund cat o sa pot de repede, dupa orele 18.00 in cursul saptamanii si sambata si duminica
Lucia

Buna Luciararo, as vrea si eu sa vb cu tine daca se poate sa mi lasi id ul sa te intreb cate ceva despre toate aceste chestii.ms Bft si sanatate la toata lumea.