Stresul la serviciu

Buna,

Sunt convinsa ca toti ne-am confruntat cu stresul de la locul de munca macar o data in viata... am senzatia ca deja a devenit o sintagma binecunoscuta:)

Petrecem cel putin 8 ore la serviciu, uneori chiar si 10-12 ore, a devenit o a doua casa iar atmosfera e plina de tensiune: deadline-uri stranse, multa munca, colegi agasanti sau rautaciosi, un sef isteric si... cireasa de pe tort: frica de a nu face fata cerintelor, frica de a nu fi dat afara, mai ales in conditiile actuale cand criza isi arata coltii:(

M-ar interesa foarte mult sa-mi povestiti din experienta voastra cum faceti fata acestei provocari, cum reusiti sa limitati efectele nocive ale suprasolicitarii la munca (care in cazuri extreme pot duce la finaluri nefericite)...orice idee, sfat e bine venit, de la tratamente naturiste, homeopate, medicatie psihiatrica sau psihoterapii, sport, gandire pozitiva, subterfugii de a mai scapa de povara apasatoare a stresului... ma intereseaza lucruri/actiuni concrete care au functionat la voi si nu sfaturi generale de genul " detaseaza-te, nu te mai gandi" sau "fii mai nesimtita", etc deoarece teorie stiu si eu, cu practica e mai greu:)

Oricine poate sa vina cu o idee, chiar si cei care nu lucreaza acum sau angajatorii (cei care au o afacere proprie), medicii ( din experienta proprie sau din ce le spun pacientii) sunt sigura ca nimeni nu a scapat de "flagelul" acesta si fiecare si-a dezvoltat strategia proprie pentru a supravietui.

Nu fiti egoisti, impartasiti-ne-o si noua! :)

Complex subiectul asta :)
Cred ca stapanirea stresului tine de asa numita inteligenta emotionala a fiecaruia. In cazul in care tocmai incepi un job nou ai putea totusi urma cativa pasi care sa te protejeze o vreme.
Important e ca odata cu hainele de lucru care le imbraci dimineata, sa te imbraci si cu atitudinea de serviciu adica o atitudine care sa nu tradeze nimic din trairile interioare sau problemele personale. Nu cauta sa-ti faci prieteni printre colegi si sub nici o forma sa nu te confesezi cuiva despre detaliile vietii tale particulare. Mai ales in medii de lucru competitionale, toate informatiile personale pe care le dai se vor intoarce impotriva ta. Sefului si colegilor le place intotdeauna constanta in comportamentul tau, asa ca incearca sa temperezi oscilatiile de temperament si pastreaza o atitudine stabila si profesionala.
Tot valabil pentru inceputul unui job, nu riposta la eventualele provocari sau mici "impunsaturi" din partea colegilor sau sefului. Accepta-le si foloseste-le ca sa iti faci o idee despre ambitiile, orgoliile sau complexele lor, pentru a stii apoi cum sa-i tratezi si sa eviti situatiile tensionate din care apare si stresul.
Dupa ce va mai trece timpul si iti vei cunoaste suficient colegii, lucrurile se mai schimba si poti la un moment dat sa intorci foaia si sa ripostezi insa tot fara oscilatii emotionale. Totul e ca treptat sa le capeti respectul si automat te vei gasi intr-o pozitie mai relaxanta in care parerea ta va fi apreciata si respectata.
Dar orice ai face, situatiile tensionate la servici apar suficient de des ca sa le poti considera normale iar in momentele alea gandeste-te la interesul tau, la bunastarea ta si a familiei si ignora pur si simplu nervii si spiritul de revansa.
Eu incerc sa-mi gasesc joburi interesante care sa-mi faca placere, sa lucrez de drag. Asta face lucrurile mult mai usoare, dar nu totdeauna gasim ce ne dorim, e adevarat...
Nu in ultimul rand, ar trebui sa compensezi efortul fizic si psihic de la lucru cu relaxare si activitati placute in particular. E bine ca atunci cand iesi pe usa dupa cele 8 ore sa nu mai dai nici o importanta jobului si sa te gandesti doar la tine si la timpul tau liber.
Cum mai ziceam in alte posturi, cheia e echilibrul ;) Altfel, ajungem la nenea psihiatru care ne trateaza cu pastile care de obicei nu prea fac bine la concentrare sau la puterea de munca si pe deasupra ne mai pomenim si cu nu stiu ce dependenta...

Sper ca am fost cu ceva de folos :),
Succes la noul job si o seara placuta,
Herz ;)

Verticala,

Am suferit si eu de asa ceva, ba chiar am avut tulburari f. grave, care nu as fi banuit ca se pot concretiza inr-o boala cu efecte atat de urate.

Daca intrati in pagina mea, veti vedea subiecte / topicuri deschise pe aceasta tema, destul de grava si frecventa in zilele noastre.

Am inteles ca dl. Pulberede stele a avut lucrarea de licenta pe subiectul acesta. Poate dvs., ar fi dragut, sa va raspunda. M-ar interesa si pe mine.

Desi pare banal, stresul ataca doar acele persoane predispuse la asa ceva. Sunt oameni care au raspunderi si probleme inimaginabil de grele / stresante, si totusi nu se plang.
Depinde de o anumita capacitate mentala in primul rand, de structura emotionala / psihica / organica.

Depinde daca va place acea slujba. Daca va aduce satisfactie.
Trebuie sa va cunoasteti pe dvs. insiva f. bine, sa stiti ce va doriti, ce va poate aduce multumire /placere / satisfactie sufleteasca in primul rand. De aici pornesc toate.

Exista un joc de cuvinte care nu e chiar un "joc".
Daca vrei ce se-ntampla, se-ntampla ceea ce vrei.

Vointa e si ea un element esential (un fel de motor puternic) insa primul lucru este totusi nevoia. Daca raspunzi acestei nevoi / dorinti / asta iti aduce multumire si ca efect imediat primesti ulterior impuls.

Stresul intervine pe un fundament negativ - forma de energie negativa, poate fi insesizabila, existenta in subconstient: insatisfactie, nemultumire, apasare, anumite retineri, indoieli...etc - dar care actioneaza destul de distructiv incat poate intr-o buna zi sa ne infunde rau.
Exista o serie intreaga de boli organice /psihice determinate de stres, numite boli negre. Este ca o amprenta malefica peste sufletul si mintea noastra, intra in categoria acelor boli fara leac - despre care vorbeste si Biblia (Sfanta Scriptura).

Cu toata caldura, si din experienta proprie va vorbesc, trebuie sa schimbati ceva in viata dvs. daca doriti sa scapati de stres. Chiar si slujba: nu e ninic mai important decat viata (sanatatea) insasi.

Eu am scapat de stres, incercand sa cunosc pe Dumnezeu, si voia Lui cu privire la ce am de facut. De fapt toti simtim ca avem nevoie de asta, dar nu ne place sa recunoastem. Interpretam adevarata libertate pe care ne-o da Dumnezeu (slobozenia) exact invers. Ni se pare ca El ne constrange la a nu pacatui, cand de fapt modul de viata pe care ni-l face cunoscut, este exact sanatate si viata pentru cel ce o practica.

Pot sa va ofer si alte informatii, carti bune printre care Biblia e prima, care ne si intareste interior, facandu-ne aproape imuni la negativitatile din jur.
Incercati !

Cu drag,

"Vointa e si ea un element esential (un fel de motor puternic) insa primul lucru este totusi nevoia. Daca raspunzi acestei nevoi / dorinti / asta iti aduce multumire si ca efect imediat primesti ulterior impuls. "

reiau pt clarificarea sensului cuvantului "nevoie" - e o referire generala cu sens de dorinta / tel / scop, si nu permite alte acceptii.

Multumesc.

Un weekend placut in cotinuare !

H.Seyle, de numele caruia se leaga conceptul de stress si primul model explicativ al stressului, a firma ca pentru a fi pe deplin fericit orice om are nevoie de stress, exceptie facand doar cei care sunt condamnati sa duca din motive medicale o viata pur pasiva sau vegetativa(in Georgette Goupil, 1991).
C.Bernard apreciaza si el ca stressul fiziologic este necesar ritmului biologic si stabilitatii mediului interior, absenta sa echivaland cu moartea(in, R.Floru, 1974).
H.Wolfe si J.Hinkle, definind stressul drept starea dinamica a unui organism ca raspuns la o solicitare de adaptare, considera ca toate fiintele vii sunt intr-o stare mai mica sau mai mare de stress pentru ca viata impune o adaptare permanenta(in, J.B.Stora, 1999).
Asemenea conceptii au dat nastere convingerii ca exista un stress pozitiv, stimulativ, un eustress.
Ulterior, voi reveni cu stressul negativ, cateva consideratii despre distress.Deocamdata v-am dat doar un subiect de meditatie.
Cu bine!

Aveti aici si cateva lucruri care tin de partea medicala, mai mult sau mai putin:
Stresul este reacia organismului atunci când
trebuie să se adapteze unor diferite modificări.
Există două forme de stres :
1. Stresul negativ (distres), care apare când
organismul trebuie să facă faŃă unei boli,
frigului sau temperaturilor scăzute,
foamei, supărărilor, dezamăgirilor, fricii
etc. În acest caz persoana este agitată sau
abătută, iritată sau lipsită de initiativă.
Acest lucru poate avea consecinte
negative asupra sănătăŃii.
2. Stresul pozitiv (eustres), care apare în
cazul evenimentelor fericite, dacă acestea
sunt prea solicitante pentru organism, de
exemplu hobby-uri cu implicare
excesivă, surprize plăcute neasteptate,
succese la locul de muncă etc. În aceste
cazuri persoana are o stare de tensiune
interioară dar care poate fi benefică
pentru organism dacă nu este exagerată.
FACTORII DE STRES
1. Factori fizici: frig, căldură, radiaŃii,
condiŃii meteorologice etc
2. Factori chimici : droguri, medicamente
3. Factori biologici: diverse microorganisme
4. Factori psiho-emotionali : familie
dezorganizată, situaŃii conflictuale la
scoală, regimul incorect de activitate
PERSOANELE CU RISC CRESCUT
1. Vârstnicii
2. Copiii, adolescenŃii
3. Bolnavii cu afecŃiuni cronice grave (de
exemplu boli cardiace, cancere etc.),
depresii, nevroze etc.
4. Femeile gravide
5. Cei cu profesii solicitante (medici, cadre
didactice, funcŃionarii publici etc)
6. Persoanele cu o stare materială
nesatisfăcătoare
Stresul la locul de muncă reprezintă una dintre
cele mai importante fatete ale stresului.
El este rezultatul cel mai dăunător fizic si psihic
ce se produce când cerintele postului nu se
potrivesc cu resursele, capacitătile si nevoile
angajatului.
EFECTELE STRESULUI
- tulburări de somn
- tulburări de dispoziŃie, anxietate
- dureri de cap, ameŃeli
- dureri de stomac, modificări de
tranzit intestinal
- apetit diminuat sau exagerat
- cresterea tensiunii arteriale, palpitaŃii
- cresterea nivelului colesterolului
sangvin
- slăbirea sistemului imunitar, cu
declansarea unor afectiuni sau
agravarea celor existente.
- afectarea vietii de familie si sociale

buuun... multam fain pt raspunsuri, multe idei pe care le stiam altele foarte noi..

o concluzie ar fi ca trebuie sa facem ce ne place, cu resursele disponibile (adica sa nu depaseasca puterea noastra de munca) si atunci ar fi super... stresul se transforma in eustres ( stresul pozitiv) si ne ajuta sa obtinem performante deosebite mai usor... intrebarea este, cati dintre noi facem ce ne place? sau cate optiuni avem acum cand este criza?

ok, sa zicem ca astea sunt scuze si ca daca vrei cu adevarat iti gasesti ceva care iti place... dar la mine dilema este: ce imi place?:) am incercat o groaza de chestii si nu pot sa zic ca m-au atras in mod deosebit, adica mi-am facut treaba constiincios si cam atat... voi cum v-ati descoperit vocatia? cum ati stiut ca e ceea ce vreti sa faceti? se zice ca trebuie sa pleci de la lucrurile care iti faceau placere in copilarie: pai mie imi placea sa modelez in plastilina, nu prea e o cariera de viitor:)) repet, voi cum ati descoperit ce vi se potriveste?

iar alta intrebare ar fi cum procedati voi concret ca sa tineti stresul sub control la munca? ignorati tipetele sefului? ripostati? daca vi se da mai mult de munca ( peste fisa postului) acceptati sau spuneti nu? cand colegii/ oamenii/ copiii cu care lucrati devint insistenti/ iritanti cum procedati?

stiu ca e greu pt ca fiecare meserie e diferita dar sunt sigura ca ati gasit niste tipstricks care va ajuta sa va faceti viata mai usoara, pe acelea vreau sa le aud:)

Verticala,
De obicei, oamenilor tinde sa le placa sa faca ceva la care se pricep. Asta in cazul in care nu au identificat de mici o anumita activitate spre care sa aiba o inclinatie.
Problema cu sistemul nostru de invatamant e ca de cele mai multe ori copiii ies din el cam debusolati, fara ghidare, fara interes din partea nimanui si nu prea stiu pe ce drum sa apuce. In afara, lucrurile stau un pic altfel, copiii sunt ghidati catre studii si activitati pentru care au interes sau talent. Astfel, ajung mai tarziu sa le placa ce fac si implicit sa fie buni in domeniul respectiv.
Verticala, daca tie iti placea in copilarie sa modelezi plastilina, poate acum ai fost talentata in sculptura de exemplu, de ce nu? :) La scoala generala ce materie ti-a placut mai mult? Ma refer pana in clasa a VIII-a...
Cum facem cand tipa seful la noi? Aici fiecare trebuie sa raspunda cum crede el. Eu zic ca omul care ajunge sa tipe la subordonati nu are calitati de sef si se poate usor contracara prin argumente.
Oricum, un manager invata ca nu trebuie sa fie prieten cu subordonatul iar scara ierarhica trebuie respectata indifierent de cine are dreptate intr-o situatie conflictuala. Desigur, lipsa de respect este taxabila, in ambele sensuri.
Eu, spre exemplu, nu obisnuiesc sa ripostez sefului atunci cand sint la inceputul unui job, sa zicem in jur de cateva luni, timp in care imi pot sustine parerile proprii insa nu pana la stadiul de conflict. Dupa acest timp, de obicei ajung sa cunosc destul de bine limitarile sau tiparele de gandire pe care le are si, in cazul in care consider ca e in avantajul meu pot alege sa ripostez (cu argumente), sau pot alege sa evit o situatie conflictuala daca nu am nimic de castigat din ea.
In legatura cu ce acceptam si ce nu, daca nu e in fisa postului, eu personal nu accept nimic decat daca e ceva ocazional, o favoare sau ceva de genul asta. Abuzul e o lipsa de respect, iar cand nu exista respect, pentru mine e clar ca trebuie sa caut altceva de lucru... Am si facut asta, nu doar zic asa :)))
Iar in ceea ce priveste colegii iritanti, ti-am spus, mentine o atitudine profesionala, echilibrata, ne-emotionala si chiar daca vor contiuna sa fie iritanti, te vor respecta. Ignora-i pur si simplu pe cei care cred ca au venit la servici ca la gradinita.
Tips Tricks nu cred ca sint in domeniul asta, dar ajuta dupa parerea mea foarte mult sa ai prieteni din afara orelor de program cu care poti vorbi si amuza de toate intamplarile de la scarbici :)))))
Bafta multa si spor,
Herz

Hartuirea morala-stressul profesional traumatic.
Dupa cum evidentia dr.Alexandru Trifan in doua articole din ""Viata Medicala" la baza stressului traumatic sta principiul relei credinte:orice esec se datoreaza celui hartuit moral si orice succe al acestuia este atribuit celorlalti.Al doilea principiu este cel al "furtului la cantar"":valorile rezultatelor muncii sunt in mod constant si drastic diminuate pentru a aparea ca nesemnificative.Rezultatul este acelasi-agresarea Sinelui si a autostimei, cu care salariatul nu se poate obisnui.
Hartuirea este privita ca o situatie de tip dilematic, in care apare inocularea traumei.Trauma consta tocmai in decodificarea intentiei oculte a hartuirii morale:descurajarea angajatului, cu scaderea randamentului profesional si pierderea acelui element de baza in educatie-fervoarea si impingerea spre o decizie radicala-demisia.In oricare dintre cele doua situatii, angajatul sufera un prejudiciu profesional, material si de natura psihologica.
Mecanismele de adaptare sau de aparare sunt de obicei insuficiente, adaptarea constand in schimbarea comportamentala("viclenia instinctuala care dubleaza sau chiar inlocuieste transparenta comportamentala fireasca").Trauma inoculata de hartuirea morala, odata cronicizata, rapeste individului posibilitatea de a se bucura de munca sa si de recompensele firesti ale acestei munci, recompense materiale si, mai ales, morale.
Deocamdata atat, voi reveni in zilele urmatoare.Cu bine si multa sanatate!

cred ca stresul la serviciu este de fapt o prelugire a stresului sau dezechilibrului din viata de zi cu zi sau in orice caz sunt legate intre ele. o persoana care stie sa performeze social nu va avea probleme sa performeze profesional... din pacate reciproca nu este valabila:)

mediul profesional este mai dur pt ca aici competitia este mai acerba, oamenii in general ar avea sanse sa fie mai prietenosi cu colegii lor care nu le ameninta/invadeaza teritoriul... in fond suntem si ramanem mamifere si lupta pt supravietuire e una bine inradacinata si arhivele noastre genetice:)

ideea e sa pui limite si sa pui INCA DE LA INCEPUT... e mult mai usor sa iti semnalezi spatiul personal decat sa te chinui sa scoti invadatorul din spatiul tau personal si sa-l impingi la locul lui

intr-un final am ajuns la concluzia (de moment) ca stresul la serviciu este un stres pe care ti-l creezi singur (oricat de paradoxal ar suna asta) pentru tu esti de vina daca nu stii sa stabilesti limite, nu spui ce te deranjeaza clar, raspicat si mai ales repetitiv, nu comentezi si accepti sa fii exploatat de frica pierderii locului de munca si... cel mai grav iti aduci/ transferi neputintele sau frustrarile din celelate domenii: personal, social, sexual, etc si sa vezi locul de munca ca unicul tap ispasitor pt toate problemele tale.

si da... o viata sociala dupa program ajuta foarte mult ( prin viata sociala inteleg discutii sincere cu prietenii, activitati de relaxare, hobbyuri, iesiri in aer liber nu mersul in cluburi si innecatul in bautura:))

parerea mea!

si in general serviciul e doar o parte din noi, trebuie sa nu pierdem din vedere "the big picture"

Eu nu scriu pentru mine, ci pentru voi cititorii cu intentii de a va vindeca de suferintele psihice, ma refer fobie si anxietate.

Imi asum riscul in ceea ce scriu ca gandesc despre aceasta tema.Poate tu cititorule nici nu te-ai gandi la o solutia de vindecare sau magie, poate tanjesti dupa asta?

Astept comentarii de la cele scrise de mai jos(terapia cu injectarea cerebelului saptaminal pentru mentinerea sanatati psihice)

Primul meu experiment facut pe x(cu acordul persoanei)anestesie cerebrala.Ce am observat in Faimosul nostru experiment, dereglarea totala a functionarii mecanismelor psihice, modificarea treceri timpului(un timp mai lent, gen Matrix)

La investigatiile care le-am observat, modificarea ceasului biologic, autoreglarea ceasului biologic(adio pastile de dormit).
ADMINISTRAREA ANESTESIEI CEREBALE SE FACE ODATA PE SAPTAMINA!

Cu acest experiment se obtine rezultate foarte bune in vindecarea fobiei, anxietatii si de moment nu stiim de restul bolilor psihice.CEEA CE TREBUIE SA FACEM NOI!Sa imploram psihiatru sa incerce acest experiment si sa-l aplice in situatiile groaznice, sa le promitem ca o sa fim cuminti!(lipsa de frica

am inteles

Cel mai rapid raspuns.

Raspuns pentru verticala: stresul la serviciu, tine de natura fiecarui om. Unii suportam cu stoicism toate cite ni se intimpla, altii, dimpotriva, pun la suflet, se imbolnavesc.
Un sfat ar fi: fii increzatoare in propria-ti persoana, nu te considera a fi inferioara cuiva indiferent ce munca faci, indiferent ce post ocupi, nu te lasa calcata in picioare, fa totul cu mult bun simt si decenta. Si pentru ca tot spui ca serviciul este a doua casa, uneori prima, ideal este sa obtii increderea unei persoane, careia sa-i povestesti zilnic toate problemele pe care le ai. Tine de natura ta s-o gasesti!
Ceaiuri? Ce crezi ca rezolva ceaiurile, poate pentru stomac, sa nu te alegi la pensie cu vreo gastrita cronica netratata. E normal sa respecti program de masa, sa servesti un ceai, o cafea, sa ai conditii de munca, sa nu stai in locuri umede, cu mucegai, cu tot felul de aparatura nociva, . le stii mai bine, dar tine minte: o prietena de suflet, e cel mai bine, daca nu vino seara acasa si scrie-ti necazurile intr-un caiet. Asa te descarci!

Nu credeţi că ar fi cazul să ne oprim? Şi o putem face noi înşine!
Nimeni din afară nu te poate ajuta dacă nu te ajuţi singur. Uneori, mai ales în tinereţe, cochetăm cu stresul. Ni se pare că suntem maturi şi importanţi dacă ne enervăm, ne suprasolicităm, suferim. Apoi, treptat, devine ca un drog şi, în final, ne trezim prinşi într-un angrenaj mult mai puternic decât noi, din care nu mai ştim cum să ieşim.
De multe ori nu suntem conştienţi cât de dăunătoare sunt aceste situaţii stresante pe care le invocăm la nesfârşit, în care ne complacem şi care este preţul pe care ajungem să-l plătim pentru ele. Am ajuns în situaţia ca stresul să fie determinat de detalii aparent minore care însă produc mari dezastre în psihicul şi, până la urmă, în starea nostră fizică.
Zilnic avem reacţii la stres exagerate în raport cu motivul real sau închipuit. Ne lăsăm antrenaţi în caruselul necazurilor mai mult sau mai puţin imaginare, ne descărcăm prin reacţii care, la o analiză atentă, n-au niciun sens. Toate acestea arată cât de obişnuiţi suntem cu stresul şi cât de mult a juns să ne... placă.

am uitat sa pun ghilimelele de rigoare, textul de mai sus e un citat dintr-un articol.. ideea e ca nu sunt de acord cu faptul ca stresul ne place... mie nu-mi place, nu mi-a placut niciodata sa ma agit, sa dau cu pumnul in masa ca sa mi se faca dreptate, si de ce nu, ca sa ma impun si sa ma fac respectata... efectiv ma consuma enorm si din pacate majoritatea oamenilor au inceput sa inteleaga numai limbajul asta.. ca si cum am fi retrogradat la stadiul de primate

incerc o alta cale, sa vedem daca functioneaza...

Primatele nu sint stresate... :)

Oricum, sint curios de calea pe care vrei s-o incerci.
Uite ceva ce poate fi util:
www.youtube.com/watch?v=YOxLtObGimo
www.youtube.com/watch?v=4FfamcxsrCs

Veronica se pregateste sa moara

Veronica ar fi putut trece direct la happy end daca ar fi gasit din timp motivatia, iar finalul nu ar fi fost la fel de fericit daca povestea n-ar fi fost trista. Dar e doar o poveste, una trista, nu o cale...

in rest, cum mai e? nu se mai streseaza nimeni la serviciu?

dar care sunt factorii vostri de stres? sanatatea, relatia cu partenerul, banii?

In fapt, ce este stressul?
Despre ce vorbim?
As putea defini stressul ca o reactie a organismului, NESPECIFICA, la actiunea unor stresori importanti.De ce nespecifica: pentru ca indiferent de natura agentului stresor, care ar putea viza la o prima vedere, o anumita componenta psihica sau somatica, se produc reactii nespecifice ale organismului, pe cu totul alte organe sau la nivel psihic.Asa ca nu e de mirare ca oamenii se adreseaza unei multitudini de specialitati medicale, ingrijorati sau chiar ingroziti, lasand la o parte psihiatria sau psihoterapia.
E o definitie simpla, dar care poate fi augmentata cu exemple ale atator oameni care au trecut granita dintre normal si patologic, care s-au imbolnavit, care poate ca au vreo boala profesionala, poate psihica, cu mentiunea ca acestea nu sunt recunoscute de legislatia din Romania(existau cateva exceptii, parca doua, dintre care eu nu pomenesc decat de tulburarea de stress post-traumatic).
Pentru o mai buna aprofundare a problemei recomand cartea Stressul scrisa de Irina Anca Tanasescu, cadru didactic la Universitatea Ecologica din Bucuresti, catedra de psihologie si stiinte cognitive.

- sunt in viata situatii extreme - aglomerari / suprapuneri -- nu putem lua independent doar stressul de la serviciu; adesea am avut parte de directori ingusti care nu stiau sa se impuna altfel decat prin legi si fixisme aberante; am avut oroare sa mai lucrez la un moment dat; aveam in acelasi timp acasa o situatie dincolo de inchipuire ( au fost ani in care nu avema timp nici pt nevoile fundamentale, dar nimeni nu te asculta; nimeni nu cantarea ce ai fi vrut sa spui. eh, ...uite chiar si acum mananc din fuga..nu ma timp sa scriu macar.vine ora plecarii, a muncii pt 2 lei cu cat suntem noi platiti...din vina cui ? E timpul disocierilor de multime si nu a actelor de patrotism ! Aveti grija de sufletul vostru/ de viata voastra oameni buni ! aveti grija ce prieteni va alegeti, ce invataturi si unde duc ele... Fara ipocrizie