Psihoterapie pentru parintii care isi neglijeaza copilul sau copiii!
Un om a venit de la muncă tarziu, obosit şi nervos, găsindu-şi baiatul de 5 ani aşteptând la uşă.
- Tati, pot să te întreb ceva?
- Da, sigur, despre ce e vorba? a răspuns omul.
- Tati, câţi bani câştigi pe oră?
- Asta nu e treaba ta. De ce mă întrebi astfel de lucruri. Spuse omul nervos.
- Doar vreau să ştiu...Te rog, spune-mi, cât câştigi pe oră?
- Dacă trebuie să ştii, câştig 50$ pe oră.
- Aha, a răspuns micuţul, cu capul plecat.
- Tati, îmi împrumuţi, te rog, 25$?
Tatăl s-a înfuriat:
- Dacă singurul motiv pentru care m-ai întrebat asta este ca să-mi ceri nişte bani să îţi cumperi o jucărie prostească sau alte porcării, atunci du-te direct în camera ta la culcare.
Gândeşte-te de ce eşti aşa egoist. Nu lucrez din greu în fiecare zi pentru aşa copilării.
Micuţul a mers în linişte în cameră şi a închis uşa.
Omul s-a enervat şi mai tare pe întrebările băiatului. Cum a putut să pună aşa întrebări doar pentru a cere nişte bani.
După o oră, omul s-a calmat şi a început să gândească:
Poate era ceva de care chiar avea nevoie să cumpere cu 25$ şi chiar nu mi-a cerut bani des. Omul a mers la uşa băiatului şi a deschis-o.
- Dormi? a întrebat...
- Nu tati, sunt treaz, a răspuns baiatul.
- M-am gândit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatăl. A fost o zi lungă şi m-am descărcat pe tine. Uite aici ai 25$.
Micuţul a sărit, zâmbind.
- Mulţumesc, tati!
După aceea a scos un pumn de bani. Omul a văzut că băiatul avea deja bani şi s-a enervat din nou. Micuţul şi-a numărat încet banii şi s-a uitat către tatăl său.
- De ce vrei mai mulţi bani dacă deja ai? a spus tatăl.
- Pentru că nu am avut destul, dar acum am, a replicat băiatul. Tati, acum am 50$. Pot să cumpăr o oră cu tine? Te rog să vii mai repede acasă, mâine. Vreau să mănânc cu tine.
Tatăl a fost distrus. Şi-a luat băiatul în braţe şi l-a implorat să îl ierte.
_
Este doar o reamintire pentru părinţii care lucrează din greu în viaţă şi care, nu de puţine ori, se lasă absorbiţi în activităţi care presupun şi ignorarea copilului/copiilor lor, chiar îndepărtarea de el/ei.
Iubiţilor părinţi, nu are nimeni dreptul să vă judece, dar foarte mulţi au dreptul să vă spună: 'petreceţi-vă mai mult timp alături de cel/cei căruia/cărora i-aţi/le-aţi dat viaţă'.
Generalmente vorbind, nu ar trebui să lăsăm timpul să treacă printre degete fără să petrecem timp cu cei care chiar contează pentru noi, aceia apropiaţi de inimile noastre. Să ne amintim să împărţim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care iubim.
Dacă mâine murim, compania pentru care lucrăm ne va înlocui foarte uşor, în câteva ore. Dar familia şi prietenii pe care îi lăsăm în urmă o să ne simtă pierderea pentru tot restul vieţilor lor.
Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă ajute!
Toate cele bune, cu iubire creştină şi respect,
Mr. Nick
- Tati, pot să te întreb ceva?
- Da, sigur, despre ce e vorba? a răspuns omul.
- Tati, câţi bani câştigi pe oră?
- Asta nu e treaba ta. De ce mă întrebi astfel de lucruri. Spuse omul nervos.
- Doar vreau să ştiu...Te rog, spune-mi, cât câştigi pe oră?
- Dacă trebuie să ştii, câştig 50$ pe oră.
- Aha, a răspuns micuţul, cu capul plecat.
- Tati, îmi împrumuţi, te rog, 25$?
Tatăl s-a înfuriat:
- Dacă singurul motiv pentru care m-ai întrebat asta este ca să-mi ceri nişte bani să îţi cumperi o jucărie prostească sau alte porcării, atunci du-te direct în camera ta la culcare.
Gândeşte-te de ce eşti aşa egoist. Nu lucrez din greu în fiecare zi pentru aşa copilării.
Micuţul a mers în linişte în cameră şi a închis uşa.
Omul s-a enervat şi mai tare pe întrebările băiatului. Cum a putut să pună aşa întrebări doar pentru a cere nişte bani.
După o oră, omul s-a calmat şi a început să gândească:
Poate era ceva de care chiar avea nevoie să cumpere cu 25$ şi chiar nu mi-a cerut bani des. Omul a mers la uşa băiatului şi a deschis-o.
- Dormi? a întrebat...
- Nu tati, sunt treaz, a răspuns baiatul.
- M-am gândit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatăl. A fost o zi lungă şi m-am descărcat pe tine. Uite aici ai 25$.
Micuţul a sărit, zâmbind.
- Mulţumesc, tati!
După aceea a scos un pumn de bani. Omul a văzut că băiatul avea deja bani şi s-a enervat din nou. Micuţul şi-a numărat încet banii şi s-a uitat către tatăl său.
- De ce vrei mai mulţi bani dacă deja ai? a spus tatăl.
- Pentru că nu am avut destul, dar acum am, a replicat băiatul. Tati, acum am 50$. Pot să cumpăr o oră cu tine? Te rog să vii mai repede acasă, mâine. Vreau să mănânc cu tine.
Tatăl a fost distrus. Şi-a luat băiatul în braţe şi l-a implorat să îl ierte.
_
Este doar o reamintire pentru părinţii care lucrează din greu în viaţă şi care, nu de puţine ori, se lasă absorbiţi în activităţi care presupun şi ignorarea copilului/copiilor lor, chiar îndepărtarea de el/ei.
Iubiţilor părinţi, nu are nimeni dreptul să vă judece, dar foarte mulţi au dreptul să vă spună: 'petreceţi-vă mai mult timp alături de cel/cei căruia/cărora i-aţi/le-aţi dat viaţă'.
Generalmente vorbind, nu ar trebui să lăsăm timpul să treacă printre degete fără să petrecem timp cu cei care chiar contează pentru noi, aceia apropiaţi de inimile noastre. Să ne amintim să împărţim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care iubim.
Dacă mâine murim, compania pentru care lucrăm ne va înlocui foarte uşor, în câteva ore. Dar familia şi prietenii pe care îi lăsăm în urmă o să ne simtă pierderea pentru tot restul vieţilor lor.
Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă ajute!
Toate cele bune, cu iubire creştină şi respect,
Mr. Nick
6 comentarii
Din pacate, Mr. Nick, de foarte multe ori, povestea se termina la momentul in care :
- "Micuţul a mers în linişte în cameră şi a închis uşa.".
In realitate, parintele obosit si plin de griji, rar mai sta sa se intrebe ce a vrut sa spuna copilul, iar viata merge mai departe.
- "Micuţul a mers în linişte în cameră şi a închis uşa.".
In realitate, parintele obosit si plin de griji, rar mai sta sa se intrebe ce a vrut sa spuna copilul, iar viata merge mai departe.
ATI AVUT DREPTATE KNND ATI SRIS DACA TOT NEA FACUT SA FE APROAPE DE NOI DAR DIN PACATE EU AM SUFERIT GROAZNIK PT O KESTIE CE A FACUT AL MEU PARINTE IN ZIUA NUNTI MELE EL NU MIO VENIT LA NUNTA MA SIMT SI ACM GROAZIK KND MA GANDESC CU OCHIIIN LACRIMI VAM SCRIS ACEST MESAJ
Sărut mâna!
Stimată dră/dnă tema, cam aveţi dreptate, din păcate :(
Sincer să fiu, fără doar şi poate, m-am aşteptat să primesc un astfel de răspuns - ca cel al dv. - de la cel puţin un user al acestui forum, pentru că aceasta este realitatea predominantă.
Mulţumesc pentru intervenţia dv.!
Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Toate cele bune, cu iubire creştină şi respect,
Mr. Nick
_
Sărut mâna!
Stimată dnă IOANELA, vă înţeleg suferinţa, pentru că, într-o oarecare măsură, la nivelul unei alte situaţii de viaţă, nici părinţii mei nu au fost aproape de mine, aşa cum şi cât aş fi vrut eu, atunci când am avut atât de multă nevoie, însă ei au avut circumstanţa atenuantă de a fi depăşiţi de înţelegerea a ceea ce mi se întâmpla.
Poate, totuşi, şi al dv. părinte, în ziua nunţii dv., nu v-a putut fi alături din cauza (a cel puţin) unui motiv obiectiv.
Ştiu că vă este greu, că vă stresaţi numai când vă reamintiţi lipsa părintelui dv. de la nuntă, dar aveţi la îndemână 3 arme care vă pot schimba total starea, în bine, şi anume: ÎNŢELEGEREA, IERTAREA şi CONTINUAREA mersului pe drumul vieţii dv.
Aveţi sufletul rănit, aşa este, însă prin puterea sa de a vindeca rănile sufleteşti, actul iertării vă va ajuta să vă eliberaţi mintea de conflictele dv. interioare, care sunt îngropate în inconştient sau subconştient, permiţându-vă astfel să vă creaţi şi să trăiţi o viaţă uşurată de povara unei amintiri neplăcute şi psihotraumatizante (amintirea neasistării părintelui dv. la nuntă!). Înţelegeţi-vă şi iertaţi-vă părintele!
Accesaţi acest link şi citiţi ce am scris, poate vă va fi de folos:
http://forum.romedic.ro/prod/IERTAND, _incet-incet, _te_vei_VINDECA!
__064675.html
Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Toate cele bune, cu iubire creştină şi respect,
Mr. Nick
Stimată dră/dnă tema, cam aveţi dreptate, din păcate :(
Sincer să fiu, fără doar şi poate, m-am aşteptat să primesc un astfel de răspuns - ca cel al dv. - de la cel puţin un user al acestui forum, pentru că aceasta este realitatea predominantă.
Mulţumesc pentru intervenţia dv.!
Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Toate cele bune, cu iubire creştină şi respect,
Mr. Nick
_
Sărut mâna!
Stimată dnă IOANELA, vă înţeleg suferinţa, pentru că, într-o oarecare măsură, la nivelul unei alte situaţii de viaţă, nici părinţii mei nu au fost aproape de mine, aşa cum şi cât aş fi vrut eu, atunci când am avut atât de multă nevoie, însă ei au avut circumstanţa atenuantă de a fi depăşiţi de înţelegerea a ceea ce mi se întâmpla.
Poate, totuşi, şi al dv. părinte, în ziua nunţii dv., nu v-a putut fi alături din cauza (a cel puţin) unui motiv obiectiv.
Ştiu că vă este greu, că vă stresaţi numai când vă reamintiţi lipsa părintelui dv. de la nuntă, dar aveţi la îndemână 3 arme care vă pot schimba total starea, în bine, şi anume: ÎNŢELEGEREA, IERTAREA şi CONTINUAREA mersului pe drumul vieţii dv.
Aveţi sufletul rănit, aşa este, însă prin puterea sa de a vindeca rănile sufleteşti, actul iertării vă va ajuta să vă eliberaţi mintea de conflictele dv. interioare, care sunt îngropate în inconştient sau subconştient, permiţându-vă astfel să vă creaţi şi să trăiţi o viaţă uşurată de povara unei amintiri neplăcute şi psihotraumatizante (amintirea neasistării părintelui dv. la nuntă!). Înţelegeţi-vă şi iertaţi-vă părintele!
Accesaţi acest link şi citiţi ce am scris, poate vă va fi de folos:
http://forum.romedic.ro/prod/IERTAND, _incet-incet, _te_vei_VINDECA!
__064675.html
Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Toate cele bune, cu iubire creştină şi respect,
Mr. Nick
Scuzatima de acel raspund dat:( aveti foarte mare dreptate in toate aceste cuvinte ce leati scris dvs;este o placere sa le citesc deoarece ne incurajeaza si ma facut putin mai puternica ca acum cateva zile doar Dumnezeu ma indrumat spre acest sait minuunat nu stiam de ACEST SAIT doar de ceva zile.aveti mare drepttate e suferinta groaznica si parca imi apasa sufleetu cand ma gandesc k tata nu era la nunta eu lam iertat dar nu voi putea uita din minte si din suflet sper cat de curand sa imi treaca ca nu mai suport ceea ce se intaampla in sufletu meu va multumesc pentru raspun ati citit si celelalte mesaje ce vam trimis? va multumesc o zi frumoasa
pt aceeasta gandire la ce ma gandesC DE CEVA TIMP incepe sa ma doara capu ma inteapa pe la stomac chiar vreau si eu sa ma linistesc am sa citesc in fiecare zi ceea ce ati postat dvs. deoarece ma linisteste si invat chiar multe lucruri noi si frumoase citindu-le. C
Cu mult respect va apreciez foarte mult
Cu mult respect va apreciez foarte mult
Sărut mâna!
Stimată dnă IOANELA, nu am ce să vă scuz, aţi scris ce aţi considerat de cuviinţă.
Mă bucur nespus de mult că v-a fost de folos, ce am scris în cadrul acestui topic şi în cadrul celorlalte două topice pe care vi le-am recomandat.
Am citit celelalte mesaje pe care mi le-aţi trimis! M-a impresionat povestea dv. de viaţă. Aţi SUFERIT foarte mult, într-un timp relativ scurt, poate, chiar cât au suferit alte 3-4 persoane la un loc, pe tot parcursul vieţii lor, dar suferinţa dv. nu a fost în zadar.
Relaţia dintre dv. şi tatăl dv. NU a fost nici pe departe una normală, una în care să existe iubire, înţelegere, sprijin reciproc şi armonie, iar vina a aparţinut în totalitate tatălui dv., care a avut şi continuă să aibe unele probleme comportamentale în relaţia cu dv. Ştiu că dânsul nu v-a fost alături în momente de maximă necesitate, că v-a vorbit foarte urât, agresându-vă psihic prin jigniri repetate, acuze nefondate şi aşa mai departe, dar ştiu şi că dv. aţi înţeles, aţi răbdat, aţi lăcrimat, aţi iertat, aţi suportat, aţi sperat că tot răul va fi spre bine şi aţi mers mai departe pe drumul anevoios al vieţii, în ciuda durerii psihice resimţite, mai ales, fapt care v-a transformat fără să ştiţi într-o EROINĂ. Da, profilul vieţii dv., cel pe care l-am citit în mesajul privat, pe care mi l-aţi scris şi expediat, vă recomandă ca fiind o eroină - adică o fostă fetiţă care a devenit adolescentă şi care, mai departe, s-a transformat în actuala femeie, distingându-se prin curaj şi sacrificiu voluntar.
Pentru toată suferinţa dv., în mare parte nemeritată, Dumnezeu v-a făcut vrednică să-l întâlniţi, în drumul dv. prin viaţă, pe cel care mai târziu a devenit scumpul şi minunatul dv. soţ. Probabil, acesta a fost preţul suferinţei dv.
BUCURAŢI-VĂ, răul pe care l-aţi îndurat dv. chiar a fost spre bine, pentru că după orice FURTUNĂ, fără excepţie, iese SOARELE, iar pentru oamenii care acceptă şi îndură, cu răbdare, credinţa că totul va fi bine şi cu mulţumire, efectele nefaste ale furtunii respective, răsplata (lor) va fi mult mai frumoasă decât un CURCUBEU, pentru că ea întotdeauna provine de la Dumnezeu. Incredibil sau nu, apariţia soţului dv. în viaţa dv. răvăşită de durere şi traume, fără doar şi poate, echivalează cu apariţia pe cer a maiestuosului curcubeu după o furtună devastatoare.
VĂ ROG să înţelegeţi faptul că trecutul a fost, s-a petrecut şi s-a dus, nu mai este; prezentul, însă, există acum în viaţa dv., se desfăşoară neîncetat, în şi printre privirile dv., el este un DAR; viitorul nu-l ştiţi, el este o speranţă în zare. NU lăsaţi trecutul să vă umbrească prezentul, cu atât mai mult cu cât aveţi un soţ cu care vă înţelegeţi, care vă iubeşte şi la rândul dânsului este iubit de dv.. TRĂIŢI-VĂ prezentul dând la o parte trecutul, pentru că trecutul vă otrăveşte mintea şi sufletul.
Încercaţi să NU vă mai gândiţi la trecut. Treceţi pentru şocul emoţional pe care l-aţi experimentat în momentul în care aţi constatat că tatăl dv. nu a venit la nunta dv. Găsiţi-i o scuză! Gândiţi-vă că nu a venit pentru simplul fapt că a trebuit neapărat să plece la muncă într-o ţară străină, aşa cum s-a şi întâmplat. Când trebuie să pleci, trebuie să pleci, asta este, pentru că ai un contract de respectat, generalmente vorbind dar referindu-mă prin extensie la cazul tatălui dv.
ŞTIU că vă este greu să UITAŢI, să treceţi cu vederea trecutul, tocmai de aceea cred că, dacă nu puteţi singură să vă vindecaţi rănile trecutului, ar fi indicat să consultaţi un psiholog care să aibă competenţă în terapia cu esenţe florale Bach, o terapie recunoscută la nivel mondial pentru eficacitatea pe care o are în tratarea psihotraumelor, prin armonizarea naturală a emoţiilor.
Faceţi efortul de a vă vindeca, nu numai de dragul dv., ci şi de dragul soţului dv., care suferă văzându-vă că staţi numai în casă, fără chef, îndurerată de amintiri. Acum, când v-aţi făcut un rost în viaţă, nu-i mai permiteţi trecutului să vă urmărească şi să vă invadeze viaţa. Daţi-l afară din existenţa dv.! Spuneţi-i: 'Adio, rămâi cu bine; ai fost odată, trecutule, acum nu mai eşti. Lasă-mă în pace, m-ai îndurerat destul. Acum sunt altcineva şi doresc să fiu fericită'.
În ce oraş locuiţi? (vă întreb pentru a vă recomanda un psiholog/terapeut care să vă ajute).
NU este o ruşine să apelaţi la ajutor specializat, profesionist, să ştiţi!
În complet altă ordine de idei, faceţi tot posibilul să aveţi un regim de viaţă echilibrat, ţinând cont de trilogia funcţională esenţială pentru supravieţuirea trupului, minţii şi a sufletului - funcţia fizică (aveţi grijă de trupul dv., folosindu-l în scopuri pozitive), funcţia mentalo-psihică (aveţi grijă de gândirea şi sentimentele / emoţiile dv., menţinându-le cât mai mult pe lungimea de undă a pozitivismului) şi funcţia spirituală (aveţi grijă ca gândurile, cuvintele şi faptele dv. să nu vă îndepărteze de Dumnezeu, ci să vă apropie) şi cultivaţi-vă zilnic voinţa de a vă ajuta semenii aflaţi în diferite necesităţi, după putinţa dv., chiar şi doar cu un zâmbet, o mângâiere, un cuvânt bun/frumos, o rugăciune sau o cană cu apă.
Doamne, ajută!
Cu preţuire şi respect, dorindu-vă numai bine,
Mr. Nick
Stimată dnă IOANELA, nu am ce să vă scuz, aţi scris ce aţi considerat de cuviinţă.
Mă bucur nespus de mult că v-a fost de folos, ce am scris în cadrul acestui topic şi în cadrul celorlalte două topice pe care vi le-am recomandat.
Am citit celelalte mesaje pe care mi le-aţi trimis! M-a impresionat povestea dv. de viaţă. Aţi SUFERIT foarte mult, într-un timp relativ scurt, poate, chiar cât au suferit alte 3-4 persoane la un loc, pe tot parcursul vieţii lor, dar suferinţa dv. nu a fost în zadar.
Relaţia dintre dv. şi tatăl dv. NU a fost nici pe departe una normală, una în care să existe iubire, înţelegere, sprijin reciproc şi armonie, iar vina a aparţinut în totalitate tatălui dv., care a avut şi continuă să aibe unele probleme comportamentale în relaţia cu dv. Ştiu că dânsul nu v-a fost alături în momente de maximă necesitate, că v-a vorbit foarte urât, agresându-vă psihic prin jigniri repetate, acuze nefondate şi aşa mai departe, dar ştiu şi că dv. aţi înţeles, aţi răbdat, aţi lăcrimat, aţi iertat, aţi suportat, aţi sperat că tot răul va fi spre bine şi aţi mers mai departe pe drumul anevoios al vieţii, în ciuda durerii psihice resimţite, mai ales, fapt care v-a transformat fără să ştiţi într-o EROINĂ. Da, profilul vieţii dv., cel pe care l-am citit în mesajul privat, pe care mi l-aţi scris şi expediat, vă recomandă ca fiind o eroină - adică o fostă fetiţă care a devenit adolescentă şi care, mai departe, s-a transformat în actuala femeie, distingându-se prin curaj şi sacrificiu voluntar.
Pentru toată suferinţa dv., în mare parte nemeritată, Dumnezeu v-a făcut vrednică să-l întâlniţi, în drumul dv. prin viaţă, pe cel care mai târziu a devenit scumpul şi minunatul dv. soţ. Probabil, acesta a fost preţul suferinţei dv.
BUCURAŢI-VĂ, răul pe care l-aţi îndurat dv. chiar a fost spre bine, pentru că după orice FURTUNĂ, fără excepţie, iese SOARELE, iar pentru oamenii care acceptă şi îndură, cu răbdare, credinţa că totul va fi bine şi cu mulţumire, efectele nefaste ale furtunii respective, răsplata (lor) va fi mult mai frumoasă decât un CURCUBEU, pentru că ea întotdeauna provine de la Dumnezeu. Incredibil sau nu, apariţia soţului dv. în viaţa dv. răvăşită de durere şi traume, fără doar şi poate, echivalează cu apariţia pe cer a maiestuosului curcubeu după o furtună devastatoare.
VĂ ROG să înţelegeţi faptul că trecutul a fost, s-a petrecut şi s-a dus, nu mai este; prezentul, însă, există acum în viaţa dv., se desfăşoară neîncetat, în şi printre privirile dv., el este un DAR; viitorul nu-l ştiţi, el este o speranţă în zare. NU lăsaţi trecutul să vă umbrească prezentul, cu atât mai mult cu cât aveţi un soţ cu care vă înţelegeţi, care vă iubeşte şi la rândul dânsului este iubit de dv.. TRĂIŢI-VĂ prezentul dând la o parte trecutul, pentru că trecutul vă otrăveşte mintea şi sufletul.
Încercaţi să NU vă mai gândiţi la trecut. Treceţi pentru şocul emoţional pe care l-aţi experimentat în momentul în care aţi constatat că tatăl dv. nu a venit la nunta dv. Găsiţi-i o scuză! Gândiţi-vă că nu a venit pentru simplul fapt că a trebuit neapărat să plece la muncă într-o ţară străină, aşa cum s-a şi întâmplat. Când trebuie să pleci, trebuie să pleci, asta este, pentru că ai un contract de respectat, generalmente vorbind dar referindu-mă prin extensie la cazul tatălui dv.
ŞTIU că vă este greu să UITAŢI, să treceţi cu vederea trecutul, tocmai de aceea cred că, dacă nu puteţi singură să vă vindecaţi rănile trecutului, ar fi indicat să consultaţi un psiholog care să aibă competenţă în terapia cu esenţe florale Bach, o terapie recunoscută la nivel mondial pentru eficacitatea pe care o are în tratarea psihotraumelor, prin armonizarea naturală a emoţiilor.
Faceţi efortul de a vă vindeca, nu numai de dragul dv., ci şi de dragul soţului dv., care suferă văzându-vă că staţi numai în casă, fără chef, îndurerată de amintiri. Acum, când v-aţi făcut un rost în viaţă, nu-i mai permiteţi trecutului să vă urmărească şi să vă invadeze viaţa. Daţi-l afară din existenţa dv.! Spuneţi-i: 'Adio, rămâi cu bine; ai fost odată, trecutule, acum nu mai eşti. Lasă-mă în pace, m-ai îndurerat destul. Acum sunt altcineva şi doresc să fiu fericită'.
În ce oraş locuiţi? (vă întreb pentru a vă recomanda un psiholog/terapeut care să vă ajute).
NU este o ruşine să apelaţi la ajutor specializat, profesionist, să ştiţi!
În complet altă ordine de idei, faceţi tot posibilul să aveţi un regim de viaţă echilibrat, ţinând cont de trilogia funcţională esenţială pentru supravieţuirea trupului, minţii şi a sufletului - funcţia fizică (aveţi grijă de trupul dv., folosindu-l în scopuri pozitive), funcţia mentalo-psihică (aveţi grijă de gândirea şi sentimentele / emoţiile dv., menţinându-le cât mai mult pe lungimea de undă a pozitivismului) şi funcţia spirituală (aveţi grijă ca gândurile, cuvintele şi faptele dv. să nu vă îndepărteze de Dumnezeu, ci să vă apropie) şi cultivaţi-vă zilnic voinţa de a vă ajuta semenii aflaţi în diferite necesităţi, după putinţa dv., chiar şi doar cu un zâmbet, o mângâiere, un cuvânt bun/frumos, o rugăciune sau o cană cu apă.
Doamne, ajută!
Cu preţuire şi respect, dorindu-vă numai bine,
Mr. Nick
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 3am nevoie de consiliere psihologica... recomandari?
- 3trebuie sa-l accepta asa cum e si sa sper ca poate intr-o zi se va schimaba?
- 402comunicare cu prietenii mei
- 6cam cat costa o sedinta de consiliere la psiholog?
- 9Cum pot sa stiu care psihoterapie mi se potriveste cel mai bine
- 9De ce psihoterapia nu e luata in considerare?
- 1Psihoterapia miraculoasa
- 2Ce rost are psihoterapia?
- 6casnicia mea... un sfat: cum as putea sa-mi impac sotia
- 4Am nevoie de un psiholog
- 8Psihoterapie: fiecare zi este un cadou, gandeste mereu pozitiv
- 25Caut un sfat pentru a rezolva conflictele din familie
- 1caut recomandari pentru terapeut de cuplu in targu mures
- 231Sunt confuza... in ultimii 5 ani am tot avut depresii
- 2Caut psihoterapeut bun in ploiesti
- 26Psihanaliza si psihoterapie
- 162Sa discutam despre psihoterapie
- 0Se poate face autoterapie in bolile psihologice?Cum?
Mai multe informații despre: psihoterapia
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: