Reactii adverse la antidepresive

Doresc sa postez aici nu pentru cei care ar vrea sa aplaude atunci cand un om hotaraste, de unul singur de obicei si in mod total gresit, sa intrerupa medicatia(si din pacate cunosc oameni care s-au sinucis dupa ce au intrerupt medicatia), nu pentru ca n-am incredere in medicamentele din ce in ce mai eficiente si mai numeroase, ci doar pentru a impartasi ceva din experienta efectelor adverse, de care n-ar trebui sa ne temem asa mult...Eu am facut un sindrom extrapiramidal, trecator, din cauza impregnarii neuroleptice(sunt medici care tin mult la un anumit antipsihotic si daca nu-l dau chiar pe acela, se enerveaza sa zic asa).Asa ca luam si Solian de 400 mg si Seroquel de 400 mg...
Pentru o tulburare diagnosticata gresit de rezidenti, caci cu domnul profesor n-am vorbit decat o jumatate de ora., din patologia anxioasa cica...Ma rog, asta contrazicea opinia multor psihiatri, a altor profesori etc.
Acum, printre antidepresive se afla si Cymbalta, tolerata de mine destul de bine de aproape doi ani, dar recent am inceput sa prezint simptomele(descrise pe prospect ca de la 1 la 10 oameni din 1000), suparatoare, ale unei semi-mictiuni, cu nevoia crescuta de igiena si cu senzatia aceea iminenta si neagreabila de a merge frecvent la o toaleta...Acum ii voi spune medicului meu, poate schimba cu Ixell, in masura in care acesta se mai gaseste pe piata, cu Effectin, care este insa mai scump in varianta lui originala, sau poate cu Remeron, cu tot pretul lui crescut.Acuma ce sa fac, sa pariez pe conduita medicului?!N-o voi face, dar se pare ca Cymbalta trebuie schimbata si repet, este eficienta 100% pe simptomele mele, dar este la maximum de medicament luat, suparator din punctul de vedere enuntat mai sus.Dumneavoastra ce parare aveti, ati trecut prin asa ceva?Acum as face un tablou al reactiilor adverse:
-Zyprexa-m-a scos rapid din depresie si tot asa de rapid m-a adus la 80 de kg.
-Solian-a fost cumplit, nu mai puteam dormi si am prezentat la 400 mg si fara Romparkin, reactie extrapiramidala si akatisie.Solianul si Haloperidolul mi se par inutile in ziua de azi si cam barbare sa zic asa...
-Cymbalta-mictiuni dificile si nevoia imperioasa de mictiune, fara nici o finalitate uneori.
-Benzodiazepine-ceva probleme de memorie si de concentrare.
As puncta pe Abilify, fara reactii adverse, pe Coaxil, pe Effectin si, mai ales, pe Remeron, in primul rand ca ultimul a avut doar la inceput ceva stare de moleseala si sedare, dar dupa o saptamana ma simteam excelent si mai si actioneaza pe depresia severa.
As vrea sa stiu parerile Dumneavoastra, cu polemici sau fara polemici, accept orice varianta...

@pulberedestele

Eu tind sa cred ca cei care s-au sinucis au facut-o pentru ca au realizat ca nu mai au nici o sansa. Sau pentru ca nu mai aveau putere sa repare lucrurile in viata, ceva de gen. Medicatia psihotropa in cel mai bun caz iti aplatizeaza afectul si atunci nu prea mai realizezi cum te simti si ca nu esti in regula. Cazuri de bolnavi care s-au sinucis, desi erau sub medicatie, nu cunosti? Pentru ca eu as zice ca exista.

Si eu am avut efecte adverse asemanatoare de la Rispen (ma refer aici mai ales la cel cu mictiunea), si probabil si de la Depakine. Au disparut odata cu renuntarea completa la pastile.

Cu mihnire ma adresez autorului acestui topic din partea caruia am sperat ca nu-si va pune organismul la dispozitia testarii medicatiei psihiatrice pt toata viata.
Din primele doua rinduri expuneti clar ca AVETI incredere in medicamentele din ce in ce mai eficiente?orice stare v-ar da, oricit ati avansa in diagnostice, dvs.nu va lasati, sunteti luptator ca si tatal dvs.acceptindu-le zilnic in organismul dvs.sub deviza?, , stie el medicul ce face, ,
Ati schimbat deja 3 ANTI-psihotice?plecind de la o depresie?.Sa lamurim cititorii:ati tratat-o(intretinut-o)pe ea DEPRESIA in detrimentul starilor date de medicatie?
CE dumnezeu va face sa credeti asa orbeste(desi lucrati in sanatate)ca trebuie sa ingerati la nesfirsit substantele alea?, dar adevarul negru este ca ati dezvoltat dependenta si orice vi s-ar spune eu zic sa nu mai aratam cu degetul spre cei care se drogheaza.Asta este valabil si-n cazul dependentilor de alimente, de alcool si tutun(am vazut o desfasurare de comportament la intreruperea fumatului mai rau decit isi poate cineva imagina).
Va induceti ACIDITATE in organism la modul grav, cum ati vrea sa mai functioneze ceva normal?.
Eu ma straduiesc sa inteleg cum sa pastram balanta intre toate substantele din organism in asa fel incit suplinind una sau elimind alta sa nu dereglam in alta parte desi e complicat pt ca nu mai exista aproape organism neafectat de ceva.
Ziceti ca apar sinucideri la intreruperea medicatiei?pai la ce va asteptati?credeti ca faptul in sine ca nu mai apare aceea substanta in creier duce la asta?.Inseamna ca aduce o informatie tare, , buna, , aceea substanta care se trimite la creier si-n tot organismul.
Mi se pare deplorabila toata concluzia la care omenirea asta a ajuns-Ca NU mai poate trai fara medicatie si ca ea repara, incurajindu-va unii pe altii in a trai stari care nu mai au nici-o legatura cu vitalitatea, dorinta, bucuria si asta pt ca acceptati integral parerile celor ce sustin niste situatii expuse in media sau sub diverse forme care s-au asimilat pina la cel mai adinc nivel.
Tineti-o tot asa! sunt in curs de a fi lansate noi medicamente si nu se expune nimeni pt a le testa pe propriul organism, cu precadere pe CREIER.
Absolut toata aceasta lume(exceptind citeva situatii) considera ca i s-a defectat creierul?.Din acest motiv accepta toate astea?.Depresia doar asta presupune?.Un om care n-a suportat decesul unei persoane dragi, a suferit o modificare la nivelul chimic al creierului?de asta-i dam cu substantele alea?.
De ce sustin unii oameni ca s-au simtit bine cu anumite medicamente?pt ca in anumite imprejurari greu de suportat intervenind in acest mod, , si-au blocat simturile, , stadiu in care nu mai pot percepe nici-o stare nici rea, nici buna.Daca asta-i ceea ce cautati si ce doriti, mergeti inainte, dar este mult prea posibil sa va incadrati la, , Lpsa trairilor, a gindurilor..., , in esenta viata se va reduce la o stare primitiva de existenta, fara emotii...

Exista o multitudine de factori care fac un om sa se pietrifice, sa devina imun la emotii si sentimente, dupa cum altii, supusi unor altor factori sau acelorasi factori, raspandesc bucurie si frumusete in jur.Nu noi am ales tulburarea psihica de care am suferit, nu noi am ales medicatia, ci oameni care au depus un juramant(de bine, de rau).Nu-i vina lor ca statul nu-i incurajeaza, nu-i sustine si nu-i apara.Nici a noastra ca suntem bolnavi si stigmatizati.Exista boala psihica, acesta este un mare adevar, din pacate.
Cine v-a spus ca nu ma bucur de viata?
Cine v-a spus sa sunt imun la emotii?
Anomia care domneste in Romania, patologia psihiatrica sociala si a muncii, acea psihiatrie de catifea care este indusa de social, de aceasta nu vorbeste nimeni.Nici de educarea cuplului, nici de faptul ca psihologii nu pot intra in relatie cu Casele de Asigurari de Sanatate.
Exista un sistem diform psihiatric si medical, dar mai ales psihiatric.Important este sa ai un mentor bun in lupta cu depresia.Doamna k.v ce oferiti Dumneavoastra in contrapondere la sistemul psihiatric, la anomie, la un salariu indecent de mic pentru mine, indecent de mare pentru altii, la patologia psihiatrica indusa de psihiatria de catifea, la toate disfunctiile maritale consecinta a unor nenumarati factori negativi, pe care ii cunoasteti?
Legea?Sunt jurist, legea nu mai exista, o spun cu tristete...
Munca in exces?Nimeni nu va rasplati pe nimeni pentru ceea ce face, ba vom si si blamati, fie ca ne-am facut treaba in opt ore, fie ca ne-am facut-o in zece ore...
Si as lua in considerare micsorarea dozelor, apoi eliminarea trepatata a medicamentelor, dar cine imi garanteaza ca am altceva ca varianta?
Cu bine, doamna K.V!

Doamna The_eye,
De obicei nu vorbesc de actul suicidal, nu-mi face nici placere, nici sa pun pe altii sa asculte prea mult...Totusi, atitudinea de a depasi instinctul de conservare, ne duce imediat cu gandul la un om care este bolnav, sunt niste praguri ale sensibilitatii si ale durerii psihice depasite.Alteori, acest lucru se mosteneste, din pacate, si de aceea trebuie tratat, la modul cel mai serios, cu medicamentele corespunzatoare.Nu vreau sa induc nici anxietate pe forum legat de ceea ce scriu, dar daca vedetele care s-au sinucis mai ieri, ar fi dat de un medic chiar si mediocru, n-ar mai zace acuma sub pamant, si s-ar bucura cat ar ingadui Dumnezeu, de viata lor.Exista posibilitatea unui raptus suicidar la initierea tratamentului cu antidepresive si altele, cand are loc o crestere a energiei, dar neurmata si de o diminuarea a durerii psihice, decat mai tarziu, pentru unele medicamente la o saptamana, pentru altele mai mult, de aceea se si recomanda internarea in spital, si mai exista o nefericita posibilitate atunci cand aveam de-a face cu 'coada depresiei' ca sa-i zic asa, asemanator unei stea cu coada, care-si mai trimite din meteoriti in spatiul cosmic si mai apoi pe pamant.Scuze ca folosesc acest limbaj cosmetizat, dar asta este.
Doamna K.V.,
in primul rand, tin sa va atentionez ca tata a avut Alzheimer si nu vad de ce faceti trimitere la dumnealui, mai ales ca a trecut in lumea umbrelor, discret, bun si sensibil, chiar daca bolnav grav.Eu l-am sustinut in ca din liceu si am incercat sa-i sugerez ca medicamentele fac rau, ca ar fi bine sa fie mai optimist, mai aplecat asupra muncii lui si altele...Ei bine, daca nu ar fi existat, din pacate, in acele vremuri, medicamente mai proaste, deci daca n-ar fi existat macar aceste medicamente, tatal meu s-ar fi sinucis.Mai aflati ca nici o terapie din lume, nu poate face nimic in astfel de cazuri, in afara de terapia medicamentoasa si psihoterapia.Atata vreau sa va spun, ca referirea la tatal meu care si-a purtat crucea pana la 82 de ani este chiar nepotrivita.Imi puteti sugera mie diverse lucruri, dar va asigur ca am o formatie medicala destul de solida, ca sa discern si in nici un caz nu vreau sa ajung un caz depasit terapeutic.Un prim succes il am, lucrez din nou, de o luna si jumatate, si o fac la modul cel mai profesionist cu putinta.Nu vad de ce v-as combate parerile...In rest, despre mine, puteti spune orice, dar nu ca profesionist, ci doar ca amator, alternativ alopat!Cu bine!

***Si as lua in considerare micsorarea dozelor, apoi eliminarea trepatata a medicamentelor, dar cine imi garanteaza ca am altceva ca varianta? ***

Nimeni nu ne poate garanta nimic, nimeni nu are vreun interes sa ne bata la usa cu adevarul pe tava, eventual uns si cu niste miere, ca sa para mai atractiv. Mai mult, se pare ca in prima faza adevarul este intru-totul dezgustator si neapetisant, cea ce il face inacceptabil pentru cei multi.
O certitudine este toţi avem libertatea alegerii, adica un avantaj formidabil.

Nu ma supar sa-mi fie combatute parerile, nu am nici-o bucurie sa fie adevarate, dar intilnesc prea putini oameni care cred ca a te indrepta spre legile firesti ale naturii si a nu lua medicatie, este periculos, riscant.

Sa inteleg ca pe aceasta planeta prima data au aparut chimicalele si apoi a fost creata NATURA?

Sa inteleg ca medicatia a dezvoltat atita dependenta fizica si psihica incit unii oameni au mari probleme la se indeparta de ea?Exista teama?DA!.Nu contest ca pe alocuri natura nu s-a materializat corect si apar discordante in functionare, dar cum vine in ajutor draga si minunata medicatie?acolo unde exista atita finete in mecanismul functionarii.

@pulberedestele
Trag nadejde ca macar dvs sa.nu-mi cititi postarile printre rinduri si da! cred ca este mult prea posibil folosind atita medicatie sa se ajunga la-lipsa emotiilor, a trairilor- nu este deloc de neglijat acest aspect al vietii, dar asta nu induce teama, ci doar renuntarea la medicamente(recititi postarea anterioara, nu fac afirmatii ca nu aveti trairi, emotii, nu am eu cum sa stiu asta, dar exista destui care ajung in acest punct, deci e un fel de atentionare).
Vorbind despre Alzheimer(cum explica stiinta aceasta afectiune oribila?, cu ce o trateaza?)cumva cu VINKAMINA(creste irigarea creierului desfacind vasele de singe de la baza creierului)cu concentratii mari de OMEGA3 si VIT.E?, cumva cu ULTRASUNETE?.Intreb pt ca chiar m-a impresionat sa vad manifestarea acestei afectiuni la o persoana pe care-o cunosteam si sa constat ca s-a transformat intr-un organism care nu mai stie nimic si nu mai are nici-un control asupra vietii.
Din pacate in fata unui diagnostic grav, cei afectati sau cei din familie lor, aleg sa nu mai afle nimic in plus in afara de ce li se serveste si sa accepte totul ca pe un destin deja scris.Ca atare am intilnit situatii in care o gripa a adus moartea, iar un cancer-revenirea la viata.
Desigur sunt multe aspecte nediscutate, sunt atitea detalii, ne putem adinci in ele la infinit, daca il avem la dispozitie.
Fiecare isi valorifica informatia care-o doreste, dar sa ne suparam cind aratam pe viu la ce duce medicatia pe termen lung, arata limpede ca intr-un fel s-a modificat modalitatea de perceptie si asta nu trebuie sa fie perceput ca ceva ce genereaza polemici, ci ca ceva ce ar putea fi posibil la un moment dat.
Nu as incerca niciodata(daca as avea aceasta posibilitate)sa ajut pe cineva impotriva vointei/dorintei lui.
Deci faca-se voia fiecaruia.

Boala Alzheimer are drept consecinta, prin depunerea unui amiloid, formarea unor placi, care distrug legaturile dintre neuroni.Nu s-au descoperit nici cauza si nici medicamente care sa stopeaza evolutia, ci doar s-o faca mai lenta.Asa ca paleativele de care vorbiti mai sus sunt eficiente intr-o faza incipienta a bolii.Si gata, lasati-l pe tatal meu in pace, ajunge...In privinta mea, nu mi-ati spus nici acum ce sa fac concret?Nimic valabil, nimic palpabil stiintific, absolut nimic.Doar atata, nu mai luati medicamente!Da?Si traiti Dumneavoastra in locul meu cu toata durerea psihica si anxietatea adiacenta?HMMMM!Credeti ca n-as fi aflat daca ar fi existat o cat de mica portita?Va inselati!

Eu sa va propun ce va face bine?desigur n-ati face nimic daca vi s-ar sugera(nu-mi permit sa recomand) si asta e ceva generalizat, deci daca omul in sinea lui nu vrea altceva si tot inoata in acel ceva, dar se simte lezat ca exista solutii NE-demonstrate stintific asta-i alta poveste.
Alegerea ramine-Reactii ADVERSE suportate cu stoicism.Cel mai rau dintre toate lucrurile pe care le face medicatia este ca-i face pe oameni irascibili si dependenti.Fara sa se fi facut prea multe testari anterioare pe aceste produse, este universal acceptata ideea-, , S-a demonstrat stintific, ,

Pulbere, de ce tot schimbi medicamentele daca sunt cat de cat benefice pentru tulburarea de baza?
Sunt chiar atat de sacaitoare efectele secundare?

Eu iau numai Fevarin, si Slava Domnului sunt pe doza minima pentru depresie. Am trecut si prin diverse situatii solicitante si nu am marit doza.
Ma gandesc ca decat sa schimbi medicatia pentru un efect secundar (minor), mai bine ceri medicului sa-ti creasca putin doza.


@ O buna prietena de-a mea nu a crezut in medicatie, a luat o scurta bucata de vreme, apoi a renuntat, a spus ca ea nu vrea sa fie o zombie, o leguma. Pina la urma s-a sinucis. Trist, dar asta este adevarul si nu indraznesc, in memoria ei sa mint cu nimic.
Era un om bun, un om sensibil, minunat!
Nu era mai bine, daca asculta medicul, familia si lua tratament si acum se afla printre noi?!

A lasat in urma doi parinti pentru care viata nu mai e viata, painea nu mai are gust de paine, doar o asteptare, o lunga si cruda asteptare.

@prozac

Prietena aceasta a ta de care vorbesti, care s-a sinucis, era unicul copil la parinti?

Ai dreptate, Prozac, dar la mine, de la o vreme, au inceput sa curga efectele secundare, pe care le combat si eu cum si cu ce pot si da, m-am linistit...Chestia este ca am schimbat mai multi profesori pentru boala de baza si fiecare a venit cu medicatia sa, rar s-au unit intr-o singura parere referitoare la medicatie.Fiecare are schemele lui de inceput, ca orice practician, care au mers si au dat roade pe loturi largi de pacienti.E normal sa fie asa!Da, sunt suparatoare efectele adverse, dar mai bine cu ele, decat cu reactii extrapiramidale, akatisie si alt cortegiu de simptome.Si nu in ultimul rand, muncesc din nou, ceea ce e un lucru minunat!

the_eye, nu, nu era singura la parinti, mai are frati, dar stii cum e, pentru un parinte esti unic, poate sa mai aiba o suta de copii.
De cand s-a intamplat ma simt cumva vinovata pentru ca nu am reusit s-o conving ca se poate trai si cu tratament. Pe de alta parte ma impac cu ideea ca nu aveam sa reusesc ce n-au reusit medicii.
E greu si foarte trist pentru ca era foarte tanara.

Pulbere, poate ca asta e cheia, pe care bineinteles o s-o stailesti impreuna cu medicul tau. Fiind foarte sensibil, sa reusesti cumva sa iei doza min posibila, asta dupa ce esti scos din depresie.

Eu ajunsesem la 150, chiar 200mg Fevarin pentru OCD, apoi cand m-am simtit bine am redus treptat si Slava Domnului imi e bine.
Sper sa fiu catmai mult posibil sa nu fiu nevoita sa schimb sau sa maresc AD.

O zi buna
Prozac

Asa am si eu de gand sa fac, usor, treptat, sa aduc medicatia la doza minima, poate pentru a combate un nou episod-depresia este recurenta, cu vreo doua episoade teribile si doua mai mici ca amplitudine-, poate a mentine starea actuala sau chiar pentru a fi mai usor in caz de recidiva...Bineinteles, totul sub indicatia medicala de specialitate! Multumesc pentru raspuns, Prozac!Cu bine!

***Boala Alzheimer are drept consecinta, prin depunerea unui amiloid, formarea unor placi, care distrug legaturile dintre neuroni.Nu s-au descoperit nici cauza si nici medicamente care sa stopeaza evolutia, ci doar s-o faca mai lenta.***

Sunt chiar foarte nedumerit cum ar putea cineva afirma astfel de lucruri, AZI, cand toti avem acces nelimitat la informatie de calitate. As putea enumera pe loc 4-5 factori de uzura pentru creierul omenesc, printre care evident ca se afla si cauzele situatiei in care ati ajuns (si aveti toate sansele sa mergeti pe acelasi drum ca tatal dvs),. In mod paradoxal (doar aparent) acesti factori sunt ignorati, insa lumea se da de ceasul mortii ca sa rezolve problema cu 'scheme de tratament'.

Si intri pe forum ca sa spui ca resimti efecte secundare si ai incercat tot, sau in orice caz, foarte multe. Tragi-comic !

Boala Alzheimer poate fi ereditara, sora tatalui suferind de aceeasi boala inainte de a muri.Se cunoaste anatomo-patologic ce inseamna Alzheimer, se determina foarte usor de catre un specialist si prin CT sau RMN, se cunosc efectele, nu insa si cauza.Uzura creierului nu are de-a face cu aceasta boala, in uzura putem vorbi de ateroscleroza cerebrala, dementa senila si presenila care dupa unii sunt Alzheimer, care sunt insa cu totul altceva.Scheme de tratament exista si in alte domenii, in pneumoftiziologie, in patologia unor bacterii care sunt sau nu sunt rezistente la un medicament sau la o asociere de medicamente.Rezistenta la tratament, adica depresia majora recurenta, impune mereu adaptari de scheme si dozaje.Aveti Dumneavoastra informatie de calitate in bolile psihice, poate doar daca sunteti cercetator stiintific in Statele Unite ale Americii...Acolo da, un asemenea om, ar putea face o asemnea afirmatie.Nu am incercat tot, am incercat foarte multe, unele n-au raspuns, altele da, acum sunt unele probleme, dar le voi face fata, mai usor sau mai greu.Cam asta este cu ceea ce scrieti Dumneavoastra si nu uitati, inainte de a combate ceva sau a spune ceva referitor la un lucru, dati-mi si mie repere, ca alternativa la antidepresive nu mi-a dat nimeni si nici o alta indrumare, cabinet, medic sau altceva.Doar polemica de uzura, care imi face atata de rau, ca voi renunta la a mai scrie pe propriul meu topic...Apropo, Dumneavoastra ce sunteti, bolnav, medic, un cetatean onorabil, un internaut, sunteti un nutritionist?

Pai sunt pacient autodidact, am avut depresie majora.

Este ceva in mentalitatea unor oameni care-i impiedica sa vada si alte variante, multe din ele mai eficiente si mai lipsite de riscuri. O inertie, un pesimism... nu stiu cum sa-i zic.

De exemplu nu am sa ma cramponez pe ce a scris nu stiu cine - ca inca nu s-a gasit CAUZA EXACTA- fiindca cel mai probabil nu exista una singura. Ma bucur ca DEJA s-au delimitat niste fenomene patologice dintr-o intreaga suita, contribuind la evolutia individului spre acest diagnostic, pe langa mostenirea genetica, a carei blamare exclusiva a devenit deja o eschivare maladiva.

Mai pe scurt sustin ca exista cateva aspecte arzatoare la ora actuala, iar cine tine cont de ele, are enorm de castigat in prevenirea bolilor neuropsihice. Zic asa: glicarea avansata, lipsa antioxidantilor ( o intreaga serie), deschiderea anormala a BBB, dezechilibrul EFA + sindromul inflamator cu evolutie lenta, stresul de diferite tipuri, + o mie si una de aberatii din stilul nostru de viata: cartofii prajiti, caseina din laptele procesat etc (contribuie la formarea amiloidului ala nenorocit). Toate astea se aduna, si cand tragi linie - pe la vreo 60-70 de ani abia !!!- vezi ca rezultatul nu prea este convenabil.
Cine doreste se poate informa in legatura cu fiecare subiect si poate afla rapid ca mai sunt si alte cai pe care poti ataca o situatie cum este depresia majora.

Logic ar fi sa luati in calcul ca tatal si sora au crescut probabil in aceeasi familie si au preluat cam aceleasi obiceuri nesanatoase.

@prozac

Nu trebuie sa te simti vinovata, fiindca mai mult ca sigur ca ai incercat sa o convingi sa ia in continuare tratament, pentru ca nu se simtea bine. Pur si simplu unii oameni sunt foarte incapatanati si nu ai ce le face. Imi pare rau ca ai pierdut o prietena, dar ea este linistita acum si nu mai are nici un fel de durere sufleteasca. Viata merge mai departe... stiu ca suna stereotip, dar... asa este, pana la urma...

Cat despre Alzheimer, parerea mea de neprofesionist, tinand cont ca este o boala degenerativa si apare mai ales la varstnici, este ca are si o cauza genetica, ce trebuie ca are o destul de mare influenta in aparitia bolii. Macar faptul ca organismul uman (ca si toate celelalte organisme, de altfel) este programat genetic sa moara, tot spune ceva. Daca nu ar fi asa, am fi imuni la radicalii liberi, la substantele toxice din alimentatie, etc.

Este deja un fapt stiintific cunoscut ca fiecare om se naste cu predispozitie genetica la anumite boli, pe care le poate dezvolta in decursul vietii sau nu.

In timp ce inca unul a mai scris un text despre resemnarea in fata "cauzelor genetice", am mai aflat un amanunt. Produsii rezultati din reactia Maillard contribuie la aparitia Alzheimerului, si nu numai !

M-am chinuit o gramada sa umplu pagina cu termeni din astia sofisticati, chiar daca s-ar fi putut scrie ca sa inteleaga toata lumea. Dar daca altii fac parale cu informatii mincinoase, de ce v-as servi de-a gata niste informatii pentru care am stat cocosat cativa ani in fata monitorului.

Uite o gandire sanatoasa, desi nu credeam ca o sa ajung sa spun asa ceva.

Si mai mult decat atat, de ce le-ai servi unora niste informatii pe care nu le merita?

He, NICI ASTA NU CREDEAM SA AJUNG SA SCRIU VREODATA!

Dumneavoastra ati stat pe net cat de mult si credeti ca ati devenit autodidact, cand multi medici care invata continuu intr-o specialitate, au inca mari dileme, cu cartea de invatatura pe genunchi?Blamati sistemul medical si va aduceti contributia indirect la blamarea medicinei, a psihiatriei si la stigmatizarea bolnavului psihic.Domnule, bolnavul este bolnav, fie ca este psihic, fIe ca are alta boala.Sunt numeroase implicatii psihologice, juridice si etice, nu stiu daca va intereseaza.Tatal meu si sora dumnealui, nu au trait decat foarte putin in aceeasi familie, asa ca...Genetica reprezinta poate viitorul medicinei, pacat ca n-ati citit din Maximiliam, cel mai mare genetician roman, e o adevarata placere.As vrea sa stiti ca si Dumneavoastra, prin ceea ce faceti si studiati, aveti probleme cel putin psihologice.Ultimul lucru pe care vi-l mai spun, este ca ceea ce propovaduti Dumnneavoastra n-are beneficiu cand se declanseaza o stare depresiva severa.Am scris putin si m-am amuzat putin, dar ce sa-i facem, bolile psihice, desi nu ar trebui, prin cutuma sociala aduc un zambet pe fata in anumite imprejurari, si, da, imi iubesc topicul!

Nu asa se face medicina, cum o faceti si o intelegeti Dumneavoastra!

Blamez pseudomedicina ! Ca altfel tot dupa manuale stiintifice m-am documentat, insa au fost scrisa de oameni care chiar au muncit si au obtinut rezultate.
Adica am mentionat niste ipoteze concrete. Daca as fi fost in locul dumitale, incepeam sa caut: ce este glicarea avansata sau permeabilizarea BBB ? Care sunt factorii care predispun catre asa ceva ? Foarte contraproductiv ridicatul asta din umeri al dumitale. Dar... la fel ca un alcoolic, el va stii cata vodca trebuie sa bea in fiecare zi.

Eu zic ca e calda, mata zici ca-i rece ! De ce ar avea doua persoane pareri diferite, dar si rezultate diferite (in cazul de fata ) ?

Ciorapel, suntem o specie pe cale de disparitie :)

Pulberedestele, nu stiu cum e cu cartea aia pe genunchi, dar stiu si vad cu ochii mei ca psihiatria NU va imbunatateste viata, NU va amelioreaza viata, nici vorba sa va vindece! Nici nu are cum sa faca asta o ramura a medicinii care se proclama cu mare pomposenie stiinta, desi NU e stiinta. Asta e, daca unora le place sa mearga doar intr-o directie, fara sa-si ia macar niste masuri de precautie sau sa-si faca si un plan de rezerva, atunci asa sa fie, ca ei!

Se vede clar pe acest forum in ce hal ati ajuns toti DOAR cu chimicale care au umblat la creier, in loc sa rezolvati problemele fundamentale si de viata care v-au adus in stadiul acesta trist.

Dar, dupa cum spuneam, devine ridicol sa arati unora ca au si alte cai, cand ei striga din toti rarunchii ca geneticul e de vina, ca nu au alta sansa, ca bla, ca blabla.

Stii cum e vorba aia: tu arati catre luna iar el se uita la deget...


Ceapaev, asa e!
-))

Nu e deloc asa si va sigur ca am destule cunostinte despre nutritie, lucrez pe langa altele la un program dedicat nutritiei, miscarii si unui stil de viata sanatos.Ba da, blamati psihiatria-care din aceasta cauza a ajuns o Cenusareasa a stiintelor medicale-si stigmatizati si ziceti ca stiti, si scrieti ca stiti, dar nu mai mult de doua randuri, ca e obositor si uite asa, va regasiti mereu pe acelasi loc comun al neputintei de a vedea holistic omul.Daca omul s-ar defini numai prin ce mananca...Nu, e un non-sens sa blamati medicina si in particular psihiatria si sa va faceti complice din ochi, vezi, nu spune nimic astuia, ca de, noi suntem autodidacti si stiinta noastra e asa, o arta secreta.Daca v-am suparat, n-am facut-o din rautate sau cinism, dar stiti, uneori psihologia ridica din umeri in fata psihiatriei, si, da, acestea sunt singurele arme cunoscute in lupta contra tulburarilor psihice.Nu in ultimul rand, daca o boala psihica, o tulburare, dureaza de foarte multi ani, chiar sub forma unei depresii mascate, credeti ca ea se va vindeca cu cateva pastile luate un an?Atata vreme, cat nu veti vedea omul ca pe o fiinta bio-psiho-sociala, nu stiu daca vom gasi un punct de vedere comun, atata vreme cat nu recunoasteti psihiatria, din nou nu avem un punct de vedere comun.As zice ca nu ar strica, spiritual vorbind, si ne ducem in alte laturi omenesti, mai delicate, sa va rugati pentru sanatate Dumneavoastra mentala!

As avea doua intrebari:
1.Ce-i trebuie unei stiinte ca sa fie stiinta?
2.Daca stiti, desi ma indoiesc ca in momentul in care cititi stiti, de ce nu este in acest context, stiintific, psihiatria, o ramura a stiintei medicale?
3.Si ca sa ne destindem un pic, tot pe internet veti gasi etimologia cuvantului balamuc?

Iar o tine pe-a ei Ciorapel cum ca" psihiatria Nu e stiinta"!

Mult mai grav e ca crede si mai si imparte in stanga si dreapta asa-zis motivatiile ei in aceasta aberatie.
Dar ce crezi Ciorapel ca fac medicii aia in Facultate, specializarea Psihiatrie, joaca la pacanele, Nintendo, hm?

Nu crezi, macar din respect pentru munca lor, ca e cazul sa iti tii ideile aberante pentru tine?
Pe ce te bazezi cand sugerezi aceste lucruri?

In afara de faptul ca am eu sau Pulbere sau altul creierii varza de la atatea AD. Desi intre noi fie vorba, mai bine varza cum sunt eu, decat sa pomenesc asemenea aberatii si sa nu fiu nici constienta de gravitatea lor, asa cum o faci tu.

Interesant si ce scrie aici !
http://analiza-tranzactionala.blogspot.ro/2011/09/medicatia-psihiatrica.html

# # # ##
' O reactie normala a unui creier la un mediu anormal, este tratata cu droguri care impiedica creierul sa aiba acele reactii (exprimarea defulatului). Ura e un sentiment firesc atunci cand suntem prost tratati. Cat timp isi poate ierta o victima agresorul? Pana cand inconstientul nu mai e in stare sa asimileze refulatul, in forma bruta (neprocesat - neinteles). De ce nu iese victima din mediul agresor? Pentru ca uneori nu mai are forta necesara, pentru ca e inconstienta, etc.
..

Asa ca noi portiuni maligne iau nastere in creier. Doza trebuie marita. In final, nimic nu mai e bun din creier. Atunci se cheama ca s-a instalat episodul psihotic final, pe care eu il numesc simplu demenţă (chiar daca nu are un suport decelabil la RMN).
###
Fiecare decide pentru el, sau de multe ori are iluzia ca poate decide.

Pulbere de stele, este putin bizar sa vorbesti de o viziune holistica asupra individului, dar in acelasi timp sa faci uz in mod regulat de niste substante care au fost produse doar pentru situatiii de urgenta. Solutiile pe termen lung nu au cum sa fie acestea, si nici nu este normal sa gandesti ca trebuie sa iei medicamente 'by default'

De multe ori tratamentele astea se administreaza fara a se lua in calcul diagnosticul diferential, un deficit de acid folic, magneziu, B12 sau mai stiu eu ce nutrienti. Evident, cauza nu este vreo eroare intamplatoare, ci tot cursa asta nebuneasca dupa profit prin orice mijloace.
Singurul argument valid care ramane in picioare in cazul dumitale, este ca poate nu iti ajung banii pentru o terapie ideala. Dar chiar si cu bani putini se pot face multe altele pana la medicamente. Insa nu vad de ce ai mai incerca sa-i induci in eroare si pe altii. Oare ce s-ar fi intamplat daca as fi intalnit unul ca dumneata cand eram depresiv, nici nu pot sa ma gandesc.

Insa daca nu este deschidere... mergi asa ca deja ai luat viteza se pare (:

Ceapaev, gandesti ca mine, imi place ce scrii!

Stii, e o lupta inutila sa stai sa lamuresti niste oameni drogati si dependenti de chimicale ca ce fac, nu e calea cea buna sau macar una completa. Imi spunea un prieten odata, medic, ca cei care iau medicamente din astea cu nume pompoase, dar teribil de distructive, isi schimba in primul rand personalitatea. Cu cine crezi tu ca te vei intelege? Cu oameni care iau pastile de 10 ani, chiar 20 de ani, si care vin si-i cer "doctorului" House sa le recomande si altceva?

Ei vad bine cum sunt spitalele, vad bine ca merg in jos cu toate, vad bine ca nu s-au insanatosit nici un pic, ci doar se amagesc ca le e bine, vad bine ca le apar efecte secundare groaznice, vad bine CA BOALA E TOT ACOLO, dar continua sa ingurgiteze pastilutele in loc sa-si vindece viata, SUFLETUL si PSIHICUL! Dar astea nu se rezolva cu substante chimice, ca nu substantele chimice i-au innebunit de durere, ci situatii de viata, comportamente, relatii dezastruoase cu cei din jur si multe altele. Ah, uitasem geneticul... -)))

Un om nefericit trebuie sa-si trateze nefericirea si durerea din psihic NU cu tot felul de medicamente, ci prin schimbarea vietii si indreptatea greselilor pe care le face sau pe care le-a facut altul intervenind in subconstientul lui! Un om cu mari tulburari psihice trebuie sa-si rezolve conflictele interioare, dar asta cu specialisti adevarati, nu cu chimicale!

Eu stiu asa, ca o stiinta exacta iti spune ca 1 + 1 = 2.

E, psihiatria asta, denumita fals "stiinta" iti spune ca 1 + 1 = 3, dar ca e posibil si ca 1 + 1 = 4, iar cand 1 + 1 nu e egal cu 4, atunci 1 + 1 poate fi egal cu 5.

Asa si cu ei, se duc de bunavoie sa fie cobaii unor scheme (hahahahahahaha!!) de tratament alese fara nici o baza stiintifica si se lasa totalmente pe mana unor substante, desi rezolvarea e in alta parte! Dar cui sa-i spui asta, unui om spalat pe creier, care mai are putin si face temenele in fata unor pastilute?

Ce caraghiosi sunt unii... desi fac apologia chimicalelor pe care le iau cu pumnul, au umplut forumul asta cu durerile lor psihice, cu bolile secundare si cu toate dezastrele sufletesti pe care le simt. Basca mai si intervin si scriu infect la adresa altor useri care vin cu alte pareri.
Repet, merita indivizii astia sa le aduci informatii care chiar i-ar pune pe picioare? Nuuuu! Lasa-i, domnule, sa se trateze conform "stiintei", ca ei vor plati pretul mai tarziu, nu altcineva.

Ceapaev, e foarte interesant ce scrii, imi place mult!