Se enerveaza prea repede

Buna. Locuiesc cu prietenul meu de 2 ani si suntem firi foarte diferite. Dar nu stiu ce sa fac.el se enerveaza foarte repede si de cele mai multe ori se descarca pe mine, si asa incepe cearta. Problema e ca se enerveaza din chestii foarte neimportante. Eu sunt mai calma eu fac mai mult haz din necaz dar el pune la suflet totul si chiar daca se enerveaza pe o alta persoana, la un moment dat tot pe mine se descarca si incepe sa urle la mine.
Oricat am incercat sa vorbesc cu el, degeaba. Tot la scandal se ajungea. Orice ii spun spre binele lui, el are impresia ca ii vreau raul. I-am spus de o gramada de ori ca nu are rost sa se enerveze din toate prostiile, ca multi oameni is rai si vor sa ii faca rau si sa nu ii bage in seama. Tot eu eram de vina. Tot eu nu il inteleg.
El e si mai tacut. De exemplu stam unul langa celalalt, ne uitam la TV si daca eu nu incep o discutie, linistea poate dura ore in sir, iar de multe ori cand incep o discutie, penala pot spune (vorbim despre ceva ce am vazut la tv) el ridica tonul si am impresia ca ma cearta.
Nu stiu ce sa ma mai fac. Incep sa ma inchid in mine, sa astept sa adoarma ca sa ma pot descarca, incep sa nu mai vorbesc cu el pentru a nu se enerva.
Il inteleg, il inteleg de fiecare data si el tot aia spune ca daca il iubesc trebuie sa il inteleg. Nu il instig, incerc sa il ajut, ii spun sa imi zica de ce e nervos, pentru a se descarca si el imi raspunde urland ca sa il las in pace ca e nervos sau imi zice motivul(ceea ce foarte rar se intampla) si daca mie mi se pare ca nu e un motiv sa se enerveze si ii zic parerea mea, tot eu sunt de vina si incepe sa urle la mine.
Va rog sa ma ajutati. Il iubesc foarte mult dar nu mai stiu ce sa ma fac.

Eu am ales sa tac pentru a nu mai avea scandaluri. Cred ca am incercat in toate felurile sa fac sa ne intelegem. Aleg de multe ori sa plec din camera sau din casa cand vad ca e nervos. Incerc sa il las in pace. Cand ii zic de consiliere de cuplu tot spune "mergem mergem" si degeaba il tot bat la cap ca dupa aceea iarasi se enerveaza.
Si am uitat sa specific in primul post ca de la o vreme e si mai rece cu mine, iar cand ii spun zice " da...dar ce? nu iti dau atatea lucruri?" degeaba ii explic ca eu nu am nevoie de lucruri materiale, am nevoie de caldura sufleteasca, sa imi zica ca is frumoasa(chiar daca poate el nu ma vede frumoasa) sa imi faca complimente, sa ma tina in brate, sa mergem sa ne plimbam, sa facem ceva impreuna.
De multe ori imi vine sa imi iau lucrurile si sa plec, sa il fac putin sa sufere pentru a-si da seama ca pot trai si fara el dar nu ma tine inima.:(

De controlat nu ma poate controla, deoarece eu is foarte incapatanata si daca incearca sa ma controleze, fac exact inversul la ceea ce ar vrea el sa fac. deci sansa asta nu o are si de lovit, pana acum nu a dat niciodata in mine. In caz ca vrodata ma loveste am plecat.

Eu sunt casatorita cu un astfel de barbat nervos de 20 de ani.14 ani m-a terorizat, nu m-a lovit niciodata, dar de la nervi a trecut la injuraturi, apoi la amenintari si mi-a rupt sufletul cu vorbele lui urate..dupa 14 ani de casnicie am facut o depresie urata si cand mi-am mai revenit, i-am zis ca divortez si deatunci a inceput sa se schimbe in bine.dar m-a schimbat si pe mine dealungul anilor...eu nu pot spune ca il mai iubesc f mult.pur si simplu am devenit rece...nepasatoare si tot ceea ce fac ca sa mearga familia noastra bine, o fac de dragul copiilor mei, in ochii copiilor sunt mama perfecta si asa vreau sa raman, am sacrificat viata si fericirea pt copii. Sper sa inveti ceva din povestea mea...mult noroc

@AnonimaNd tu ai pt ce sa lupti. Pentru copilasii tai. Insa eu? Eu pt ce sa lupt? I-am zis de nenumarate ori ca plec si nu a fost nicio schimbare. El se enerveaza si daca ploua afara si el a avut planuri in ziua respectiva. Si ghici ce! Tot pe mine se descarca de parca eu sunt de vina pentru tot ce se intampla. Astazi mi-a spus ca atunci cand e nervos eu trebuie sa il inteleg, deci eu trebuie sa inteleg ca el cand e nervos se descarca pe mine. El cam asta vrea. I-am spus ca nu o sa inteleg asta nici pana fac 100 de ani. Pentru mine e imposibil sa inteleg cum poti sa distrugi un suflet care iti vrea binele si care nu iti greseste. Cum sa te descarci pe un om care nu ti-a gresit?!?
Cum sa vrei ca totul sa fie bine...cand cu altii glumesti si la cel care e non-stop langa tine ii distrugi sufletul? Te descarci pe persoana care iti vrea binele si le apropii pe cele care nu ar da nici 2 bani pe tine. De multe ori cred ca o palma nu doare asa de tare precum doare sa se descarce cineva pe tine, tu care nu i-ai gresit cu nimica.
El asa face...si de multe ori am impresia ca il satisface sa ma vada suferind

Draga mea, te inteleg perfect...de aceea ti-am spus o particica din povestea mea ca tu sa intelegi singura.am trait aceleasi experiente...daca ploua afara ma injura pe mine.dace isi dadea cu ciocanul peste deget ma injura de toti sfintii ca nu am cumparat cuie bune..daca il enerva cineva la lucru cand venea acasa isi varsa toti nervii pe mine...
Plangeam si ma uitam in ochii lui si il intrebam :- de ce imi vorbesti asa, de ce ma tratezi asa?? :(( intorcea spatele si iesea afara din casa.ma iubea si ma iubeste enorm...acum s-a schimbat mult in ultimii ani, dar toate ranile..lacrimile si suferinta nu se mai poate sterge.daca la mine nu veneau copii imediat, sigur nu as fi stat cu el mai mult de 2 ani.nimeni nu iti poate spune ce sa faci...tu singura trebuie sa cantaresti sa vezi merita...

Domnisoara Iriii,

Aveti nevoie pe termen lung de un sot pe care sa va puteti bizui si de un tata pentru copiii dv. Nu de tipete in casa.
Reorientati-va. Nu s-a sfarsit lumea la el. Puteti face o depresie urata.